BusinessMagazin

Tag: turism

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    192,4 mil. lei
    suma alocată de guvern pentru pregătirea, organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru preşedintele României, cu 40 mil. lei mai mult decât suma alocată pentru alegerile prezidenţiale din 2009

    4,44 mil.
    efectivul salariaţilor din economie la sfârşitul lunii iulie, nivelul maxim înregistrat din luna octombrie a anului 2009 până acum

    15,6 mld. lei
    cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional în 2013, reprezentând cca 2,5% din PIB, comparativ cu 3% în 2012

    122.101
    numărul total de magazine din România la finele anului trecut, din care hipermarketurile, supermarketurile şi discounterii reprezentau numai 1.353

    1,2%
    cu atât a scăzut creditarea firmelor şi a gospodăriilor în zona euro în septembrie faţă de aceeaşi lună din 2013, după o scădere cu 1,5% în august, conform BCE; ameliorarea s-a datorat creditării gospodăriilor, care a crescut cu 5 mld. euro în septembrie faţă de august

    3.858
    numărul de autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale eliberate în septembrie, în creştere cu 3% comparativ cu aceeaşi lună din 2013

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    192,4 mil. lei
    suma alocată de guvern pentru pregătirea, organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru preşedintele României, cu 40 mil. lei mai mult decât suma alocată pentru alegerile prezidenţiale din 2009

    4,44 mil.
    efectivul salariaţilor din economie la sfârşitul lunii iulie, nivelul maxim înregistrat din luna octombrie a anului 2009 până acum

    15,6 mld. lei
    cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional în 2013, reprezentând cca 2,5% din PIB, comparativ cu 3% în 2012

    122.101
    numărul total de magazine din România la finele anului trecut, din care hipermarketurile, supermarketurile şi discounterii reprezentau numai 1.353

    1,2%
    cu atât a scăzut creditarea firmelor şi a gospodăriilor în zona euro în septembrie faţă de aceeaşi lună din 2013, după o scădere cu 1,5% în august, conform BCE; ameliorarea s-a datorat creditării gospodăriilor, care a crescut cu 5 mld. euro în septembrie faţă de august

    3.858
    numărul de autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale eliberate în septembrie, în creştere cu 3% comparativ cu aceeaşi lună din 2013

  • Puncte de (dez)interes turistic în judeţul Constanţa

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro)

    Călătorul ce se abate de la ruta Seimeni-Vlad Ţepeş şi urmează drumul ondulat, ajunge la cetate pe neaşteptate, coborându-şi ochii spre zidurile ei uimit de coexistenţa bicicletelor sprijinite de gardul gospodăriilor de peste drum.

    Merită să tragi maşina undeva lângă un gard şi să te plimbi singur printre ziduri. Nu există ghid, doar o tablă tipărită la intrare. Miroase a fân şi iarbă coaptă de soare, fire scurte îţi gâdilă degetele printre sandale, şi paşii bâiguie tăcuţi prin ziduri. Dunărea îşi vede de treabă curgând obosită sub tăpşanul strategic pe care a fost cocoţat castrul. Prin 2011 o măicuţă blândă de la biserica din apropiere spunea că pe insula dintre ape mergeau studenţi în tabără. La sfârşitul acesta de vară peisajul era tăcut, moleşit de un soare ploios.

    Nu îţi dai seama de mare lucru şi nici imaginaţia nu te ajută. Spaţiile îngrădite de ziduri sunt destul de mari pentru a le putea identifica drept locuinţe, dar destul de mici pentru a te putea gândi la spaţii publice tipice castrelor romane menite să protejeze graniţa danubiană a imperiului.

    Înţelegi însă repede că stai în faţa unei victorii duble: romanii au reuşit să construiască ceva durabil, românii să ignore la fel de durabil. Între vizitele din 2011 şi 2014 nimic nu pare să se fi schimbat pe acolo în afară de anotimpuri.

    Dacă şerpuieşti pe drum înainte, printre sălcii pitice şi stupi de albine, lăsând pe stânga dava căzută şi dizgraţia ministerului de resort, la vreo şase kilometri înspre Hârşova te opreşti în comuna Topalu, poate cea mai bogată din România, căci acolo Dinu şi nevasta lui Sevasta, nişte învăţători inimoşi, au deschis prima şcoală din sat, fără să ştie unde va duce dragostea lor pentru educaţie şi cultură. În 1960, fiul lor Gheorghe, medic în Bucureşti, a ales să doneze statului român colecţia sa de artă, cu condiţia creării unui muzeu în Topalu, purtând numele părinţilor lui.

    Colecţia Dinu şi Sevastiţa Vintilă numără circa 228 de piese, în mare parte picturi, semnate de Grigorescu, Tonitza, Francisc Şirato, Octav Băncilă, Corneliu Baba, Constatin Piliuţă şi alţii. Sculpturile sunt de mică dimensiune, ieşite din mângâierile unui Paciurea, Ion Jalea şi Oscar Han, cel care a realizat şi bustul ce străjuie mormântul donatorului, plasat în curtea casei părinteşti devenite şcoală şi apoi muzeu.

