BusinessMagazin

Tag: roman

  • Cea mai misterioasă insulă din Mediterană: doar 1.000 de oameni au voie să o viziteze anual – GALERIE FOTO

     
    Insula Montecristo a devenit celebră după ce Alexandre Dumas a descris-o în romanul Contele de Monte Cristo. Pe această insulă, spune legenda, se află îngropate comori ale unor piraţi celebri.
     
    Doar 1.000 de turişti au voie să păşească, anual, pe insula Montecristo, iar viza se primeşte după o aşteptare de minim trei ani. 
     
    Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.
     
    În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.
     
    Fotografii: DailyMail

  • Profesorul român de la Stanford care a colaborat cu doi laureaţi ai premiului Nobel pentru economie

    „Mulţi dintre colegii mei actuali şi-au dorit într‑adevăr dintotdeauna o carieră academică, într-o formă sau alta. Eu nu am fost atât de hotărât, poate şi pentru că ar fi fost dificil să îmi doresc ceva ce nu ştiam că există“, spune Alex Nichifor, care a absolvit în 2005 Cibernetica la ASE.

    El mărturiseşte că a descoperit cercetarea, aşa cum este ea înţeleasă în universităţile de top din occident, destul de târziu. În primul an de master a obţinut o bursă în Franţa, pe vremea când era încă oarecum dificil să studiezi în străinătate. „Am avut şansa să ajung la Universitatea din Toulouse, unde Jean-Charles Rochet şi Jean Tirole (laureatul premiului Nobel pentru economie în 2014) puseseră bazele unui departament extraordinar.“ Concurenţa cu ceilalţi studenţi era acerbă, însă era foarte motivat să reuşească şi, în contrast cu viaţa sa de student din România, unde în paralel cu şcoala a fost fie angajat, fie a încercat antreprenoriatul, singura preocupare a fost studiul; în 2007 a obţinut diploma de master.

    „La început a fost mai dificil şi am avut momente în care nu am fost convins că am făcut alegerea potrivită: noua mea ocupaţie nu doar că era neplătită, ci în plus se dovedea a fi şi surprinzător de dificilă. Ulterior însă, rezultatele s-au îmbunătăţit.“ A ajuns să îi cunoască mai bine pe unii profesori şi în paralel a început să aibă acces la proiectele lor de cercetare şi să predea seminarii studenţilor din anii mai mici. Mediul academic părea să i se potrivească, aşa că a decis să continue cu un doctorat, la Universitatea din Maastricht, în Olanda. „În timpul doctoratului am vizitat pentru trei luni Harvard Business School (HBS), unde am fost găzduit de Alvin Roth, colaureat al premiului Nobel pentru economie în 2012, împreună cu Lloyd Shapley.“ Specifice mediului academic sunt deopotrivă călătoriile, descoperirea de locuri noi şi oamenii extraordinar de inteligenţi, proiectele ambiţioase, discuţiile bazate pe argumente tehnice, dar şi programul de lucru flexibil. Aşa că după terminarea doctoratului a devenit profesor asistent la Universitatea din St. Andrews, Scoţia, în septembrie 2011.

    După vizita la Harvard, în timpul doctoratului, Alex Nichifor a păstrat legătura cu Alvin E. Roth, care s-a mutat la Stanford şi l-a invitat să petreacă un an (2014-2015) în cadrul grupului de Market Design de acolo. „Academia la vârf este un mediu colaborativ şi inclusiv, însă de multe ori proiectele nu sunt predefinite. Deseori e pur şi simplu important ca un grup de oameni cu interese comune şi abilităţi complementare să fie în acelaşi loc, să aibă timpul necesar să schimbe idei, iar proiectele noi se nasc abia ulterior: să găseşti întrebări interesante şi relevante face parte din provocare.“

