Tag: restaurante

  • McDonald’s te-asteapta mai nou

    Normal
    0

    false
    false
    false

    MicrosoftInternetExplorer4



    /* Style Definitions */
    table.MsoNormalTable
    {mso-style-name:"Table Normal";
    mso-style-parent:"";
    font-size:10.0pt;"Times New Roman";}

    “Ceea ce este specific pentru consumatorul din Romania este nevoia de vizibilitate. El nu iese la restaurant sa manance, el iese sa fie vazut”, e de parere Marian Alecu, directorul general al McDonald’s Romania, explicand astfel schimbarea conceptului din spatele celui mai mare lant de restaurante de tip fast-food de pe piata locala.

    “Romanii accepta noutatile imediat si le includ instantaneu in stilul lor de viata”, spune Alecu. Discutia se desfasoara dimineata, in cel mai nou restaurant al lantului, cel din zona Floreasca, actualul fanion al McDonald’s Romania, dupa cum spun oficialii. Marian Alecu arata spre clientii aflati la acea ora in restaurant – foarte multi cu laptopurile conectate la internet si cu o cafea in fata. “Calitatea oamenilor a crescut datorita nivelului de trai. Era obligatia noastra sa schimbam ceva”, spune el.

     

    Noul concept de restaurant, vizibil deja in amplasamente precum cel de la parterul Unirea Shopping Center sau din zona Floreasca din Bucuresti, presupune un design mai elegant si a fost deja introdus in Germania, Franta si Anglia. Aceasta schimbare este insa doar prima dintr-o serie menita sa repozitioneze McDonald’s Romania, pe masura ce cresc veniturile si, odata cu ele, pretentiile consumatorilor.

     

    Compania deschidea in urma cu 13 ani primul sau restaurant in zona Unirii din Capitala, marcand totodata un record: restaurantul din Europa cu cele mai mari vanzari in ziua deschiderii. Urmatorii opt ani au fost insa dificili, avand in vedere ca bilantul financiar a indicat pierderi substantiale la fiecare sfarsit de an.

     

    “Am redus incet-incet pierderile, pentru ca din 2003 sa ajungem pe zero si sa mergem inspre profit. In prezent, suntem o tara din lantul McDonald’s cu profit decent”, adauga Marian Alecu, care estimeaza pentru anul acesta afaceri de 170-180 de milioane de dolari (115-125 de milioane de euro), fata de aproximativ 90 de milioane de euro anul trecut, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finante. Seful McDonald’s este optimist si in ceea ce priveste profitul, chiar daca recunoaste ca afacerea a fost afectata, ca si in cazul altor concurenti, de cresterea presiunii pe cheltuieli salariale si de preturile la materia prima. “Speram sa tinem sub control aceste cheltuieli si in urmatoarea perioada, astfel incat ele sa nu se reflecte in pretul produselor”. Practic, in conditiile unei inflatii de 7% si ale unor cresteri salariale de 30%, pretul produselor a crescut cu doar 2%, situatie explicabila potrivit lui Alecu prin cresterea volumelor.

     

    Anul acesta va aduce McDonald’s Romania, potrivit oficialilor, un profit operational de 25 de milioane de dolari (aproximativ 17 milioane de euro), fata de 15-16 milioane de dolari in anul precedent, in conditiile in care pe langa cele 56 de restaurante existente vor mai fi deschise pana la sfarsitul anului inca patru. “Vrem ca in 2009 sa ajungem la 70 de restaurante, iar Bucurestiul va detine in continuare jumatate din numarul total.”

    Numai ca un restaurant de tip nou implica o investitie de peste 4,5 milioane de euro, de trei ori mai mare decat pana acum, iar numarul angajatilor este, de asemenea, cu 25% mai mare. In plus, investitiile nu se transforma imediat in vanzari mai mari. Seful celui mai mare lant de restaurante este insa optimist. “Suntem in prezent in topul european ca numar de tranzactii pe zi”, adauga Alecu, cele mai profitabile restaurante fiind cele din Bucuresti, urmate indeaproape de cele din Constanta, Brasov si Timisoara. “Cinci din restaurantele McDonald’s ating peste un milion de tranzactii pe an”, detaliaza Alecu, convins ca si aceste valori se vor mari odata cu modernizarea restaurantelor.

