BusinessMagazin

Tag: asteptare

  • Bănicioiu: Dacă într-un an şi jumătate Programul Naţional de Radioterapie nu e funcţional, demisionez

    ”Este adevărat că foarte mulţi pacienţi au nevoie de radiotrapie, sunt acele liste de aşteptare, iar în momentul de faţă se fac eforturi, şi sunt concretizate în sensul că am reuşit să semnăm un Acord cu Banca Mondială, particular, pe această zonă de radioterapie. Din toamnă, putem începe un Program naţional de radioterapie. (…) Vom termina, după calculele mele, pentru că vom avea şi sprijinul autorităţilor locale, suntem în câteva puncte destul de avansaţi, la nivelul finalizării de construcţie de buncăre. Practic, cred că într-un an, un an şi jumătate, vom reuşi să acoperim mare parte din solicitări. Momentan, din păcate, în ultimii ani nu s-au făcut foarte multe”, a declarat ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Berlin – Zeci de mii de suporteri aşteaptă echipa naţională a Germaniei: Este un eveniment istoric

     Aeronava Nationalmannschaft, care a decolat cu întârziere de la Rio de Janeiro, este aşteptată să sosească pe aeroportul Tegel la ora locală 10.30 (11.30, ora României), cu 90 de minute în plus faţă de programul stabilit.

    Pe o terasă a aeroportului, cu vedere spre pistă, sute de fani aşteaptă avionul eroilor care au cucerit prima Cupă Mondială de la reunificarea ţării, în 3 octombrie 1990.

    Cu tricouri, şepci şi steaguri în culorile naţionale, ei aşteaptă cu calm să-i vadă pe Mario Gotze, marcatorul din finală, şi pe coechipierii lui.

    Zeci de mii de fani s-au strâns la Poarta Brandenburg, în inima Capitalei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A învăţat meserie de la o româncă, iar acum are pe mână zece miliarde de dolari

    Directorul de cercetare al Novartis, companie care are pe mână anual un buget de 10 miliarde de dolari, povesteşte cum a învăţat să facă studiile clinice de la o cercetătoare româncă şi explică de ce ultimii ani au adus atât de puţine medicamente noi pe piaţă.

    În Basel, un mic oraş elveţian aflat la graniţa cu Franţa şi Germania, se află inima industriei farmaceutice mondiale, locul unde se cheltuiesc miliarde de dolari pentru descoperirea de noi pastile şi unde un american este de doi ani şi jumătate creierul din spatele unora dintre cele mai bine vândute medicamente.

    Medicul Tim Wright a fost numit în 2011 în poziţia de global head of development în cadrul Novartis, cel mai mare producător de medicamente din lume, care realizează vânzări de 60 de miliarde de dolari şi investeşte în cercetare şi dezvoltare 10 mld. dolari anual.

    Este unul dintre oamenii cheie în dezvoltarea mondială de noi medicamente, iar povestea sa este legată de o româncă, de la care a învăţat să facă studiile clinice (testele finale care validează acţiunea unui medicament înainte de a fi pus pe piaţă). Preferă să nu divulge numele româncei, însă este de părere că cercetătorii români au la fel de multe şanse ca şi alţii să descopere noi medicamente şi să colaboreze cu producătorii farmaceutici pentru a descoperi noi pastile.

    „Cred că mediul academic poată să aibă idei care să fie transpuse în noi produse prin colaborarea cu industria de medicamente (…) Cu siguranţă există speranţe pentru ca cercetătorii din România sau din alte state să vină cu idei care să fie puse în aplicare. Avem colaborări cu multe state din întreaga lume, atât colaborări clinice, cât şi colaborări de cercetare de bază. (…) Nu avem motive să excludem pe nimeni. Dacă cineva are o idee bună şi ne poate furniza cunoştinţe despre biologia umană sau deschide noi căi, atunci suntem deschişi să colaborăm“, spune Tim Wright.

    El lucrează de zece ani în cadrul Novartis, compania care s-a impus pe prima poziţie în topul producătorilor farma în funcţie de vânzări şi care are în portofoliu produse precum Glivec (din domeniul oncologiei, cu vânzări de aproape 5 mld. dolari), Diovan (cardiovascular, vânzări de 3,5 mld. dolari), Lucentis (oftalmologie, vânzări de 2,3 mld. dolari).
    Tim Wright explică faptul că pentru a aduce un nou produs pe piaţă este nevoie de cel puţin 11-14 ani şi de investiţii medii de 4,6 mld. dolari. În aceste condiţii, care ar fi şansa unei ţări cum este România să descopere noi produse în domeniu?

