BusinessMagazin

Tag: propunere

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 7 decembrie 2015

    COVER STORY: În aşteptarea noului Centru Vechi

    Consolidarea clădirilor afectate de închiderile din Centrul Vechi costă în jur de 25 de milioane de euro, mult mai puţin decât construirea unui mall. De ce Centrul Vechi nu a ajuns încă în atenţia unui fond de investiţii care să dezvolte în Capitală un pol al distracţiei cu toate actele în regulă?

    INVESTIŢII: Randamentele fabuloase ale luxului

    TENDINŢE: Terapia prin lectură

    INTERNAŢIONAL: Noua dimensiune a protestelor de mediu

    MARKETING: Noul calendar Pirelli, raţiune economica sau un nou curent social?

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Hotare, aşa cum sunt stabilite de bancnota de un leu

    Nu o să vorbesc aici despre conceptul acela cu două sau mai multe Românii, a fost mult prea des şi mult prea inutil invocat, dar o să vorbesc despre faţetele aceleiaşi Românii; personal, fac parte din categoria nefericiţilor pentru care lumea nu începe la Romană şi se termină la Şincai, aşa că micul orăşel de provincie unde o problemă de familie m-a dus săptămâna trecută nu m-a luat prin surprindere. Dar m-a făcut să mă gândesc.

    Este târgul unde am copilărit, numele nu are importanţă; oraşul are istorie, la un moment dat armata română a dat o probă de bărbăţie acolo şi a învins, un oraş care a avut ceva industrie, ba era ceea ce se chema la un moment dat nod de cale ferată – asta într-o vreme când trenurile circulau şi nu erau tăiate la fier vechi. Acum este doar un orăşel cenuşiu, un cenuşiu brăzdat de albul varului cu care sunt boite bordurile şi copacii din parc. Momentul duşului rece a fost cel în care am devenit conştient de faptul că leul era bancnota cu cea mai intensă circulaţie pe plan local, şi nu, faptul că spun asta nu înceamnă o lipsă de patriotism. Leul stabilea un soi de hotar nevăzut în România, despărţea cotidianul meu de cotidianul locuitorilor micului orăşel. O banală comandă de 80 de lei a declanşat un potop de mulţumiri de partea cealaltă de tejghelei, iar fata de la casieria magazinului local a surâs blând şi înţelegător la nefericirea şi la încurcătura unui bărbat aflat la rând în faţa mea: „…un leu? Lăsaţi, îl aduceţi mai târziu, sunt aici până la nouă…“.

    Este o faţetă a României unde se dau şpăgi de milioane de dolari, unde se negociază orice, unde se pun la cale afaceri, unde se exploatează bogăţiile subsolului şi unde tineri IT‑işti talentaţi fac chestii minunate. Dar cumva afacerile şi bogăţiile subsolului şi IT-iştii cei talentaţi sunt legaţi direct şi profund de insul acela căruia îi lipsea un leu pentru a-şi plăti cumprăturile, şi dacă nu vom înţelege asta, tehnocrat sau simplu cetăţean, naţia asta nu se va însănătoşi. Pentru că sărăcia cronică slăbeşte orice naţie şi taie orice şanse de a reuşi reabilitarea unei naţii.

    Cultura sărăciei înseamnă ideea de a împărţi oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Mulţumirea de a supravieţui în orăşele cenuşii, unde nu există spital, nu există dascăli, nu mai există destui copii pentru a umple sălile de clasă. În aceleaşi orăşele se fac locuri de joacă de 600 de milioane de lei vechi şi closete în curţile şcolilor de alte sute de milioane de lei vechi. Cultura sărăciei a creat o clasă de cetăţeni care se tem. Se tem de preţuri, se tem de ziua de mâine. Se tem de ştabii locali, deşi ei îi aleg. Cea mai mare problemă a României nu sunt deficitele sau datoria externă sau corupţia, ci sărăcia, cea care generează toate cele dinainte, şi corupţie, şi deficite, şi datorie externă. Nu mai are rost să căutăm ţapi ispăşitori în fărâmiţarea terenurilor, în productivitatea redusă, în investiţiile anemice sau în folosirea până la idioţenie a sintagmei „mână de lucru ieftină“ şi nu mă refer aici la sărăcie aşa cum o calculează instituţiile financiare. Vorbesc de sărăcia care împiedică oamenii să îşi schimbe mobila din casă la cinci ani şi la sărăcia care împiedică antreprenorii să îşi ducă la bun sfârşit visele; la sărăcia care face din funcţionar un ins coruptibil şi la sărăcia care îl face pe medic să ridice neputincios din umeri.