    “De obicei, un consumator sta in medie 20 de minute intr-un McDonald’s clasic. In cele de tip nou, clientii petrec mult mai mult timp”. Astfel ca pe ansamblul unei zile, restaurantele din Romania au in total 250.000-300.000 de clienti, la nivel mondial media fiind de 42 de milioane.

     

    “Consumul se dubleaza de la an la an, iar aceasta crestere nu e absorbita doar de noi, ci de catre toti jucatorii existenti pe piata”, spune Marian Alecu care plaseaza Big Mac pe primul loc al celor mai vandute produse ale restaurantelor din Romania.

     

    In top se mai afla salatele, o categorie care aduce un sfert din vanzari, urmate indeaproape de cafea. “Vanzarile la cafea au crescut de 4-5 ori in ultimii doi ani, de cand am inceput sa colaboram cu Kraft”, spune Alecu. Tocmai din acest motiv, in curand va fi adus in Romania si conceptul McCafé, constand in spatii dedicate acestui produs, unde se vor putea servi diferite sortimente de cafea, dar si produse adiacente, precum prajituri. Fructele de mare par a fi insa principalul pariu pe care Marian Alecu il face acum cu piata romaneasca. “E o provocare, dar credem ca in Romania consumatorul e pregatit pentru asa ceva”, spune Alecu.

     

    O provocare par a fi si discutiile recente legate de interzicerea comercializarii anumitor tipuri de produse in scoli si in imediata apropiere a acestora, numele McDonald’s fiind adesea invocat. “Multi sunt tributari unor clisee, chiar daca nu sunt documentati, ei comenteaza. Aceasta lege chiar ne ajuta din punct de vedere comercial, pentru ca se elimina o categorie a competitiei, cum ar fi chipsurile, spre exemplu”, explica Alecu, care lucreaza pentru McDonald’s din 1993, an in care compania a inceput sondarea pietei autohtone. La 15 ani distanta, Marian Alecu coordoneaza nu doar operatiunile McDonald’s din Romania, ci si din Bulgaria, Macedonia, Serbia, Croatia, Slovenia, Moldova, Georgia si Azerbaidjan si e convins ca oportunitatile de crestere sunt inca uriase. “Pe aceasta categorie, Romania nu este inca o piata concurentiala, este abia la inceputul ei”, spune el.

     

    A saptea tara din Europa ca numar de locuitori, Romania ar putea atrage in urmatoarea perioada si atentia altor concurenti internationali ai McDonald’s, in afara celor deja prezenti pe piata – KFC, Pizza Hut si, din primavara acestui an, Burger King. “Inamicii nostri sunt puterea de cumparare inca relativ scazuta si localurile cu standarde de calitate joase, care vor disparea in timp. Vrem ca puterea de cumparare sa creasca suficient de mult incat romanul sa-si permita sa manance unde vrea si din cand in cand la McDonald’s”, spune Alecu.


    Romani vs. straini

     

  • Spiritul de turma din industria restaurantelor

    Cine nu cunoaste tipul acela de restaurant cu „specific romanesc”? Si prin specific romanesc ne referim desigur la pizza, snitzele sau Banana Split. Bucurestiul e plin de ele. Iar despre baruri ce sa mai vorbim. E la moda acum servirea cocktail-urilor pe baza de cafea. Time Out le-a testat si pe acestea si va marturisieste ca singurul lucru original la aceste baruri e ca toate au reusit sa dea un alt gust (prost) unor bauturi care au in fond aceeasi reteta.

    Citeste mai multe despre spiritul de turma al restaurantelor pe www.timeoutbucuresti.ro

  • Vand pentru ca nu gasesc angajati

    "Cand am dat anunt la ziar pentru angajari in vederea deschiderii celui de-al treilea restaurant din lantul La Mama, s-a facut o coada de peste 200 de persoane la poarta”, isi aminteste Daniel Mischie, director al Trotter Prim, companie care administreaza brandurile de restaurante City Grill, City Café, Buongiorno si Caru cu bere, avand in total aproape 600 de angajati.

