BusinessMagazin

Tag: reusita

  • Cronică de film: Ant-Man

    În rolurile principale îi regăsim pe Paul Rudd („I Love You, Man”, „The 40-Year-Old Virgin”), Michael Douglas („Basic Instinct”, „The Game”) şi Corey Stoll („The Bourne Legacy”, „Midnight in Paris”).

    Înainte de a viziona filmul, nu aveam prea multe aşteptări legate de interpretarea lui Paul Rudd; mă bucur însă să pot spune că m-am înşelat. Jocul lui Rudd este cel care leagă practic acest film. Nu trebuie uitată nici interpretarea lui Michael Douglas, chiar dacă rolul nu prea i s-a potrivit.

    Ceea ce m-a surprins plăcut la „Ant-Man” a fost regia; Peyton Reed, care a mai regizat până acum filme de categoria B precum „Bring It On” sau „Yes Man”, conduce filmul într-o manieră impresionantă, reuşind să combine momentele amuzante cu cele de acţiune. Stilul regizoral este diferit de ceea ce am văzut până acum la filmele din franciza MCU, şi cred că pe alocuri superior.

    Filmul este un mix interesant de acţiune şi comedie, fără a încerca să se ia foarte în serios; povestea, din păcate, este una care ar fi trebuit să rămână în benzile desenate. Dacă celelalte filme Marvel încercau să dea o dimensiune grandioasă poveştii pentru a distrage atenţia de la evidentele lacune logice, acesta încearcă (fără rost, din punctul meu de vedere) să explice în amănunt reţeta prin care doctorul Pym reuşeşte să micşoreze sau să mărească fiinţe vii.

    „Ant-Man” este ultimul film din Faza II a Marvel Cinematic Universe, fiind unul dintre eroii cu care Disney a vrut să experimenteze înainte de Avengers III. Urmează Dr. Strange şi Black Panther, dar şi un nou reboot al personajului Spider-Man.

    „Ant-Man” nu este un film pe care să îl vedeţi acasă; dintre cele 12 producţii lansate până în prezent de Marvel, aventurile omului-furnică par scrise special pentru ecrane 3D sau IMAX. Experienţa, pentru cei care apreciază vizionările de acest fel, va fi una completă.

    În concluzie, „Ant-Man” este un film care nu se ia foarte în serios şi nu trebuie luat foarte în serios. Dacă vreţi să vedeţi doar un film amuzant şi cu multe efecte speciale, atunci îl recomand cu încredere.â

    Notă: 7/10

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Consens Iohannis-Ponta pentru reducerea TVA? În ‘86, Ronald Reagan şi democraţii au reuşit

     Din punct de vedere etic, pare corect: după ce un grup de aproape 70 de demnitari şi-au majorat indemnizaţiile cu 350%, trebuie „să se dea ceva la toată lumea”. Lăsând ironia deoparte, din perspectiva bugetului României, va fi un dezastru. Noua lege a salarizării personalului bugetar va însemna cheltuieli suplimentare în valoare de 14 miliarde de lei, în 2016 – au afirmat, neoficial, doi demnitari din cabinetul Ponta la o întâlnire cu un grup de ziarişti. La asta se adaugă pensiile speciale pentru militari (în momentul în care scriu, preşedintele Iohannis nu a promulgat încă legea) şi alocaţia universală pentru copii. Pensiile şi alocaţiile i-ar costa pe contribuabilii români circa 4,5 miliarde de lei doar pe ultimele luni ale acestui an – este tot o estimare neoficială făcută de membri ai Guvernului.

    Repetăm orbeşte, parcă nu am fi în stare să învăţăm nimic, greşelile din 2008. Cum apar nişte bani în plus la buget, cum îi tocăm pe pomeni, în loc să investim în viitor. Situaţia îmi pare cu atât mai tristă cu cât sunt dintre cei care cred că aveam şansa să reducem fiscalitatea, cu condiţia să ţinem cheltuielile sub control. Insist că, dacă vrem să evităm un dezastru (cred că s-a abuzat de comparaţia cu Grecia), este nevoie ca toate partidele să ajungă la un acord pe tema unor măsuri bugetare nepopulare, aşa cum s-a putut conveni majorarea, din 2017, a bugetului Apărării sau aşa cum s-a ajuns la un acord la o lege referitoare la siguranţa naţională.