    Ştiţi, omul acela căruia îi lipsea leul la cumpărături are aceeaşi putere cu tine, cititorule, iar leul acela îl face vulnerabil.

    Un profesor de ştiinţe politice vorbea la un moment dat de un concept care ni se potriveşte şi nouă, acum, de neoleninism. Am mai vorbit: leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic.

    Cum e acum? Şi nu numai la noi, ci peste tot în lume.

    O comunitate locală puternică, cu un mod de gândire suplu, adaptabilă dar cu reguli ferme şi leadership real poate fi răspunsul la dezvoltarea viitoare a României, poate asigura un viitor atât tinerilor cât şi celor în vârstă, indiferent de starea sistemului de pensii de stat sau de evoluţia sistemului educaţional. Cum s-ar putea face trecerea de la baroni locali la leadership autentic sau de la inerţia ţăranului român şi de la aşteptatul banilor de la nepoţii din Spania sau Italia la angajament altruist în folosul comunităţii şi cu ce bani se poate face acesta sunt întrebări cât se poate de justificate, cât se poate de grele. Dar se poate şi asta este şansa noastră.
     

  • Hotare, aşa cum sunt stabilite de bancnota de un leu

    Nu o să vorbesc aici despre conceptul acela cu două sau mai multe Românii, a fost mult prea des şi mult prea inutil invocat, dar o să vorbesc despre faţetele aceleiaşi Românii; personal, fac parte din categoria nefericiţilor pentru care lumea nu începe la Romană şi se termină la Şincai, aşa că micul orăşel de provincie unde o problemă de familie m-a dus săptămâna trecută nu m-a luat prin surprindere. Dar m-a făcut să mă gândesc.

    Este târgul unde am copilărit, numele nu are importanţă; oraşul are istorie, la un moment dat armata română a dat o probă de bărbăţie acolo şi a învins, un oraş care a avut ceva industrie, ba era ceea ce se chema la un moment dat nod de cale ferată – asta într-o vreme când trenurile circulau şi nu erau tăiate la fier vechi. Acum este doar un orăşel cenuşiu, un cenuşiu brăzdat de albul varului cu care sunt boite bordurile şi copacii din parc. Momentul duşului rece a fost cel în care am devenit conştient de faptul că leul era bancnota cu cea mai intensă circulaţie pe plan local, şi nu, faptul că spun asta nu înceamnă o lipsă de patriotism. Leul stabilea un soi de hotar nevăzut în România, despărţea cotidianul meu de cotidianul locuitorilor micului orăşel. O banală comandă de 80 de lei a declanşat un potop de mulţumiri de partea cealaltă de tejghelei, iar fata de la casieria magazinului local a surâs blând şi înţelegător la nefericirea şi la încurcătura unui bărbat aflat la rând în faţa mea: „…un leu? Lăsaţi, îl aduceţi mai târziu, sunt aici până la nouă…“.

    Este o faţetă a României unde se dau şpăgi de milioane de dolari, unde se negociază orice, unde se pun la cale afaceri, unde se exploatează bogăţiile subsolului şi unde tineri IT‑işti talentaţi fac chestii minunate. Dar cumva afacerile şi bogăţiile subsolului şi IT-iştii cei talentaţi sunt legaţi direct şi profund de insul acela căruia îi lipsea un leu pentru a-şi plăti cumprăturile, şi dacă nu vom înţelege asta, tehnocrat sau simplu cetăţean, naţia asta nu se va însănătoşi. Pentru că sărăcia cronică slăbeşte orice naţie şi taie orice şanse de a reuşi reabilitarea unei naţii.

