Tag: Site

  • Demisia lui Victor Ponta în presa străină

    Demisia premierului, Victor Ponta, a fost semnalată şi în presa străină. Ştirea despre demisia lui Ponta fiind prima pe site-ul BBC şi Euronews.

    Premierul demisionar Victor Ponta a convocat miercuri, la ora 16:00, o şedinţă de Guvern pentru a le mulţumi miniştrilor care au făcut parte din Cabinetul său, dar şi pentru a pregăti perioada de tranziţie către Executivul ca se va forma în urma negocierilor din preşedinte şi partidele parlamentare.

    “La ora 16:00 o să avem o şedinţă de Guvern ca să le mulţumesc tuturor colegilor miniştri şi să pregătim perioada de tranziţie către viitorul Guvern”, a spus Ponta, miercuri, la Palatul Victoria, după ce şi-a anunţat demisia.

    Totodată, el a anunţat că “procedurile politice” vor urma în cursul zilei, respectiv trimiterea demisiei sale preşedintelui României, Klaus Iohannis, şi a precizat că actualul Guvern va continua să-şi îndeplinească atribuţiile până la instalarea noului Executiv.

    “Până la momentul formării unui nou guvern, în urma discuţiilor între preşedinte şi partidele parlamentare, ne îndeplinim atribuţiile de fiecare zi şi imediat ce noul guvern va fi instalat putem să predăm o situaţie economică şi socială mult mai bună decât cea pe care am preluat-o”, a spus Ponta.




  • Următorul Uber vine de pe mare şi este dezvoltat de trei români

    Dacă pui la un loc trei antreprenori români şi unul belgian, modelul de marketplace care a stat la baza Uber sau Airbnb şi pasiunea pentru navigaţie, iese un start-up care aduce iahturile şi mai aproape de pasionaţii care nu sunt milionari.


    Sailingul nu este doar un hobby, o vacanţă pe un iaht cu două-trei cabine poate să fie un mediu propice pentru negocieri sau pentru discuţii, fiind un mediu mult mai relaxat decât la birou sau la restaurant“, motiva segmentul din piaţă în care a ales să activeze Alina Bota, cofondator al Yachting Lifestyle, firmă care se ocupă de organizarea vacanţelor pe iahturi, într-un articol de copertă din Business Magazin. Alina Bota adăuga că  iahtingul nu este un sport ieftin, dar este accesibil, şi „orice persoană care are un venit lunar de 2.000 de euro poate să meargă într-o vacanţă fără nicio problemă „. 

    Iahtingul nu este rezervat doar celor foarte bogaţi, care deţin bărci sau iahturi luxoase. Şi cei cu venituri modeste pot petrece câteva zile în larg la bordul unei bărci, prin închirierea unei ambarcaţiuni. Conceptul nu este nou, dar Sailo, start-up fondat de trei români şi o belgiancă, vrea să facă acest proces de închiriere cât mai uşor.

    Sailo este asemănător cu Airbnb sau Uber: un marketplace care face legătura între proprietarii de bărci, entuziaştii de navigaţie şi căpitani, un loc unde oamenii pot închiria ambarcaţiuni. „Oricine e interesat să închirieze o barcă merge pe site, îşi alege criteriile de căutare, în funcţie de mărimea grupului, ce fel de barcă doreşte, care este bugetul disponibil, dacă vrea sau nu căpitan şi dacă se vrea o activitate specifică (un apus de soare romantic, o întâlnire de afaceri, relaxare cu prietenii la o bere, pescuit etc.), apoi alege barca ideală“, spune Magda Marcu. Dacă vrei să iei o cină romantică la apus de soare, dacă vrei să ai parte de o experienţă inedită de ziua ta sau poate doar vrei să ieşi în larg şi să scapi de aglomeraţia din oraş, dar nu ai nici cea mai mică idee despre navigaţie şi confunzi prora cu pupa, Sailo nu-ţi dă pe mână o barcă sau un iaht fără un căpitan autorizat. Prin Sailo, căpitanii pot obţine o nouă sursă de venit, iar proprietarii bărcilor valorifică ambarcaţiuni care altfel ar fi stat în port. Pe site se regăsesc bărci care au şi căpitan, bărci fără căpitan sau pur şi simplu persoane care se oferă să treacă la timona ambarcaţiunii.