    Preşedintele Iohannis ar trebui să facă primul pas, înainte ca un Victor Ponta aflat într-o campanie disperată de supravieţuire, să mai facă alte prostii. Ponta aruncă bani în stânga şi în dreapta, poate, poate, mai cumpără nişte voturi, ştiind că de plătit va plăti Executivul din 2017.

    Şeful statului trebuie să încerce o negociere cu Guvernul şi finanţatorii externi pentru un pachet de măsuri fiscal-bugetare care să presupună relaxarea fiscalităţii şi raţionalizarea cheltuielilor bugetare, astfel încât România să se încadreze în deficitul structural de 1%, convenit cu UE. Teza mea este că, dacă se negociază, se pot găsi soluţii pentru reducerea TVA, eliminarea taxei pe stâlp şi a accizei de şapte eurocenţi la litrul de carburanţi. Actualul preşedinte are marele avantaj că nu va intra direct în alegerile din 2016. Sigur că va căuta să ajute partidul său, PNL, să nu ne facem iluzii inutile, dar marea miză pentru Klaus Iohannis sunt alegerile din 2019, aşa că are timp să gândească în perspectivă, să iasă din bătăliile mărunte de fiecare zi.

    În 1986, Ronald Reagan a reuşit o reducere dramatică a taxelor (rata maximă a impozitului pe venit a coborât de la 50% la 28%) după lungi şi dificile negocieri cu adversarii săi politici din Partidul Democrat. Acel acord a rămas în istorie, chiar şi democratul Obama îl invocă frecvent pe fostul preşedinte republican pentru acest succes.

    Sigur că, în România, din punct de vedere politic, pare o sinucidere să te atingi de cheltuielile cu salariile şi de pensii. Eu – poate într-un exces de optimism şi de bună credinţă – consider că un acord între Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria poate fi unul de tip win-win. Alegătorii s-au săturat să vadă certuri şi discursuri paralele, în loc de soluţii. Dramatic mi se pare că, în ultimele luni, dacă s-a construit un consens, el a fost doar în favoarea clasei politice.

    A fost un deplin acord între marii actori politici la legile electorale, care favorizează apariţia unui oligopol, sau la majorarea indemnizaţiilor pentru demnitari, nu pentru o reformă în educaţie sau în învăţământ, de exemplu. Eu susţin că se poate încerca o negociere şi pentru un acord care să aibă efecte pe termen lungi asupra întregii economii româneşti. În plus, scăderea taxelor va însemna creşterea consumului, atragerea unor investitori străini şi locuri de muncă bine plătite pentru românii care nu doresc să emigreze. Toţi actorii politici pot beneficia, electoral, de o relansare a economiei printr-un program curajos de reducere a fiscalităţii. Totul este să aibă inteligenţa să gândească „outside the box” şi să iasă din credinţa că electoratul aşteaptă de la ei replici şmechereşti aruncate la televizor, în locul unei construcţii politico-economice.

    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • Povestea unui absolvent de drept care nu a profesat niciodată ca avocat. A pornit în schimb un business de succes în publicitate

    Ioan Dan Niculescu a absolvit Facultatea de Drept la Iaşi în 2002, dar nu a profesat ca avocat, ci a intrat în publicitate ca freelancer. În 2004 şi-a deschis deschis propria agenţie de creaţie, Argo Media, iar în 2011 şi-a încercat puterea de branding cu un produs propriu, Sosul Iute de Doamne Fereşte, definindu-se de atunci şi „creatorul primului sos picant românesc şi al altor delicatese şi coloniale cu atitudine“.

