BusinessMagazin

Tag: retea

  • Mega Image ajunge la 218 magazine

    Unul dintre cele două magazine Shop&Go deschise pe 17 mai este plasat pe Strada Mărgelelor, sector 6, Bucureşti şi va avea o suprafaţă de vânzare de aproximativ 88 mp. Alt spaţiu este situat pe Aleea Moldoveni în sectorul 4, şi va avea o suprafaţă de vânzare de aproximativ 90 mp.

    Fondat în 1995, Mega Image este cel mai mare lanţ de supermarketuri din România cu o reţea ce cuprinde 218 magazine în Bucureşti, Constanţa, Ploieşti, Piteşti, Braşov, Târgovişte şi alte oraşe, sub mărcile Mega Image (140) şi Shop&Go (78).

    Pe segmentul supermarketurilor, în România mai sunt prezente reţele precum Billa, Carrefour Market, dar şi reţele ale producătorilor de mezeluri, de pildă, ca Angst, Agricola sau Cris-Tim.

  • INSP: În România, nu avem suspiciuni de infecţii cu noul coronavirus. Reţeaua sanitară este în alertată

     Astfel, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă autorităţilor sanitare naţionale să rămână vigilente, conform recomandărilor făcute anterior, şi să implementeze măsurile de prevenţie şi control al infecţiei în spitale, spune dr. Odette Popovici, de la Institutul Naţional de Sănătate Publică – Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile.

    Potrivit medicului, în 8 mai, Centrul European pentru Controlul Bolilor (ECDC) a transmis mai multe recomandări statelor membre UE, pentru prevenirea îmbolnăvirilor.

    În acest context, personalul medical din EU ar trebui să fie vigilent în continuare, pentru identificarea rapidă a pacienţilor care necesită investigaţii de laborator. Prin urmare, pacienţii cu infecţii

    respiratorii acute severe care au călătorit în Peninsula Arabică şi ţările vecine în perioada de zece zile anterioară debutului bolii ar trebui investigaţi rapid, în conformitate cu recomandările ECDC şi cele naţionale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Internetul de rezervă

    Mi s-a întâmplat în două rânduri să proiectez nişte aplicaţii care, după o vreme, au devenit vitale pentru clienţii respectivi. O întreagă ramură a afacerii se baza pe aceste softuri care, dacă ar fi încetat să funcţioneze, ar fi putut pune la pământ un întreg business. Cum se ajunge aici e oarecum dificil de explicat, dar ideea de bază este că acest gen de aplicaţii modifică modul cum oamenii lucrează şi, cu timpul, ajung să nu mai cunoască procedurile clasice pe care aplicaţia le modelează. Nici măcar formularele de la care s-a pornit nu mai există, totul este digital şi ireversibil. Iar când se întâmplă să rămâi singurul care cunoaşte toate detaliile, situaţia devine tensionată, pentru că ai garanţia că la un moment dat ceva se va întâmpla. De exemplu, un upgrade al softurilor de bază va aduce nişte incompatibilităţi între noile versiuni. Şi încă o mie de alte scenarii catastrofice. Aceasta este, în variantă narativă, definiţia expresiei „mission critical„.

    Există însă o aplicaţie vitală la nivel global: internetul. Ce s-ar întâmpla dacă, la un moment dat, internetul ar înceta să funcţioneze? Da, nu am mai avea acces la Facebook şi n-am mai afla ce ghiduşii a mai făcut pisica prietenului virtual din Australia. Pe lângă asta, s-ar mai ivi unele neplăceri: băncile n-ar mai putea funcţiona, iar sistemele de plăţi s-ar opri instantaneu, avioanele n-ar mai zbura, industrii întregi ar fi puse la pământ, numeroase lanţuri comerciale s-ar rupe. Nu avem nici o siguranţă că reţelele de electricitate ar mai putea să transporte curentul, dar dacă totuşi ar reuşi, s-ar putea ca telefoanele să nu mai aibă ton, iar ecranele televizoarelor să nu ne arate nimic. Dependenţa noastră faţă de internet este atât de mare, încât nici măcar nu ne putem imagina consecinţele, însă cu siguranţă am fi confruntaţi cu o imensă catastrofă.