    În timpul vizitei la Stanford, românul a reuşit să finalizeze primele versiuni ale unor proiecte începute cu mai bine de trei ani înainte. În ultima carte publicată de Alvin E. Roth, „Cine, ce primeşte şi de ce?“, acesta îi mulţumeşte românului. Despre această lucrare, Alex Nichifor spune că este prima adresată publicului larg, un proiect care prezintă cu umor şi la un nivel foarte accesibil un sumar al ultimilor aproximativ 40 de ani de cercetare în „matching theory“ prin prisma aplicaţiilor de succes din acest domeniu, bazele multora dintre aceste aplicaţii (cum ar fi piaţa admiterilor la şcoală, piaţa obţinerii primului loc de muncă după absolvire pentru unele specializări, ori pieţe neobişnuite, în care nu există preţuri, cum ar fi piaţa care facilitează schimbul de organe) fiind puse chiar de american împreună cu colaboratorii săi. „Lucrând în acelaşi domeniu şi fiind la Stanford, am avut şansa de a citi o primă versiune a manuscrisului acestei cărţi şi am avut o serie de discuţii pe marginea acestuia cu Al, în principal axate pe îmbunătăţirea clarităţii expunerii“, povesteşte românul. Tot el adaugă că, în postura de profesor asistent invitat la Stanford, a avut şansa să colaboreze cu cercetători remarcabili. „Pe de o parte, a fi profesor oriunde în occident presupune aceleaşi categorii de îndatoriri: trebuie să cercetezi, să predai şi să te achiţi de o serie de sarcini administrative. În sensul acesta, nu e o diferenţă foarte mare între a fi profesor la Stanford sau oriunde altundeva. Pe de altă parte, deşi categoriile de îndatoriri sunt aceleaşi, există o diferenţă calitativă substanţială între universităţile de top şi restul universităţilor, iar această diferenţă e vizibilă în pregătirea studenţilor, în calitatea intelectuală a colegilor, cât şi în eficienţa suportului administrativ disponibil.“

    Alex Nichifor spune că nu are o carte favorită, deşi citeşte cu plăcere, în principal articole şi cărţi tehnice care îl ajută profesional; „este genul de lectură prin care rămân la curent cu ceea ce este nou şi relevant în domeniul meu de cercetare şi prin care continuu să învăţ zi de zi“. Ceea ce citeşte în timpul liber este destul de variat, însă în linii mari poate fi încadrat în două categorii, spune el. În domenii care i se par interesante şi despre care este curios să afle mai multe, citeşte cărţi scrise de cercetători de top pentru publicul larg, care oferă o prezentare accesibilă, lipsită de prea mulţi termeni tehnici. „Un alt tip de lectură este însă cea care nu are un scop în sine, altul decât plăcerea de a descoperi o poveste, un personaj, o emoţie, de a-ţi lăsa imaginaţia liberă.“ Alex Nichifor adaugă că, asemeni oricărei experienţe, cărţile au cu siguranţă rolul lor în formare şi în viaţa fiecăruia dintre noi. „Ştiu o persoană care a învăţat cum să se dea cu snowboardul învăţând dintr‑un manual şi care a devenit renumită pentru tehnică şi coborârile sale. Pe de altă parte, ştiu alte câteva persoane care au citit un număr impresionant de cărţi despre cum să devii milionar de ceva vreme şi care încă aşteaptă ca aceste cărţi să le definească viitorul.“

    Acum, tânărul profesor român lucrează, spune el, la două tipuri de probleme. Pe de o parte, sunt cele tehnice care presupun foarte multă matematică. „Pentru cele mai multe proiecte de acest gen, pur teoretice, nu există o finalitate imediată, clară. Este un fel de ştiinţă fundamentală, în care încerci să împingi frontierele cunoaşterii fără a şti dinainte unde vei ajunge, ce va fi posibil, ori cum vei folosi răspunsul la care vei ajunge. În timp, multe descoperiri sunt uitate, altele devin însă relevante, uneori în domenii care nu au avut nicio legătură cu contextul iniţial.“ O altă categorie de probleme sunt proiectele mai aplicate, care folosesc unelte matematice pentru a informa decizii practice. „În aceste proiecte, contribuţia esenţială nu este dezvoltarea de noi modele ori metode matematice, ci capacitatea de a utiliza şi de a adapta modele şi metode existente pentru a studia probleme relevante pentru societate ori pentru companii. De exemplu, într-un proiect recent împreună cu Alexey Kushnir, profesor asistent la Carnergie Mellon University, am introdus un model relativ simplu cu ajutorul căruia studiem decizia optimă a proprietarilor de reţele sociale ca Facebook ori Google+ în ceea ce priveşte modul în care aceste reţele le permit utilizatorilor lor să partajeze informaţia în reţea.“