    Doamne Fereşte este un sos iute fusion bazat pe principiile bucătăriei regale Thai şi a ajuns la o producţie de 200 de sticle, care se vând în magazine precum Băcănia Veche, Băcănia Nouă, Băcănia cu Dichis, Băcănia cu Suflet, Vivo, Meat Concept Store sau Cărtureşti. Producţia sosului a fost completată cu Crema de Muştar ediţia Hindusă, care se produce în 500 de bucăţi lunar la Tecuci.

    Ioan Dan Niculescu stă timp de 5 luni pe an în Asia de Sud-Est (Thailanda, Vietnam, Bali sau Cambodgia), îşi conduce afacerea de pe Skype şi scrie pe blogul său de turism imediatdurează.ro. Printre proiectele sale de la Argo se numără crearea manualului de brand şi a sistemului de identitate vizuală a PNL, iar printre clienţii enumeraţi pe site, alături de Cotnari, Irina Schrotter, Ramada sau Ford, se numără şi preşedintele Klaus Iohannis, pentru care a lucrat, alături de Radu Negulescu şi Vlad Tăuşance, în crearea şi implementarea strategiei de comunicare online.

    După terminarea campaniei, cei trei au decis să aducă laolaltă toate proiectele şi firmele pe care le au pentru a da naştere unui grup cu 100 de angajaţi ale cărui afaceri ar putea atinge 15 milioane de euro la sfârşitul acestui an. „O companie de management va administra firmele şi noi ne vom ocupa de core business.

    Din grup vor face parte Trencadis (tehnologie), Argo (creaţie), Kubo (o tipografie din Baia Mare), Kubo Scale Models, Kubo Consulting, Kubo Engineering, Kubo Creative.“ Afacerilor reunite li se va adăuga People&People, o companie nouă a celor trei, care va face şi pentru alţi clienţi ceea ce echipa a reuşit în timpul campaniei.

    “Am reuşit să avem un rezultat atât de spectaculos în campanie încât nu vrem să greşim cu nimic punând o etichetă pe activitatea noastră viitoare. De la schimbarea de paradigmă în care am fost implicaţi, nu vrem să trecem la lucruri foarte simple, vrem să schimbăm, să transformăm, să creăm mişcări sociale. De aceea ţintim zona de impact social. Ce vom face noi cu People&People este engage community building. Vom crea comunităţi care să graviteze în jurul unei campanii/companii/idei/persoană“, descrie Ioan Dan Niculescu strategia noii firme, care vrea să îi ţină laolaltă, prin proiecte comune, pe toţi cei care au participat la succesul campaniei prezidenţiale. Cel mai important plan al lui Niculescu este însă să menţină şi în noul grup de afaceri una dintre filosofiile sale de business: „Să nu te plictiseşti, monotonia este antonimul fericirii. Condimentează tot ceea ce faci!“. 

  • O tânără de 36 de ani este implicata in conducerea businessului de familie cu rulaje de peste 250 de milioane de lei

  • Cum a reuşit un tânăr actor să includă iluzionismul pe lista meseriilor din România

    La momentul scrierii acestui articol Andrei Teaşcă se afla la Expo Milano 2015, manifestare la care participă patru echipe de artişti români, specializaţi în magie, dans, pantomimă şi muzică.

    Andrei Teaşcă a terminat facultatea de teatru la clasa lui Mircea Albulescu, iar după aceea a decis să plece în străinătate. Acolo, cumva, pantomima şi mişcarea scenică s-au amestecat cu iluzionismul şi din această mişcare Andrei Teaşcă a creat un nou stil artistic, teatrul de magie.

    A avut mai multe contracte în străinătate, iar în 2007 a  decis să se întoarcă în ţară. A avut succes, aşa că în februarie 2009 a înfiinţat Academia de Magie, o şcoală de iluzionism la care au tot venit tineri, în următorii ani, tineri care au crescut şi au devenit profesionişti.

