BusinessMagazin

Tag: platforma

  • Alcatel-Lucent investeşte 200.000 de euro într-un laborator LTE în cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara

    Acest proiect este parte a unei colaborări de peste 20 de ani între Alcatel-Lucent şi Universităţile din Timişoara, prin intermediul cărora studenţilor li se oferă acces la cursuri şi tehnologii aliniate tendinţelor actuale.

     „Odată cu deschiderea Laboratorului LTE din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara şi având acces la cele mai noi echipamente şi tehnologii, studenţilor şi profesorilor li se oferă oportunităţi de dezvoltare în linie cu cerinţele pieţei de telecomunicaţii”, declară Eugen Şerbănescu, Director General Alcatel-Lucent România.  

     Laboratorul LTE din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara a fost conceput ca un spaţiu educaţional ce va fi folosit de către cei care studiază principiile de comunicaţii mobile cu accent pe principiile generale de funcţionare a standardului LTE 4G, precum şi studenţii care urmează cursul de Reţele Metropolitane LTE. Laboratorul este dotat cu o platformă completă ce le va oferi studenţilor ocazia să experimenteze toate principiile de funcţionare reale ale standardului.
     

  • De 15 ani, Valentin Preda pune în legătură afaceri din România cu investitori străini

    M-a fascinat tot timpul posibilitatea de a face afaceri la nivel internaţional, de a comunica şi de a realiza legături între oameni de afaceri şi companii. Nevoile de afaceri la nivel internaţional erau şi sunt în continuare atât de vaste, diferite şi dinamice, încât m-am îndrăgostit pe viaţă de acest domeniu. În plus, oamenii de afaceri de calitate pe care îi întâlnesc în afacerile internaţionale îmi întreţin atitudinea pozitivă şi mă stimulează să dezvolt noi mecanisme de business şi asta îmi place foarte mult. Nu ştiu ce ar putea să mă facă să îmi schimb pasiunea”, explică Valentin Preda principala sa motivaţie de a înfiinţa Bursa Română de Afaceri (Romanian Business Exchange), o interfaţă care aduce laolaltă oamenii de afaceri români şi străini şi care le furnizează servicii de achiziţii şi fuziuni, vânzări de afaceri, comerţ internaţional şi intermediere de business în general. Valentin Preda a lansat RBA (respectiv RBEX) în anul 2000, „un moment când piaţa de afaceri locală era relativ restrânsă, iar modelele de business nu erau foarte complexe”.

    Odată cu accelerarea şi creşterea complexităţii businessului local, Preda a cedat tentaţiei şi a renunţat temporar la conducerea proiectului său antreprenorial, preluând în schimb responsabilitatea unui business pe care îl evalua atunci la 100 de milioane de euro.

    n 2001 a intrat în zona de real estate, ca director general al Crown Investment, companie parte a P&G Group (fondat de oamenii de afaceri eleni Ioannis Papalekas şi Fotis Gylliadis), din al cărei portofoliu făceau parte clădiri de birouri de 45.000 mp, dar şi City Mall. Ulterior, acţionarii au investit în mai multe clădiri de birouri din nordul şi din centrul Bucureştiului, iar Valentin Preda a avut pentru un timp şi poziţia de director general al Upground Estates / RREEF – o companie a Deutsche Bank. Vânzarea Upground a fost una dintre cele mai spectaculoase tranzacţii din real estate-ul local, Ioannis Papalekas reuşind să vândă în 2008 proiectul din Pipera cu 340 de milioane de euro către RREEF Real Estate, compania imobiliară a Deutsche Bank.

    „Cu Ioannis Papalekas am lucrat opt ani, din 2001 până în 2009″, spune Valentin Preda, care îşi rezumă CV-ul, pe care nu l-a pus niciodată pe hârtie, simplu: RBA, imobiliare, din nou RBA. „Din nou RBA” se traduce prin faptul că, la sfârşitul anilor 2000, Valentin Preda s-a întors la proiectul său de consultanţă, unde mărturiseşte că se simte cel mai bine şi unde crede că poate avea un rol relevant pentru comunitatea de business: „Prin prisma activităţilor noastre, întâlnim toţi participanţii mediului de afaceri internaţional, de la agenţii guvernamentale, ambasade, organizaţii de business, ONG-uri, oameni de afaceri şi companii, profesionişti şi furnizori de servicii, instituţii financiare şi mai nou mediul universitar”.