    „Când ne uităm la parcursul unei noi molecule, totul începe cu cercetare academică, iar o parte a acesteia se face în interiorul companiei, dar cea mai mare parte se face în afară.“ Şeful pe dezvoltare de la Novartis explică faptul că există colaborări permanente între instituţiile academice şi companie, iar oamenii din domeniul dezvoltării de la Novartis citesc lucrările ştiinţifice publicate de cercetătorii din toată lumea.

    „Avem abilitatea să lucrăm cu ei şi să preluăm un eseu pe care aceştia îl dezvoltă în laborator şi ne uităm în arhivă pentru a vedea dacă putem identifica elemente care să-i ajute în cercetare. Astfel am putea ajunge la colaborări, la drepturi de proprietate intelectuală, la înţelegeri cu universitatea pentru a achiziţiona aceste noi descoperiri.“
    Spre exemplu, din laboratoarele Novartis ar putea să iasă 33 de noi molecule (produse) până în 2018, alte 29 vor avea noi indicaţii (pe lângă bolile în care sunt folosite în prezent vor putea să fie tratate şi altele cu aceste produse), în timp ce alte două medicamente vor avea două noi formule.

    „Dacă cineva ia o descoperire şi o duce mai departe, asta necesită o investiţie majoră. Dacă ai o idee extraordinară şi sunt investitori dispuşi să o ducă mai departe, atunci poţi trece la nivelul următor (…). Complexitatea dezvoltării unui nou medicament stă mai mult în a face o cantitate mică care să fie testată iniţial pe animale şi apoi pe oameni.“

    În laboratoarele de cercetare ale marilor companii au fost descoperite tot mai puţine produse, astfel că majoritatea producătorilor au preferat să-şi crească afacerile prin intermediul fuziunilor şi achiziţiilor. Tim Wright spune că lucrurile se vor schimba, fiind doar un ciclu normal în etapa de cercetare-dezvoltare în industria farma.

    „Cred că ne apropiem de o fază de întinerire şi cred că această tendinţă va fi generată de o înţelegere mai bună a bolilor şi a genomului uman. Dacă ne uităm înapoi la ultimii zece ani cu siguranţă a fost o etapă în care numărul de molecule a fost în scădere sau în stagnare, dar în ultimul an, dacă analizăm aprobările (de punere pe piaţă – n.red.), vedem o inversare a acestui fenomen. Este însă dificil de spus dacă este sustenabil sau dacă va continua în următorul deceniu“, explică Wright.

    Unul din domeniile în care sunt aşteptate noi medicamente pe piaţă este cel oncologic, lucru explicat de directorul de dezvoltare al Novartis prin faptul că înţelegerea mutaţiilor care determină această boală este mult mai mare decât în cazul afecţiunilor nononcologice. Pe lângă produsele pentru cancer, de la Basel, un oraş cu numai 200.000 de locuitori, unde pe lângă Novartis îşi are sediul şi Roche, un alt gigant din industria farma, cu afaceri de peste 50 mld. dolari, sunt aşteptate noi terapii în domeniul cardiovascular, pulmonar sau a diabetului.

  • Profitul Samsung a scăzut cu 24% în trimestrul al doilea, din cauza concurenţei rivalilor din China

     Samsung se aşteaptă, însă, la revenirea vânzărilor în trimestrul al treilea, susţinute de noi produse şi de divizia de ecrane a grupului, notează Bloomberg.

    Trimestrul al doilea, încheiat în iunie, este al treilea trimestru în care conglomeratul sud-coreean raportează declinul profitului.

    Samsung se află sub presiune atât din partea Apple pe segmentul premium, cât şi din partea producătorilor chinezi Xiaomi şi Lenovo, care adaugă funcţii tot mai compleze telefoanelor ieftine pentru a atrage cumpărătorii cu buget limitat.

    Aprecierea wonului a redus profitul grupului după repatrierea câştigurilor din străinătate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Conflictul din estul Ucrainei: Kievul propune o reuniune cu Rusia şi OSCE, la care să participe separatiştii proruşi

     Într-o discuţie la telefon cu şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, preşedintele Petro Poroşenko a propus locul şi ora reuniunii şi aşteaptă confirmarea părţilor, a adăugat comunicatul.