    Drumul până la statutul de profesor la universităţi de peste hotare a fost lung; ca student la ASE, a testat şi postura antreprenoriatului, dar şi pe cea de angajat, lucrând pentru o vreme în cadrul Ensight Management Consulting, perioadă de care îşi aminteşte cu plăcere. Spune că în prima zi a primit responsabilităţi şi o anumită independenţă, „am înţeles imediat că munca mea avea valoare şi era apreciată, ceea ce m-a motivat şi mai mult“. Pe atunci, românul, care este acum profesor universitar în instutuţii de top la nivel mondial era „tânăr şi puteam fi uşor catalogat drept nonconformist. De exemplu, purtam un pierce între buza inferioară şi bărbie şi au fost perioade în care aveam părul lung, o combinaţie care era probabil în afara normelor social acceptabile. Ei bine, la Ensight tot ce a contat a fost abilitatea mea de a livra o muncă de calitate. Aş fi curios să aflu cât de tolerant este Ensight-ul de azi, însă… combinaţia actuală de ochelari şi chelie este probabil mult mai puţin controversată.“

  • Portretul robot al investitorului român: are între 35 şi 40 de ani şi dispune de 50.000 – 100.000 de euro pe care îi pot investi oricând

    Saxo Bank a făcut un studiu pe un eşantion de 250 de clienţi reprezentativi din România, care au făcut cel puţin o tranzacţie în ultimele 180 de zile, pentru a analiza îndeaproape comportamentul şi obiceiurile de tranzacţionare. Studiul a fost realizat pe parcursul a 6 luni şi finalizat în primul trimestru 2016.

    Saxo Bank consideră că românii au o înclinaţie către a diversifica investiţiile şi a investi pe pieţele de capital. „Mai mult, din interacţiunea directă cu clienţii, constatăm un apetit pentru antreprenoriat al clienţilor din România, la polul opus fiind cei care aleg metodele… tradiţionale, adică depozitul bancar sau chiar… salteaua drept practici valide, sigure de prezervare a capitalului”, spune Laurenţiu Nedelcu, Manager pentru Europa Centrală şi de Est, Saxo Bank.

    Românii care investesc pe pieţele de capital – acţiuni, indici bursieri, FX, mărfuri etc. – au o situaţie stabilă din punct de vedere financiar. Averea investitorilor români e estimată (potrivit declaraţiilor proprii) într-un interval cuprins între 250.000 şi 500.000 de euro. Veniturile anuale ale românilor care investesc pe burse sunt de aproximativ 50.000 de euro, ceea ce înseamnă că mulţi dintre cei care câştigă peste 4.000 de euro net lunar în România se gândesc la investiţii.

    Şi nu se gândesc doar pe baza salariului, cred specialiştii de la Saxo Bank: investitorii români dispun de lichidităţi de aproximativ 50.000 – 100.000 de euro pe care îi pot investi oricând, în funcţie de oportunităţi.

    Investitorii din România caută un broker profesionist, de cele mai multe ori, cu ajutorul căruia să-şi plaseze investiţiile şi nu se limitează la piaţa locala sau cele regionale. Dimpotrivă, caută oportunităţi în mod constant, indiferent de aria geografică.

    Situaţiile volatile sunt paradisul traderilor activi, pentru că pot folosi volatilitatea în avantajul lor. Pentru investitorii pe termen lung însă cu un apetit scăzut de risc, mulţi aleg să închidă poziţiile sau să facă hedging folosind CFD-uri sau opţiuni pentru a limita orice pierderi şi să aştepte trecerea „hopului” respectiv.

    Studiul Saxo Bank arată că există o tendinţă a investitorului român de a fi mai conservator, de a nu se grăbi să iasă dintr-o poziţie, chiar dacă pe termen scurt preţul ajunge să scadă sub preţul de achiziţie, iar mulţi dintre cei care au fonduri adiţionale la dispoziţie aleg mai degrabă să facă double-down, adică să profite de scăderi pentru a cumpăra mai mult şi a-şi scădea astfel media preţului de intrare. Saxo Bank afirmă că aşa s-a întâmplat cu mulţi clienţi români în ianuarie, iar cei care au făcut asta au acum motive să fie satisfăcuţi, bineînţeles.