    Acum, cand are nevoie de angajati pentru noile restaurante care se deschid in reteaua City Grill, Daniel Mischie nici nu mai da anunt la ziar. Se ocupa departamentul de resurse umane al companiei cu recrutarea – dupa principiul “vine Mahomed la munte”: “Daca in urma cu cativa ani veneau ei la noi numai cand faceam un semn, acum mergem noi la ei: in cartiere, in satele din jurul Bucurestiului, pe site-uri de internet, oriunde putem gasi oameni”, spune Daniel Mischie.

    Problema gasirii oamenilor este cea mai importanta dintre cele care fac ca supravietuirea unui restaurant pe piata bucuresteana sa devina tot mai dificila. “Mai sunt pretentiile clientilor, in crestere continua, costurile cu aprovizionarea si chiriile, dar mai ales problema resursei umane”, spune Daniel Mischie.

    Directorul lantului de restaurante City Grill considera ca aceste probleme vor face ca in viitorul apropiat in Bucuresti, iar apoi in toate marile orase, restaurantele care vor mai rezista sa fie de doua feluri: “ori vor fi afaceri de familie, in care sotul, sotia, cumnatii, socrii si bunicii vor face toata treaba si se vor limita la un restaurant, maxim doua, ori vor fi mari lanturi de restaurante, care au in spate o structura puternica de coordonare”.

    Mischie considera ca acesta a fost principalul motiv pentru care proprietari precum Miki Haiblum (care detinea doua cafenele in centrul Capitalei, CremCaffe Expresso Bar si CremCaffe Royal) sau Moni Meita (care detinea doua restaurante Casa di David si a vandut unul dintre ele) au decis sa vanda cate un local sau sa iasa de tot de pe piata.

    Moni Meita, care a vandut la sfarsitul anului trecut localul din Piata Victoriei (Casa di David Downtown), spune ca a luat o asemenea decizie deoarece ii era foarte dificil sa gestioneze doua localuri simultan. Miki Haiblum, care a decis la inceputul acestui an sa-si vanda cele doua cafenele din Bucuresti, spune ca a vandut pentru ca mai ales problema cu oamenii devenise acuta.

    Miki Haiblum a deschis prima cafenea in Romania, CremCaffe Expresso Bar, in anul 2003, cu o investitie de 200.000 de euro. A doua cafenea, din Piata Romana, a fost deschisa in 2006, in urma unei investitii de 300.000 de euro. Miki Haiblum a investit in cafenele avand in paralel si alte afaceri, precum o firma de amenajari interioare pentru restaurante si cafenele sau distributia cafelei CremCaffe catre restaurantele si cafenelele de pe piata.

    Distributia de cafea a fost de asemenea vanduta catre grupul austriac Julius Meinl. Haiblum nu a asteptat oferte pentru vanzarea celor doua cafenele, ci le-a scos pur si simplu la vanzare, purtand in paralel discutii cu patru operatori catre vizau unitatile, printre care Turabo si Burger King (care a intrat in Romania prin deschiderea primului restaurant in Baneasa Shopping City).

    Atat Casa di David Downtown, cat si cele doua cafenele CremCaffe au fost cumparate de omul de afaceri Dragos Petrescu, proprietarul lantului de restaurante City Grill. Prima achizitie a fost folosita de omul de afaceri pentru lansarea noului sau brand de restaurante cu specific mediteraneean, Buongiorno.

    “Primul local Buongiorno va fi urmat in cateva luni de un al doilea, in Baneasa Shopping City, deoarece vrem ca Buongiorno sa aiba o dezvoltare similara ca ritm cu City Grill”, spune Dragos Petrescu. El asteapta de la Buongiorno o cifra de afaceri de doua milioane de euro in acest an, cifra de afaceri a intregului grup fiind estimata la 15 milioane de euro.

    Cele doua localuri CremCaffe achizitionate in urma cu doua saptamani de la Miki Haiblum vor fi folosite de Dragos Petrescu pentru deschiderea unui restaurant City Grill, in amplasamentul din Romana, si a unei cafenele City Café, in zona Universitatii. Cu acestea doua in portofoliu, Dragos Petrescu devine proprietarul celui mai mare numar de locuri in restaurantele si cafenelele din centrul Capitalei.