    Pentru vizitator colecţia poate fi copleşitoare. Carele cu boi ale lui Grigorescu, copiii lui Tonitza, peticarul şi evreul lui Băncilă, himera apelor lui Paciurea – toate acestea puse împreună, în săli ce aliniază sacadat nume grele ale artei româneşti, ar trebui să sufoce vizitatorul şi aşa nepregătit de intrarea modestă în muzeu; cumva însă peste operă se imprimă linişte şi doar ochii şi respiraţia trădează încărcătura din aer. Privirea e rapid marcată de pereţii unei săli de 8 x 2 metri pătraţi tapetate cu lucrările lui Grigorescu, nelăsată să îşi revină din surpriză, căci Tonitza priveşte cu ochi rotunzi în camera următoare. Mirarea se ţine lanţ şi deşi ar trebui să te fi obişnuit deja, te miri încontinuu cu fiecare nou perete, cu fiecare nou nume de artist român de calibru.

    Lucrările sunt atent alese şi devine rapid evident faptul că multe au în comun zona de sud a ţării, Dobrogea, aşa cum era timpul vieţii pictorilor ce au imortalizat-o: Mangalia, Balcicul şi portrete de turci şi tătăroaice, geamii şi copii cu bostani, sate dobrogene şi naturi moarte cu flori, peşti şi fructe solare, promontorii. E o sărbătorire a sufletului oriental de la malul mării, a exotismului caselor văruite în alb şi albăstriu, a liniei bine definite din sprânceana unei tinere tătăroaice, a luminii mai presus de toate, aşa cum se reflectă şi transcende prin arhitectura clădirilor şi a sufletelor.

    Observând perioada în care au trăit artiştii expuşi la Topalu te gândeşti că acela a fost fără doar şi poate timpul de aur al picturii româneşti, sfârşit de secol nouăsprezece până uşor după jumătatea secolului douăzeci. Gândul că acest medic plămădit de doi învăţători de ţară a putut pune laolaltă lucrări ale celor mai bine cotaţi pictori români apasă greu. Colecţionar şi prieten al acestora, medicul Gheorghe Vintilă a avut probabil o viaţă bogată în frumuseţe; istoria precizează doar că nu a fost căsătorit, iar doamna muzeograf (custode al muzeului încă din 1968) ne spune blând că medicul pensionat, devenit director al muzeului de artă din Constanţa, a murit singur şi sărac, nouăsprezece ani după donarea colecţiei, iar înmormântarea a fost suportată financiar de colectivul muzeului.

    Emoţia pe care reuşesc să o transmită unele lucrări este adusă cu picioarele pe pământ instant la un calcul sumar al valorii de piaţă a exponatelor. Un muzeu cât o şcoală sătească, o comoară artistică imposibil de evaluat, încasări de nici o sută de lei pe zi. O excursie de şase ore pentru zile mai întunecate sau turişti pentru care plaja nu e suficientă. Un obiectiv turistic absent din circuitele turistice şi ele inexistente pentru Dobrogea. La fel ca vechiul castru roman.

  • Hostelul, un business care aduce o marjă de profit impresionantă

    Hostelurile, forma de cazare economică pentru care optează în special tinerii ce îşi organizează singuri călătoriile şi pe care nu îi deranjează să împartă camera cu alte persoane, aduc proprietarilor ce au pariat pe această nişă de piaţă marje de profit de 20%-30%. Cei care au dezvoltat afaceri cu hosteluri sunt tineri, pasionaţi de călătorii şi mai ales au experimentat această formă de cazare în timpul deplasărilor în alte destinaţii.

    „Prima aventură în turism a început în 2006, când am fondat hostelul Dor de Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, într-o zonă istorică de turism cultural-religios. Am transformat în hostel casa părinţilor mei“, a spus Tudor Maxim, 32 de ani, absolvent al Facultăţii de Drept, proprietarul lanţului de hosteluri Pura Vida. Particularitatea hostelurilor este aceea că au dormitoare cu mai multe paturi etajate, bucătărie şi baie la comun.

    Înainte de a demara afacerea cu hosteluri, tânărul antreprenor experimentase cazarea în peste 100 de hosteluri de pe toate continentele, având în vedere pasiunea sa pentru călătorii. Patru luni pe an, antreprenorul călătoreşte prin lume alături de soţia lui.

    „Călătoresc foarte mult şi am stat de multe ori în hosteluri, încă din 2002. Mi-a plăcut foarte mult spiritul tânăr şi dinamic al hostelurilor, facilităţile sale (spaţiile comune, bucătăria unde poţi găti) şi călătorii din toate colţurile lumii cu care te poţi împrieteni. De aici a pornit şi motivaţia de-a deschide hosteluri, am vrut să avem experienţele din străinătate şi în ţară“, povesteşte Tudor Maxim.