    Potrivit cercetării Saxo, românii tranzacţionează aur, fie aur spot în pereche cu dolarul sau euro (XAUUSD, XAUEUR), fie sub formă de contracte futures sau ETF-uri. Însă nu mulţi văd în aur o investiţie de termen lung, ci mai degrabă îl folosesc în strategiile lor pe termen scurt, intraday chiar, ceea ce e lesne de înţeles dacă ne uităm graficele cu evoluţia de la sfârşitul anului trecut şi până acum. Aurul este momentan în trend pozitiv, peste media 50-day şi mult peste 200-day. Cu alte cuvinte, analiza Saxo arată că investitorul român tranzacţionează aur profesionist, alegând să-şi diversifice portofoliul în funcţie de oportunităţi.

    Din punct de vedere strict al  volumelor tranzacţionate, metalele preţioase, petrolul şi cupru sunt cele mai populare în rândul investitorilor români care tranzacţionează pe platformele Saxo Bank. Principalul motiv: volatilitatea mare a acestora în ultimul timp, ceea ce reprezintă un instrument propice pentru tranzacţii speculative. De cealaltă parte, există investitori instituţionali din România care tranzacţionează produse din sfera agro (grâu, porumb, soia, rapiţă etc.), pentru a face hedging faţă de activitatea lor exact în acelaşi domeniu.

     

  • SRI: Cartele prepaid româneşti folosite în Siria şi Irak

    Serviciul Român de Informaţii confirmă că în mai multe zone de conflict sunt folosite cartele prepay româneşti. Este un răspuns dat de SRI pentru Digi24 la o solicitare făcută după declaraţia premierului Dacian Cioloş, care a spus că au fost folosite cartele prepaid româneşti pentru pregătirea de atentate în UE. În răspunsul lor, ofiţerii SRI dau două exemple de ţări în care sunt folosite cartele româneşti. Este vorba despre Siria şi Irak. SRI susţine că aceste cartele telefonice pot fi folosite şi de membrii unor organizaţii teroriste.

    SRI precizează că din datele strânse până în acest moment, inclusiv de la partenerii externi, există informaţia că în mai multe zone de conflict, inclusiv în Siria şi Irak, sunt folosite cartele telefonice româneşti.

    SRI mai arată că există posibilitatea ca aceste cartele să fie folosite de românii care locuiesc în aceste zone de conflict, dar şi ca aceste cartele să fie folosite şi de persoane care au legături cu entităţi teroriste.

    Cititi mai multe pe www.digi24.ro

  • Premiul naţional la cea mai mare competiţie de fotografie din lume, Sony World Photography Awards, a fost câştigat de Cristina Venedict

    Fotografa Cristina Venedict (34 de ani), din Botoşani,a câştigat premiul ”Romania National Award”, în cadrul celei mai importante competiţii de fotografie din lume, ”Sony World Photography Awards”.

    Lucrarea câştigătoare cu numele ”În profunzime”, a fost desemnată cea mai bună fotografie realizată de un artist român, din cele zece categorii Open ale competiţiei şi va fi expusă în perioada 22 aprilie – 8 mai a.c. la Somerset House, Londra, în cadrul expoziţiei ”Sony WorldPhotography Awards 2016”.

    Pe lângă expunerea fotografiei în cadrul expoziţiei, câştigătoarea a fost recompensată cu un echipament Sony ILCE-7M2K. Expoziţia va mai cuprinde fotografiile câştigătoare şi finaliste din cadrul competiţiilor Professional, Open şi Youth precum şi prima expoziţie europeană a duo-ului format din artiştii RongRong & inri (China/Japonia).

    Fotografia câştigătoare,”În profunzime”, este portretul unei tinere actriţe, realizat în studioul Cristinei Venedict.


    “Este o onoare să mă regăsesc pe aceeaşi listă cu atâţia artişti uimitori! Este incredibil… Câştigarea acestui premiu mă motivează să creez lucrări mai frumoase şi să mă dezvolt ca artist fotograf”, a declarat Venedict.

    Pe următoarele locuri în cursa pentru premiul ”Romania National Award”s-au clasat:

    • Locul 2 – Laurian Ghiniţoiucu fotografia ”UK Leaks”

    • Locul 3 – Lulian Mărgelatucu fotografia ”Siluetă”
     

  • Jurnalist român la Bruxelles: “Un astfel de atac în centrul civilizaţiei va afecta pe toată lumea”

    Claudiu Berbece, un fost jurnalist român stabilit de trei ani la Bruxelles, a povestit marţi pentru MEDIAFAX cum este atmosfera în oraş în urma atacurilor teroriste şi ce efecte va avea situaţia asupra Europei.