    Povestea Sailo a început când Adrian Grădinaru, cofondator şi CEO al Sailo, s-a lovit de o problemă la care a căutat o soluţie. „Adrian a încercat să închirieze o barcă şi a descoperit că este un proces foarte dificil. Oferta era fragmentată, a trebuit să caute pe mai multe site-uri care nu aveau preţuri afişate, pe urmă trebuia să trimită un e-mail sau să sune ca să afle detalii. După două zile de căutări nereuşite şi frustrante, lui Adrian i-a venit ideea să creeze o platformă care să ajute oamenii să găsească cu uşurinţă o barcă“, povesteşte Magda Marcu. Adrian Grădinaru, originar din Constanţa, este îndrăgostit de apă şi de sailing şi membru în Clubul de Sailing de la Columbia Business School (SC-CBS). Fiind student MBA în CBS, a participat într-o excursie de sailing organizată de acest club cu bărci închiriate în Grecia în vacanţa de vară din 2013. Întors din vacanţă şi încă afectat de experienţa închiriatului, Adrian a sunat-o pe Magda Marcu, alături de care mai făcuse un start-up când locuiau în Silicon Valley, şi i-a spus despre ideea lui. După două săptămâni de discuţii, analize şi cercetări s-a născut Sailo. Pe măsură ce s-a conturat mai bine ideea, au fost cooptaţi în echipă Bogdan Batog (fost coleg de la olimpiadele de informatică cu Cătălin Frâncu, fondator al dexonline.ro şi prieten comun) şi Delphine Braas (colegă cu Adrian la CBS şi pasionată de sailing).

    Să înfiinţezi un start-up şi să aibă succes nu este un lucru uşor de realizat şi implică multă muncă şi dedicare, spun cei patru antreprenori care au pus la punct Sailo. „Muncim în general câte 12-14 ore pe zi şi uneori chiar şi mai mult, dar e din pasiune şi ne vine natural“, apreciază Magda Marcu. Succesul şi ascensiunea afacerii s-au datorat în parte şi faptului că lumea cunoştea deja conceptul de sharing economy, propulsat de companii precum Uber sau Airbnb, companii cu care Sailo a fost asociat în nenumărate rânduri. „Piaţa în sine a fost foarte deschisă către modelul nostru de business, iar momentul este potrivit pentru că închirierea de bărci e o piaţă lipsită de tehnologie, care suferă de segmentare şi de comunicare greoaie, iar potenţialul este extraordinar.“ Potenţialul despre care vorbeşte Magda Marcu este dat de valoarea pieţei mondiale a închirierilor de ambarcaţiuni, care are o valoare de 35 de miliarde de dolari. Această valoare este prognozată să crească la 51 de miliarde până în 2020, potrivit Future Market Insights. „Noi credem că va creşte foarte mult pentru că în cifrele astea nu sunt incluşi şi proprietarii mici de bărci, ci numai operatorii de chartere“, subliniază Magda Marcu, cofondator al Sailo. În momentul de faţă, în Statele Unite sunt 15 milioane de bărci deţinute privat, iar majoritatea dintre acestea stau 95% din timp nefolosite. În plus, 88 de milioane de americani merg cu barca în fiecare an (aproximativ 40% din populaţia adultă a Statelor Unite), dintre care 15 milioane închiriază bărci.

    Sailo nu este singurul marketplace de acest fel pe piaţă – Boatbound, Cruzin’ şi Boatsetter sunt câteva companii care oferă produse similare. Însă Sailo a crescut repede şi se diferenţiază datorită faptului că nu doar oferă acces la ambarcaţiuni, ci şi un nivel foarte ridicat de customer service, potrivit lui Marcu. „Pentru noi, customer service-ul face parte din modelul nostru de business. Suntem implicaţi personal şi noi, şi echipa noastră în a oferi un serviciu bun pentru clienţii noştri, pentru ca aceştia să se simtă în siguranţă şi să revină“, spune ea. În momentul de faţă, în sistemul Sailo sunt aproape 700 bărci, iar până la sfârşitul anului antreprenorii vor să ajungă la 1.000 de ambarcaţiuni.

    De ce a pornit Sailo în Statele Unite, de ce New York? Deoarece Magda şi Adrian locuiesc în New York şi cunoşteau piaţa de acolo, aşa că au decis să lanseze Sailo în New York. „Pe lângă faptul că ştiam piaţa de aici (- n.r. New York), când am început nu era nicio companie care mai făcea asta. Pieţele pe care ne concentrăm strategic acum sunt New York şi Florida de Sud, unde suntem cei mai mari“, a mai explicat ea.

