BusinessMagazin

Tag: istorie

  • Cum a reuşit o profesoară de religie să câştige titlul de Miss Germania – GALERIE FOTO

    Lena Broder, o profesoară de religie de 26 de ani din Germania, a câştigat ediţia din acest an a Miss Germania. Este prima câştigătoare de profesie profesor în istorie de 89 de ani a competiţiei.

    Premiul este un vis devenit realitate pentru tânără, care le-a depăşit pe celelalte 23 de concurente prin răspunsurile inteligente şi evoluţia din cadrul probelor. “Cred că sunt un model pentru fetele tinere”, a declarat Broder. “Am dovedit că sunt o luptătoare şi că ambiţia dă, în cele din urmă, roade.”

     

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO

    Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

     

  • Cronică de film: Spotlight, unul dintre favoriţii la câştigarea Oscarului pentru cel mai bun film

    Spotlight este, fără îndoială, unul dintre cele mai bune filme ale anului 2015. Nominalizat la 6 premii Oscar (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor în rol secundar, cea mai bună actriţă în rol secundar, cel mai bun scenariu original, cel mai bun montaj de film), filmul oferă o perspectivă de tip documentar asupra unuia dintre cele mai mari scandaluri din istoria modernă a bisericii catolice.

    Jurnalismul reprezintă subiectul unor filme de mare succes la Hollywood, precum All the President’s Men sau Citizen Kane. Spotlight nu are însă partea de acţiune pe care celelalte îl aveau, concentrându-se mai mult pe procesul jurnalistic care a dus la demascarea preoţilor catolici pedofili. Iar jocul actoricesc foarte bun şi cursivitatea poveştii sunt lucrurile care ies imediat în evidenţă.

    Filmul prezintă modul în care au decurs ancheta şi investigaţiile în urma cărora ziarul The Boston Globe a publicat, în anul 2002, o serie de articole despre acuzaţiile de molestare de minori aduse unor preoţi catolici. Odată ajunse în ziar, materialele au încurajat şi alte victime să iasă în faţă, rezultând noi procese şi cazuri penale.

    Scandalul abuzurilor a mai fost redat în alte trei producţii: Deliver Us From Evil, din 2006, care l-a avut ca subiect central pe preotul catolic Oliver O’Grady; Our Fathers, un film de televiziune din 2005 care a prezentat comportamentul cardinalului Bernard Law; şi Sex Crimes and the Vatican, un documentar din 2006 filmat de Colm O’Gorman, victimă a unui preot catolic din Irlanda. Scandalul s-a răspândit în întreaga lume, cauzând una dintre cele mai profunde crize de imagine din istoria Bisericii Catolice.

    Regizorul Tom McCarthy a mai fost nominalizat la premiile Oscar, în urmă cu 6 ani, pentru scenariul animaţiei Up. Dubla nominalizare din acest an, pentru regie şi scenariu, îl aduce însă pe o listă mult mai selectă. El este cunoscut publicului şi pentru filme precum 2012, Meet the Parents sau Michael Clayton.

    Distribuţia este una excepţională, ca dovadă şi cele două nominalizări pentru rolurile secundare, în care îi regăsim pe John Slattery (Flags of Our Fathers, Mad Men, Desperate Measures), Michael Keaton (Birdman, Batman Returns, Desperate Measures), Mark Ruffalo (Shutter Island, Now You See Me, Eternal Sunshine of the Spotless Mind), Rachel McAdams (Sherlock Holmes, Midnight in Paris, About Time), Liev Schreiber (The Reluctant Fundamentalist, Ray Donovan, X-Men Origins: Wolverine) şi Stanley Tucci (The Devil Wears Prada, The Terminal, America’s Sweethearts). La scenariu a contribuit şi Josh Singer, cel care a cunoscut faima în urma serialului The West Wing.

    Spotlight este un film care merită atenţia ce i se acordă; este un film bine scris şi bine jucat. Acest gen a început să apară tot mai rar pe marile ecrane, dar este îmbucurător faptul că nu a trecut neobservat. Este genul de poveste care, chiar dacă nu are neapărat un punct culminant, atrage prin importanţa ideilor pe care le exprimă.
     