    Cultura sărăciei înseamnă ideea de a împărţi oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Mulţumirea de a supravieţui în orăşele cenuşii, unde nu există spital, nu există dascăli, nu mai există destui copii pentru a umple sălile de clasă. În aceleaşi orăşele se fac locuri de joacă de 600 de milioane de lei vechi şi closete în curţile şcolilor de alte sute de milioane de lei vechi. Cultura sărăciei a creat o clasă de cetăţeni care se tem. Se tem de preţuri, se tem de ziua de mâine. Se tem de ştabii locali, deşi ei îi aleg. Cea mai mare problemă a României nu sunt deficitele sau datoria externă sau corupţia, ci sărăcia, cea care generează toate cele dinainte, şi corupţie, şi deficite, şi datorie externă. Nu mai are rost să căutăm ţapi ispăşitori în fărâmiţarea terenurilor, în productivitatea redusă, în investiţiile anemice sau în folosirea până la idioţenie a sintagmei „mână de lucru ieftină“ şi nu mă refer aici la sărăcie aşa cum o calculează instituţiile financiare. Vorbesc de sărăcia care împiedică oamenii să îşi schimbe mobila din casă la cinci ani şi la sărăcia care împiedică antreprenorii să îşi ducă la bun sfârşit visele; la sărăcia care face din funcţionar un ins coruptibil şi la sărăcia care îl face pe medic să ridice neputincios din umeri.

    Ştiţi, omul acela căruia îi lipsea leul la cumpărături are aceeaşi putere cu tine, cititorule, iar leul acela îl face vulnerabil.

    Un profesor de ştiinţe politice vorbea la un moment dat de un concept care ni se potriveşte şi nouă, acum, de neoleninism. Am mai vorbit: leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic.

    Cum e acum? Şi nu numai la noi, ci peste tot în lume.

    O comunitate locală puternică, cu un mod de gândire suplu, adaptabilă dar cu reguli ferme şi leadership real poate fi răspunsul la dezvoltarea viitoare a României, poate asigura un viitor atât tinerilor cât şi celor în vârstă, indiferent de starea sistemului de pensii de stat sau de evoluţia sistemului educaţional. Cum s-ar putea face trecerea de la baroni locali la leadership autentic sau de la inerţia ţăranului român şi de la aşteptatul banilor de la nepoţii din Spania sau Italia la angajament altruist în folosul comunităţii şi cu ce bani se poate face acesta sunt întrebări cât se poate de justificate, cât se poate de grele. Dar se poate şi asta este şansa noastră.
     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 30 noiembrie 2015

    COVER STORY: Manager de vreme rea şi intraprenor all seasons

    Levent Yuksel împlineşte 20 de ani de când lucrează în cadrul PepsiCo şi coordonează de la Bucureşti afacerile de 600 de milioane de dolari ale companiei din 14 pieţe, cu 80 de milioane de consumatori şi circa 4.000 de angajaţi.

    CARIERĂ: Drumul de la ASE spre Olanda trece prin Africa

    INTERNAŢIONAL: Faţa teroristă a internetului

    ANTREPRENOR: Reţeta unei creşteri neaşteptate

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 23 noiembrie 2015

    Număr special: “Cele mai inovatoare companii din România”

    Am început proiectul celor mai inovatoare companii din România anul trecut, cu sentimentul că am descoperit o piaţă nouă. Institutul de statistică informa că în perioada 2010 – 2012 – acestea fiind cele mai recente date – una din cinci companii a introdus sau implementat un produs nou, un proces nou, o metodă de organizare sau de marketing nouă şi că mai bine de jumătate din firmele inovatoare şi-au dezvoltat inovaţiile în propria companie.  

    Rezultatul a fost un primul catalog al companiilor inovatoare, o reuşită cu proiecte din cele mai diverse, de la compania cu un singur angajat, a unui tânăr care rezolvase o problemă cât se poate de importantă pentru companii, facilitându-le acestora accesul la bazele de date ale Ministerului Finanţelor, la mari companii preocupate de economisirea de energie sau care au adoptat produse sau stategii de marketing inovatoare. Am avut companii care au reinventat banalul plic şi au redus astfel cheltuielile legate de corespondenţă cu 30%.