    Se poate oare întâmpla aşa ceva? Unii vor argumenta că internetul a fost proiectat ca să fie indestructibil, iar abilităţile sale de a se restructura dinamic îl feresc de un astfel de scenariu. E doar un set de protocoale. Însă există demonstraţii limpezi privind vulnerabilităţi native ale protocolului TCP şi exemple practice în care o simplă eroare într-un soft instalat pe un router a ţinut la sol avioanele din mai multe state americane. Dacă simple erori umane de operare sau de programare produc adesea efecte greu de anticipat, ne putem pune problema ce se poate întâmpla în condiţiile unor atacuri anume gândite să paralizeze mediul de comunicaţii dintr-o anumită regiune.

    Într-o recentă prezentare susţinută în cadrul conferinţelor TED, Danny Hillis explică faptul că internetul nu a fost conceput pentru a susţine aplicaţiile de astăzi şi nici pentru această uriaşă răspândire. În plus, atât protocoalele, cât şi operarea reţelei se bazează pe încredere: se asumă din start faptul că participanţii sunt „bine intenţionaţi„ şi respectă protocoalele şi regulile jocului. Analogia pe care Hillis o face cu sistemul financiar este elocventă: şi acesta a fost conceput pe baza unor reguli simple şi a încrederii, însă extinderea sa dincolo de scopul iniţial l-au făcut vulnerabil şi greu de controlat, consecinţele fiind uneori catastrofice. Punem acum la un loc internetul şi sistemul financiar global şi obţinem un risc la puterea a doua.

    Problema (dacă se poate spune aşa) este că internetul funcţionează prea bine. Este foarte eficient, ieftin şi versatil, aşa că tot mai multe sfere ale societăţii tind să se bazeze pe serviciile sale, iar oamenii preferă să-i ignore fragilitatea. Utilizatorii se gândesc exclusiv la securitatea computerelor şi a datelor lor şi concep sisteme locale de securitate (de pildă, reţele virtuale private), dar nu par preocupaţi de siguranţa de ansamblu a mediului de comunicaţii. Danny Hillis – unul dintre pionierii internetului – este de părere că avem nevoie de o soluţie de rezervă, de „Planul B„, şi că acesta nici măcar nu este greu de realizat.

    Fibrele şi sârmele există, undele radio de asemenea, aşa că nu e nevoie decât de un nou set de protocoale. Şi nici măcar nu-i nevoie de performanţă. Vorba americanilor: „Better safe than sorry„.
     

  • Vodafone: Serviciile 4G acoperă 27% din populaţia din Bucureşti

    Reţeaua 4G a Vodafone România acoperă zonele centrale şi de nord ale Capitalei (Piaţa Romană, Calea Dorobanţi, Piaţa Unirii, zona Regie şi Leu, Grozăveşti, Petricani, Otopeni, Satul Francez, Grădina Zoologică), centre comerciale (Plaza România, Big Berceni, Carrefour Berceni, AFI Palace, Băneasa Shopping City), clădiri de birouri (America House, Opera Business Center, Victoria Park, Bucharest Business Park, Petrom City 2, Băneasa Business Center), precum şi instituţii (Palatul Parlamentului, Guvern, Acedemia de Poliţie, Aeroportul Henry Coandă – plecări).

    În total, reţeaua 4G acoperă 10 oraşe din ţară – Arad, Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Galaţi şi Timişoara.

    “Serviciile 4G sunt disponibile abonaţilor noştri cu o acoperire crescută a reţelei în Bucureşti, dar şi în alte nouă oraşe mari, majoritatea cu peste 90% acoperire LTE”, a declarat Markus Lause, directorul entreprise business unit al Vodafone România.

    Abonaţii RED 45 şi Red 65 beneficiază gratuit de servicii 4G cu viteze de până la 75 Mbps, respectiv 100 Mbps. “În mediul de business, abonamentele RED au avut un grad de adopţie foarte bun, în prezent fiind 12.000 de utilizatori din rândul angajaţilor”, a mai spus Lause. Pentru ceilalţi utilizatori, compania a lansat o opţiune denumită Smartphone Turbo 4G, care va permite accesarea serviciilor 4G pe un terminal compatibil, la un preţ de 5 euro/lună.

    “La o lună de la lansarea pachetelor RED, extindem beneficiile abonaţilor noştri cu vitezele 4G, de până la 100 Mbps, pe smartphone”, a spus Andrea Rossini, director consumer business unit, Vodafone România.

  • Romtelecom iese la atac cu apeluri nelimitate către Cosmote şi orice altă reţea fixă naţională

    Romtelecom, cel mai mare jucător de pe piaţa locală de telefonie fixă, le oferă de luni abonaţilor posibilitatea de a apela nelimitat numere din reţeaua Cosmote şi din orice altă reţea fixă naţională, potrivit unei notificări transmise clienţilor de companie.