    În prezent reţeaua pe care o deţine şi o conduce, Pura Vida, include cinci hosteluri. Două sunt în Bucureşti, respectiv Little Bucharest Old Town Hostel şi Peaches Hostel, alte două sunt amplasate la mare, în Vama Veche (Pura Vida Beach Hostel şi Pura Vida Breeze Hostel), iar unul în Câmpulung Moldovenesc, Dor de Bucovina.

    Din lanţ mai făcea parte un hostel din zona Floreasca, pe care antreprenorul l-a închis însă în februarie. Tariful pentru un loc într-o cameră cu şase paturi este de 52 de lei pe noapte, în timp ce pentru un pat într-o cameră cu 12 paturi este de 37 de lei pe noapte, potrivit preţurilor afişate pe site-ul booking.com pentru hostelul Little Bucharest Old Town Hostel.

    Lanţul Pura Vida are o capacitate totală de 250 de paturi în acest moment. În ultimii doi ani antreprenorul a început o dezvoltare mai accelerată, în momentul în care s-a retras din managementul Elevate, agenţia de publicitate pe care a fondat-o în 2005. „Investiţia în cele patru hosteluri ce funcţionează în clădiri închiriate s-a ridicat la 100.000 de euro. Banii au provenit dintr-un credit de nevoi personale şi apoi dintr-o linie de finanţare. Eu mă ocup de strategie, marketing, dezvoltare, iar soţia mea (de profesie arhitect) de amenajare şi finanţe“, a spus el. În prezent, Tudor Maxim negociază închirierea unei alte clădiri pentru transformarea în hostel.

    „Cel mai mare cost pe care îl avem, de aproape 50% din cheltuielile totale, este cel cu chiria. În funcţie de zonă şi de numărul de camere, chiria variază între 1.000 şi 5.000 de euro pe lună. Noi închiriem pe cinci ani sau mai mult o clădire. Le explicăm proprietarilor ce vrem să facem cu respectiva clădire. Hostelul este încă un concept necunoscut pe piaţă, de aceea este greu să îi convingem pe proprietari să ne închirieze“, a spus el.

    Cel mai important canal în care sunt promovate hostelurile este cel online. Sistemele de rezervări sunt cele de pe care vin cei mai mulţi clienţi. „Deşi există sute de site-uri de rezervări, totul se rezumă la un singur site: booking.com, de pe care vin 60% din clienţii noştri, exclusiv străini. Vin americani, englezi, italieni şi am avut chiar şi turişti din Coreea de Sud, Japonia sau Malaezia. Sunt călători independenţi. Este important să ai recomandări bune pentru că cei care se cazează în hosteluri nu îşi iau informaţiile din media, ci din recomandările altora“, a spus el. Bucureştiul a atras anul trecut 730.000 de turişti străini care au înnoptat măcar o noapte în capitală, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 2.800 s-au cazat în hosteluri.

    Clienţii hostelurilor sunt de cele mai multe ori călători tineri independenţi ce explorează lumea cu un buget redus pentru cazare. Clienţii aleg un hostel pentru zonă, atmosferă, curăţenie şi echipă. „Cu cât performezi mai bine şi cu cât ai review-uri mai bune, te vei bucura de mai mulţi oaspeţi.“ Tânărul antreprenor menţionează că este foarte important ca cel care vrea să dezvolte un business în acest domeniu să fi avut experienţa cazărilor în hostel: „Consider în primul rând că proprietarul de hostel trebuie să fie călător şi să îi placă să stea într-un hostel. Această pasiune trebuie să fie însoţită de o foarte bună organizare şi de o aplecare către comunicare, atât la nivel de clienţi, cât şi la nivel de publicitate“.

  • Un antreprenor din Bucovina face 150.000 de euro cazând turişti în cinci hosteluri

    Hostelurile, forma de cazare economică pentru care optează în special tinerii ce îşi organizează singuri călătoriile şi pe care nu îi deranjează să împartă camera cu alte persoane, aduc proprietarilor ce au pariat pe această nişă de piaţă marje de profit de 20%-30%. Cei care au dezvoltat afaceri cu hosteluri sunt tineri, pasionaţi de călătorii şi mai ales au experimentat această formă de cazare în timpul deplasărilor în alte destinaţii.

    „Prima aventură în turism a început în 2006, când am fondat hostelul Dor de Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, într-o zonă istorică de turism cultural-religios. Am transformat în hostel casa părinţilor mei“, a spus Tudor Maxim, 32 de ani, absolvent al Facultăţii de Drept, proprietarul lanţului de hosteluri Pura Vida. Particularitatea hostelurilor este aceea că au dormitoare cu mai multe paturi etajate, bucătărie şi baie la comun.

    Înainte de a demara afacerea cu hosteluri, tânărul antreprenor experimentase cazarea în peste 100 de hosteluri de pe toate continentele, având în vedere pasiunea sa pentru călătorii. Patru luni pe an, antreprenorul călătoreşte prin lume alături de soţia lui.