    Citiţi mai multe în ediţia print a Business Magazin începând de luni, 23 noiembrie 2015.

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cine este Raluca Prună, noua propunere pentru Ministerul Justiţiei

    Raluca Alexandra Prună este licenţiată în drept şi  filosofie, are un master în ştiinţe politice şi burse la universităţile „Paris VII” şi „Central European University”, Budapesta.

    Ea a fost membru fondator al Asociaţiei „Societatea pentru Justiţie” şi al „Transparency International” Romania, unde a deţinut şi funcţia de preşedinte.

    Prună a fost coordonator de programe pentru sectorul Justiţie şi Afaceri Interne la Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti, în prezent fiind jurist lingvist în cadrul serviciului juridic al Consiliului Uniunii Europene.

    Ea este avocat, membru al Baroului Bucureşti. Ea va fi audiată în jurul orei 11.30 de Comisiile juridice ale Parlamentului.

  • CABINETUL CIOLOŞ: Cine sunt miniştrii propuşi de premierul desemnat – FOTO

    Vasile Dâncu – aproape zece ani membru al PSD şi ministru al Informaţiilor Publice în Guvernul Năstase

    Vasile Dâncu, propus de premierul desemnat Dacian Cioloş pentru postul de vicepremier şi ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţie Publică, a fost membru al PSD timp de aproape zece ani, până în 2008, iar în Guvernul lui Adrian Năstase a deţinut portofoliului Informaţiilor Publice.

    Vasile Dâncu a fost membru al PSD, senator şi europarlamentar, şi a mai deţinut o funcţie în Guvernul României în perioada 2001 – 2003, când a fost titularul portofoliului Informaţiilor Publice în mandatul de prim-ministru al lui Adrian Năstase.

    Născut în satul Runcu Salvei, din judeţul Bistriţa-Năsăud, Vasile Dâncu va împlini 54 de ani în 25 noiembrie. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii ”Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca şi este doctor în sociologie. A predat şi încă predă la mai multe universităţi din Cluj-Napoca şi Bucureşti, este şi membru al unor asociaţii sociologice internaţionale, dar şi membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj.

    Vasile Dâncu a înfiinţat, în 1994, Metro Media Transilvania, un institut de sondare al opiniei publice, iar în 2009 Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) pe care îl conduce şi acum în calitate de preşedinte şi care face sondaje pe diverse teme. De asemenea, IRES a realizat şi exit-poll-uri la ieşirea de la urne în cadrul unor alegeri care au avut loc în România şi Republica Moldova.

    Dâncu a activat şi activează şi în plan media, el fiind, între 2011 – 2013, preşedintele grupului media regional care grupa televiziunile Transilvania L!VE şi Look TV, iar în prezent conduce, ca director, săptămânalul regional “Transilvania reporter” şi revista ”Sinteza”.

    Vasile Dâncu, deşi este propus acum ca membru într-un cabinet de tehnocraţi, are în spate o bogată carieră politică.

    Membru PSD din 1999 şi al aşa-numitului ”Grup de la Cluj”, condus de Ioan Rus, Dâncu a deţinut în perioada 2001 – 2003 funcţia de ministru al Informaţiilor Publice în Guvernul Adrian Năstase, după care, timp de un an, pe cea de şef al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale. Ulterior, în perioada 2004 – 2008, a fost senator PSD de Cluj, după care a fost observator în Parlemantul European, din partea Grupului Socialist, iar în 2007 a fost membru al PE. Pe linie de partid, a fost o perioadă lider al PSD Cluj, dar şi vicepreşedinte PSD la nivel naţional, pe domeniul Analiză politică şi comunicare.

    În anul 2008, a demisionat din toate funcţiile deţinute în PSD, alături de Ioan Rus, după care, doi ani mai târziu, a demisionat şi din partid, ocupându-se de activităţile profesionale.

    În luna octombrie, prezent la Cluj-Napoca la Conferinţa Judeţeană a PSD Cluj, preşedintele partidului, Liviu Dragnea, a făcut un apel public către Vasile Dâncu să se alăture, din nou, PSD, susţinând că social-democraţia are nevoie de el. La invitaţia lui Dragnea, Vasile Dâncu a răspuns evaziv, lăsând să se înţeleagă că va avea loc doar o colaborare pe anumite proiecte.