    Andrei Teaşcă a creat Federaţia Română de Iluzionism şi Magie, ba a făcut posibilă şi includerea iluzionismului în nomenclatorul meseriilor. Acţiunile de promovare, dar şi numărul de spectacole în creştere, la care s-au adăugat concursurile de talente de la televiziuni au făcut ca iluzionismul să capete noi dimensiuni, să devină popular, să atragă tot mai mulţi oameni. „Tinerii sunt atraşi de efecte, de feedback-ul pe care îl obţin în faţa celor apropiaţi, după care descoperă că pot avea şi satisfacţii financiare. Dacă ştii să te promovezi este o meserie bănoasă.“

    Cursurile nu-l învaţă pe tânărul aspirant atât trucuri, cât îi oferă o identitate, o traiectorie. „Dacă nu ştii să te organizezi, dacă nu ai cunoştinţe despre marketingul cultural, degeaba eşti talentat şi degeaba faci bine ce faci. Trebuie să ştii să te vinzi.“ Teaşcă spune că acum s-a depărtat de latura pragmatică a meseriei şi se desfăşoară în teatru. Îşi dă doctoratul cu tema „Teatrul de magie, inovaţie în artele spectacolului“, o formă nouă de manifestare teatrală care o să se dezvolte din ce în ce mai mult.

    Este o meserie costisitoare? Andrei Teaşcă spune că sunt magicieni care pot realiza momente inedite cu un minim de recuzită, dar, din punctul lui de vedere, trebuie investiţii majore. Crede că jumătate din tot ce înseamnă un spectacol de magie reprezintă ambientul şi atmosfera. Ambientul se creează cu tehnică, cu construcţii, cu decoruri, cu elemente, de la fum până la cutii. În spate există o întreagă industrie, inventatori, constructori, dar şi fabrici de elemente şi aparate pentru iluzionişti.

    A stat o perioadă în Coreea de Sud şi acolo a văzut că există locuri unde pasionaţii se pot întâlni şi vorbi; la noi nu exista aşa ceva şi a deschis, în august anul trecut, Magic Bar, care combină magazinul de magie cu funcţiile unui bar şi cu un loc de întâlnire al meseriaşilor. Andrei Teaşcă crede că pe la Teatrul de Magie sau pe la federaţie au trecut câteva zeci de magicieni, mai mult de jumătate din numărul iluzioniştilor ce activează acum. Nu-i place faptul că mulţi tineri vor atestatul de profesionist nefiind destul de pregătiţi, nu au răbdare pentru studiu şi pentru dobândirea unui statut.

  • Capitalizarea de piaţă a Facebook a depăşit 250 de miliarde de dolari într-un timp record

    Recordul anterior era deţinut de Google, care a avut nevoie de opt ani pentru a reuşi să ajungă la o valoare de piaţă de 250 de miliarde de dolari.

    Aprecierea rapidă a acţiunilor Facebook indică încrederea investitorilor că operatorul reţelei de socializare va continua să crească vânzările de publicitate pe aplicaţia proprie sau pe alte servicii.

    Într-o anumită măsură creşterea reflectă şi interesul atras de titlurile companiilor tehnologice. Valoarea Nasdaq Internet Index a crescut aproape de două ori de când Facebook s-a listat la bursă.

    Acţiunile Facebook sunt tranzacţionate la nivelul de 87 de ori profitul pe acţiune, reprezentând de aproape cinci ori media de la nivelul indicelui S&P 500. Companiile membre ale Nasdaq Internet Index sunt tranzacţionate la un raport preţ/profit de 27.

    Cu o capitalizare de 253 de miliarde de dolari, Facebook este în prezent a noua mare companie a indicelui S&P 500, peste Wal-Mart Stores şi Procter&Gamble, care au avut nevoie de zeci de ani pentru a se dezvolta la un astfel de nivel.

    Veniturile din publicitate ale Facebook, care reprezintă peste 90% din vânzările companiei, au crescut cu 46% în primul trimestru, la 3,32 miliarde de dolari, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

  • Cum ajungi de la două calculatoare la 4 milioane de euro?

    Compania CIT Grup din Timişoara, specializată în comercializarea echipamentelor IT second-hand sau recertificate (refurbished), şi-a crescut afacerile în ultimii ani, pe fondul crizei financiare care a determinat companiile să îşi reducă cheltuielile, inclusiv cele legate de achiziţiile de echipamente IT.