    „Călătoresc foarte mult şi am stat de multe ori în hosteluri, încă din 2002. Mi-a plăcut foarte mult spiritul tânăr şi dinamic al hostelurilor, facilităţile sale (spaţiile comune, bucătăria unde poţi găti) şi călătorii din toate colţurile lumii cu care te poţi împrieteni. De aici a pornit şi motivaţia de-a deschide hosteluri, am vrut să avem experienţele din străinătate şi în ţară“, povesteşte Tudor Maxim.

    În prezent reţeaua pe care o deţine şi o conduce, Pura Vida, include cinci hosteluri. Două sunt în Bucureşti, respectiv Little Bucharest Old Town Hostel şi Peaches Hostel, alte două sunt amplasate la mare, în Vama Veche (Pura Vida Beach Hostel şi Pura Vida Breeze Hostel), iar unul în Câmpulung Moldovenesc, Dor de Bucovina. Din lanţ mai făcea parte un hostel din zona Floreasca, pe care antreprenorul l-a închis însă în februarie. Tariful pentru un loc într-o cameră cu şase paturi este de 52 de lei pe noapte, în timp ce pentru un pat într-o cameră cu 12 paturi este de 37 de lei pe noapte, potrivit preţurilor afişate pe site-ul booking.com pentru hostelul Little Bucharest Old Town Hostel.

    Lanţul Pura Vida are o capacitate totală de 250 de paturi în acest moment. În ultimii doi ani antreprenorul a început o dezvoltare mai accelerată, în momentul în care s-a retras din managementul Elevate, agenţia de publicitate pe care a fondat-o în 2005. „Investiţia în cele patru hosteluri ce funcţionează în clădiri închiriate s-a ridicat la 100.000 de euro. Banii au provenit dintr-un credit de nevoi personale şi apoi dintr-o linie de finanţare. Eu mă ocup de strategie, marketing, dezvoltare, iar soţia mea (de profesie arhitect) de amenajare şi finanţe“, a spus el. În prezent, Tudor Maxim negociază închirierea unei alte clădiri pentru transformarea în hostel.

    „Cel mai mare cost pe care îl avem, de aproape 50% din cheltuielile totale, este cel cu chiria. În funcţie de zonă şi de numărul de camere, chiria variază între 1.000 şi 5.000 de euro pe lună. Noi închiriem pe cinci ani sau mai mult o clădire. Le explicăm proprietarilor ce vrem să facem cu respectiva clădire. Hostelul este încă un concept necunoscut pe piaţă, de aceea este greu să îi convingem pe proprietari să ne închirieze“, a spus el.

    Cel mai important canal în care sunt promovate hostelurile este cel online. Sistemele de rezervări sunt cele de pe care vin cei mai mulţi clienţi. „Deşi există sute de site-uri de rezervări, totul se rezumă la un singur site: booking.com, de pe care vin 60% din clienţii noştri, exclusiv străini. Vin americani, englezi, italieni şi am avut chiar şi turişti din Coreea de Sud, Japonia sau Malaezia. Sunt călători independenţi. Este important să ai recomandări bune pentru că cei care se cazează în hosteluri nu îşi iau informaţiile din media, ci din recomandările altora“, a spus el. Bucureştiul a atras anul trecut 730.000 de turişti străini care au înnoptat măcar o noapte în capitală, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 2.800 s-au cazat în hosteluri.

    Clienţii hostelurilor sunt de cele mai multe ori călători tineri independenţi ce explorează lumea cu un buget redus pentru cazare. Clienţii aleg un hostel pentru zonă, atmosferă, curăţenie şi echipă. „Cu cât performezi mai bine şi cu cât ai review-uri mai bune, te vei bucura de mai mulţi oaspeţi.“ Tânărul antreprenor menţionează că este foarte important ca cel care vrea să dezvolte un business în acest domeniu să fi avut experienţa cazărilor în hostel: „Consider în primul rând că proprietarul de hostel trebuie să fie călător şi să îi placă să stea într-un hostel.

  • Numărul unităţilor de cazare a crescut cu 2%. Sunt mai multe pensiuni agroturistice decât hoteluri

    Numărul hotelurilor a crescut cu 28, la 1.473 unităţi, iar cel al pensiunilor agroturistice a urcat cu 67, la 1.665. Totodată, a scăzut cu 12 unităţi numărul pensiunilor turistice, la 1.323.

    Cele mai multe hoteluri sunt încadrate la categoria 3 stele (50% din total hoteluri) şi 2 stele (25,3%). Hotelurile cu 5 stele au fost în număr de 31 (cu două mai mult ca la 31 iulie 2013), iar cele cu 4 stele au fost 267 (cu 15 mai multe decât la 31 iulie 2013).

    Din numărul total de locuri în hoteluri, 40% au fost în hotelurile cu 3 stele, 32,8% au fost în hoteluri cu 2 stele, 19,8% în hotelurile cu 4 stele, 3,9% în hotelurile cu 5 stele, 3,1% în hotelurile cu o stea, şi 0,4% în hotelurile neclasificate pe stele.