    Preda vorbeşte însă şi despre rolul său de diplomat economic al României, în situaţii în care este singurul reprezentant al României „la diverse evenimente în afara ţării, în cadrul unor organizaţii internaţionale sau cu prilejul delegaţiilor externe pe care le găzduim” şi în care reprezentarea ţării primează: „vezi ulterior dacă faci sau nu business”. „Rolul nostru principal în piaţă este de matchmaker şi de business hub internaţional, care direcţionează informaţia de afaceri cu precizie şi eficienţă”, explică Valentin Preda activitatea sa de la RBA, unde interacţionează acum, săptămânal, cu zeci de companii din ţară şi străinătate şi unde a realizat, în decursul ultimilor ani, „sute de intermedieri de afaceri”.

    Precizează că nu taxează de fiecare dată comision din conexiunile pe care le face, pentru că „de exemplu, la tranzacţii mari, nici nu e normal să taxezi comision doar pentru că ai pus doi oameni de afaceri în legătură. Oricum nu ai cum să verifici volumul de afaceri pe care aceştia îl fac între ei, dar cu trecerea anilor vezi că oamenii pe care tu i-ai pus în legătură au făcut afaceri bune şi asta trebuie să te bucure şi nu să fii invidios”. În cele mai multe cazuri însă, activitatea de brokeraj a RBA se taxează similar cu oferta clasică de consultanţă de M&A, care se compune dintr-o structură de flat-fee-uri şi un success fee: „flat-fee-urile încep de la câteva mii de euro şi pot ajunge la 15-20.000 euro plus un success fee cuprins între 2 şi 5%, în funcţie de volumul de muncă, de valoarea tranzacţiei, de natura serviciilor impuse de nevoia clientului şi de situaţia din piaţă”, rezumă Valentin Preda.

  • 19 filme şi o singură Palme d’or. Din culisele festivalului de la Cannes

    Ceremonia oficială de deschidere a Festivalului de Film de la Cannes l-a avut ca maestru de ceremonii, pentru al doilea an consecutiv, pe actorul Lambert Wilson. Numeroase staruri ale industriei cinematografice au păşit pe celebrul covor roşu de la Cannes, purtând ţinute vestimentare spectaculoase, şi au participat la această gală de deschidere a festivalului, care a fost transmisă de postul de televiziune CanalPlus şi a fost urmărită de peste 170 milioane de telespectatori.

    Anul acesta, 19 filme se luptă pentru Palme d’or, iar noutatea faţă de anii trecuţi este reprezentată de numărul mare de filme asiatice înscrise în competiţie.

    Printre favorite se numără „Carol“, în regia lui Todd Haynes, care spune povestea a două lesbiene, în anii ‘50, şi le are în distribuţie pe Rooney Mara şi Cate Blanchett. Haynes a mai participat doar o dată la Cannes, în 1998. Mexicanul Michel Franco prezintă „Chronic“, o dramă despre un asistent medical înconjurat de durere şi moarte. Franco a câştigat, în 2012, secţiunea Un certain regard cu filmul „After Lucia“. „Dheepan“ este povestea unui luptător din Sri Lanka care, după ce fuge în Paris, ajunge să lucreze ca îngrijitor la o instituţie a statului. „Dheepan“ este regizat de Jacques Audiard, care se află la a patra participare la Cannes.

    „The Assassin“ este un film asiatic, primul regizat de taiwanezul Hou Hsiao-hsien după mai bine de opt ani. Ultimul său film, „Flight of the Red Balloon“, a participat la Cannes în 2007 la secţiunea Un certain regard. Hou Hsiao-hsien a câştigat marele premiu de la Cannes în 1993, pentru filmul „The Puppetmaster“.

    „The Lobster“ este filmul de debut în limba engleză al regizorului grec Yorgos Lanthimos. Filmul îi are în distribuţie pe Colin Farrell, Ben Whishaw, John C. Reilly şi Rachel Weisz, iar acţiunea se petrece într-un viitor apropiat în care oamenii sunt obligaţi să îşi găsească sufletul-pereche în 45 de zile.