    Pe lângă activitatea de sociolog şi politician, Dâncu este cunoscut şi ca scriitor, fiind premiat mai mulţi ani la rând pentru cărţile sale în cadrul Târgului Gaudeamus care are loc la Cluj-Napoca.

    Anca Paliu Dragu, de la BNR la Comisia Europeană. A fost 11 ani economist la biroul local al FMI

    Anca Paliu Dragu, propusă de premierul desemnat Dacian Cioloş pentru portofoliul Finanţelor, şi-a început cariera la BNR şi a continuat ca economist la biroul local al Fondului Monetar Internaţional timp de 11 ani, până la începutul anului 2013, când a fost recrutată de Comisia Europeană.

    Anca Dana Dragu Paliu, în vârstă de 42 de ani, a început să lucreze, după terminarea facultăţii, la Banca Naţională a României, unde a petrecut cinci ani ca economist, între 1996 şi 2001, la Direcţia de Refinanţare şi Operaţii de Piaţă şi Direcţia de Reglementare.

    Ea absolvise în 1996 cursurile facultăţii de Finanţe-Bănci din cadrul Academiei de Studii Economice.

    Ulterior, şi-a continuat cariera de economist în cadrul Biroului Regional pentru România şi Bulgaria al FMI, din septembrie 2001 şi până în ianuarie 2013.

    În această perioadă, Dragu a participat la toate întâlnirile delegaţiilor Fondului Monetar Internaţional cu autorităţile române, de la reprezentanţii Guvernului până la alte structuri ale statului, organizaţii patronale şi diverse asociaţii.

    Ea face parte, totodată, începând cu anul 2008, din Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).

    La începutul anului 2013, Dragu a fost recrutată de Comisia Europeană, unde lucrează ca analist economic în cadrul Directoratului general de economie şi finanţe.

    Economistul şi-a completat educaţia cu studii de economie internaţională la The George Washington University, în perioada 1999-2000, apoi cu un masterat de doi ani în Politici Publice şi Integrare Europeană în cadrul SNSPA Bucureşti (2005-2007).

    Totodată, Dragu are un doctorat în economie la ASE, teza de doctorat având tema “Stabilitatea monedei, rezultantă a evoluţiei economiei naţionale”.

    Adrian Curaj – consilier al lui Tăriceanu, şef al Autorităţii pentru Cercetare în Guvernul Boc

    Adrian Curaj, propus de premierul desemnat Dacian Cioloş pentru postul de ministru al Educaţiei, este profesor universitar la Politehnica Bucureşti şi la SNSPA, a fost consilier guvernamental în Cabinetul Tăriceanu şi a condus Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică în Guvernul Boc.

    Adrian Curaj, în vârstă de 57 de ani, a absolvit Universitatea Politehnică din Bucureşti – Facultatea Electronică şi Comunicaţii, în 1983, iar în 2003 a obţinut un master în Administrarea Afacerilor, la Institutul pentru Mediul de Afaceri şi Administraţie Publică din Bucureşti (ASEBUSS), în parteneriat cu University of Washington din Seattle. De asemenea, în 2007 a obţinut un certificat postuniversitar la Colegiul Naţional de Apărare.

    El este membru în Comitetul de Conducere al Comisiei Fulbright, în Comisia Naţională a României pentru UNESCO, al Societăţii Română de Automatică şi Informatică Tehnică, dar şi al EUROSCIENCE-European Association of Researchers.

    În prezent, Curaj este profesor la Universitatea Politehnică din Bucureşti, şef al Catedrei UNESCO pentru Politici în Ştiinţă şi Inovare la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administraţie Publică (SNSPA), iar din 2010 este director general al UEFISCDI- Unitatea Executiva pentru Finanţarea Învăţământului Superior, Cercetare, Dezvoltare şi Inovare. Tot din 2010 este colaborator al Fundaţiei Universitare a Mării Negre, din conducerea căreia fac parte Dan Dungaciu şi academicianul Mircea Augustin Maliţa.