    Datele INS mai cuprind hostelurile – 204 unităţi (+19 faţă de 31 iulie 2013), motelurile – 212 (-3), vilele turistice – 624 (+3), cabanele turistice – 162 (+10), bungalourile – 242 (-7) şi alte tipuri de structuri de cazare – 225 (+16) şi se referă la construcţiile autorizate sau clasificate de către Autoritatea Naţională pentru Turism.

    Statistica arată că la 31 iulie 2014 erau neclasificate pe stele 120 structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare, faţă de 123 la aceeaşi dată a anului trecut. Cea mai mare parte au fost tabere de elevi şi preşcolari (51,7% din total în anul 2014, respectiv 50,4% în anul 2013). Din cele 1473 hoteluri în stare de funcţionare la 31 iulie 2014, un număr de 6 hoteluri (0,4% din total hoteluri), cu un total de 747 locuri, nu erau clasificate pe stele.

    Structurile de primire turistică s-au extins în afara destinaţiilor tradiţionale. Astfel, din structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică 31,4% sunt în categoria “alte zone”, 26,2% în staţiunile din zona montană, 21,5% în Bucureşti şi oraşele reşedinţă de judeţ (exclusiv oraşul Tulcea), 11,3% în staţiunile din zona litorală (exclusiv oraşul Constanţa), 7,3% în staţiunile balneare şi 2,3% în Delta Dunării (inclusiv oraşul Tulcea).

    Primele cinci judeţe, ierarhizate după numărul total de structuri de primire turistică existente au fost Braşov (787 structuri de cazare), Constanţa (746), Harghita (321), Suceava (296) şi Prahova (286). Din numărul total de locuri de cazare turistică existente, judeţul Constanţa a deţinut 28,1%, judeţul Braşov cu 8,4%, după care au urmat municipiul Bucureşti cu 6,1%, Prahova cu 3,7%, judeţul Vâlcea cu 3,6% şi Bihor cu 3,3%.

    Din totalul de 141.100 camere existente în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare existente la 31 iulie 2014 (exclusiv camerele din căsuţe), 93.700 (66,4%) erau în hoteluri. Numărul de camere a crescut în 2014 cu 1.444 în hoteluri, cu 776 în pensiunile agroturistice, cu 233 în hosteluri, cu 53 în cabane turistice şi cu 48 în sate de vacanţă.

    Numărul locurilor de cazare turistică existente la 31 iulie 2014 a fost de 311.300. Cele mai multe locuri – 186.200 – erau în hoteluri. Datele INS arată că pensiunile agroturistice au 30.500 locuri, pensiunile turistice 27.300 locuri, vilele turistice 13.800 locuri, iar campingurile 12.900 locuri.

    După modul de funcţionare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, 75,7% din total camere au fost în structuri de primire turistică permanente. Camerele cu baie sau duş au reprezentat 95,7% din totalul camerelor (exclusiv camerele din căsuţe). În taberele de elevi şi preşcolari 69,8% din camere erau fără baie sau duş.

    Pe zone turistice, din numărul total de locuri, 83.600 erau în “staţiuni din zona litorală, exclusiv oraşul Constanţa”, 83.200 în “Bucureşti şi oraşele reşedinţă de judeţ, exclusiv oraşul Tulcea”, 55.600 în “alte localităţi şi trasee turistice”, 51.000 în “staţiuni din zona montană”, 33.600 în “staţiuni balneare” şi 4.300 mii în zona “Delta Dunării, inclusiv oraşul Tulcea”.

  • Povestea decăderii Happy Tour, liderul detaşat al pieţei de turism până în 2012

    În 2007, când a cumpărat Happy Tour de la Nicolae Demetriade, fondul spaniol din investiţii GED a achiziţionat agenţia cu cea mai mare cifră de afaceri, cu cel mai mare profit şi cu cei mai mari clienţi corporate. Acum, după şapte ani, dacă ar vrea să vândă, ar vinde o agenţie aflată pe locul al treilea ca volum al afacerilor, în scădere în 2013 şi cu pierderi în ultimii doi ani.

    De altfel, Happy Tour este singura agenţie de turism din top 10 care pierde bani. În plus, şi celelalte companii ale grupului Happy Tour stau la fel de prost. Agenţia online Paravion, cumpărată de spanioli în 2010, este pe pierdere încă din anul achiziţiei, iar ca volum al afacerilor abia a depăşit jumătate din rulajul Vola.ro, liderul pieţei. În aceeaşi situaţie este şi turoperatorul Prestige Tour, cumpărat în 2011 de la Mircea Vladu: în 2012 şi 2013 a înregistrat pierderi, lucru care nu s-a întâmplat în precedenţii trei ani, când proprietar era Vladu.

    O altă firmă de turism, mai mică, Travel House, achiziţionată de spanioli în anii trecuţi, a avut şi ea pierderi în 2010 şi 2011, pentru ca în anul următor să fie absorbită de Happy Tour.