    După ce a impresionat juriul în 2011 cu „Oslo, 31 august“, regizorul norvegian Joachim Trier prezintă la Cannes o dramă avându-i în distribuţie pe Isabelle Huppert, Gabriel Byrne şi Jesse Eisenberg.

    „MacBeth“ este o nouă ecranizare a celebrei piese de teatru, semnată de către regizorul australian Justin Kurzel. În rolurile principale joacă Michael Fassbender şi Marion Cotillard.

    Radu Muntean şi Corneliu Porumboiu revin anul acesta la Festivalul de la Cannes, în secţiunea Un certain regard, cu cele mai noi lungmetraje ale lor, „Un etaj mai jos“, respectiv „Comoara“, iar regizorul Andrei Creţulescu va fi prezent în secţiunea Semaine de la critique cu scurtmetrajul „Ramona“. Acesta este deja al treilea an consecutiv când România nu are niciun film în competiţia oficială a prestigiosului Festival de la Cannes, care debutează miercuri.

    Selecţia oficială este realizată de către directorul festivalului, Thierry Fremaux, iar acesta susţine că „regizorii buni vor face întotdeauna filme bune, aşa că vor avea mereu un loc în festival“. Pentru a alege producţiile ce intră în competiţie, Fremaux se consultă cu o serie de specialişti din Europa. În Marea Britanie, spre exemplu, una din cele mai influente păreri este cea a scriitoarei Agnes Poirier. Marile companii britanice de film, precum Film4, BFI şi BBC, au şi ele un cuvânt greu de spus. Dar, asemenea festivalului, şi companiile se concentrează asupra numelor
    deja consacrate. „Construim cariere“, susţine Tessa Ross, directoare a Film4, casa de producţii care a lansat „Slumdog Millionaire“ şi „12 ani de sclavie“. „Este singurul mod în care poţi avea filme care să conteze.“

    Una din lecţiile pe care ar trebui să le înveţe responsabilii festivalului de la Cannes este că arta nu înseamnă întotdeauna şi bani mulţi. Este nevoie ca astfel de evenimente să dea atenţie şi unor regizori sau actori mai puţini cunoscuţi, dar care poate reuşesc prestaţii de invidiat.

    Inaugurat în 1964, Festivalul de la Cannes este unul dintre cele mai prestigioase evenimente de profil din lume. Participarea la concurs este permisă doar pe bază de invitaţie, iar ceremonia se ţine la Palatul Festivalului şi Congresului din Cannes.

    Trofeul Palme d’or, un simbol al festivalului, a fost decernat pentru prima oară în 1955. Înainte, între 1946 şi 1954, câştigătorii primeau „Marele premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Cannes“, sub forma unei diplome şi a unui trofeu realizat de un artist contemporan.

    Începând cu anul 2014, preşedinţia juriului a fost preluată de către Pierre Lescure, preşedintele canalului francez Canal Plus.

  • Gândul.info lansează campania-eveniment “Cu Gândul la România”

    Concret, Gândul.info îi provoacă pe cititori la un exerciţiu de gândire liberă, profundă şi, mai ales, aplicată despre viitorul României în următorii 10 ani. Cu gândul la cititori, campania îi invită pe aceştia să devină, la rândul lor, promotori ai valorilor cu care rezonează, într-un parteneriat deopotrivă motivaţional şi aspiraţional. În fiecare lună pe parcursul anului 2015, Gândul va celebra, împreună cu cititorii săi, câte o valoare naţională menită să regăsească şi să scoată la iveală acei români care au făcut din Puterea Gândului, faptă şi au reuşit să transforme forţa gândirii în acţiuni care să facă diferenţa astăzi, mâine şi peste 10 ani.

    Prima valoare celebrată în campania “Cu Gândul la România”, lansată aseară într-o ediţie specială “Gândul Live”, este CURAJUL. După ce ei înşişi au avut curajul să schimbe mentalităţi prin campanii precum “Why don’t you come over?”, “Daily Fail” sau “Voteşti / Vreau Preşedinte”, acum, jurnaliştii de la Gândul.info descoperă şi relatează poveştile unor oameni curajoşi care au luptat cu stereotipuri, legi nedrepte şi sisteme ineficiente, şi, în ciuda acestora, au reuşit sa schimbe ceva în România. Un demers pe care Gândul îşi propune să-l continue, de la vorbă la faptă, “Cu Gândul la România” şi în următorii zece ani.