    Dan Iliescu povesteşte că a primit două calculatoare de la tatăl său – „nu ştiu nici azi de ce a cumpărat două“ – şi s-a gândit că ar putea să facă bani lăsându-i şi pe alţii să le folosească. „M-am gândit să le închiriez, să dau şi altora acces la calculator. Şi aşa, de la două calculatoare am ajuns la zece. Am pus apoi bazele unui club de PC şi am reuşit să fac o înţelegere cu o firmă mare de IT din Timişoara. Ei apelau la mine pentru testarea produselor în cadrul acelui club.“

    A petrecut un an în Statele Unite, în cadrul unui program de student exchange, şi s-a întors decis să urmeze calea antreprenoriatului. „Când m-am întors în ţară am reuşit să vând calculatoarele cu un preţ apropiat de cel cu care le cumpărasem. Am înţeles că era o oportunitate acolo, şi acela a fost practic momentul zero al companiei“, povesteşte Iliescu. Au urmat apoi o serie de contracte cu mai multe firme din Timişoara, CIT Grup devenind practic distribuitor. Timp de cinci ani au vândut numai monitoare, ulterior dezvoltând şi partea de calculatoare, servere şi alte echipamente.

    „O poveste interesantă s-a petrecut la Düsseldorf, unde plecasem să cumpăr monitoare, dar firmele cu care luasem legătura nu mai existau când am ajuns acolo. După o săptămână de căutări ne plimbam aiurea prin Düsseldorf, cheltuisem aproape toţi banii, şi am văzut un magazin de produse second-hand. Am aşteptat până luni şi am cumpărat un tir de marfă“, îşi aminteşte antreprenorul.

    Dan Iliescu spune că firma pe care o conduce, înfiinţată în 2002, a trecut prin mai multe etape până să ajungă un jucător important pe piaţa de IT. „La început am vrut să fim cei mai ieftini, dar am înţeles cu timpul că acest lucru nu se poate. Aşa că am decis să fim cei mai buni din punct de vedere calitativ, să încercăm permanent să inovăm în branşă. Avem în continuare şi produse ieftine, pentru cei care le doresc, dar ne concentrăm pe alte aspecte“, spune el.

    „Am adus în România conceptul de Microsoft refurbished cu doi ani înainte să apară în Europa, este un produs testat de trei ori şi care are patru ani garanţie. Este dublă faţă de garanţia primită pentru un produs nou cumpărat. Când am înţeles că e mai importantă calitatea decât preţul am reuşit să ne dublăm cifra de afaceri în doi ani.“
    CIT Grup comercializează două categorii de produse, pentru persoane fizice şi pentru companii. „Produsele pentru companii au altă calitate decât cele pentru persoane fizice, este normal să fie aşa“, subliniază Iliescu. Clienţii CIT Grup sunt în principal persoane juridice, atât consumatori finali – companii cu parcuri IT mari care aleg produsele refurbished pentru faptul că au garanţie de până la trei ani şi au la dispoziţie şi servicii de post vânzare la fel ca în cazul echipamentelor noi -, cât şi redistribuitori de echipamente IT de dimensiuni mici şi medii. „90% din produse le vindem către companii, iar acestea economisesc în jur de 40-50% faţă de costul pe care l-ar avea cu produse noi.“
    Compania a crescut chiar şi în perioada de criză, atunci când mulţi comercianţi au avut probleme în a-şi vinde produsele.

    „Pe noi criza ne-a ajutat, pentru că oamenii au început să fie mai atenţi şi să cumpere lucruri care să merite banii. Erau mult mai atenţi, iar pe noi acea atenţie ne-a ajutat. Am avut creşteri în acea perioadă şi avem creştere şi acum, de 30-40% pe an. Anul acesta am crescut veniturile cu 25% faţă de perioada similară a anului 2014“, spune Iliescu.