    Javier Garcia del Valle, CEO al Happy Tour Group, a declarat pentru Business Magazin că jobul său de zi cu zi nu este acela de a apărea într-un top, ci de a face din Happy Tour o companie de succes. Întrebarea care se pune acum este dacă agenţia Happy Tour şi grupul care îi poartă numele mai sunt o afacere de succes. Când un investitor prospectează o piaţă în vederea unei achiziţii, analizează o firmă cu rezultate financiare bune şi constant consolidate în timp, cu un portofoliu important de clienţi, care oferă servicii de calitate şi care are un bun renume în piaţă. „Când cumpărăm o companie, bineînţeles că sunt parametri diferiţi. Unul dintre aceşti parametri a fost de a cumpăra una dintre cele mai mari companii, iar Happy Tour era la vremea respectivă chiar cea mai mare. Dar n-am cumpărat-o pentru că era numărul 1. Este adevărat că, dacă Happy Tour ar fi fost pe ultimul loc, probabil că nu am fi cumpărat-o“, a explicat Garcia del Valle.

    Ce a contat pentru spanioli când au făcut achiziţia? A contat că era de vânzare, că preţul propus de fostul proprietar a fost un preţ pe GED l-a acceptat, că era lider de piaţă, că au primit recomandări de la alţi români şi că era o companie profitabilă, enumeră şeful Happy Tour. Care dintre aceste criterii mai este în picioare în caz că GED ar căuta cumpărător pentru Happy Tour? „În cazul în care ne-am decide să vindem compania, pentru respectivul cumpărător multe lucruri vor conta. Ar conta că suntem o companie auditată, că cifrele noastre sunt reale, că toţi angajaţii noştri sunt plătiţi pe carte de muncă şi deci se plătesc taxe la stat, că avem o tehnologie de ultimă oră, că avem nişte proceduri, iar compania este foarte bine structurată, de la top management până la angajaţi“, afirmă oficialul grupului de turism. Referitor la pierderi, el încearcă să nuanţeze problema. „Depinde din ce punct de vedere priveşti. Operaţional nu avem pierderi. În multe cazuri este ultima linie care se trage. Avem depreciere şi amortizarea investiţiilor. De ce? Pentru că noi am cumpărat trei companii în numele Happy Tour. Le-am cumpărat respectând regulile româneşti, nu cele internaţionale. Potrivit legilor româneşti, trebuie să ne ocupăm de depreciere şi de amortizarea investiţiei.“

    Un fost angajat al Happy Tour a declarat pentru Business Magazin că şi înainte de vânzarea către GED angajaţii erau plătiţi integral pe cartea de muncă, că firma făsuse două audituri cu companii de prestigiu şi că nu avusese niciodată restanţe la stat sau pierderi.

    Reprezentanţii câtorva mari agenţii de turism autohtone, care nu au dorit să fie citaţi, au explicat că cel puţin şase agenţii din Top 10 sunt auditate de companii de prestigiu şi că majoritatea celor din Top 20 au angajaţii plătiţi pe cartea de muncă. HT este singura companie din top 10 cu pierderi mai mult de doi ani consecutiv. Şeful HT argumentează că o parte din pierderi sunt cauzate de cursul valutar, lucru negat de alţi reprezentanţi din industrie. „Dacă lucrezi numai cu români, n-ai rată de schimb, dar la noi, 90-95% din business este în afară, pentru că Happy Tour îţi vinde un bilet pe care îl cumpără de la companii din afară“, spune el. Nu la fel cumpără biletele de avion şi Perfect Tour, Paralela 45 sau Aerotravel? „Nu ştiu cum fac ceilalţi de nu raportează pierderi, eu vorbesc în numele companiei noastre“, spune Del Valle. Reprezentantul unei agenţii din Top 10 afirmă că întotdeauna unii manageri găsesc motive pentru a justifica pierderile, dar nu le vor pune niciodată pe seama incompetenţei manageriale sau a deciziilor greşite. El adaugă că achiziţia Travel House, specializată în turism de afaceri şi turism de lux, cu un volum anual de câteva milioane de euro, a fost total inutilă, în condiţiile în care HT avea deja la acea vreme cel mai dezvoltat departament de turism de afaceri şi de turism de lux.

    Garcia del Valle explică situaţia fiecărei companii din grup: spune că Prestige Tour a fost afectat de rata de schimb şi de operaţiunile charterelor. Cu toate acestea, Christian Tour, care a împărţit în ultimii doi ani majoritatea zborurilor charter cu Prestige Tour, şi-a majorat volumul afacerilor în ultimii ani şi este una dintre cele mai profitabile agenţii de turism din România. Directorul financiar al unei companii din domeniu afirmă că explicaţia cu pierderile din cauza cursului este „praf în ochi“, pentru că „toată lumea“ este facturată de IATA în euro pentru zboruri. Pierderile pe 2013 ale celor trei firme din grup au fost de 6 milioane de lei.