    Campania, puternic interactivă, se desfăşoară în fiecare zi pe platforma cugandullaromania.gandul.info, pe care vom descoperi împreună epic stories, reportaje video, intervenţii live şi opinii ale contributorilor şi invitaţilor speciali.

  • Bădescu, Sameday Courier: Doar câteva zeci de companii antreprenoriale se vor lista în premieră pe AeRO

    Octavian Bădescu, fondator SAMEDAY Courier

    Dincolo de aceste două extreme, o analiză la rece a celor două luni de existenţă a platformei, făcută din perspectiva antreprenorului, relevă câteva trenduri interesante şi permite realizarea câtorva previziuni. În primul rând, nu trebuie să cădem în extrema entuziasmului, atunci când numărăm companiile deja listate pe AeRO. Majoritatea companiilor prezente provin de pe piaţa Rasdaq şi au decis să-şi continue existenţa bursieră pe platforma AeRO. Cred că procesul va continua într-o manieră similară.

    Mai precis, pe un orizont de termen mediu vor fi câteva sute de companii provenite de pe piaţa Rasdaq şi doar câteva zeci de companii antreprenoriale listate în premieră. Vom putea vorbi doar de o mică parte de start-up-uri în fază incipientă. Nu trebuie să cădem însă nici în extrema pesimismului. Este normal să se întâmple aşa, nu suntem în SUA. Antreprenoriatul în România nu are o tradiţie îndelungată, listarea la bursă ca opţiune strategică nu este îndeajuns de familiară mediului de afaceri românesc.

    Mai mult, continuă să existe temeri şi tot felul de reţineri legate de birocraţie sau de valorizarea afacerii. Fără dubii, este bine că acest proces a început. Responsabili-tatea primelor companii listate este foarte mare în privinţa evoluţiei pieţei de capital din România, cu precădere a plat-formei AeRO. Dacă primii listaţi vor avea succes din perspectiva fondatorilor şi a investitorilor, procesul va evolua rapid şi piaţa se va dezvolta. Pe de altă parte, în opinia mea, nu cred că este de dorit o accelerare forţată a demersului. Altfel spus, pentru ca piaţa să se dezvolte sănătos este mai util ca, în loc de câteva sute de companii mai puţin pregătite, să avem doar câteva zeci de entităţi de business solide, care pot crea poveşti de succes.

    Costurile fixe ale listării nu sunt în principiu mari, fiind de ordinul miilor de euro. Listarea presupune şi îndeplinirea anumitor condiţii, cum ar fi transformarea în societate pe acţiuni, auditarea rezultatelor, o pregătire aferentă pe linie ad-ministrativă şi comunicaţională. În tot acest proces, consultantul autorizat poate ajuta destul de mult compania în par-cursul birocratic. Cred că dacă s-ar comunica mai bine şi mai direct pe relaţia BVB – ASF – Depozitarul Central – bro-ker, anumite eforturi ale companiei listate şi ale fondatorilor ei ar fi optimizate. Spre exemplu, sunt informaţii care ar putea ajunge şi direct de la unii la alţii.

    AeRO are o istorie de doar două luni. Probabil că se mai pot imagina îmbunătăţiri. La acest moment lucrurile par că se derulează la un nivel cel puţin acceptabil şi se îmbunătăţesc. Vorbind din perspectiva fondatorului Sameday, prima companie românească listată pe AeRO – şi totodată primul operator autohton de curierat prezent pe o bursă din ţara noastră –, este dificil de evaluat atât de devreme ce câştigi şi ce pierzi în urma listării, însă cred că beneficiile depăşesc riscurile şi nu doar pentru companiile listate, ci chiar şi pentru competitorii teoretici ai acestora, întrucât o valorizare bună pe bursă a unei firme poate influenţa valorizarea întregului sector de activitate. Cert este că scopurile demersului nostru au fost atinse: avem o valoare a companiei dată de piaţă, ne-au creditat cu încredere în jur de 80 de acţionari (ceea ce a dus la îndeplinirea rapidă a condiţiile privind free-float-ul), am câştigat un plus la vizibilitate, notorietate şi credibilitate.