    Clienţii care au cel mai ieftin abonament – Voce 100, pot suna nelimitat către Cosmote şi orice reţea fixă doar înafara orelor de vârf (de luni până vineri între orele 18:00 şi 08:00, sâmbătă, duminică şi de sărbătorile legale) în timp ce clienţii abonamentului Voce 200 pot suna oricând nelimitat către Cosmote şi orice altă reţea fixă naţională.

    Abonamentul Voce 100 are un tarif de 7,44 euro iar Voce 200 de 10,54 euro.

    Clienţii celui mai scump abonament – Voce 400 – cu un tarif lunar de 12,77 de euro pe lună, pot apela nelimitat, oricând, în toate reţelele naţionale fixe, în Cosmote şi în reţelele internaţionale din UE (fix), SUA şi Canada (fix şi mobil).

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • IMAGINI tulburătoare: Zeci de copii, unii foarte mici, într-o înregistrare video folosind arme de foc

     Cei 20 de copii sunt îmbrăcaţi în haine tradiţionale musulmane şi sunt prezentanţi folosind diverse arme de foc – pistoale, mitraliere AK-47 şi carabine, relatează site-ul israelian Ynetnews.

    Unii dintre copii sunt atât de mici încât aproape cad din cauza reculului.

    Înregistrarea a fost realizată de Mişcarea Islamică Turkistan, care deţine tabere de antrenament terorist în Pakistan şi este afiliată reţelei Al-Qaida.

     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Scăderea vânzărilor Apple, un pericol pentru o reţea de furnizori

     Furnizorul de cipuri Cirrus Logic, care livrează Apple 91% din producţia sa, a anunţat în această săptămână o creştere a stocurilor care sugerează scăderea vânzărilor de iPhone-uri şi a anticipat venituri sub aşteptările analiştilor, pentru primul trimestru, transmite Bloomberg.

    Hon Hai Precision Industry, principalul furnizor al Apple, a raportat în această lună cel mai amplu declin al veniturilor din ultimii 13 ani, ceea ce sugerează vânzări mai mici de smartphone-uri, tablete şi computere.

    Creşterea veniturilor Apple la 156,5 miliarde de dolari în 2012, de la 24,6 miliarde de dolari în 2007, când a debutat iPhone, susţine un ecosistem de cel puţin 247 de furnizori la nivel mondial. Aceştia au atras din partea Apple comenzi de 30,1 miliarde de dolari, în ultimul trimestru pentru care au fost raportate date, potrivit Bloomberg.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Siria: Gruparea islamistă Frontul Al-Nusra s-a afiliat reţelei teroriste Al-Qaida

     Liderul grupării Stat Islamic în Irak, Abu Bakr al-Baghdadi, a declarat că organizaţia pe care o conduce şi Frontul Al-Nusra vor avea un nume comun – Stat Islamic în Irak şi Levant.

    “A venit vremea să spunem în faţa popoarelor din regiunea Levant şi a întregii lumi că Frontul Al-Nusra este afiliat organizaţiei Stat Islamic în Irak”, a declarat al-Baghdadi, conform SITE.

    Specialiştii suspectau de mult timp că Frontul al-Nusra primea susţinere logistică de la reţeaua teroristă Al-Qaida. Gruparea este implicată în activităţile insurgente împotriva regimului Bashar al-Assad.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Banii neîncrederii sunt digitali

    Se ştie că, foarte adesea, fabricarea unei monede costă mai mult decât valoarea ei nominală. Pare paradoxal: se poate deduce că statul pierde bani producând bani. Însă valoarea reală a monedei este mai mare decât cea nominală. Pe de-o parte, pentru că suprimă un lanţ interminabil şi costisitor de schimburi-barter – dar aici este multă istorie, iar în teoria (şi nici măcar în practica) banilor nu sunt competent.

    Pe de altă parte, moneda respectivă vine să consolideze un lanţ al încrederii. Trebuie să mă încred în comerciant că îmi va schimba moneda pe ce vreau eu, trebuie să mă încred în banca la care-o depun că mi-o va restitui, trebuie să mă încred în asigurator c-o va investi cu folos, trebuie să mă încred în banca centrală că nu mi-o va drămui prin politici proaste, trebuie să mă încred în stat că va reglementa inteligent tot sistemul. Banii actuali, convenţionali, zişi şi „bani fiat„, se bazează pe încredere.