    La reuniune vor lua parte reprezentanţi ai Rusiei, Ucrainei şi Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), care formează grupul de contact privind criza ucraineană.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O fabrică Ford la Iaşi ar fi fost cel mai bun scut antirachetă al României

    Scutul antirachetă dezvoltat de americani la Deveselu (Olt) este pe cale să devină şi cea mai importantă investiţie americană în România.

    Iniţial, scutul necesita investiţii de 400 de milioane de dolari, adică sub un sfert din investiţiile americane directe în România la nivelul lui 2011 (1,4 mld. euro), când se făcea estimarea. Acum, în noul context în care România devine frontieră a unui nou război nedeclarat, dar cu destul background încât să nu lase nimănui iluzia că se poartă cu creionul pe hârtie, „geostrategia“ s-ar putea dovedi mai importantă decât la momentul  parafării deciziei de construire a scutului în România.

    O precizare: investiţia în scut ar putea fi mai importantă nu pentru că americanii se gândesc să investească masiv în România în domeniul militar astfel încât ţara să simtă şi economic o astfel de măsură, ci că, tocmai contrar a ceea ce aştepta administraţia de la Bucureşti, investiţiile americane totale aici nu cresc după instalarea scutului american antirachetă. Economiile coloşilor nu au sentimente. În 2003, totalul investiţiilor străine în România era de 9,6 mld. euro, iar America avea investiţii directe de 324 mil. euro, adică 3,4% din totalul investiţiilor străine directe.

    Zece ani mai târziu, în 2012, totalul investiţiilor străine în România era de 59 de miliarde de euro, iar investiţiile americane erau de 1,8 miliarde de euro, adică 3,1% din totalul investiţiilor străi­ne în România. Investiţiile străine directe totale au crescut în zece ani de peste şase ori, dar cele americane cu mai puţin, de 5,5 ori. Iar schimburile comerciale româno-americane sunt la un nivel foarte redus, 1,4 mld. euro (sub 2% din schimburile comerciale totale ale României), adică doar cu puţin mai mari decât cu Republica Moldova, o ţară de 3,5 milioane de oameni.

    Spre comparaţie, aceeaşi este situaţia şi cu Polonia, de asemenea o ţară unde SUA vor să construiască un scut antirachetă. Aici, la finalul anului 2012 soldul investiţiilor directe străine americane era de 8,1 miliarde de euro, adică 4,5% din soldul total al investiţiilor directe străine.

    Nu acelaşi lucru se poate spune despre ţara vecină Ungaria. Aici soldul investiţiilor directe americane se ridică la 19,3 miliarde de euro, cifră valabilă pentru sfârşitul anului 2012, ceea ce reprezintă aproape 12% din total.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Pelerinaj în epoca de piatră: locul unde rocile sfidează gravitaţia

    Părea o imagine din desene animate. Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că locul seamănă perfect cu peisajul creat în serialul “The Flintstones”. Serialul de animaţie a fost intitulat în limba română “Aventuri din Epoca de Piatră” şi cred că nicio expresie nu ar putea exprima mai bine o aventură în Cappadocia, o regiune aflată în inima Turciei, la circa 800 de kilometri de Istanbul.

    Am aterizat pe aeroportul din Kayseri undeva aproape de miezul nopţii, după o conexiune de doar 30 de minute în Istanbul pe care o consideram din start ratată. Am avut noroc să prindem zborul de legătură, care ne-a dus cu un pas mai aproape de zborul care conta cu adevărat pentru noi, cel cu balonul cu aer cald.La ieşirea din aeroport nimic nu părea diferit de lumea din care plecasem, iar în Cappadocia mă aşteptam să văd o altă lume. Nu a fost însă nevoie decât de o călătorie de circa o oră cu taxi-ul până la hotel pentru o călătorie în timp, chiar în epoca de piatră.

    Hotelul pe care l-am ales era localizat în Goreme, punctul de pornire pentru toate zborurile cu balonul, şi era un hotel de tip peşteră, respectiv sculptat în piatră.

    Până ca Neil Armstrong să păşească pe Lună în 1969, cred că cea mai apropiată imagine pe care oamenii o aveau despre astru era Cappadocia, locul unde rocile de multe ori sfidează gravitaţia şi, mai mult, au forme ce variază de la capete de extratereştri la cămile şi iepuri şi par cu siguranţă nepământene.