    Noi nu am întâmpinat dificultăţi majore în procesul de listare şi am lucrat bine cu consultantul FSA Advisory. De aseme-nea, avem consultanţi buni pe comunicare, pe juridic şi pe contabilitate, zone decisive în afaceri. La două luni după lis-tare, Sameday are în jur de 80 acţionari; persoane fizice şi juridice din România şi din străinătate, fonduri de investiţii şi chiar angajaţi proprii. Valoarea de piaţă a crescut cu mai bine de 15% în primele săptămâni de tranzacţionare, capi-talizarea fiind în prezent de 8,4 milioane lei.

    Compania acordă dividende cu un randament de peste 5%, aferente rezul-tatelor din 2014, randament superior dobânzii bancare, dividende destinate acţionarilor înregistraţi până pe data de 10 mai. Rezultatele pe primul trimestru sunt conforme cu aşteptările şi proiecţiile privind anul 2015, astfel încât suntem în-crezători că vom avea resurse şi pentru dividende, şi pentru continuarea dezvoltării.

    Mă aştept ca, gradual, preţul acţiunii să reflecte aceste aspecte. În acest moment există suficient spaţiu de creştere pe bursă. Compania se concentrează cu precădere pe atingerea obiectivelor de business stabilite, nu pe evoluţia cota-ţiei acţiunilor. Ne propunem şi considerăm ca realizabil obiectivul de a atinge prin forţe proprii o cifră de afaceri de 5 milioane euro şi un profit de două cifre la nivelul anului 2020.

  • A renunţat la o carieră la BCR în Bucureşti şi a construit propria afacere la Milano. Acum vinde tinere talente în toată Europa

    Cristina Cojocaru a lăsat în spate o carieră bancară de şapte ani şi a hotărât să îşi construiască o afacere în fashion, mizând pe încurajarea talentului unor tineri designeri. A pornit afacerea la Milano şi s-a hotărât să aducă în atenţia pieţei de lux de pe tot continentul câteva nume noi de designeri.

    “Nu aş putea spune că îmi lipseşte ceva din atmosfera mediului bancar, mi-am urmat visul şi fac ceeea ce mi-am dorit; am preluat o parte din elementele pe care le-am învăţat în banking şi le folosesc în activitatea de acum“, explică Cristina Cojocaru modul cum se reflectă cei şapte ani de experienţă în mediul bancar în activitatea de antreprenor în industria de fashion. Cojocaru a lansat anul trecut 1MiSHAP, o platformă axată pe susţinerea tinerilor care încearcă să îşi construiască un nume în lumea modei şi care au dificultăţi în transformarea abilităţilor lor artistice într-o afacere. Concret, apartenenţa în cadrul incubatorului asigură designerilor sporirea popularităţii mărcilor create de ei prin participarea la evenimente şi târguri internaţionale, consultanţă în aspecte legale ce ţin de dezvoltarea produselor, găsirea de producători ori manufacturieri care să îi ajute la producţia articolelor realizate, dar şi supravegherea etapelor de producţie.

    La acestea se adaugă prezenţa pe o platformă online globală care asigură comercializarea produselor unor clienţi aflaţi pe toate continentele, cât şi prezenţa în corner shop-uri din magazine multibrand dedicate şi dezvoltarea şi supravegherea proceselor adminis-trative care ţin de prezenţa într-un astfel de magazin. Potrivit antreprenoarei, este primul proiect de acest gen de pe piaţa locală şi, deşi este unul 100% românesc, se adresează designerilor din întreaga lume. În prezent, în cadrul acestuia se află o marcă românească şi alte zece internaţionale din sfera accesoriilor premium, iar primul colţ dedicat lor a fost inaugurat recent în cadrul galeriei comerciale Victoria Gallery de pe Calea Dorobanţi. Până în prezent, Cristina Cojocaru a investit în platforma creată aproximativ 50.000 de euro, fonduri proprii, şi se aşteaptă să ajungă la breakeven în aproximativ doi ani şi jumătate, pe baza unui comision din vânzările realizate.