  • Povestea decăderii Happy Tour, liderul detaşat al pieţei de turism până în 2012

    În 2007, când a cumpărat Happy Tour de la Nicolae Demetriade, fondul spaniol din investiţii GED a achiziţionat agenţia cu cea mai mare cifră de afaceri, cu cel mai mare profit şi cu cei mai mari clienţi corporate. Acum, după şapte ani, dacă ar vrea să vândă, ar vinde o agenţie aflată pe locul al treilea ca volum al afacerilor, în scădere în 2013 şi cu pierderi în ultimii doi ani.

    De altfel, Happy Tour este singura agenţie de turism din top 10 care pierde bani. În plus, şi celelalte companii ale grupului Happy Tour stau la fel de prost. Agenţia online Paravion, cumpărată de spanioli în 2010, este pe pierdere încă din anul achiziţiei, iar ca volum al afacerilor abia a depăşit jumătate din rulajul Vola.ro, liderul pieţei. În aceeaşi situaţie este şi turoperatorul Prestige Tour, cumpărat în 2011 de la Mircea Vladu: în 2012 şi 2013 a înregistrat pierderi, lucru care nu s-a întâmplat în precedenţii trei ani, când proprietar era Vladu.

    O altă firmă de turism, mai mică, Travel House, achiziţionată de spanioli în anii trecuţi, a avut şi ea pierderi în 2010 şi 2011, pentru ca în anul următor să fie absorbită de Happy Tour.

    Javier Garcia del Valle, CEO al Happy Tour Group, a declarat pentru Business Magazin că jobul său de zi cu zi nu este acela de a apărea într-un top, ci de a face din Happy Tour o companie de succes. Întrebarea care se pune acum este dacă agenţia Happy Tour şi grupul care îi poartă numele mai sunt o afacere de succes. Când un investitor prospectează o piaţă în vederea unei achiziţii, analizează o firmă cu rezultate financiare bune şi constant consolidate în timp, cu un portofoliu important de clienţi, care oferă servicii de calitate şi care are un bun renume în piaţă. „Când cumpărăm o companie, bineînţeles că sunt parametri diferiţi. Unul dintre aceşti parametri a fost de a cumpăra una dintre cele mai mari companii, iar Happy Tour era la vremea respectivă chiar cea mai mare. Dar n-am cumpărat-o pentru că era numărul 1. Este adevărat că, dacă Happy Tour ar fi fost pe ultimul loc, probabil că nu am fi cumpărat-o“, a explicat Garcia del Valle.

    Ce a contat pentru spanioli când au făcut achiziţia? A contat că era de vânzare, că preţul propus de fostul proprietar a fost un preţ pe GED l-a acceptat, că era lider de piaţă, că au primit recomandări de la alţi români şi că era o companie profitabilă, enumeră şeful Happy Tour. Care dintre aceste criterii mai este în picioare în caz că GED ar căuta cumpărător pentru Happy Tour? „În cazul în care ne-am decide să vindem compania, pentru respectivul cumpărător multe lucruri vor conta. Ar conta că suntem o companie auditată, că cifrele noastre sunt reale, că toţi angajaţii noştri sunt plătiţi pe carte de muncă şi deci se plătesc taxe la stat, că avem o tehnologie de ultimă oră, că avem nişte proceduri, iar compania este foarte bine structurată, de la top management până la angajaţi“, afirmă oficialul grupului de turism. Referitor la pierderi, el încearcă să nuanţeze problema. „Depinde din ce punct de vedere priveşti. Operaţional nu avem pierderi. În multe cazuri este ultima linie care se trage. Avem depreciere şi amortizarea investiţiilor. De ce? Pentru că noi am cumpărat trei companii în numele Happy Tour. Le-am cumpărat respectând regulile româneşti, nu cele internaţionale. Potrivit legilor româneşti, trebuie să ne ocupăm de depreciere şi de amortizarea investiţiei.“

    Un fost angajat al Happy Tour a declarat pentru Business Magazin că şi înainte de vânzarea către GED angajaţii erau plătiţi integral pe cartea de muncă, că firma făsuse două audituri cu companii de prestigiu şi că nu avusese niciodată restanţe la stat sau pierderi.

    Reprezentanţii câtorva mari agenţii de turism autohtone, care nu au dorit să fie citaţi, au explicat că cel puţin şase agenţii din Top 10 sunt auditate de companii de prestigiu şi că majoritatea celor din Top 20 au angajaţii plătiţi pe cartea de muncă. HT este singura companie din top 10 cu pierderi mai mult de doi ani consecutiv. Şeful HT argumentează că o parte din pierderi sunt cauzate de cursul valutar, lucru negat de alţi reprezentanţi din industrie. „Dacă lucrezi numai cu români, n-ai rată de schimb, dar la noi, 90-95% din business este în afară, pentru că Happy Tour îţi vinde un bilet pe care îl cumpără de la companii din afară“, spune el. Nu la fel cumpără biletele de avion şi Perfect Tour, Paralela 45 sau Aerotravel? „Nu ştiu cum fac ceilalţi de nu raportează pierderi, eu vorbesc în numele companiei noastre“, spune Del Valle. Reprezentantul unei agenţii din Top 10 afirmă că întotdeauna unii manageri găsesc motive pentru a justifica pierderile, dar nu le vor pune niciodată pe seama incompetenţei manageriale sau a deciziilor greşite. El adaugă că achiziţia Travel House, specializată în turism de afaceri şi turism de lux, cu un volum anual de câteva milioane de euro, a fost total inutilă, în condiţiile în care HT avea deja la acea vreme cel mai dezvoltat departament de turism de afaceri şi de turism de lux.