    Regiunea merită văzută atât la pas, cât şi din zare, de la zeci, sute sau chiar 1.000 de metri altitudine, de unde Cappadocia pare că ţi se aşterne la picioare. Ca să zbori trebuie să îndeplineşti un adevărat ritual, mai exact trebuie să te trezeşti înainte să se trezească soarele (pe la 4 şi jumătate de dimineaţă), pentru a fi pregătit când microbuzul va veni să te conducă de la hotel la biroul companiei cu care ai ales să zbori. Acolo te aşteaptă un mic dejun frugal, alcătuit în principal din fructe (căpşunile şi pepenele verde sunt nelipsite indiferent de anotimp) şi cafea. Urmează apoi un drum de câteva minute (până la 20-30) cu maşinile de teren până la punctul de unde urmează să se înalţe balonul. Unele companii zboară mereu din acelaşi loc. Pilotul nostru, Mike (singurul pilot britanic din Cappadocia, care are pe lista pasagerilor politicieni, milionari, dar şi capete încoronate precum regele Iordaniei), preferă să asculte indicaţiile pe care vântul i le oferă în fiecare dimineaţă şi, în funcţie de asta, îşi alege locul de start.

    În prima zi când am ajuns la balon, după doar trei ore de somn, Mike ne-a avertizat că vântul e cam supărat şi astfel sunt şanse mici să zburăm. Ne-am încăpăţânat – şi noi, pasagerii, dar şi pilotul – să umflăm balonul, poate între timp îi va trece supărarea vântului. Nu i-a trecut, şi am plecat spre hotel hotărîţi să revenim a doua zi, sau chiar a treia dacă va fi nevoie. Nu toţi pasagerii balonului au fost la fel de norocoşi, unii dintre ei plecând în ziua respectivă către aeroport. Zborul cu balonul ţine de vreme, deci de noroc, iar în Cappadocia circa 300 zile din an sunt norocoase.

    Prima noastră zi a fost una dintre celelalte 65, însă în a doua am reuşit să ne ridicăm de la sol la răsăritul soarelui. Am luat startul în cursa cu înălţimile din altă zonă decât cele mai multe baloane, ba mai mult, ele au avut şi un avans de câteva minute. Când am început să ne înălţăm cerul era deja colorat de câteva zeci de baloane. Nu am încercat să le prindem din urmă pentru că ştiam că în final noi vom rămâne printre ultimii pe cer, deoarece urma să zburăm o oră şi jumătate, cu 30 de minute mai mult decât timpul standard de zbor.

    La început am plutit în voia vântului, la doar câţiva zeci de metri altitudine, admirând de aproape casele cândva locuite, văile, fiecare diferită de celelalte, fie prin paleta de culori ce varia de la alb la roşu, fie prin numărul impresionant de formaţiuni stâncoase care îţi stârneau imaginaţia. La început am încercat să dau o formă fiecărei roci, însă, în final, după multe cămile, iepuri, extratereştri sau adevăraţi monştri, am admirat imaginea de ansamblu. După ce ne-am săturat să mai fim pământeni, Mike şi-a înştiinţat balonul că este timpul să începem lupta cu înălţimile.

    Încă de când ne-am urcat în balon ni s-a spus că acesta este cel mai sigur mijloc de transport, însă, rareori, din cauza vremii este necesară o aterizare forţată. Nu a fost cazul, însă Mike ne-a pregătit pentru orice variantă.

    Există multe locuri în lume unde poţi zbura cu balonul, însă Cappadocia şi Burma sunt cu siguranţă cele mai impresionante ca privelişte. Mike a început să zboare în Marea Britanie, unde îşi aminteşte că participa la curse nebuneşti pe furtună, pentru a vedea cine câştigă lupta: omul sau vremea. Vântul şi ploaia i-au pus câteva piedici, dar el a rămas mereu în cursă.

    După ce s-a format în Marea Britanie a mers de la nord la sud şi de la est la vest şi a văzut aproape toată lumea din balon, chiar şi Antarctica, dar spune că nimic nu se compară cu peisajul din Cappadocia. Afirmă asta după şapte ani în care a zburat deasupra zonei în fiecare dimineaţă (de fapt doar în cele 300 de zile din an când vremea o permite).

    Cu balonul poţi zbura oricând, însă în zorii zilei, când soarele abia îşi arată faţa, este cel mai bun moment pentru că tot atunci vântul este prielnic. Pe timpul verii companiile programează şi un al doilea zbor pentru a face faţă cererii, însă acesta este mai periculos. Chiar şi aşa, balonul cu aer cald rămâne cel mai sigur mijloc de transport.