    Cristina Cojocaru este principalul pion în dezvoltarea platformei, iar stilul concret în care povesteşte despre planul ei de afaceri este rezultatul unei cariere dominate de cifre. După ce şi-a obţinut licenţa în drept la Universitatea din Bucureşti, dar şi după absolvirea unui program masteral în bănci şi burse al ASE, Cristina Cojocaru s-a concentrat asupra carierei începute în cadrul BCR, parte a Erste Group. S-a angajat la BCR în 2007 în funţia de contact center officer, de unde a evoluat gradual până la poziţia de analist senior de credit de risc, în departamentul de corporate risk al BCR. A trecut în 2013 de la modele de rating pentru clienţii corporate la fashion, fiind recrutată de către o companie de con-sultanţă italiană din Milano în funcţia de consultant de business pentru clienţii din zona bunurilor de lux. A lucrat în cadrul acesteia în intervalul noiembrie 2013 – iulie 2014, când a decis să pună bazele incubatorului 1MiSHAP.

    Nu se află însă la prima experienţă de antreprenor: în intervalul 2007-2013 a îmbinat munca de bancher cu cea de partener fondator al Hip Group (2007-2013), o companie de fashion şi media, în cadrul căreia a lucrat cu clienţi precum AloModa, Generali Asig-urări, Cosmote sau Electronic Arts.

    Ideea dezvoltării incubatorului 1MiSHAP i-a venit când se afla la Milano, ca urmare a discuţiilor cu clienţii din industria de lux. „Chiar şi cei mai buni artişti au nevoie de un loc în care să înceapă şi în care să îşi dezvolte ideile. Tinerii designeri voiau să îşi vadă numele pe harta marilor jucători din fashion, dar nu ştiau ce îi aşteaptă“, explică ea necesitatea pe care a observat-o la primele discuţii cu designerii din industrie. Chiar dacă obţineau diplome în urma studiilor la institute prestigioase precum Istituto Marangoni din Italia, aveau dificultăţi în a-şi impune produsele pe piaţă. Filosofia ei de business este sugerată şi de numele incubatorului, ce provine din cuvântul englezesc „mishap“ (întâmplare): „Designerii talentaţi ar putea rămâne o întâmplare în lumea modei fără un partener care să le identifice şi să le promoveze talentul“. A pornit afacerea în Milano, datorită expunerii pe care o aduce oraşul italian fashionului, dar a inaugurat primul corner 1Mishap pe piaţa autohtonă, în cadrul Victoria Gallery.

  • Povestea românului care a cucerit Londra: a pornit de la zero un business de 50 de milioane de lire sterline

    „Am înţeles destul de repede că, dacă vreau să ajung între jucătorii de top, trebuie să mă mut la Londra“, spune antreprenorul român Emi Gal, citat de Financial Times. Prestigiosul cotidian economic surprindea încă din 2010 potenţialul afacerilor din Europa de Est şi impactul în evoluţia acestora produs de o eventuală extindere la Londra. Emi Gal a trăit-o pe pielea lui şi acum admite că a fost cea mai bună decizie. Brainient, o afacere care a ajuns astăzi la 70 de milioane de euro, a ajuns în capitala Regatului Unit în urmă cu şase ani, după ce fondatorul a constatat că dimensiunea pieţei din România şi posibilităţile reduse de a face networking nu i-ar fi permis să pună pe picioare o companie internaţională de succes. Gal a pornit prima sa firmă la 19 ani într-un birou de pe Calea Dorobanţilor din Bucureşti şi a lucrat de atunci la o platformă care dezvoltă elemente interactive folosite în videoclipuri publicitare. Construirea platformei în România nu a reprezentat o problemă, spune Emi Gal, însă folosirea efectivă a acesteia era îngreunată de faptul că cele mai multe agenţii de advertising nu erau la zi cu ultimele tehnologii disponibile.