    În perioada 2007-2008, Adrian Curaj a fost consilier guvernamental pe IT şi cercetare al lui Călin Popescu Tăriceanu, el demisionând odată cu schimbarea Guvernului.

    În decembrie 2009, Curaj a fost numit de premierul de atunci Emil Boc la conducerea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, unde a rămas până în septembrie 2010, când a fost demis de ministrul Educaţiei de la acea vreme, Daniel Funeriu.

    Din 2008 şi până în 2011, a fost vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice în Învăţământul Superior, iar din 2007 până în 2011 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Naţional de Etică în Cercetare.

    Totodată, Adrian Curaj este, din 2012, membru al European Forum of Forward Looking Activities – Comisia Europeană, între 2010 şi 2012 a fost membru al Bologna Foliowup Group, iar din 2008 este expert in Task Force – Fostering and Building Human Capital of the Regional Cooperation Council, în timp ce din 2005 până în 2006 a fost membru al board-ului European Association of Research Managers and Administrators.

    De asemenea, el a coordonat proiecte de cercetare şi a publicat articole ştiinţifice şi cărţi, două dintre invenţiile la care este co-autor luând medalii de aur la Salonul de Invenţii de la Geneva, în 2009 şi 2013.

    Curaj este autorul a peste 100 de articole ştiinţifice în reviste de specialitate sau în volumele unor conferinţe internaţionale, are 21 de cărţi ştiinţifice ca editor, autor sau coautor, majoritatea în managementul cercetării, foresight şi învăţământ superior. El este coordonator sau expert/consultant în peste 50 proiecte de cercetare/dezvoltare finanţate de Banca Mondială, UNESCO, UNI DO, UNDP, Comisia Europeană.

    Potrivit declaraţiei sale de avere din iunie 2014, Curaj are, împreună cu soţia sa, două terenuri intravilane – unul dobândit între 2004 şi 2006, iar celălalt în 2005, la Otopeni şi Comarnic. De asemenea, el are un teren agricol de 750 de metri pătraţi, cumpărat în 2004 în localitatea Agigea, precum şi o casă de peste 350 de metri pătraţi, în Otopeni, construită între 2005 şi 2007, dar şi un apartament de 45 de metri pătraţi în Bucureşti, moştenit.

    Adrian Curaj are şi patru maşini – trei autoturisme Opel Corsa fabricate în 2007 şi un Ford Focus din 2012.

    Potrivit declaraţiei sale de avere, Curaj are două depozite bancare – unul, de peste 41.000 de lei, la CEC, iar celălalt, de peste 11.100, la Raiffeisen, precum şi un cont curent cu peste 8.000 de lei, dar şi un fond de investiţii la ING. El are şi un credit de 175.000 de lei, contractat în 2006 şi scandent în 2021.

    În anul fiscal anterior depunerii declaraţiei de avere, Adrian Curaj a obţinut 44.686 de lei ca profesor la Politehnică, şi 34.919 lei ca director la Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior. De asemenea, el a obţinut venituri şi de la SNSPA (14.173 lei).

    Adrian Curaj este căsătorit şi are doi copii. Soţia sa este lector la Universitatea Bucureşti.

    ŞTIRE ÎN CURS DE ACTUALIZARE.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 16 noiembrie 2015

    COVER STORY: Think Big 2.0

    Criza a schimbat noţiunea de boom imobiliar şi a adus dezvoltatorii în paradigma caselor mai mici, mai accesibile şi mai uşor de vândut. Cel mai mare şantier din Bucureşti, Metalurgiei Park, rezumă strategia imobiliară a ultimilor cinci ani şi avansul neaşteptat al sudului Capitalei.