    După zbor companiile îşi aşteaptă clienţii la aterizare cu şampanie, căpşuni şi tort, doar există motiv de sărbătoare. Balonul aterizează de fiecare dată în alt loc, în funcţie de direcţia în care l-a îndreptat vântul. Pilotul comunică însă în permanenţă cu oamenii de la sol, astfel că la aterizare ei sunt deja acolo cu festinul.

    Odată coborîţi din balon am decis că trebuie să vedem regiunea şi la pas, mai ales că fiecare vale are traseele proprii de trekking. Nu am vrut să ratăm nici oraşele şi satele din zonă pentru că fiecare vine cu ceva diferit. Mustafapaşa îşi poartă încă cu mândrie moştenirea grecească, astfel că uşile şi ferestrele caselor deschise la culoare sunt încă pictate în nuanţe tari de albastru şi verde. Uchisar stă cocoţat pe vârful unui deal, iar deasupra oraşului tronează castelul. Nu vă aşteptaţi la un castel în adevăratul sens al cuvântului, ci la o formaţiune din stâncă, cu multe găuri care ţin loc de ferestre şi de uşi.
    Cei mai curajoşi pot încerca să viziteze şi oraşele subterane – Derinkuyu şi Kaymakli – care se întind pe opt niveluri sub pământ. O coborâre până la circa 50 de metri sub pământ te poate lăsa fără aer (la propriu), însă poate fi şi o dovadă în plus că zona Cappadociei este o altă lume.

    Dovezi găseşti şi în canionul Ihlara, unde apusul soarelui se bate pentru titlul de cel mai frumos din lume cu cel din Santorini sau din junglele africane. Pentru a ajunge aici trebuie să urci pe drumuri şerpuitoare în timp ce în faţă ţi se profilează munţii înzăpeziţi. Odată ajunşi la 1.700 de metri altitudine am mers să vizităm şi biserica roşie (Kizil Kilise), care are în spate o istorie de peste 1.500 de ani. Apoi am luat cina într-un restaurant tradiţional în zonă, construit peste un râu. Canapelele şi mesele din lemn stau suspendate practic deasupra apei care susură la picioare. De altfel, ar fi şi păcat să îţi termini călătoria în Cappadocia altfel decât cu o masă tradiţională, care, indiferent de felurile comandate, va fi bogată şi una dintre cele mai bune pe care le-ai mâncat vreodată.
     

  • MAE: Atacul la adresa minorului român, incalificabil. Aşteptăm aducerea în justiţie a responsabililor

     “Ministerul Afacerilor Externe solicită autorităţilor franceze să clarifice în cel mai scurt timp circumstanţele în care s-au produs evenimentele de la Pierrefitte-sur-Seine, din data de 13 iunie 2014, relatate de mass-media. De asemenea, MAE îşi exprimă aşteptarea ca autorităţile franceze să ia toate măsurile necesare pentru identificarea şi aducerea în faţa justiţiei a persoanelor responsabile de atrocităţile comise asupra unui cetăţean minor presupus de origine română”, se arată în reacţia MAE, după ce un minor rom din România a fost bătut de aproximativ 12 persoane care îl suspectau de comiterea unor spargeri într-o localitate din departamentul Seine-Saint-Denis, în zona central-nordică a Franţei.

    Ministerul Afacerilor Externe consideră “cu totul incalificabil actul căruia i-a căzut victimă minorul agresat” în localitatea franceză Pierrefitte-sur-Seine.

    Potrivit MAE, “un asemenea act nu îşi găseşte absolut nicio justificare”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • SONDAJ: Britanicii vor ca imigranţii să aştepte trei ani pentru accesul la ajutoarele sociale

     Peste 3.000 de persoane au participat la sondajul British Social Attitudes, realizat de agenţia NatCen Social Research. Potrivit rezultatelor, 61 la sută dintre persoanele intervievate au afirmat că imigranţii ar trebui să aştepte cel puţin trei ani înainte de solicita ajutoare sociale, relatează publicaţia Express în pagina electronică.

    Pe de altă parte, un britanic din zece a afirmat că imigranţii ar trebui să aştepte cel puţin 10 ani pentru accesul la ajutoare sociale, în timp ce 6 la sută dintre cei intervievaţi au răspuns că cetăţenii străini nu ar trebui să primească deloc aceste beneficii.

    Sondajul mai arată că un britanic din patru consideră că imigranţii vin în Marea Britanie doar pentru “a abuza” de generosul sistem de ajutoare sociale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce se va întâmpla în sezonul 5 din Game of Thrones

    1. Când va apărea următorul sezon?

    Seriile Game of Thrones urmează un program destul de strict, prin urmare filmările pentru noul sezon vor începe în această vară, iar premiera va fi în primăvara anului următor. Cei de la Business Insider pariază chiar pe ziua de duminică, 6 aprilie 2015.

    2. Cine vor fi noile personaje ale seriei ?

    Ştim deja că Dorne va fi  noul loc surprins în fantezia Game of Thrones, prin urmare vor apărea o serie de personaje noi cu numele de familie Martell sau Sand. Informaţiile care circulă în online arată că cei care se ocupă de distribuţia actorilor caută oamenii potriviţi pentru rolul fratelui mai mare al lui Obery, Prinţul Dorna, precum şi pentru cele trei surori mai mari din rândul fiicelor sale bastarde (Şerpii Nisipului), Obara, Tyene şi Nzmeria. Doran este cu zece ani mai mare decât fratele său, este într-un scaun cu rotile, dar este foarte inteligent. Fiul său, Trystane, logodnicul Prinţesei Myrcella, este de asemenea adăugat în distribuţia serialului, alături de bodyguardul familiei, Areo Hotah. Vor mai apărea personaje precum The High Sparrow, un lider religios care va apărea în mai multe episoade ale serialului, Septa Unella,o prezenţă importantă din viaţa unui personaj cunoscut al serialului, noua soţie a lui Bronn, Lady Lollys Stokeworth, ghicitoarea Maggy The Frog, Yezzan, un proprietar de sclavi şi “The Waif”, un copil ciudat pe care Arya îl întâlneşte în Braavos. Se pare că în cel de al cincilea sezon va apărea un nou war care are abilitatea de a-şi schimba schimba pielea, Varamyr Sixskins. Apoi, se vorbeşte despre un copil blond de 12 ani, Imogen, care ar putea fi tânăra Cersei (pentru că, potrivit cărţilor, în cel de al cincilea sezon s-ar putea realiza o întoarcere în timp).

    3. Cât am văzut din Game of Thrones până acum?
    Nimic. Mai este cale lungă până la final, scrie Business Insider.

    4. Cine va muri în continuare în Game of Thrones?

    Sezonul 4 din Game of Thrones a demonstrat că toţi oamenii chiar trebuie să moară. Chiar dacă nu ştim ce plănuiesc regizorii pentru anul viitor, există o serie de speculaţii pe această temă, bazate pe următoarele cărţi ale autorului George R.R. Martin, “A Feast for Crows” şi “A Dance with Dragoons”. Balon Greyjoy ar putea fi printre următorii ucişi ţinând cont că el este deja mort până în acest moment în cărţi, iar moartea sa aduce implicaţii majore în intriga filmului, potrivit wetpoint.com. Maesteer Aemon, cel mai înţelept personaj dintre păzitorii Zidului ar putea să moară de frig în timp ce călătoreşte cu Sam pe mare. Janos Slynt, cel care s-a ascuns în aceeaşi cameră cu Gilly în loc să ajute în timpul bătăliei de la Zid va fi ucis de Jon Snow, care a fost făcut până în acest punct Lord Comandant al Gărzii de Noapte. Kevan Lannister, deşi nu a avut un rol important până acum în intriga serialului, va ajunge să intre într-un conflict cu Cersei din cauza presupusei morţi a lui Tywin şi va fi ucis.

    Grand Master Pycelle va muri din cauza lui Varys şi a unor interese politice, cam în aceeaşi perioadă cu Kevan. Arys Oakheart- cavaler al gardei regale pe care nu l-am întâlnit încă în serial, va deveni un personaj important odată ce este trimis la Dorne pentru a avea grijă de prinţesa Myrcella, dar ajunge să moară într-o rebeliune în care o susţine pe Myrcella să ocupe tronul în locul lui Tommen.Volumul “A dance with Dragoons” se încheie cu moartea brutală a lui Jon Snow, ucis de către membrii Gărzii de noapte care nu sunt de acord cu deciziile sale în calitate de Lord Comandant. Se presupune totuşi că va fi readus la viaţă, probabil de către Melisandre.