  • Decizia băncilor din această dimineaţă. Se întâmplă pentru prima dată în istoria financiară a României

    Veste bună pentru românii cu credite în monedă românească: costul leilor scade într-o singură şedinţă cu 4%, cel mai mare declin din ultimele şase luni. Dobânda Robor cu scadenţa la trei luni, referinţa pentru calculul creditelor în lei cu dobândă variabilă, a ajuns astăzi la minimul istoric de 0,79% pe an, în scădere cu 4% faţă de şedinţa precedentă, ceea ce marchează practic cel mai sever ritm de scădere de la începutul lunii iulie din 2015.

    Poziţionarea pe o pantă descendentă a indicatorului Robor la trei luni creează premisele ieftinirii creditelor chiar din martie când majoritatea băncilor îşi vor actualiza ratele la aceste dobânzi, operaţiune realizată trimestrial.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Analiştii văd semne de recesiune în tot ce mişcă. Economia se află în faţa unei constelaţii de riscuri

    Fie că este vorba de com­paniile energetice ameri­cane, de datoriile lumii emer­gente, de burse, de războiul valutar sau de comerţul global, ceva stă să crape. Economia mondială se află în faţa unei constelaţii de riscuri cum n-a mai văzut niciodată.
    Indicele Baltic Dry Index, un indicator al costurilor transportului materiilor prime pe mare şi comerţului mondial, este la cel mai redus nivel din istorie. Din august 2015 indicatorul s-a prăbuşit cu 75%. Din august până în prezent au fost zile când nicio navă de transport nu s-a mişcat din port.

    Pentru Financial Times, expan­siunea universului de yielduri negative ale obligaţiunilor guvernamentale re­prezintă un semn de recesiune. Ran­damentul mediu al obligaţiunilor emise de guvernul german este sub zero, iar Japonia este pe cale să devină prima mare piaţă de datorii suverane, bonduri cu scadenţa la 10 ani care nu aduc niciun câştig. În SUA, randamentul titlurilor de trezorie cu scadenţa la 10 ani au atins săptămâna trecută 1,8%, minimul ultimelor nouă luni. Bondurile guver­namentale sunt considerate de obicei investiţii sigure în vremuri tulburi.

    „La aceste niveluri, pieţele de obligaţiuni prognozează recesiune“, spune Marcus Brookest, strateg la Schroders.

    Pentru banca americană Citigroup, economia mondială pare prinsă într-o „spirală a morţii” care poate accentua declinul preţurilor petrolului, poate duce la recesiune şi pesimism de durată pe bursele de acţiuni, scrie CNBC.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

     

  • Primul muzeu viu din România se deschide în vara acestui an

    La Origini-Muzeul Viu este un proiect independent de antreprenoriat social al Asociaţiei Groove On şi a fost lansat în luna decembrie 2015, iar acum Muzeul Viu de la Tecşeşti, judeţul Alba, urmează să fie finalizat în vara acestui an, potrivit Asociaţiei Groove On.

    Muzeul este situat în satul izolat din Munţii Apusei, Tecşeşti, şi este unic datorită faptului că le oferă vizitatorilor posibilitatea de a trăi în acest spaţiu care reconstituie istoria meleagurilor. Astfel vizitatorii muzeului vor putea afla mai multe despre originile poporului român, despre legendele dacice şi folclorul României.

    În prezent, muzeul este funcţional în proporţie de 30% şi ar mai avea nevoie de 6.000 de euro pentru a fi dus la sfârşit. Pentru a strânge aceşti bani, Asociaţia Groove On a demarat o campanie de crowdfunding pe platforma Indiegogo. Până acum s-au strâns 1.295 de euro, dar mai sunt la dispoziţie încă 20 de zile în care doritorii pot face donaţii.

    Cei care contribuie, cu sume între 15-1000 de euro, primesc în schimb acces la diverse evenimente şi ateliere desfăşurate la Tecşeşti, sau oportunitatea de a locui o perioadă în Muzeul Viu, respectiv de a se gospodări, îndeletnici şi hrăni ca pe vremuri.

    “La Origini – Muzeul Viu de la Tecşeşti este un proiect unic în România, inovator şi complex”, declară Ionuţ Onea, Preşedintele Asociaţiei Groove ON. „Este ca un tunel al timpului, prin care poţi călători dacă eşti pasionat de istorie, de legendele cu daci, solomonari, zmei şi vârcolaci. Este complex pentru că este şi o formă de antreprenoriat social, în sensul în care ajută ca micul sat izolat din Apuseni, unde mai trăiesc doar 14 bătrâni în prezent, să rămână viu, să pună în valoare resursele naturale ale zonei, să perpetueze cultura locului şi să producă un impact economic, cultural şi social durabil”, explică iniţiatorul proiectului.

  • O pată neagră pe sportul alb: de unde a plecat şi ce înseamnă scandalul meciurilor trucate din tenis

    Rusul Nikolai Davidenko, la acea vreme jucătorul numărul patru al lumii, a început cu dreptul meciul desfăşurat la Sopot, în Polonia, acolo unde era deţinător al titlului în cadrul turneului Orange Prokom. Ar fi trebuit să fie o victorie lejeră, având în vedere faptul că adversarul său era pe locul 87 în clasamentul de simplu. Rusul a jucat impecabil şi a câştigat primul set, obţinând şi un break la începutul manşei secunde. Pentru spectatori şi telespectatori, meciul se derula conform aşteptărilor.

    În centrul de control al site-ului de pariuri Betfair, situaţia era cu totul diferită: luminile de avertizare erau aprinse pe toate monitoarele, anunţând un tipar neregulat al sumelor plasate pe meci. Pariuri de sute de mii de euro intraseră de la începutul zilei în sistem şi toate îl favorizau pe Arguello la câştigarea meciului. Deşi pe teren Davidenko era la câteva game-uri de câştigarea meciului, pariurile pe Arguello erau din ce în ce mai mari. În total, peste 4 milioane de euro s-au pariat pe meci – de 10 ori mai mult decât media la un astfel de turneu. Majoritatea banilor au venit de la 9 conturi înregistrate la Moscova, un alt semn de întrebare pentru cei de la Betfair.

    Alertaţi, şefii de la centrul de control al Betfair l-au contactat pe Gayle Bradshaw, vicepreşedintele Asociaţiei Profesioniştilor în Tenis (ATP), organizaţie care guvernează tenisul masculin, informându-l că ceva ciudat se petrece la Sopot. Bradshaw, la rândul său, l-a contactat imediat pe supervizorul turneului, iar acesta a coborât la marginea terenului pentru a urmări finalul partidei.

    Din acel moment, meciul a luat o turnură dramatică. Iniţial, Davidenko a început să şchioapete şi a cerut mai multe pauze medicale. Rusul s-a plâns mai întâi de dureri la nivelul gleznei şi apoi la nivelul degetului mare de la piciorul stâng. În cele din urmă, el a pierdut setul secund. Davidenko a mai jucat trei game-uri în setul trei şi apoi a abandonat meciul din motive medicale.

    La scurt timp după încheierea meciului, Betfair a anunţat, pentru prima oară în istoria sa, că toate pariurile plasate pe eveniment au fost anulate.

    Aceasta este povestea primului scandal major de trucare a meciurilor, care a produs numeroase schimbări în organizarea instituţiilor care guvernează sportul alb. Pentru o perioadă, a părut că acestea vor elimina practicile de acest gen; nouă ani mai târziu, o anchetă derulată de două instituţii de media a scos la iveală probleme mult mai grave în tenis.

    O echipă formată din foşti detectivi şi anchetatori de la Autoritatea Britanică a Curselor de Cai a primit sarcina de a afla ce anume s-a întâmplat în timpul meciului. Paul Scotney, unul dintre şefii echipei, le-a explicat celor de la BuzzFeed motivele pentru care ancheta a fost atât de dificilă: „Atunci când mergi la locul unei crime şi găseşti un cadavru, ştii cu siguranţă că cineva a murit. În cadrul unui incident de acest gen pe piaţa pariurilor, ştii că există un cadavru, dar nu ai cum să îl vezi. Era însă evident că ceva nu e în regulă: locurile din clasament, sumele de bani pariate, lucrurile pur şi simplu nu se legau“.

    Echipa lui Scotney a decis să intervieveze cei doi jucători, precum echipele şi familiile acestora. Atât Davidenko cât şi Arguello au negat vehement implicarea în orice fel de activitate ilegală; rusul nu a vrut să predea telefonul pentru o analiză amănunţită, dar argentinianul a acceptat.

    O declaraţie interesantă a fost cea a fizioterapeutului care l-a tratat, în timpul meciului, pe Davidenko. „Mi-a pus o întrebare care mi s-a părut ciudată“, le-a declarat doctorul anchetatorilor. „M-a întrebat dacă durerea pe care o simte în picior este un motiv suficient pentru a se retrage.“

    După ce a adunat suficiente materiale, echipa a predat dosarul celor de la ATP, care au demarat pe baza documentelor o altă anchetă internă. Spre surprinderea tuturor însă, la finalul acestui demers ATP a anunţat că nu a găsit nicio dovadă clară de încălcare a regulilor din partea jucătorilor. Lucru ce pare ciudat, având în vedere că documentele arată nu mai puţin de 82 de mesaje schimbate de Arguello cu posibili lideri ai unei reţele de pariuri din Italia, reţea care a obţinut sute de mii de euro pariind pe meciurile jucătorului argentinian.

    „Dacă luau măsuri atunci când le-am pus la dispoziţie materialele, ar fi putut elimina un grup de jucători şi ar fi curăţat astfel aproape în totalitate tenisul“, a spus Mark Phillips, unul dintre investigatori. „Le-am dat suficiente dovezi, dar ei nu au făcut absolut nimic în privinţa asta.“

  • Povestea brandului care i-a îmbrăcat pe comunişti şi pe capitalişti

    Pentru Generaţia Y industria de fashion se rezumă la câteva nume sonore: Zara, H&M, Primark sau mai bine cotatele Vuitton, Armani sau Dolce & Gabbana. Par să fi existat dintotdeauna în mintea iubitorilor de modă, nu doar pe plan internaţional, ci şi local. Există însă branduri autohtone de modă care au o istorie la fel de lungă sau chiar mai lungă decât a acestor nume care desenează astăzi trendurile. Braiconf poate că nu spune multe celor din Generaţia Y, însă cămaşa bărbătească românească aproape că nu are alt corespondent de 65 de ani, de când a fost înfiinţată fabrica din Brăila.

    Este adevărat că primul magazin al Braiconf a fost deschis abia în 1999. Ulterior, chiar dacă producătorul a continuat să investească în noi puncte de vânzare proprii, Braiconf a rămas o prezenţă discretă în industria de modă din România. Modul cum compania a evoluat după 1990 a făcut ca brandul, care devenise sinonim cu cuvântul „cămaşă“ pentru bărbaţii români, să piardă din popularitate şi să fie nevoie să revină, 25 de ani mai târziu, cu o strategie de marketing şi de extindere pentru a fi revitalizat.

    Mult timp după 1990, la Braiconf s-a produs în sistem lohn (adică pentru clienţii străini). A fost o strategie la care majoritatea textilierilor din România au fost nevoiţi să apeleze pentru că mult timp moda nu a fost consumată avid pe plan local. Chiar dacă nu şi-a consolidat brandul, Braiconf a rămas activ şi la curent cu ceea ce se întâmpla în industrie prin faptul că producea cămăşi pentru branduri sonore din Suedia, Franţa, Danemarca, Germania sau SUA.