    Ce se întâmplă însă când lanţul încrederii se rupe? S-a rupt de curând în Cipru şi a explodat o monedă alternativă, numită Bitcoin, iar întreaga presă a erupt în articole despre această monedă digitală (agitaţia mediatică e importantă în acest caz).

    Desigur, Bitcoin nu este nici prima, nici singura monedă virtuală – de exemplu, Second Life dispune de propria monedă, la fel ca şi World of Warcraft, chiar şi creditele Facebook sunt tot un soi de bani virtuali. Toate exemplele vizează sisteme de plăţi limitate la o anumită platformă, în vreme ce Bitcoin este un sistem deschis şi global.

    Alta este însă caracteristica principală a Bitcoin. Spre deosebire de banii convenţionali (şi chiar de banii din Second Life şi ceilalţi), această monedă virtuală se fundamentează pe neîncredere – în speţă pe neîncre-derea în întreaga lume financiară, iar anul în care a apărut explică fără multe cuvinte motivul: 2009 (deci curând după declanşarea crizei financiare globale).

    Inventatorul conceptului, Satoshi Nakamoto, a publicat în 2008 un articol într-un forum de criptografie în care descria protocolul pe care urma să se bazeze Bitcoin, dar „persoana„ sa este învăluită în mister. Este cu siguranţă un pseudonim şi nici măcar nu se ştie dacă este o persoană sau un grup în ciuda investigaţiilor făcute de New Yorker şi Fast Company.

    Tehnic vorbind, Bitcoin este de fapt o reţea peer-to-peer (cam ca acelea de partajare a fişierelor) care funcţionează pe baza protocolului Bitcoin, este complet descentralizată şi asigură printr-un sistem criptografic asimetric (cu chei publice şi private) atât siguranţa tranzacţiilor, cât şi anonimatul utilizatorilor. Atât protocolul, cât şi programul client sunt open source şi oricine poate verifica algoritmii şi modul de funcţionare.

    Nu există nicio autoritate centrală şi oricine poate participa gratuit printr-un program client. Un utilizator îşi poate genera oricâte perechi de chei, fiecare pereche fiind echivalentă cu un cont, unde cheia publică funcţionează ca adresă, iar cheia privată ca semnătură. Tranzacţiile sunt distribuite şi sunt procesate de o serie de noduri ale reţelei numite „mineri„, care trebuie să aplice forţa brută (deci o imensă putere computaţională) pentru a valida o tranzacţie.

    De altfel, minerii concurează între ei, deoarece fiecare bloc de tranzacţii este recompensat prin posibilitatea de a emite Bitcoini şi, eventual, prin contribuţii voluntare. Tranzacţiile validate sunt apoi publicate, iar programul client „culege„ sumele primite. În tot procesul nu intervin decât numere, dar Bitcoinii pot fi schimbaţi în bani convenţionali (rata de schimb este variabilă) sau pot fi utilizaţi pentru plăţi în numeroase magazine care acceptă moneda virtuală.

    Deşi pare perfect, Bitcoin are două neajunsuri. Primul este că rata de schimb este influenţată major de expunerea mediatică. Al doilea este că emisia de Bitcoini este controlată de protocol, pentru a preveni inflaţia, dar este descrescătoare şi finită.

    Pe măsură ce emisia va scădea şi cererea va creşte, se va produce fenomenul numit hiperdeflaţie, care este mult mai rea decât hiperinflaţia şi va distruge reţeaua. Dar până atunci lumea va învăţa o lecţie importantă şi poate un sistem mai bun va fi inventat.

  • Şeful CFR SA vrea sprijin american şi israelian pentru stoparea furturilor din reţeaua feroviară

     Şeful companiei care administrează infrastructura ferovia ră a afirmat că există un proiect pentru asigurarea pazei care prevede cheltuieli anuale de 22,5 milioane lei , bani care ar urma să fie suportaţi din bugetul Ministerului de Interne.

    Pe de altă parte, el a adăugat că nu ştie cât va dura implementarea acestei proceduri, iar din această cauză trebuie să existe un plan B.

    “Eu văd că există o problemă. Nu sunt specialist, oamenii noştri nu sunt specialişti”, a spus el.

    Astfel, Sophocleous a contactat ambasadele SUA şi Israelului, urmând să aibă în perioada următoare întâlniri cu reprezentanţii acestora.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro