Tag: istorie

  • Povestea lui Steve Jobs: geniu sau tiran?

    Va rămâne probabil în istoria lumii drept Managerul. Şi Antreprenorul. A lansat produse nemaivăzute şi a scris istorie. Cine a fost totuşi personajul Steve Jobs?

    Este aproape imposibil să vorbeşti despre Steve Jobs fără să strecori cuvinte precum geniu, vizionar sau legendă a lumii tehnologiei. Dar în spatele acestei măşti atent construite a stat de fapt un tiran cu o personalitate extrem de dificilă. Reputaţia mai puţin cunoscută a lui Steve Jobs a început să prindă contur încă din anii ’80, în primii ani ai Apple. Jeff Raskin pusese bazele Macintosh şi coordona acest proiect când i-a scris lui Mike Scott, preşedintele Apple, pentru a se plânge cu privire la Jobs, un “copil teribil” care părea să fie din ce în ce mai interesat de munca lui. L-a descris atunci drept cineva care acţionează fără să gândească, ia decizii de multe ori absurde fără să se consulte cu nimeni, nu se ţine de promisiuni, nu respectă obligaţii, nu vine de multe ori la întâlniri sau şedinţe şi este adesea iresponsabil. Şi pare să fi avut dreptate.

    Una dintre cele mai interesante povestiri ce ilustreaza caracterul lui Steve Jobs este cu legata de parcarea din fata companiei. Daca nu gasea rapid un loc pentru a-si parca masina atunci cand era grabit, Jobs mergea in fata sediului companiei si parca in locurile pentru handicapati, cateodata ocupand chiar doua locuri. Acest lucru a devenit cunoscut in cadrul companiei si de multe ori angajtii ii puneau biletele pe parbriz pe care scria “parcheaza in alta parte”. In plus, acestia au transformat simbolul mic al scaunului cu rotile care se gaseste pe indicatorul din fata locului de parcare intr-un Mercedes. Atitudinea inventiva a lui Steve Jobs in a gasi un loc de parcare este asemanatoare cu cea din business: pentru el regulile de baza nu se aplicau.

    In momentul in care ela a preluat conducerea Apple, in 1997, compania abia se mai tinea pe picioare; inainte de moartea lui Jobs, Apple avea un capital de 105 miliarde de dolari, plasandu-se in fata Dell si in spatele Intel

    Este greu de vazut cum aceste lucruri s-ar fi intamplat daca Apple s-ar fi conformat cu filozofiile standard de la Silicon Valley, spun analistii de pe piata, care considera ca Apple creaza produsele dupa niste tipare vechi: incuie usile si nu mai spune nimic pana produsul este perfect si gata pentru a putea fi lansat. “Si toate acestea se datoreaza lui Steve Jobs care era un manager foarte atent, din toate punctele de vedere” a spus Cordell Ratzlaff, un manager Apple. “Nu scapa niciun produs fara sa fie analizat cu minutiozitate de catre acesta, avea grija sa verifice tot, pana la nivelul pixelilor”.

    In ce priveste modul in care se comporta cu angajatii, Jobs era cunoscut ca fiind incapatanat si foarte dur. “Chiar si cel mai favorizat angajat putea sa ajunga sa primeasca o multime de reprosuri din partea lui”, a spus Edward Eigerman, un inginer din cadrul companiei, intr-un interviu realizat de Wired. “Mai mult decat in oricare alta parte unde am lucrat inainte aici imi era frica sa nu fiu concediat”, a completat acesta. Insa cu toate acestea angajatii lui Jobs i-au ramas devotati, probabil datorita farmecului sau personal. Andy Heartzfeld, cel care a creat originalul Macintosh OS, a spus ca Jobs l-a batut la cap cu o “staruinta mesianica”.

    Pe de alta parte, Cordell Ratzlaff, care a lucrat aproape de Jobs aproximativ 18 luni spunea ca Jobs are abilitatea de a scoate tot ce e mai bun din om. ” Am invatat o multime de lucruri de la el”, a adaugat acesta.

  • Imagini incredibile ale familiilor regale din Africa – GALERIE FOTO

    Fotograful francez Daniel Laine s-a aflat în Africa din 1988 până în 1991, perioadă în care a fotografiat circa 70 de regi care au marcat istoria Africii în secolul XX.

     Regi şi familii regale din Africa – GALERIE FOTO

    Nu a fost un demers facil, pentru că a purtat negocieri diplomatice intense pentru a-i putea fotografia pe monarhi; un război în Sudan l-a împiedecat pe Laine să-l fotografieze pe regele din Shiluk, care a domnit la un moment dat în Egipt. Alţii, cum a fost regele din Swaziland, au refuzat categoric.

    Cum trăiesc ultimii regi africani – GALERIE FOTO

    Cu toate acestea, Laine a putut aduna material pentru un album de 160 de pagini. Prezentăm câteva din imaginile sale, cu menţiunea că sunt fotografii luate acum 20 de ani şi că unele date nu mai sunt de actualitate, iar unele din persoanele prezentate nu mai sunt în viaţă. Fotografiile lui Daniel Laine sunt documente extrem de importante pentru umanitate şi evoluţia acesteia.

  • A fost cel mai mare împrumut din istoria României…

    Pentru a face faţă crizei, România a devenit dintr-o dată, în 2009, unul dintre principalii clienţi ai FMI din Uniunea Europeană. FMI a decis să pună la dispoziţia autorităţilor fonduri de 12,95 miliarde de euro, printr-un acord stand-by pe doi ani, iar Comisia Europeană 5 miliarde de euro. De la Banca Mondială România a accesat 1 miliard de euro, în cadrul pachetului de finanţare externă, iar de la BERD încă 1 miliard de euro.

    „De ce are nevoie România de acest acord, de aceşti bani?“ a fost o întrebare repetată aproape obsesiv la începutul crizei. Oficialii români au declarat de mai multe ori că acordul este „preventiv“, o „centură de siguranţă“. Însă o parte din banii de la FMI au ajuns, atipic, şi în buget, devenind soluţia de plată a salariilor şi pensiilor. Prin încheierea acestui acord autorităţile au susţinut că vor asigura relansarea economiei, însă reţeta FMI de reducere a cheltuielilor bugetare a lăsat puţin spaţiu pentru investiţii publice de amploare, persistând încă semne de întrebare în ceea ce priveşte eficienţa programelor cu instituţia. Totuşi, condiţiile impuse de FMI au fost mai puţin dure decât în acordurile precedente.

    Şi, după acest acord istoric, au mai urmat două acorduri stand-by, de această dată preventive, adică fără să mai luăm bani de la FMI.

    După şapte ani, România a reuşit să dea înapoi toţi banii împrumutaţi în 2009 de la FMI şi a mai rămas cu o parte din datoria la Comisia Europeană şi la Banca Mondială, rambursarea făcându-se în tranşe. Iar datoria externă totală (publică şi privată) a scăzut în ianuarie 2016 sub 90 miliarde euro, pentru prima dată după 2009, şi a ajuns sub 60% din PIB. „FMI nu a discutat iniţial cu guvernul creşteri de impozite şi taxe pentru 2009, însă, dacă lucrurile se vor schimba în mod semnificativ, pot fi renegociate anumite conditionalităţi şi targeturi. Autorităţile trebuiau să revizuiască în doi ani sistemul de salarii şi pensii în sectorul public, precum şi procedurile de monitorizare şi control pentru companiile de stat. Va readuce acest pachet financiar încrederea investitorilor străini? Cursul de schimb va fi mai stabil? Vrem să ne asigurăm că economia va fi mai stabilă. Acest pachet nu este atât de mult destinat pieţelor, cât economiei“, spunea, după prima vizită la Bucureşti, în contextul parafării acordului, Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România.

    Însă, chiar şi cu acest acord şi cu banii de la finanţatorii externi, au urmat ani dificili. Au existat şi majorări de taxe şi tăieri de cheltuieli. Pe durata acordului cu FMI parafat în 2009, pe doi ani, economia nu a reuşit să scape din groapa recesiunii, a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi majorarea TVA. Iar companiile de stat au continuat să înregistreze pierderi uriaşe şi să genereze arierate.

    Realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere atât instituţiile financiare internaţionale, cât şi autorităţile române, estimările optimiste privind creşterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creşterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI.

    Din împrumutul de la FMI parafat în 2009, de aproximativ 12 miliarde de euro, la buget au ajuns 2 miliarde de euro, cea mai mare parte intrând la rezerva BNR. În schimb sumele primite de la Comisia Europeană, de circa 5 miliarde de euro, au fost direcţionate numai către Finanţe, la fel ca şi banii de la Banca Mondială.

    În consecinţă, cea mai mare parte a împrumutului contractat în 2009 de la FMI a fost rambursată din rezervele valutare ale BNR, nu de la buget, şi nu au existat constrângeri legate de rambursarea împrumutului, având în vedere că rezervele valutare au oscilat în jurul a 30 miliarde euro. Având în vedere incertitudinile care persistau pe pieţele financiare, era cu siguranţă de preferat ca rezervele valutare să rămână la un nivel ridicat.

    Împrumutul record contractat de România de la finanţatorii externi a ajuns la scadenţă în 2012, an în care Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor au început să ramburseze ratele aferente tranşelor primite de la FMI. Până atunci, timp de trei ani, autorităţile au plătit doar dobânzi aferente împrumutului. Dobânda annuală plătită la FMI a fost de 3,5%, calculată la soldul tragerilor efectuate până la data respectivă şi nerambursat, costul fiind comparabil cu cel al resurselor primite de la CE. Banii împrumutaţi de la Comisia Europeană au început să fie restituiţi de Ministerul Finanţelor începând cu anul 2015, prima rată fiind de 1,5 miliarde euro.

    În 2011, România a continuat să facă apel la ancora FMI pentru a-şi asigura credibilitatea pe pieţele externe, însă relansarea economiei a rămas firavă, privatizările au fost tergiversate, termenele stabilite pentru selecţia managerilor privaţi au fost mult decalate, iar reformele structurale au fost întârziate.

    Rezultatul după cei patru ani de acord cu FMI (2009-2011 şi 2011-2013): România a ajuns să fie „macrostabilizată“ (deficitul bugetar şi deficitul de cont curent s-au ajustat, inflaţia a scăzut), dar „letargică“. Au fost doi ani de cădere liberă, în 2009 şi 2010, apoi a venit 2011 cu un avans al PIB de 1,1%, pentru ca în 2012 economia să crească cu doar 0,6%. Economia a revenit pe plus, dar întrebarea care persista era când vor simţi românii „ieşirea din criză“, când cifrele seci şi reci ale economiei din statistici vor fi resimţite de oameni în buzunare, în îmbunătăţirea nivelului de trai. FMI s-a remarcat printr-o anumită flexibilitate în negocierile cu autorităţile române, pe parcursul acordurilor din ultimii ani, susţinând în mod constant acordarea de derogări pentru neîndeplinirea ţintelor.

    În 2013, FMI a avizat încheierea „cu succes“ şi a celui de-al doilea acord stand-by consecutiv, după o prelungire de trei luni cauzată de ratarea unor ţinte şi de întârzierea reformelor, acceptând şi de această derogări.

    Şi a mai urmat un acord cu FMI, al treilea consecutiv, fără succes, întrucât guvernul nu şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate. Acordul a ajuns într-un punct nevralgic după măsurile de relaxare fiscală anunţate de guvern şi a fost mai mult suspendat, până a expirat la termen.

    Şi cum România a ajuns unul dintre cei mai mari clienţi ai FMI din UE, care continuă în mod atipic să beneficieze şi de asistenţa tehnică şi financiară a Băncii Mondiale şi se află pe podium ca volum al investiţiilor în portofoliul BERD, fiind şi un client important al Băncii Europene de Investiţii, şefii FMI, Băncii Mondiale, BERD şi BEI au ajuns în 2013 în România să-şi verifice unul dintre cei mai mari debitori. Interesul celor patru mari finanţatori multilaterali nu este întâmplător privind prin prisma expunerilor pe care le-au acumulat.

    România a intrat în 2013 pe radarul şefilor marilor instituţii financiare internaţionale, Christine Lagarde, şefa Fondului Monetar Internaţional (FMI), Jim Yong Kim, preşedintele Băncii Mondiale, Sir Suma Chakrabarti, preşedintele Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), şi Werner Hoyer, preşedintele Băncii Europene de Investiţii (BEI), ajungând la Bucureşti.

    După ce a cerut timp de două decenii privatizare, restructurare şi austeritate, în 2013 FMI a ajuns să vorbească despre creştere economică şi consum.

    Consumul, exporturile şi investiţiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creşterea economică a României. Şi, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creştere. De ce? Deoarece dependenţa de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat. Acestea au fost ingredientele-cheie ale mesajului şefei FMI la Bucureşti, Christine Lagarde, în 2013.

    Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale actuale, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum şi despre creşterea economică, care, din păcate, se lăsa aşteptată în Europa. În toată istoria relaţiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea şi restructurarea companiilor de stat cu pierderi. Apoi, vorbeau de deficite bugetare şi nu insistau pe creşterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea.

    România a parafat trei acorduri succesive cu FMI, dintre care ultimele două preventive, pentru că nu a putut să facă faţă şocurilor externe, deşi era stabilizată macro şi pentru că nu a reuşit să finalizeze singură reformele structural. După cel de-al treilea acord consecutiv cu FMI, care a expirat în toamna anului trecut, urmează o pauză, România încercând să stea pe propriile picioare, fără „certificatul de credibilitate“ de la FMI. Rămâne de văzut dacă antecedentele derapajelor economice interne din perioadele în care România nu a fost monitorizată de partenerii externi vor deveni din nou realitate.

  • Top 10 inventii care au revolutionat omenirea

    Desi primii Homo Sapiens moderni au aparut in urma cu aproximativ 200.000 de ani, relativ recent prin comparatie cu varsta estimata la 4,53 miliarde de ani a Pamantului, oamenii si-au asigurat supravietuirea ca specie prin creativitate, de la primele unelte din piatra cioplita, pana la internet si la colonizarea spatiului extraterestru, scrie incont.stirileprotv.ro

    Live Science prezinta un top 10 al inventiilor care au revolutionat dezvoltarea societatii umane din negurile istoriei si pana in prezent.

    1. Roata
    Inainte de inventia rotii, la jumatatea mileniului patru inainte de Hristos, progresul omenirii si calitatea vietii erau sever limitate de greutatea lucrurilor care puteau fi transportate si de distanta pe care acestea puteau fi carate. Conform istoricilor si antropologilor, cea mai dificila parte nu a fost inventia rotilor in sine, ci conectarea acestora la o platforma pe care puteau fi transportate obiecte foarte grele. Carutele au facilitat dezvoltarea agriculturii si a schimburilor comerciale facand posibil transportul produselor inspre si dinspre piete. De asemenea, folosirea carutelor a facilitat mobilitatea populatiei. De la inventia lor si pana in prezent rotile au ramas parte integranta a stilului nostru de viata, fiind prezente in numeroase obiecte, de la ceasuri si pana la automobile, aparate de zbor sau in alcatuirea turbinelor.

    2. Cuiul
    Cuiul poate fi considerat, pe drept cuvant, o inventie aflata la baza societatii. Fara el intreaga civilizatie umana s-ar prabusi. Aceasta inventie extraordinar de importanta dateaza de peste 2000 de ani, din perioada Romei Antice si a devenit posibila odata cu dezvoltarea metalurgiei care a permis turnarea metalului in tipare.

    Citiţi mai multe pe www.incont.stirileprotv.ro

  • Ce face şi cum arată acum Monica Lewinsky, protagonista celui mai mare scandal sexual din istorie – FOTO

    După escaladarea scandalului, în august 1998, odată cu audierea sa în faţa unui juriu, Bill Clinton a fost nevoit să recunoască faptul că relaţia sa cu Monica Lewinsky a fost “nepotrivită”.

    Mai târziu, preşedintele de atunci al Statelor Unite a recunoscut că a “păcătuit”, precizând că regretă “profund”.

    Bill Clinton a reuşit să îşi păstreze funcţia după Sexgate, Senatul american respingând prin vot suspendarea sa.
     
    Vedeţi cum arată acum Lewinsky pe www.mediafax.ro
  • Playboy scos la vânzare. Preţul cerut este de 500 de milioane de dolari

    Grupul Playboy, cu o istorie de peste 60 de ani, ar putea fi vandut, potrivit unor surse citate de Wall Street Journal şi Financial Times.

    Compania care detine faimoasa revista pentru barbati ar putea fi preluata pentru suma de 500 de milioane de dolari, transmite BBC.

    Tirajul revistei a scăzut foarte mult în ultimii ani de la 5,6 milioane de exemplare în 1975 la aproximativ 800.000 în zilele noastre.

    Hugh Hefner a fondat Playboy în 1953, iar actriţa Marilyn Monroe a fost pe copertă.Numele iniţial ar revistei trebuia să fie Stag Party (Petrecerea burlacilor), dar Hefner a decis să îi schimbe denumirea înainte de apariţia primului număr. Revista s-a vândut în peste 50.000 de exemplare, bucurându-se de un succes neaşteptat.

    Hugh Hefner nu a cunoscut-o personal pe Marilyn Monroe, dar a declarat de mai multe ori că ea a fost cea care i-a adus noroc; el a cumpărat cripta alăturată celei în care se află Monroe, din cimitirul Westwood Village Memorial.

    În octombrie anul trecut, Playboy a anunţat că nu va mai publica fotografii nud. În plus, publicaţia a renunţat la anumite rubrici considerate învechite, precum ar fi pagina de bancuri. Mişcarea facută de Playboy i-a adus noi clienţi şi noi canale de distribuţie. 

  • A murit Johan Cruyff. Fosta legendă a Ajax-ului şi a naţionalei Olandei avea 68 de ani

    Celebrul Johan Cruyff a murit în această după-amiază, la vârsta de 68 ani. Olandezul vicecampion mondial în 1974 suferea de cancer pumonar

    Fost antrenor al Barcelonei, unde i-a avut elevi pe Hagi şi Gică Popescu, Johan Cruyff a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în urmă cu un an şi a fost supus imediat, la o clinică privată din Barcelona, la o serie de teste amănunţite pentru a afla exact stadiul în care se afla boala.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Toate filmele în care a jucat acest actor au fost nominalizate la Premiul Oscar pentru cel mai bun film. Este singurul actor din istorie care deţine această distincţie

    John Holland Cazale, cunoscut pentru fanii filmului “The Godfather” ca Fredo, este singurul actor care deţine această distincţie. Cazale a apărut în toată cariera sa de şase ani în cinci filme, toate fiind nominalizate la Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

    Este vorba de peliculele: “The Godfather”, “The Conversation”, “The Godfather: Part 2”, “Dog Day Afternoon” şi ” The Deer Hunter”. Chiar şi după moartea sa, 12 martie 1978, imagini de arhivă cu acesta au fost folosite pentru “The Godfather: Part 3”, care la rândul lui a fost nominalizat la cea mai importantă categoria a Academiei Americane de Film.

    Un film documentar despre viaţa şi cariera lui Cazale, intitulat I Knew It Was You, a fost lansat în 2009.

  • Ţara europeană în care sunt mai mulţi atei decât credincioşi

    Majoritatea norvegienilor “nu cred în Dumnezeu” pentru prima dată în istoria ţării, informează The Independent.

    Pentru prima dată la întrebarea “Crezi în Dumnezeu?”, răspunsurile de “nu” le-au depăşit pe cele “da”.

    Un sondaj, la care au răspuns 4000 de norvegieni, arată că 39% dintre respondeţi au declarat că nu cred în Dumnezeu, 37% sunt credincioşi, iar 23% au spus că nu ştiu.

    În 1985, când a fost adresată această întrebare pentru prima dată, doar o cincime a declarat că nu crede în Dumnezeu, în timp ce 50% s-au declarat ca fiind credincioşi.

    Procentul celor care cred în Dumnezeu scade şi mai mult în capitala norvegiană, Oslo (29%). Cei mai mulţi credincioşi aflându-se în nord-vest (44%).

  • Povestea hotelului deţinut de aceeaşi familie timp de peste 1300 de ani – GALERIE FOTO

    Nishiyama Onsen Keiunkan din prefecura Yamanashi, Japonia, este recunoscut drept cel mai vechi hotel din lume, care a servit, de-a lungul istoriei de peste 1300 de ani, samurai şi turişti moderni, informează atlasobscura.com

    Cum arată cel mai vechi hotel din lume – GALERIE FOTO

    Hotelul a fost stabilit în anul 705  de către unul dintre ajutoarele regelui Tenji şi este, si în prezent, o destinaţie de lux pentru cei doritori de tratament şi relaxare într-un cadru natural. Apele termale din zonă au atras vizitatori, artişti şi militari, din zonele apropiate ani de-a rândul. Printre clienţii hotelului s-au numărat şi samurai. Încă de la înfiinţare şi până în ziua de azi administrarea hotelului a fost în mâinile familiei fondatoare. Nu mai puţin de 52 de generaţii au condus hotelul până acum. Complexul Nishiyama Onsen Keiunkan este situat în Munţii Hayakama, în apropiere de Kyoto, şi are o arhitectură tradiţională, în care domină lemnul şi piatra.

    Între timp hotelul s-a extins, dar atmosfera a rămas aceeaşi. În momentul de faţă este atestat în Cartea Guiness a Recordurilor drept cel mai vechi hotel din lume, dar este pe cale să-şi dobândească şi titlul izvorul  de apă termală cu cel mai mare debit din lume, izvor ce produce peste 1000 de litri pe minut.



    VEZI CUM ARATA SI CEL MAI BUN HOTEL DIN LUME