    După ce a produs zeci de ani pentru alţii, Braiconf este pregătită să îşi pună propriul nume, românesc, pe harta internaţională a retailerilor de îmbrăcăminte pentru bărbaţi. „Businessul devine tot mai greu, trebuie să te adaptezi mereu la condiţiile pieţei, tocmai de aceea am şi ales să dezvoltăm propria reţea de retail şi să ne îndreptăm către producţie sub brand propriu, pe care vrem să-l ducem în afară“, spune Dan Simionescu, preşedintele consiliului de administraţie al companiei care anul trecut a avut afaceri de 33,6 milioane de lei, cel mai bun rezultat financiar din ultimii cinci ani.

    Simionescu face parte dintr-o structură nouă de conducere, care a ajuns la Braiconf în 2009, când criza economică globală îşi făcea simţită prezenţa şi în indicatorii financiari ai producătorului de cămăşi din Brăila. Executivul, care a venit la cârma companiei în 2013, spune că amintirile sale legate de Braiconf se duc mult în urmă, la fel cum se întâmplă şi cu cele ale părinţilor Generaţiei Y, amintiri care au persistat până acum şi în fabrica din Brăila, unde câteva cămăşi, peste care au trecut zeci de ani, se mai plimbă încă prin mâinile angajaţilor.

    „Moştenirea“ Braiconf a trecut testul timpului până acum, la fel cum şi compania a trecut testul pieţei. În ultimii ani, noua structură de conducere a învăţat să se „dezică“ de clienţii din străinătate pentru care producea în pierdere. Compania a intrat din nou pe trend ascendent, a început să se axeze şi mai mult pe segmentul de retail şi să investească vizibil în producţia proprie, care acum reprezintă în jur de 20%-25%, restul fiind realizat tot în sistem lohn.

    În următorii doi-trei ani însă, fabrica din Brăila, în care lucrează circa 900 de oameni, ar trebui să îşi dubleze producţia proprie şi să cucerească pieţele externe cu brandul românesc de cămăşi. Dar a pune un nume românesc pe o piaţă externă din industria de modă nu este o misiune uşoară pentru că, deşi străinii îmbracă demult haine „made in Romania“, eticheta străină încă se vinde cel mai bine. Asta se vede şi în strategia puţinelor branduri din modă dezvoltate de antreprenori români care i-au convins pe străini şi care au optat pentru nume ce duc consumatorii cu gândul la alte meleaguri decât la România, cum ar fi Musette sau I.D. Sarrieri.

    „Nu există o reticenţă vizavi de lucrul făcut în România pentru că sunt foarte mulţi jucători importanţi care produc aici, ci faţă de brandul românesc în sine. Una este să fii un brand cu o istorie de 65 de ani la Paris sau la Londra, iar alta este să fii din Brăila. Totuşi, cred că se poate ca Braiconf să fie primit foarte bine şi în străinătate, este o carte pe care mizăm, iar Orientul, spre exemplu, este o piaţă interesantă pentru extindere în regim propriu pentru că este o zonă atrasă de tot ceea ce înseamnă Europa“, explică Dan Simionescu.

  • Colecţia de o mie de ani

    Printre tablouri, sculpturi sau bijuterii îşi face loc în programul licitaţiilor o colecţie rară de porţelanuri chinezeşti, pe care casa Sotheby’s o va scoate la vânzare în aprilie la Hong Kong, scrie The Guardian. Colecţia, care i-a aparţinut unui membru al unei importante familii de fabricanţi de articole de sticlă din Marea Britanie, Roger Pilkington,  este formată din piese confecţionate de-a lungul a o mie de ani, datând din timpul dinastiilor Tang (cele mai vechi), Ming sau Qing (cele mai recente).

    Mare parte dintre acestea sunt foarte greu de găsit în ziua de azi, motiv pentru care Sotheby’s se aşteaptă ca vânzarea celor 100 de piese din colecţia Pilkington să se facă pentru circa 20 de milioane de lire sterline, plătite în special de colecţionari chinezi care doresc să readucă în ţară elemente reprezentative pentru istoria acesteia.