    Transportul în comun de la suprafaţă încă mai funcţionează, însă localnicii nu se grăbesc să iasă pe stradă marţi, a spus fostul jurnalistul, stabilit de trei ani la Bruxelles.

    Peste tot în oraş se aud sirene. Bruxelles-ul este în stare de alertă, în urma celor şase atacuri teroriste de marţi dimineaţă, soldate cu 21 de morţi, potrivit AFP. Claudiu locuieşte chiar aproape de staţia de metrou Schuman, unde a avut loc unul din atacurile teroriste. Primul lucru pe care l-a sesizat când s-a trezit dimineaţa a fost numărul mare de sirene care se auzeau de pe stradă. Când şi-a verificat telefonul, avea şase mesaje “Eşti ok?”, “Eşti bine?”, şi două apeluri nepreluate. A ieşit pe stradă să vadă ce se întâmplă şi a plecat pe ruta sa normală către birou, iar oraşul i s-a părut liniştit, chiar mai puţin populat decât în mod normal. La distanţă se vedea fumul de la staţia de metrou unde au avut loc un atac terorist, iar pe străzi circulă maşini cu sirene ale poliţiei, pompierilor şi ambulanţe.

    “În zona unde sunt, chiar dacă sunt aproape de staţia de metrou Schuman şi nu foarte departe de aeroport, zona unde sunt eu e mai liniştită. Dacă nu aş fi ştiut ce s-a întâmplat, aş fi zis că e o zi normală, doar că sunt foarte multe sirene. Am mers 15 minute pe jos, încă funcţionează transportul în comun de la suprafaţă, autobuzele. Ce se va întâmpla? În noiembrie, după atacurile de la Paris a fost lock down mai mult de o săptămână, patrula armata pe străzi şi aveau doar suspiciuni de atacuri, acum chiar s-a întâmplat. E posibil să închidă metroul, poate şi alte mijloace de transport în comun. Nu ştiu ce se va întâmpla cu aeroportul, era aeroportul principal”, a spus pentru MEDIAFAX Claudiu Berbece.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Jurnalist român la Bruxelles: “Un astfel de atac în centrul civilizaţiei va afecta pe toată lumea”

    Claudiu Berbece, un fost jurnalist român stabilit de trei ani la Bruxelles, a povestit marţi pentru MEDIAFAX cum este atmosfera în oraş în urma atacurilor teroriste şi ce efecte va avea situaţia asupra Europei.

    Transportul în comun de la suprafaţă încă mai funcţionează, însă localnicii nu se grăbesc să iasă pe stradă marţi, a spus fostul jurnalistul, stabilit de trei ani la Bruxelles.

    Peste tot în oraş se aud sirene. Bruxelles-ul este în stare de alertă, în urma celor şase atacuri teroriste de marţi dimineaţă, soldate cu 21 de morţi, potrivit AFP. Claudiu locuieşte chiar aproape de staţia de metrou Schuman, unde a avut loc unul din atacurile teroriste. Primul lucru pe care l-a sesizat când s-a trezit dimineaţa a fost numărul mare de sirene care se auzeau de pe stradă. Când şi-a verificat telefonul, avea şase mesaje “Eşti ok?”, “Eşti bine?”, şi două apeluri nepreluate. A ieşit pe stradă să vadă ce se întâmplă şi a plecat pe ruta sa normală către birou, iar oraşul i s-a părut liniştit, chiar mai puţin populat decât în mod normal. La distanţă se vedea fumul de la staţia de metrou unde au avut loc un atac terorist, iar pe străzi circulă maşini cu sirene ale poliţiei, pompierilor şi ambulanţe.

    “În zona unde sunt, chiar dacă sunt aproape de staţia de metrou Schuman şi nu foarte departe de aeroport, zona unde sunt eu e mai liniştită. Dacă nu aş fi ştiut ce s-a întâmplat, aş fi zis că e o zi normală, doar că sunt foarte multe sirene. Am mers 15 minute pe jos, încă funcţionează transportul în comun de la suprafaţă, autobuzele. Ce se va întâmpla? În noiembrie, după atacurile de la Paris a fost lock down mai mult de o săptămână, patrula armata pe străzi şi aveau doar suspiciuni de atacuri, acum chiar s-a întâmplat. E posibil să închidă metroul, poate şi alte mijloace de transport în comun. Nu ştiu ce se va întâmpla cu aeroportul, era aeroportul principal”, a spus pentru MEDIAFAX Claudiu Berbece.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Un român a câştigat celebrul maraton “6633 Ultra” la Polul Nord. Tiberiu Uşeriu, campion la -60 de grade Celsius. Alţi doi români au terminat pe podium

    Celebrul maraton “6633 Ultra”, care s-a desfăşurat dincolo de Cercul Polar, a fost câştigat în acest an de un român, pentru prima dată în instoria acestui maraton, Tiberiu Uşeriu alergând 566 de kilometri, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Tiberiu Uşeriu a trecut linia de stat la ora 4.44, după ce a alergat pe gheaţă, la temperaturi care au ajuns până la minus 62 de grade, 566 de kilometri.

    “Şi avem un câştigător la ediţia 2016-a a Maratonului Artic 6633 Ultra: Tiberiu Uşeriu din România a trecut linia de sosire la Tuktoyaktuk azi la ora 4.44 PM. Tibi a condus de la început până la sfârşit şi a meritat! Este, fără îndoială, un campion”, au anunţat organizatorii maratonului.

    Ceilalţi doi românia, Andrei Roşu şi Vlad Tănase au încheiat concursul pe locul trei, fiind primul tandem care ajunge pe podium.

    Andrei Roşu descrie pentru Digi 24 ultramaratonul Arctic ca fiind o luptă pentru supravieţuire. Citiţi aici povestea lui Andrei Roşu, cel care de la 16 până la 24 de ani a cântat într-o formaţie, iar în ultimii 15 ani a fost bancher la Unicredit.

    Din 2007 şi până la ediţia din acest an din cei peste 200 de participanţi doar 19 au reuşit să treacă linia de sosirea. La ediţia 2016 au luat statul 12 concurenţi, doi au abadonat maratonul, ceilalţi reuşid să treacă linia de sosire.

    Cei trei români au preluat conducerea cursei încă din prima zi de competiţie,însă înainte de ultimul checkpoint au fost depăşiţi de un alegător din Singapore.

    Bistriţeanul de 41 de ani care a dus steagul României la Polul Nord s-a antrenat întreaga iarnă în Pasul Tihuţa din Munţii Călimani, a alergat la bustul gol, a dormit sub cerul liber în nopţile geroase de iarnă şi a făcut baie la copcă pe ger pentru a rezista la Polul Nord.

    Maratonul a început în 11 martie şi s-a încheiat pe 19 martie.

    “Şi în lac s-a dus, dimineaţa se tăvălea în zăpadă şi se antrena pentru aşa ceva, dormea afară în sac de dormit. El nu mănâncă carne de câţiva ani, numai peşte şi cereale, şi-a pregătit organismul pentru maratonul ăsta”, a declarat mama lui Tiberiu pentru Digi 24

  • Cele mai răsunătoare eşecuri din ultimii 20 de ani. Care este domeniu în care niciun antreprenor român nu a reuşit

    Comerţul alimentar este domeniul în care niciun antreprenor român nu a reuşit să facă faţă pieţei, concurenţei străinilor, cerinţelor clienţilor. În alte segmentele ale comerţului, fie de bricolaj (Dedeman), mobilă (Mobexpert) sau electro-IT (Altex), românii şi-au construit afaceri puternice, care au ţinut piept străinilor chiar şi în perioada de criză. Retailul alimentar este însă un domeniu în care şi afaceri străine au capotat, cu toată forţa fianciară a companiilor-mamă.

    Univers’all

    Reţeaua de supermarketuri controlată de omul de afaceri Răzvan Petrovici a fost înfiinţată în 2000, iar în 2006 a bifat primul eşec de proporţii din piaţa românească. La acel moment, era cel mai mare retailer român din domeniul alimentar, atât ca venituri cât şi ca suprafaţă de vânzare, cu o reţea de 14 spaţii, dintre care magazinul fanion era amplasat în spatele magazinului Unirea din Capitală. Deşi trecuse prin mai multe perioade de criză, punctul critic a intervenit la finalul lui 2006. „Pe la ora 10 seara mă sfătuiam cu Geo (Geo Buruiană, fost director general al reţelei – n.red.) care sunt soluţiile pe care le avem“, povestea pentru Business Magazin Petrovici la acel moment.