    ANTREPRENORIAT: Arhitectura pantofului perfect

    CLUB BUSINESS MAGAZIN: Riscurile de securitate din industria medicală

    REPORTAJ: Cel mai scump, cel mai înalt, cel mai frumos

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cine este Dacian Cioloş, desemnat de preşedintele Iohannis ca premier

    Biografie Dacian Cioloş:

    Data naşterii: 27 iulie 1969

    Locul naşterii: Zalău, jud. Sălaj

    Starea civilă: Căsătorit

     

    Studii:

     

    1983 – 1987 Liceul agroindustrial – Specializarea Horticultură şi Viticultură, Şimleul Silvaniei, Sălaj

    1989 – 1994 – Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj – Facultatea de Horticultură, Cluj

    1995 – 1996 Ecole Nationale Supérieure Agronomique ENSAR, Rennes, Franţa – Diploma de Agronomie Aprofundată, specializarea “Sisteme de producţie şi Dezvoltare rurală”

    1996 – 1997 Ecole Nationale Supérieure Agronomique ENSA M – Université Montpellier I, Montpellier, Franţa – DEA Master ştiinţific: “Economia dezvoltării agricole, agro-alimentare şi rurale”

    2000 – 2006 (în finalizare) – Ecole Nationale Supérieure Agronomique Montpellier – ENSA, Institutul Naţional de Cercetări Agronomice – INRA, Montpellier, Franţa – Doctorand în economia dezvoltarii agricole, agroalimentare şi rurale

    Limbi străine: engleză, franceză

     

    Activităţi funcţii:


    1991-1996 Federaţia Regională a Agricultorilor Ecologici din Bretagne – Franţa – Stagii practice totalizând 13 luni în ferme de agricultură ecologică

    august – septembrie 1995 Centrul Internaţional de Cooperare pentru Dezvoltare Agricolă – CICDA, Paris – Montreuil, Franţa
    Studiu – diagnoza socio-economică în Argeş. Pregătirea unui proiect de cooperare descentralizata Savoia – Argeş pentru dezvoltare rurală

    februarie – septembrie 1997 Camera Judeţeană de Agricultură Aveyron – Franţa, Rodez, Franţa
    Lucrare de diplomă DAA “Analiza şi evaluarea experienţei de dezvoltare agricolă şi rurală în Nord Aveyron”

    martie – iulie 1997, aprilie 1999 Commisia Europeană, DG Agricultură, Divizia Dezvoltare rurală, Agroeconomist stagiar, Bruxelles
    Pregătirea Programului SAPARD – elaborarea cadrului de reglementare
    şi a dispozitivului administrativ de implementare în statele eligibile

    martie 1998 – oct 1999 – Program de dezvoltare rurală locală în Argeş
    Cooperare descentralizată : Cons General Savoia (FR) – Cons Jud Argeş – CICDA, Director de Program

    nov. 1999 – dec 2001 Asociaţia Naţională de Dezvoltare Agricolă – ANDA, Franţa, Centrul Internaţional de Cooperare pentru Dezvoltare Agricolă – CICDA
    Coordonator al programelor de cooperare franco-române în dezvoltare agricolă şi rurală

    2002 – 2003 Commisia Europeană, Delegaţia CE în România
    Bucureşti – Task Manager Agricultură şi Dezvoltare rurală, SAPARD

    ian 2005 – Mai 2007 – Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Bucureşti – Consilier al Ministrului, Reprezentant în Comitetul Special Agricol la Consiliul European

    Mai 2007 – Octombrie 2007 – Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
    Subsecretar de Stat – Afaceri Europene

    Octombrie 2007 – decembrie 2008 – Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

    Pe 12 octombrie 2009 a fost nominalizat de Guvern drept candidat al României pentru postul de comisar european.

    Pe 15 ianuarie 2010, a fost avizat favorabil de grupurile politice din Parlamentul European in funcţia de comisar european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

    Altele:

    1992 – 1995 : Coordonator al Programului de stagii pentru studenţii USAMV Cluj Napoca în ferme agricole din Franţa
    1995 : Iniţiator şi membru fondator al asociaţiei profesionale ARGOECOLOGIA
    1990 – 1995 : Reprezentant al studenţilor în Senatul Universităţii de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară şi în Consiliul de Administraţie al Facultăţii de Horticultură Cluj Napoca
    2000 – Prezent : Membru al « Grupului din Bruges », grup european independent de analize şi propuneri privind Politica Agricolă Comună şi Uniunea Europeană

  • Cine este Liviu Voinea, persoana propusă de PSD pentru premier. A fost ministru în Guvernul Ponta II

    PSD îl propune ca premier pe Liviu Voinea, vicepreşedinte al Băncii Naţionale a României, în contextul declaraţiilor recente ale guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, care afirma că banca centrală are “rezerve de cadre” pe care le poate furniza pentru un cabinet de tehnocraţi. Totodată, Isărescu a admis, luni, că premierul ar putea proveni de la banca centrală, cu condiţia să fie tânăr.