    Garcia del Valle explică situaţia fiecărei companii din grup: spune că Prestige Tour a fost afectat de rata de schimb şi de operaţiunile charterelor. Cu toate acestea, Christian Tour, care a împărţit în ultimii doi ani majoritatea zborurilor charter cu Prestige Tour, şi-a majorat volumul afacerilor în ultimii ani şi este una dintre cele mai profitabile agenţii de turism din România. Directorul financiar al unei companii din domeniu afirmă că explicaţia cu pierderile din cauza cursului este „praf în ochi“, pentru că „toată lumea“ este facturată de IATA în euro pentru zboruri. Pierderile pe 2013 ale celor trei firme din grup au fost de 6 milioane de lei.

  • Târgu Jiu, recompensat cu trofeul Pomme d’Or

    Distincţia recompensează anual una sau mai multe destinaţii ori personalităţi din această industrie, pentru contribuţia la dezvoltarea şi promovarea turismului.

    Târgu Jiu e atestată documentar din 1406 dar celebritatea localităţii a fost dată în timpurile moderne de Complexul Monumentul Eroilor, creat de Constantin Brâncuşi. Artistul este considerat a fi cel mai important sculptor al secolului 20 şi unul dintre cei mai valoroşi ai tuturor timpurilor. La Târgu Jiu, Brâncuşi a creat singurul său ansamblu sculptural în aer liber, unic în România dar şi în lume. Construit între 1937-1938, acesta  reuneşte Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana fără de sfârşit (Coloana Infinitului).

    Brâncuşi  (1876-1957) se trage dintr-o familie de ţărani din Hobiţa (în apropiere de Tg. Jiu). El a urmat Şcoala de Meserii din Craiova (1894-1898) şi Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti (1898-1902), În 1904 a plecat la Paris. În 1937, Brâncuşi a revenit în România şi, la solicitarea “Ligii Naţionale a Femeilor din Gorj” – o Societate importantă pentru promovarea culturii şi industriei din regiune -, realizează un amplu proiect în memoria celor care au murit în luptele de la Tg. Jiu, din Primul război mondial.

    Cea mai “fotogenica” dintre opere – “Coloana infinitului” – are o înălţime de 29 de metri şi este alcătuită din module sub formă de clepsidră din bronz.

    Aflat la Târgu Jiu pentru a decerna trofeul, preşedintele Comisiei speciale FIJET pentru acordarea trofeului „Mărul de Aur”, Plamen Starev, ne-a declarat în exclusivitate: „Noi avem un comitet pentru acordarea trofeului „Mărul de Aur”, iar comitetul a primit un dosar cu numeroase propuneri din 5 ţări. În final au fost selectate doar 3.

    Oraşul lui Constantin Brâncuşi a primit voturile acestui Comitet pentru ca FIJET să-i atribuie acest prestigios premiu. Am văzut un film, am văzut documentarea, le-am studiat şi eu cred că acest oraş românesc, cu tot patrimoniul său cultural şi spiritual, merită această distincţie. Sunt convins, după cum am discutat în aceste zile, că autorităţile locale vor continua să se implice la fel de serios în creşterea acestei destinaţii turistice excepţionale”.

  • Adăpost de vreme rea: cum îşi asigură bătrâneţea vedetele de la Hollywood (GALERIE FOTO)

    Printre primii care au făcut acest pas, scrie Financial Times, se numără Clint Eastwood, care în 1971 şi-a cumpărat micul hotel Hog’s Breath Inn din Carmel, California, pe care între timp l-a vândut, dar în schimb deţine din 1986 Mission Ranch Hotel din aceeaşi localitate – o fostă fermă de lactate construită în 1850 şi dezvoltată pentru uz turistic.

    La rândul său, Robert de Niro este proprietarul Greenwich Hotel din New York, amenajat astfel încât să fie un loc unde şi lui să-i placă să stea. O noapte de cazare costă aici 500 de dolari, iar cei care se cazează acolo pot vedea un film la cinematograful din dotarea hotelului ori se pot relaxa la un spa sau la piscina amenajată într-o clădire tradiţională japoneză adusă din Kyoto.

    Francis Ford Coppola are şi el afaceri în turism, în Belize, Guatemala sau Argentina, ultimul hotel, Palazzo Margherita, fiind deschis în 2012 în localitatea italiană Bernalda. O cameră costă aici 390 de dolari pe noapte.