  • Circuitul migraţiei anuale a miliardarilor

    Asta înseamnă că anul trecut au apărut 155 de miliardari noi. Cu ritmul de creştere actual, firma de cercetare de piaţă Wealth-X prognozează că populaţia globală a miliardarilor va depăşi 3.800 în 2020.

    Acest club select şi-a dezvoltat propriul traseu de migraţie anuală. Miliardarii şi-au creat un calendar social propriu, ce conţine evenimente de neratat, cu ajutorul căruia navighează în decursul anului. La fel cum piloţii de Formula 1 urmează circuitul competiţiei de la Melbourne, Australia până la Silverstone în Marea Britanie, în mod asemănător miliardarii urmează ceea ce se numeşte „circuitul”. Un şir de evenimente ce ţine tot anul, format din conferinţe economice, petreceri exclusiviste, evenimente de divertisment şi licitaţii de artă. Iar în ţara bogaţilor, cetăţenii nu mai folosesc nume de ţări când vine vorba de locuri de întâlnire. Ci spun, pur şi simplu, ne vedem la Art Basel.

    Bogaţii din secolul trecut călătoreau, în primul rând, pentru relaxare şi pentru climat. Aceştia voiau să simtă briza oceanului din New England în timpul veri şi soarele călduros al Palm Beach în timpul iernii. Miliardarii de astăzi traversează globul de-a lungul şi de-a latul aproape lunar pentru a adera la anumite cercuri, în căutarea divertismentului şi a unui statut intelectual.

    O analiză a New York Times folosind datele NetJets, companie aeriană privată, şi studiile realizate de Wealth-X, dezvăluie detalii interesante despre circuitul elitelor mediului de business. Totul începe pe 1 ianuarie în St. Bart, la petrecerea de Anul Nou gazduită de magnatul Roman Abramovici. La petrecerea ce are loc pe domeniul acestuia de 28 de hectare sunt prezente celebrităţi, oameni importanti de business, titani din industria media, iar muzica live este asigurată de formaţii precum Red Hot Chili Peppers. După ce şi-au băut şampania şi şi-au urat „La mulţi ani”, miliardarii plănuiesc viitorul la Formul Economic de la Davos, ca mai apoi să discute cu politicieni precum Tony Blair şi Wesley Clark despre economia globală la Milken Institute Global Conference în Beverly Hills.

    Primavara începe oficial împreună cu licitaţiile de artă de la New York din mai. Urmează întoarcerea pe bătrânul continent pentru Festivalul de Film de la Cannes, Grand Prix-ul de Formula 1 de la Monaco, apoi festivalul de artă de la Basel şi cursele de cai Royal Ascot din Marea Britanie. În timpul verii, când gradele urcă în termometre, cei înstăriţi se împrăştie prin Hamptons, Nantucket, în sudul Franţei sau în alte locuri exotice. O coadă de dans conga formată din megaiahturi străbate marea Mediterana din Franţa spre Italia. În această conglomeraţie de vase de lux se află Rising Sun, iahtul de aproape 140 de metri deţinut de magnatul David Geffen, sau iahtul Seren, ce se întinde pe 130 de metri, al lui Iuri Shefler, om de afaceri rus.

    În cuptorul verii, august, iubitorii de maşini se îndreaptă spre Pebble Beach pentru Concours d’Elegance, show-ul şi licitaţia auto, unde anul trecut a fost vândut un autoturism vintage Ferrari 250 GTO din 1962, pentru 38 de milioane de dolari. După parada de automobile rare, unice, miliardarii se reîntorc la New York pentru evenimentul Clinton Global Initiative, unde filantropia se amestecă cu socializarea. Donează, în medie, peste 100 de milioane de dolari pe an în acte de caritate, potrivit Wealth-X. Apoi miliardarii fac o serie de traversări ale Oceanului Atlantic; mai întâi pentru a merge în Londra la târgul de artă Frieze London, unde peste 100 de galerii de artă din lume îşi vor expune operele, după care înapoi la New York pentru licitaţiile de artă de toamna şi, în final, aceştia poposesc în decembrie la târgul Art Basel din Miami Beach.