    Liviu Voinea, în vârstă de 40 de ani, în prezent viceguvernator şi membru al Consiliului de Administraţie (CA) al BNR, din octombrie 2014, a fost ministru delegat pentru Buget în Guvernul Ponta II, din decembrie 2012 şi până în august 2014, când a fost votat ca membru în CA al BNR.

    În primul guvern format de Victor Ponta fusese secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice, în perioada mai-decembrie 2012, iar înainte de Finanţe a fost membru neexecutiv în Consiliul de Administraţie al Eximbank, din aprilie 2009.

    El s-a arătat în ultimii ani adeptul introducerii impozitării progresive şi al creştereii impozitului pe proprietăţi.

    Liviu Voinea a absolvit, în 1997, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din ASE, iar în 1998 a obţinut titlul de Master în Administrarea Afacerilor (MBA) la Stockholm University School of Business. El are o specializare în “sociologia bunăstării”, la Universitatea Bucureşti şi o diplomă în statistică în ştiinţele sociale la University of Essex, Marea Britanie.

    Numele lui Liviu Voinea a fost vehiculat şi în 2009 pentru funcţia de premier, presa speculând atunci că Mircea Geoană l-ar fi desemnat să conducă Guvernul dacă ar fi câştigat alegerile din 2009.

    În 2009, Liviu Voinea a devenit membru neexecutiv în Consiliul de Administraţie al Eximbank, instituţie condusă de Ionuţ Costea, cumnatul candidatului la prezidenţiale la acea vreme Mircea Geoană.

    Voinea a fost şi director executiv al Grupului de Economie Aplicată (GEA), precum şi preşedinte al Voinea Business Development. Totodată, din octombrie 2013, el predă ca profesor universitar la Academia de Studii Economice, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, facultate la care a fost profesor asociat în perioada octombrie 2009-septembrie 2013. De asemenea, din februarie 2005 şi până în septembrie 2013, el a fost conferenţiar universitar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA).

    Potrivit ultimei sale declaraţii de avere, din iunie 2015, viceguvernatorul BNR are un teren intravilan în sectorul 1 din Bucureşti, cu o suprafaţă de 284 metri pătraţi, din anul 2011, precum şi unul de 276,2 metri pătraţi în Pipera (Voluntari – Ilfov), cumpărat în acest an, pe care-l deţine împreună cu soţia şi pe care este construită o casă de locuit cu o suprafaţă de 131,97 metri pătraţi.

    Totodată, Voinea are un apartament de 76,81 metri pătraţi în Capitală şi o casă în curs de construire pe terenul din sectorul 1.

    Pe numele soţiei sale mai figurează două autoturisme – un Renault Megane din 2005 şi un Land Rover Freelander 2 din anul 2008.

    Voinea a mai declarat icoane, tablouri şi obiecte decorative în valoare de circa 10.000 euro, dobândite în anul 2013, precum şi verighete de aur, de 6.700 lei, din acelaşi an.

    El deţine în conturi bancare circa 43.000 lei şi acumulase aproximativ 80.000 lei în fondul de pensii private. Soţia lui figurează cu un împrumut acordat în nume personal de 100.000 de lei.

    Potrivit declaraţiei sale de avere, Voinea are un credit ipotecar contractat în aprilie de la Banca Transilvania, în valoare de 599.447 lei, scadent în septembrie 2019. Totodată, a împrumutat în 2013 de la Maria Voinea 11.000 euro şi 20.000 lei.

    Liviu Voinea a încasat anul trecut 41.564 lei din funcţia de ministru delegat pentru Buget, 13.412 lei ca profesor universitar la ASE, iar Laura Florentina Voinea (soţia) a câştigat 44.800 lei de la Deloitte Consultanţă, din poziţia de consultant în management. Totodată, din vânzarea de titluri la SIF-uri, Voinea a încasat aproape 12.000 lei.