  • Criza despre care nimeni nu vorbeşte. Venezuela este în pragul celui mai mare colaps din istoria ţării

    Scăderea masivă a preţului barilului de petrol face tot mai mulţi investitori să mizeze pe intrarea în default a Venezuelei, având în vedere datoria colosala de 120 de miliarde de dolair pe care o are de achitat. Aceasta ar adânci şi mai tare lupta pentru rezerva de petrol a ţării şi va avea un impact major asupra crizei economice şi politice, scrie Wall Street Journal.

    Venezuela se confruntă cu cea mai mare cădere economică de la obţinerea independenţei faţă de Spania. Cu toate acestea, guvernul a reuşit să plătească la timp fiecare tranşă din datoria externă.

    Săptămâna trecută guvernul din Venezuela a declarant o stare de urgenţă de 60 de zile, pe motive economice, pentru a se putea descurca cu o criză care pare că se adânceşte pe zi ce trece, potrivit BBC.

    Această măsură ar urma să dea preşedintelui prerogative crescute, inclusiv să intervină în cadrul companiilor sau să limiteze accesul la valtuă.

    Edictul include creşterea fiscalităţii şi a luat măsuri de urgenţă în cadrul serviciilor sociale şi importurilor de mâncare.

    Cifrele oficiale sugerează că economia Venezuelei s-a contractat cu 4,5% în primele nouă luni din 2015.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Lleyton Hewitt, fost număr unu mondial, s-a retras astăzi din tenis

    Australianul Lleyton Hewitt, în vârstă de 34 de ani, a jucat astăzi ultimul său meci de tenis de simplu în cadrul turneului de Grand Slam de la Australian Open. Fost număr unu mondial şi câştigător a două turnee de Grand Slam (US Open în 2001, Wimbledon în 2002), Hewitt are în palmares 30 de titluri în proba de simplu şi a făcut parte din echipa Australiei care a câştigat de două ori Cupa Davis, în 1999 şi 2003.

    El l-a înfruntat astăzi pe spaniolul David Ferrer, favorit numărul 7, în turul doi al competiţiei de la Melbourne. După încheierea meciului, câştigat de Ferrer în trei seturi, spaniolul a declarat că este o zi tristă: “E tristă pentru că Lleyton îşi încheie cariera. Este un jucător incredibil şi a fost o plăcere să joc alături de el în această seară. Este un luptător şi nu renunţă niciodată; merită toate laudele, pentru că este unul dintre cei mai buni jucători din istorie. Eu nu am avut niciodată idoli, dar Lleyton a fost excepţia. Am un tricou semnat de el în urmă cu 7 ani, şi este singurul tricou al unui jucător de tenis pe care l-am luat”.

    Şi alte staruri ale sportului alb şi-au arătat aprecierea faţă de cariera australianului. Roger Federer, câştigător a 17 turnee de Grand Slam, a spus că îi mulţumeşte pentru tot ceea ce a făcut: “M-am bucurat de fiecare moment. Mi-a plăcut şi să te ascult comentând meciurile altora, şi îşi doresc numai bine alături de familia ta.” Rafael Nadal, un alt jucător de top, i-a transmis lui Hewitt că a fost o inspiraţie pentru tenisul său, în vreme ce Andy Murray, numărul doi mondial, i-a mulţumit pentru ajutorul oferit la începutul carierei.

    Nick Kyrgios, noua vedetă din tenisul australian, l-a rugat pe Hewitt să se mai gândească asupra deciziei de a se retrage: “Îţi repet ceea ce ţi-am mai spus de atâtea ori: nu te retrage! Joci la un nivel atât de înalt şi eşti în continuare cel mai bun jucător al nostru!”

    Hewitt şi-a început cariera la doar 15 ani, reuşind să se califice pe tabloul principal de la Melbourne în ianuarie 1997. El rămâne şi astăzi cel mai tânăr jucător din istoria turneului.

    Ulterior, a devenit cel mai tânăr număr unu mondial din istoria sportului alb, la 20 de ani şi 9 luni, doborând un record vechi de 69 de ani.