    „Când călătoresc la asemenea evenimente, ei nu o fac doar de plăcere, ci caută şi o oportunitate de business. Vor să facă o tranzacţie chiar şi când sunt în vacanţă”, spune David  Friedman, preşedintele Wealth-X, pentru New York Times. Declaraţia acestuia este întărită de unul dintre membrii clubului miliardarilor, Jean Pigozzi, om de afaceri, colecţionar, fotograf, care mărturiseşte că, într‑adevăr, miliardarii dau foarte multe petreceri, dar mulţi ar rămâne surprinşi să afle câte afaceri se realizează la aceste evenimente.

  • Cum să iţi gaseşti un loc de muncă mai uşor. Secretele care te ajută sa treci de orice interviu de angajare

    Multă lume se intimidează atunci când se află în faţa cu un posibil angajator, iar reacţiile diferă de la persoană la persoană. Unii au dificultăţi în exprimare, alţii se emoţionează şi majoritatea îşi pierd concentrarea, arătând o pregătire mai slabă decât au de fapt, iar asta din cauza emoţiilor excesive şi a lipsei de încredere. Totuşi, ce poate face un candidat timid, cum îşi poate stăpâni anxietatea? Emoţiile pot fi ascunse sau reprimate cu ajutorul unor mici obiceiuri descrise într-un articol al BBC.  

    O tehnică ar fi aceea de pregătire cu atenţie a eventualelor răspunsuri dinainte. În primul rând, persoana care va susţine interviul trebuie să îşi cunoască foarte bine angajatorul: să se documenteze în legătură cu cele mai importante informaţii despre companie, să afle care este politica organizaţională a acesteia şi, mai ales, ce beneficii ar putea aduce  organizaţiei respective. Apoi, este destul de simplu să îşi etaleze cunoştinţele şi abilităţile cerute de fişa postului şi să argumenteze cu exemple. Când cineva stăpâneşte subiectul şi îl controlează, se simte mai încrezător şi mai sigur pe propriile puteri.

    O specialistă în resurse umane de la Universitatea Deakin din Melbourne, Australia propune un număr de paşi ajutători pentru cei care vor să-şi vindece fobia de interviuri. În primul rând, ar trebui ca ei să repete acasă, împreună cu un membru al familiei sau un prieten, posibilele întrebări şi răspunsuri. Asta ajută la descoperirea anumitor lipsuri, la formularea ideilor şi la stăpânirea eventualelor ticuri. Un al doilea pas constă în alegerea vestimentaţiei. „Înfăţişarea este un factor determinant în starea pe care o ai la momentul respectiv, în modul cum te percepi pe tine”spune specialista. „Cu cât te simţi mai bine, cu atât eşti mai încrezător.”

    O altă problemă este dată de percepţia pe care o au intervievaţii în legătură cu atitudinea angajatorului. Majoritatea crede că omul din faţa lor le vânează orice greşeală. „Niciun intervievator nu pleacă de la ideea că acel candidat este o pierdere de timp, ci dimpotrivă, speră că este persoana potrivită pentru postul respectiv”afirmă Devora Zack, CEO la o firmă de consultanţă din Washington.

     

     

     

  • ​Românul care a reuşit să spargă „careul de aşi“ al străinilor din cereale ajunge la 1,6 mld. Lei

    Compania de agrobusiness Brise­Group, deţinută de antreprenorul constănţean Marius Bucur, şi-a propus o creştere de 25% a cifrei de afaceri în acest an, la aproape 1,6 miliarde de lei în acest an, în contextul în care traderul a reuşit din 2014 să spargă cvartetul multinaţionalelor din comerţul cu cereale şi a urcat pe locul patru în faţa Glencore Protein.

    „Dezvoltarea companiei Brise­Group din 2014 este rezultatul investiţiilor din ultimii ani în infrastructură, spaţii de depozitare, facilităţi logistice“, au declarat pentru ZF reprezentanţii companiei.

    Românul care a reuşit să spargă „careul de aşi“