    „Cel mai important a fost însă avantajul pe care un centru economic precum Londra îl poate oferi prin reţeaua de investitori şi consultanţi pe care îi poţi întâlni.“ Emi Gal a participat în 2009 la programul Seedcamp, obţinând o finanţare de 50.000 de euro şi intrarea în cadrul program-ului de business condus de guvernul Marii Britanii. „Costurile s-au triplat atunci când am mutat compania la Londra. Dar a meritat, pentru că simt că aici am realizat mai multe într-un an decât ce reuşisem în România în trei ani.“ Compania Brainient este prezentă acum pe mai multe continente, iar televiziuni din Germania, Franţa sau Marea Britanie folosesc platforma antreprenorului român pentru a face publicitate pe tablete şi pe telefoane.

    Afacerea sa a explodat la Londra, având o creştere medie anuală de 200%, dar Gal a păstrat şi birourile de la Bucureşti, unde a demarat proiectul Brainient, dar a extins prezenţa la nivel mondial deschizând o sucursală şi la New York. Alex van Someren, consultant în cadrul programului guvernamental Seedcamp, spunea în Financial Times că apariţia unor start-up-uri de succes venite din estul Europei nu ar trebui să surprindă pe nimeni: „Este un efect firesc al modului cum a evoluat Europa. Dacă vii din state precum Franţa sau Germania ai deja la dispoziţie o infrastructură bună şi ajutor din partea statului. Dar dacă vrei să lansezi un business în zone ce nu sunt la curent cu ultimele tendinţe, vei încerca să pleci de acolo. Din acest motiv, start-up-urile care luptă pentru a ieşi din acele zone sunt cele care au cele mai mari şanse de reuşită“.

  • ACR lansează “Street View Test” – un sistem de evaluare ce foloseşte motorul Google Street View

    Noua platforma www.streetviewtest.ro pastreaza atat formatul si numarul de intrebari dintr-un test auto traditional, cat si timpul disponibil pentru rezolvare, anunţă site-ul ACR.

    Chestionarele auto formulate pe Google Street View de instructorii ACR schimba, pe de o parte, paradigma testelor clasice auto, nepropunandu-si sa le inlocuiasca, ci sa le completeze. Scopul noului tip de teste este de a prezenta intrebari formulate pe situatii reale, din viata de zi cu zi, cu care viitorii soferi se pot identifica mai bine, pentru ca au loc pe strazile pe care chiar vor conduce.

    Ideea a pornit de la faptul ca imaginile din testele clasice nu surprind realitatea cotidiana. In schimb, camerele Google Street View capteaza mereu situatii relevante, care devin adevarate lectii pentru cei care se pregatesc sa-si obtina permisul de conducere, notează aceeaşi sursă.

    Astfel, toata harta Google poate deveni un instrument de educatie rutiera relevant si extrem de simplu de folosit. Nu doar in Romania, ci in orice tara pe strazile careia au trecut masinile Street View.

  • Majoratul neîmplinit al smart. Daimler mai acordă o ultimă şansă modelului care nu a produs vreodată profit

    “Faptul că smart nu se scrie cu majuscule arată cât de inconfortabil s-a simţit Mercedes la capitolul tendinţe şi stil când a lansat modelul la mijlocul anilor ’90. Trebuia să fie un model tânăr şi hip, care să preia ideea lui Nicolas Hayek, inventatorul ceasurilor Swatch, o maşină de oraş cu două locuri, care fusese anterior refuzată de Volkswagen“, scrie jurnalistul Ray Hutton, citat de just-auto.com.

    Combinaţia Swatch Mercedes ART nu a avut succesul financiar anticipat, astfel că, la fel ca primul model lansat acum aproape două decenii, noua generaţie smart caută şi astăzi profitul. Managerii conservatori ai Mercedes-Benz aveau să recunoască faptul că nu au înţeles foarte clar abordarea de marketing a acestui produs, adoptată de echipa pe care Hayek a adus-o în joint venture. smart trebuia să fie o maşină hibrid sau electrică „cu spaţiu pentru două persoane şi două doze de bere“, însă modelul nu avea cum să fie unul ieftin, dat fiind că toate componentele erau noi, la fel ca şi fabrica de la Hambach din Franţa. Hayek prezicea vânzări de 200.000 de unităţi pe an, număr pe care Mercedes-Benz l-a acceptat ca punct de plecare, însă care nu avea să fie atins niciodată. Lansarea din 1998 a fost amânată după ce noul Mercedes-Benz clasa A s-a răsturnat în timpul unor teste, amplificând teama că acest tip de autoturisme nu ar fi sigure – la scurt timp a urmat modificarea suspensiilor şi a sistemului de stabilitate.

    Doar 20.000 de unităţi au fost comercializate în primul an, fapt care l-a determinat pe Jurgen Schrempp, şef al nou formatului concern DaimlerChrysler, să îi dea un ultimatum: ori vindeţi 80.000 de maşini în anul următor, ori renunţăm la smart. Pentru salvarea smart a fost desemnat tânărul Andreas Renschler, acum membru al boardului Volkswagen. „Şansele de supravieţuire sunt 50:50“, spunea atunci managerul. A supravieţuit, dar tuturor le-a fost clar că nu poate fi profitabil doar cu cele două versiuni de oraş. Două noi versiuni roadster au fost introduse în gama smart în 2003, iar vânzările au ajuns la 125.000 de unităţi. Apoi, au apărut modelele forfour, cu cinci locuri, construite pe aceeaşi platformă cu Mitsubishi Colt. Extinderea gamei nu a fost un succes, iar la a doua generaţie smart din 2007 Mercedes-Benz a renunţat la roadster şi forfour. Noul fortwo trebuia să aibă un cost de producţie mai mic şi a împrumutat motorul de un litru în trei cilindri de la Mitsubishi în locul celui dezvoltat intern. De aceea, smart nu a produs nici măcar un euro profit.

    Actualul CEO al Daimler, Dieter Zetsche, care tocmai preluase şefia DaimlerChrysler, spunea la prezentarea fortwo: „Brandul smart va fi profitabil în 2007 şi după aceea“. De atunci vânzările s-au stabilizat la 100.000 de unităţi pe an. O campanie de succes pe internet la lansarea în Statele Unite ale Americii a mai crescut acest număr, ceea ce i-a permis lui Zetsche să declare în 2008 că smart a trecut peste momentul dificil şi a ajuns profitabil, „chiar dacă nu foarte profitabil“. Mercedes-Benz a decis să găsească un producător cu modele similare pentru generaţia smart lansată în decembrie 2014 şi de aici a apărut parteneriatul cu Renault, francezii mizând pe Twingo pentru a cuceri segmentul maşinilor mici de oraş. „Mercedes şi Renault nu sunt nicidecum colegi care împart acelaşi pat, de aceea este incredibil cum au agreat o maşină inspirată de nemţi, dar produsă de francezi. Economiile generate de acest parteneriat sunt importante, efectul împărţirii motoarelor, transmisiilor sau interiorului fiind chiar reapariţia forfour“, spune Ray Hutton. Ce-i drept, diferenţele de mentalitate au persistat: dacă Renault nu a fost interesat de Twingo cu două locuri, Daimler a insistat să păstreze modelul fortwo, chiar dacă asta înseamnă să nu îl producă la uzina din Slovenia, ci în cea iniţială de la Hambach.

  • Un videoclip a reuşit să dea peste cap platforma Youtube

    Nu pare un lucru ieşit din comun, însă acesta este numărul maxim ce poate fi afişat pe o pagină de Youtube, aceasta fiind codată pe un sistem de 32 de biţi. Psy, autorul videoclipului, a reuşit astfel să dea peste cap platforma de rulare a conţinutului media, obligându-i pe cei de la Google să reprogrameze sistemul de afişare pe un sistem de 64 de biţi, scriu cei de la Business Insider.

    Cei de la Google nu au bănuit că un videoclip ar putea ajunge la peste 2 miliarde de afişări, acest lucru fiind justificat şi de numărul de afişări atins de celelalte filme ce se regăsesc în topul celor mai populare.

    Estimările arată că la sfârşitul anului trecut 3 miliarde de oameni, sau 40% din populaţia lumii, erau conectaţi la internet. Gangnam Style a adunat aproape acelaşi număr de vizualizări, făcându-l cel mai popular videoclip din istorie.

    Luând în calcul succesul platformei Youtube, este de aşteptat ca tot mai multe materiale video să depăşească un miliard de afişări. Clipul lui Psy va rămâne însă primul care a reuşit să “doboare” site-ul celor de la Google.