    Cum face bani Sailo? Modelul de business este asemănător cu cel al Uber sau Airbnb: „Noi luăm 14% de la proprietarii de bărci şi 7% de la cei care închiriază. Şi oferim asigurare prin Lloyds of London în caz că barca nu are asigurare charter pentru încă 15% de la proprietarul bărcii. Vara asta am făcut 170.000 de dolari din vânzări, dar sezonul în Florida abia începe, aşa că ne concentrăm toate eforturile să creştem închirierile acolo peste iarnă“.

    Dacă un client american al Uber care ia o maşină de acasă până la serviciu scoate din buzunar între 10 şi 15 dolari, preţul în medie pentru o ambarcaţiune este de 1.500 de dolari. „Intenţia noastră este să educăm piaţa şi să-i atragem şi pe cei care încă nu ştiu prea multe despre bărci. Este o activitate absolut extraordinară şi inspiraţională să fii pe un iaht, departe de gălăgia oraşului“, spune Marcu. De exemplu, o plimbare cu o barcă cu motor, fabricată în 2010, ar costa un client 160 de dolari pe oră, 700 de dolari pentru o zi de pescuit sau 600 de dolari pentru o plimbare de patru ore, însoţită de cină şi spectacol de artificii. Însă preţurile pot ajunge şi la mii de dolari (88.000 pentru o zi pe un iaht din Miami sau 40.000 pentru o ambarcaţiune de lux la New York).

    Creşterea Sailo merită urmărită, mai ales că start-up-ul a fost primit în acceleratorul Techstars, program care oferă posibilitatea start-up-urilor să se dezvolte mai mult şi mari repede de cât ar putea în mod normal. „Programul e foarte intens, avem acces gratuit la foarte multe resurse şi la mentori care ne ajută să ne definim strategia şi să creştem foarte repede. Este extraordinar să vezi aşa de mulţi oameni de calibru foarte mare dedicaţi să te ajute. Avem ca mentori oameni la care nu am fi avut acces altfel. A fost foarte greu să ne calificăm şi suntem foarte recunoscători că am fost acceptaţi“, afirmă Magda Marcu. Start-up-urile care intră în programul Techstars primesc 18.000 de dolari în prima etapă, acces la resursele Techstars pe viaţă, un program de mentorat de 90 de zile şi acces la reţeaua de alumni şi de mentori de 5.000 de persoane şi un spaţiu de birouri pentru timp de 3 luni.

    În schimb, Techstars preia 6% din companiile care intră în program. „Vedem deja efectele şi creştem cu o viteză ameţitoare. La sfârşitul programului vom deschide o rundă de finanţare care va fi la un nivel mai ridicat decât am avut până acum“, îşi expune intenţiile Magda Marcu, care nu exclude extinderea în Europa sau în România. Iniţial însă, fondatorii Sailo vor să se concentreze pe piaţa din New York şi din Florida de Sud, apoi, după ce se cristalizează modelul, va urma şi dezvoltarea pe alte pieţe:  „Intenţia noastră e să înţelegem exact principiile fundamentale în a deschide cu succes o destinaţie nouă. Imediat după aceea vom replica acel model în alte pieţe. La momentul acesta, datorită sinergiei cu Miami, luăm în considerare doar Insulele Caraibe“.
     

  • Cine este antreprenorul care face afaceri de peste 20 de milioane de euro cu duty free-ul din aeroportul Henri Coandă

    Millenium Pro Design SRL, compania care operează activităţile duty free-ului de pe aeroportul din Otopeni, a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de aproximativ 98 de milioane de lei (circa 22 de milioane de euro) şi un profit net de 6,7 milioane de lei (1,5 milioane de euro), la un număr mediu de 247 de angajaţi, potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Potrivit informaţiilor de la Registrul Comerţului, compania are un capital social de 9.200 de lei şi este deţinută în proporţie de 72,17% de Roşca Emil şi de firma Heinrig Impex SRL, în proporţie de 27,83%. Heinrig Impex este, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul companiei, o companie cu capital 100% german specializată în distribuţia şi comercializarea unei game diverse de produse reprezentantive pentru cele mai renumite case producătoare de băuturi alcoolice, ţigarete, dulciuri, parfumerie, produse cosmetice şi accesorii.

    O prezenţă discretă în presă, Emil Roşca este unul dintre oamenii de afaceri care stau în spatele lansării mărcii Bigotti pe piaţa românească. Originar din Cluj-Napoca, Roşca a vrut să ajungă arhitect, şi-a continuat studiile şi a lucrat şi în marketing, potrivit unuia dintre puţinele interviuri acordate presei de profil, publicat în 2003 în suplimentul Ziarului Financiar După Afaceri Premium. Roşca a absolvit Institutul de Arhitectura “Ion Mincu” din Bucuresti în 1993, iar din 1996 a fost marketing manager al Graffitti, compania care distribuia Bigotti pe piaţa locală.

    Roşca a ajuns pentru prima dată în Bucureşti în 1986, unde a rămas pe toata perioada facultăţii. Spiritul antreprenorial l-a impins pe perioada studentiei si la miscari mai putin reusite.”In al cincilea an de facultate am infiintat impreuna cu cativa colegi un birou de arhitectura. Nu am avut succesul scontat. Era prematur pentru piata ceea ce ofeream noi sau poate ca nu aveam experienta necesara”, declara el atunci.
    Primul program Bigotti pe care l-a introdus pe piaţa românească a fost cel de cravate, in 1995, ulterior au lansat şi programele de cămăşi, pielărie, costume. Potrivit informaţiilor de pe site-ul Bigotti, lanţul este format dintr-un magazine online, 6 magazine în Bucureşti şi 18 magazine în oraşe importante din ţară. 

     

     

  • Companiile care angajează cele mai atrăgătoare femei.Top 10 cele mai frumoase stewardese – GALERIE FOTO

    Stewardesele reprezintă imaginea companiilor aeriene din întreaga lume şi de obicei acestea sunt alese pe sprânceană de reprezentanţii companiilor. Indiferent despre ce companie este vorba, stewardesele arată impecabil şi au tot timpul zămbetul la ele.
    Site-ul Wonderlist a realizat un top cele al celor mai atrăgătoare însoţitoare de zbor.

    10. Virgin Atlantic

    9. Thai Airways International

    8. Lufthansa

    7. Air Asia

    6. Emirates

  • Cum să faci ridicol de mulţi bani din idei ridicol de simple: Pozele cu pisici

    Ştiţi că pozele cu pisici sunt foarte populare pe internet. În special, fotografiile cu pisici însoţite de text. Ei bine, cineva trebuia să facă bani şi din asta.

    Eric Nakagawa (aka Cheezburger) şi Kari Unebasami (aka Tofu burger) au văzut o poză cu o pisică grasă pe internet, iar de acolo a pornit totul. Cei doi au alăturat textul “I can has cheezburger?” fotografiei şi au împărtăşit-o pe internet, pe reţelele sociale. Fotografia a devenit virală şi a fost modificată de oameni din toată lumea. Cei doi au fost inspiraţi şi au cumpărat domeniul de internet  icanhascheezburger.com, conform Business Insider. 

    În momentul de faţă, site-ul are 35 de milioane de accesări pe lună şi are în jur de 8.000 de poze pe zi sunt încărcate pe site . În 2007, Nakagawa şi  Unebasami au vândut site-ul pentru 2 milioane de dolari către antreprenorul Ben Huh, actualul CEO al companiei.

    În 2010, The Cheezburger Network a înregistrat 375 de milioane de afişări într-o lună pe cele 50 de site-uri ale sale (I Can Has Cheezburger, FAIL Blog, The Daily What, Know Your Meme,  Memebase etc).

    Ben Huh nu a spus câţi bani face compania, însă publicaţia Wired a speculat că reţeau de site-uri are venituri anuale de 4 milioane de dolari, bani care probvin, în principal, din reclamă şi vânzări de cărţi şi diferite produse (tricouri etc). Între timp, compania a lansat cinci cărţi dintre care două au fost pe lista best seller a publicaţiei New York Times.

    În 2011, reţeaua de site-uri avea 75 de angajaţi. 

  • Este site manager în cadrul FM România şi are în subordine 70 de angajaţi

    În calitate de site manager, în cadrul FM România, la Dudeştii Noi, lângă Timişoara, Florin Posteucă este responsabil de operaţiunile care se desfăşoară pe această platformă, care găzduieşte mărfurile mai multor clienţi. În cadrul depozitului se desfăşoară activităţi de depozitare, manipulare şi co-packing.

    „Anul trecut a fost destul de greu pentru că volumele nu au crescut comparativ cu 2013, rezultatul îmbunătăţindu-se prin atragerea de clienţi noi pe platformă“, spune Posteucă. El are în subordine 70 de angajaţi permanenţi, dar pe perioadele în care se înregistrează vârfuri de activitate personalul poate să crească până la 100-150 de persoane, în funcţie de proiectele de co-packing existente şi de fluctuaţiile de volume. „După ce 2013 a fost dificil iar începutul de 2014 nu a fost foarte convingător, sfârşitul de an a însemnat un volum mai mare pentru toţi clienţii, noi proiecte câştigate, iar coroborat cu creşterea de productivitate am revenit în zona de profitabilitate“, adaugă el.

    Absolvent al Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Matematică, promoţia 1998, Florin Posteucă a absolvit în 2000 şi cursurile unui master în analiză matematică. Şi-a început cariera în 2000, ca logistic supervisor în cadrul Nestlé România, iar la sfârşitul lui 2003 se ocupa de externalizarea logisticii către FM Logistic.

    Din 2004 până în 2006 s-a ocupat de managementul unui complex sportiv din Timişoara, iar în 2006 a revenit în logistică, ca warehouse manager în cadrul FM România. Din 2011 ocupă funcţia de site manager în Dudeştii Noi, prima platformă construită în România de FM Logistic. Pe termen lung se vede lucrând în acelaşi domeniu, „cu noi provocări într-o piaţă din ce în ce mai matură, în care trebuie să excelezi ca să rezişti“

  • Cât valorează Naţionala de Fotbal a României şi care e cel mai scump jucător

    Reprezentativa de fotbal a României a învins, duminică, în deplasare, cu scorul de 3-0 (2-0), selecţionata Insulelor Feroe, în ultima etapă a grupelor preliminare ale Campionatului European din 2016, şi s-a calificat la turneul final care va avea loc în Franţa.

    Naţionala de fotbal a României are o valoare de piaţă de 60,7 mil. euro, venită de la 23 de jucători. Vârsta medie în lotul naţional este de 28 de ani, conform site-ului de transfermarkt.com. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum afectează reclama utilizarea Internetului pe telefonul mobil

    Din ce în ce mai mult conţinut se mută online, iar acolo unde este conţinutul vine şi reclama. Când eşti conectat la wireless sau foloseşti un desktop, problema constă în modul cum să fentezi reclama, dar când încarci un site de pe mobil apare şi un alt aspect. Cât din datele disponibile de internet consumă reclamele care sunt încărcate pe site? New York Times a făcut o analiză în acest sens şi a observat cât timp durează încărcarea unui site şi cât consumă.

    1. Timpul de încărcare

    2. Consum date

    3. Cu şi fără adblocker (boston.com)

  • Povestea hacker-ului român care spart site-urile Pentagonului, Google, NASA şi pe cel al Marinei Regale Britanice

    Răzvan Cernăianu a fost unul dintre cei mai notorii hackeri. A spart zeci de site-uri, printre care cele ale Pentagonului, Google, NASA sau pe cel al Marinei Regale Britanice. Pe Internet era cunoscut drept TinKode şi a fost unul dintre cei mai căutaţi hackeri din lume, până la momentul arestării lui, în 2012.

    După cum povesteşte pe blogul personal, atacurile lui au fost făcute doar în scopuri informative şi nu maliţioase, nevrând să pună în pericol datele confidenţiale ale victimelor. „Am anunţat de fiecare dată problemele găsite printr-un e-mail trimis către administratorii de sistem ale acelor companii. Cu toate acestea, acţiunile mele au fost considerate infracţiuni şi am primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare sub supraveghere şi o amendă în valoare de 93.000 euro“, a scris el.

    A petrecut circa 90 de zile în închisoare. Timp deloc plăcut. „Petreci 23 de ore din 24 într-o celulă mică împreună cu alţi şase oameni. Să-ţi rişti libertatea nu merită pentru nimic în lume“, a mărturisit el. „A fost o experienţă maturizantă“, a adăugat.

    Această reţinere de 90 de zile nu i-a oprit curiozitatea şi dorinţa de a găsi vulnerabilităţi. Hackingul nu s-a oprit după ce a ieşit din închisoare, ci doar a trecut în legalitate. A înfiinţat compania Cyber Smart Defence, alături de Mădălin Dumitru, o cunoştinţă cu experienţă în domeniul IT. „Imediat cum am ieşit l-am sunat, i-am spus ideea şi a fost de acord“, a spus Cernăianu.

    Astfel Răzvan Cernăianu a lepădat hainele lui TinKode, iar acum caută, în calitate de CTO al companiei, la cererea clientului, vulnerabilităţi şi metode de exploatare a infrastructurii IT.

    Ambiţia a fost punctul central al primului său hack. Era un puşti de 13-14 ani şi avea un cont de administrator pe un forum. A venit vara şi vacanţa şi a plecat pentru trei luni. „Nu au vrut să-mi dea contul de administrator înapoi, au înaintat pretextul că ei au învăţat mai mult ca mine în ultimele trei luni de zile.“ Supărat şi determinat, Răzvan Cernăianu s-a pus pe învăţat. Voia să-şi recupereze contul. „Într-o săptămână le-am demonstrat că am învăţat mai mult decât ei, am recâştigat contul şi le-am şi blocat accesul la forum“, povesteşte el.
    Mai departe lucrurile au mers de la sine, a învăţat mai multe, a intrat în comunităţi de hackeri, şi-a câştigat accesul pe unele forumuri unde trebuia să ai invitaţie sau să garanteze pentru tine trei persoane. Comunităţile sunt locul unde se discută orice despre hacking, dar şi unde se vând viruşi sau exploituri.

    În cariera lui a atacat zeci de site-uri şi infrastructuri IT, însă nu are un hack favorit. Toate par a fi importante pentru el, însă dacă ar fi să aleagă unul, acela ar fi atacul asupra Marinei Regale Britanice. „S‑au lăudat că au investit 500 de milioane de lire sterline în sistemul lor de securitate şi că sunt pregătiţi pentru atacuri din partea altor ţări“, a spus Cernăianu. Asta l-a motivat pe Răzvan, voia să vadă cât de puternic era sistemul britanicilor. „La o săptămână le-am făcut public accesul. Mi-a plăcut de ei că şi-au recunoscut greşeala, că nu trebuia să se laude“, a adăugat el.

    Este uşor de înţeles atracţia hackingului. Ai o putere pe care puţini o au, te afli în afara regulilor şi poţi face ce vrei. „Ai informaţie şi putere“, şi-a motivat Răzvan Cernăianu pasiunea pentru hacking. Apoi a punctat şi faptul că totul este online acum şi este bine să fii pregătit. Şi cum să fii mai bine pregătit decât atunci când te afli în mijlocul problemei?

    Probabil că nu ar fi stat în faţa mea, cu părul ciufulit, povestindu-mi experienţele lui de hacker dacă nu ar fi fost prins. Nu a lăsat o urmă în vreun sistem pe care l-a spart, nu i s-a întins nicio capcană. A fost prins pentru că a fost prea vorbăreţ „Un prieten ştia ce făceam eu. A vorbit în alte cercuri despre mine, iar acolo se afla un poliţist sub acoperire care l-a tras de limbă, mi-au aflat numele, apoi m-au prins“, a spus el.

    Acum este fericit. Face ceea ce îi place, ce a reuşit să facă atât de bine în trecut, acum sub acoperirea legii. Face audit de securitate şi teste de penetrare a infrastructurilor IT. Crede că activitatea din trecut îl ajută să fie mai bun la slujba lui. „Dacă vrei să găseşti toate punctele slabe ale unui sistem trebuie să ai experienţă, să poţi fi în mintea hackerului, iar experienţa se dobândeşte prin practică“, a scris el pe blog.

  • Povestea hacker-ului român care spart site-urile Pentagonului, Google, NASA şi pe cel al Marinei Regale Britanice

    Răzvan Cernăianu a fost unul dintre cei mai notorii hackeri. A spart zeci de site-uri, printre care cele ale Pentagonului, Google, NASA sau pe cel al Marinei Regale Britanice. Pe Internet era cunoscut drept TinKode şi a fost unul dintre cei mai căutaţi hackeri din lume, până la momentul arestării lui, în 2012.

    După cum povesteşte pe blogul personal, atacurile lui au fost făcute doar în scopuri informative şi nu maliţioase, nevrând să pună în pericol datele confidenţiale ale victimelor. „Am anunţat de fiecare dată problemele găsite printr-un e-mail trimis către administratorii de sistem ale acelor companii. Cu toate acestea, acţiunile mele au fost considerate infracţiuni şi am primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare sub supraveghere şi o amendă în valoare de 93.000 euro“, a scris el.

    A petrecut circa 90 de zile în închisoare. Timp deloc plăcut. „Petreci 23 de ore din 24 într-o celulă mică împreună cu alţi şase oameni. Să-ţi rişti libertatea nu merită pentru nimic în lume“, a mărturisit el. „A fost o experienţă maturizantă“, a adăugat.

    Această reţinere de 90 de zile nu i-a oprit curiozitatea şi dorinţa de a găsi vulnerabilităţi. Hackingul nu s-a oprit după ce a ieşit din închisoare, ci doar a trecut în legalitate. A înfiinţat compania Cyber Smart Defence, alături de Mădălin Dumitru, o cunoştinţă cu experienţă în domeniul IT. „Imediat cum am ieşit l-am sunat, i-am spus ideea şi a fost de acord“, a spus Cernăianu.

    Astfel Răzvan Cernăianu a lepădat hainele lui TinKode, iar acum caută, în calitate de CTO al companiei, la cererea clientului, vulnerabilităţi şi metode de exploatare a infrastructurii IT.

    Ambiţia a fost punctul central al primului său hack. Era un puşti de 13-14 ani şi avea un cont de administrator pe un forum. A venit vara şi vacanţa şi a plecat pentru trei luni. „Nu au vrut să-mi dea contul de administrator înapoi, au înaintat pretextul că ei au învăţat mai mult ca mine în ultimele trei luni de zile.“ Supărat şi determinat, Răzvan Cernăianu s-a pus pe învăţat. Voia să-şi recupereze contul. „Într-o săptămână le-am demonstrat că am învăţat mai mult decât ei, am recâştigat contul şi le-am şi blocat accesul la forum“, povesteşte el.
    Mai departe lucrurile au mers de la sine, a învăţat mai multe, a intrat în comunităţi de hackeri, şi-a câştigat accesul pe unele forumuri unde trebuia să ai invitaţie sau să garanteze pentru tine trei persoane. Comunităţile sunt locul unde se discută orice despre hacking, dar şi unde se vând viruşi sau exploituri.

    În cariera lui a atacat zeci de site-uri şi infrastructuri IT, însă nu are un hack favorit. Toate par a fi importante pentru el, însă dacă ar fi să aleagă unul, acela ar fi atacul asupra Marinei Regale Britanice. „S‑au lăudat că au investit 500 de milioane de lire sterline în sistemul lor de securitate şi că sunt pregătiţi pentru atacuri din partea altor ţări“, a spus Cernăianu. Asta l-a motivat pe Răzvan, voia să vadă cât de puternic era sistemul britanicilor. „La o săptămână le-am făcut public accesul. Mi-a plăcut de ei că şi-au recunoscut greşeala, că nu trebuia să se laude“, a adăugat el.

    Este uşor de înţeles atracţia hackingului. Ai o putere pe care puţini o au, te afli în afara regulilor şi poţi face ce vrei. „Ai informaţie şi putere“, şi-a motivat Răzvan Cernăianu pasiunea pentru hacking. Apoi a punctat şi faptul că totul este online acum şi este bine să fii pregătit. Şi cum să fii mai bine pregătit decât atunci când te afli în mijlocul problemei?

    Probabil că nu ar fi stat în faţa mea, cu părul ciufulit, povestindu-mi experienţele lui de hacker dacă nu ar fi fost prins. Nu a lăsat o urmă în vreun sistem pe care l-a spart, nu i s-a întins nicio capcană. A fost prins pentru că a fost prea vorbăreţ „Un prieten ştia ce făceam eu. A vorbit în alte cercuri despre mine, iar acolo se afla un poliţist sub acoperire care l-a tras de limbă, mi-au aflat numele, apoi m-au prins“, a spus el.

    Acum este fericit. Face ceea ce îi place, ce a reuşit să facă atât de bine în trecut, acum sub acoperirea legii. Face audit de securitate şi teste de penetrare a infrastructurilor IT. Crede că activitatea din trecut îl ajută să fie mai bun la slujba lui. „Dacă vrei să găseşti toate punctele slabe ale unui sistem trebuie să ai experienţă, să poţi fi în mintea hackerului, iar experienţa se dobândeşte prin practică“, a scris el pe blog.