    Mai multe dintre magazine înregistraseră scăderi importante ale vânzărilor şi mergeau în pierdere de câteva luni, pe fondul apariţiei unor concurenţi redutabili şi cu o politică de preţ agresivă, precum Kaufland. Univers’all avea trei formate de magazin – supermarket, hipermarket şi de proximitate – iar în 2005 ajunsese la afaceri de 36 de milioane de euro, având zilnic peste 25.000 de clienţi, cu o frecvenţă de vizitare de 2,3 ori pe lună. În urma declanşării procedurilor de faliment, spaţiile au fost cedate unul câte unul către alţi operatori din comerţ, ca G’Market (fosta Gima), Interex sau Billa.

    ETHOS

    Ion Şoloman intra în catalogul tinerilor manageri în anul 2008, la 40 de ani. Era proprietarul reţelei de supermarketuri Ethos, cu 16 magazine şi peste 22 de milioane de euro cifră de afaceri în 2007, cu 70% mai mare decât cea din 2006 – povestea de succes a unui antreprenor care şi-a făcut intrarea în afaceri cu distribuţia de carte, în 1992.

    Un an mai târziu după apariţia în catalog, în 2009, Şoloman declara în Business Magazin cât de rău îi pare că nu a vândut reţeaua de magazine în anul precedent, după ce fusese curtat şi de fonduri de investiţii, şi de investitori strategici. „Dacă mă gândesc la suma de bani pe care aş fi putut să o iau anul trecut, la liniştea mea şi a familiei mele, regret enorm că nu am vândut“, spunea atunci Şoloman, la un an de la cea mai importantă negociere pe care a avut-o pentru vânzarea lanţului de retail şi la care a renunţat în ultimul moment.
    Criza lovise puternic consumul, iar antreprenorul s-a văzut nevoit să închidă magazine şi să concedieze angajaţi.  În 2009, omul de afaceri încă mai spera în dezvoltarea pieţei – lucru corect, dar credea şi că afacerea sa va rezista, fapt care nu s-a mai adeverit. În 2010 Şoloman şi-a vândut magazinele către compania elenă Vismonto Trading, iar el a rămas să gestioneze, prin compania Ivet Logistics, datoriile acumulate de lanţul de retail.

    MIC.RO

    Reţeaua de magazine de proximitate deţinută de omul de afaceri Dinu Patriciu a avut o existenţă similară apariţiei unei comete. A apărut din neant, a strălucit intens producând multă vâlvă prin rapiditatea cu care deschidea magazine şi a eşuat spectaculos. Întreaga sa istorie n-a durat decât circa doi ani. La începutul lui 2012 firma deja înainta instanţei o cerere de intrare în insolvenţă, din pricina volumului mare de datorii. La jumătatea lui 2010 reprezentanţii Mic.ro arătau că deschiseseră circa 30 de spaţii, având un buget de investiţii suficient pentru dezvoltarea a 300-400 de spaţii. Mai mult, la acel moment previzionau atingerea unei cifre de afaceri de 1,5 miliarde de euro în 2011.

    În septembrie 2011 reţeaua ajunsese la 830 de magazine Mic.ro, dintre care 720 fixe şi 110 mobile, şi 58 de unităţi Macro şi miniMax. Doar câteva luni mai târziu însă, datoriile companiei Mercadia Holland, care opera magazinele Mic.ro, ajunseseră la aproape 700 de milioane de lei către creditori. Printre firmele care au cerut în insolvenţa se numără compania de taximetre Meridian, Touring Europabus – aparţinând lui Dragoş Anastasiu, Vel Pitar şi grupul Ţiriac Auto. Datoriile neplătite de mai multe luni, pe care lanţul Mic.ro le-a acumulat către o serie de furnizori, i-au făcut pe mulţi dintre aceştia să stopeze încă înainte de intrarea companiei în insolvenţă livrările de mărfuri. Din acest motiv, rafturile magazinelor erau pe jumătate goale.

     

  • Cea mai misterioasă insulă din Mediterană: doar 1.000 de oameni au voie să o viziteze anual – GALERIE FOTO

     
    Insula Montecristo a devenit celebră după ce Alexandre Dumas a descris-o în romanul Contele de Monte Cristo. Pe această insulă, spune legenda, se află îngropate comori ale unor piraţi celebri.
     
    Doar 1.000 de turişti au voie să păşească, anual, pe insula Montecristo, iar viza se primeşte după o aşteptare de minim trei ani. 
     
    Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.
     
    În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.
     
    Fotografii: DailyMail