    Pe axa Piata Universitatii, Piata Romana, Piata Victoriei si Piata Charles de Gaulle, Totter Prim detine restaurantele City Grill Centrul Istoric (200 de locuri), Caru cu bere (400 de locuri), viitoarea City Grill Universitate (actualul CremCaffe – 50 de locuri), viitorul City Grill Romana (actualmente CremCaffe Royal – 70 de locuri), Buongiorno (320 de locuri), City Café Aviatorilor (40 de locuri) si City Grill Primaverii (300 de locuri).

    Daca Dragos Petrescu a cumparat orice a iesit pana acum la vanzare in centrul Bucurestiului, ajungand de la 9 la 13 restaurante in mai putin de jumatate de an, Tudor Niculescu, proprietarul cafenelelor Turabo, a facut un salt de la 21 la 30 de cafenele tot printr-o achizitie, in toamna lui 2007.

    Achizitia pe care a semnat-o Niculescu, platind 500.000 de euro, a vizat reteaua Dark Café, dezvoltata de trei tineri din Timisoara. Prin cumpararea acesteia, Niculescu a cumparat si intelegerea pe care cei trei tineri o facusera cu Real pentru a deschide cate o cafenea in fiecare hipermarket – ceea ce Niculescu si intentioneaza sa faca, in paralel cu deschiderile stradale din proiectele sale mai vechi.

  • Interzis obezilor

    Proiectul de lege stipuleaza ca autoritatile sanitare ale statului urmeaza sa fixeze criteriile pe care va trebui sa le respecte restaurantele, pe baza consultarilor cu Consiliul pentru Obezitate din Mississippi. Acest stat american se situeaza pe un loc fruntas cu privire la numarul de persoane cu exces ponderal, conform ultimelor date centralizate la nivel federal, locuitorii sai fiind totodata printre cei mai putin interesati de practicarea exercitiului fizic. Initiativa legislativa (care insa nu este creditata cu sanse prea mari de adoptare) demonstreaza ingrijorarea provocata de o problema care costa sistemul public de sanatate 220 de milioane de dolari anual. In Mississippi, doua treimi din populatia adulta sufera de exces ponderal, iar 30% dintre locuitori sunt obezi. Initiatorii proiectului sustin ca astfel doresc sa atraga atentia asupra problemei. Criticii, pe de alta parte, sustin ca legislativul statului ar face mai bine sa caute metode prin care sa-i determine pe oameni sa faca mai multa miscare, in loc sa transforme un pranz la restaurant intr-un pacat capital.

  • Pizza cu SMS

    Saptamana trecuta, lantul de 6.200 de restaurante Pizza Hut a introdus in Statele Unite o noua modalitate de a comanda pizza de acasa. Cei care vor dori sa foloseasca serviciul va trebui in primul rand sa-si faca un cont pe site in care isi declara numarul de telefon mobil si stabilesc nume pentru meniurile preferate pe care ar dori sa le poata comanda, combinand produsele restaurantului. Apoi lucrurile devin foarte simple – un SMS la numarul 749HUT care sa contina numele meniului si pizza soseste la usa.

    Pizza Hut nu face decat sa se conformeze astfel curentului, comenzile prin SMS devenind o practica din ce in ce mai folosita de americani, pe care restaurantele concurente o speculasera deja. Toate marile lanturi de restaurante cu pizza din Statele Unite, precum Domino’s Pizza sau Papa John’s, au deja un istoric profitabil al utilizarii acestui sistem de comenzi. „Am vrut sa asiguram o maxima accesibilitate“, spune Bernard Acoca, director al departamentului de digital marketing la Pizza Hut. „Avem un grup de consumatori care sunt foarte mari utilizatori de noi tehnologii. Isi folosesc telefonul pentru orice… Vrem sa fim acolo unde sunt si clientii“, a continuat reprezentantul american in dialog cu agentia de presa Reuters.

    Asteptarile Pizza Hut de la noul sistem sunt mari. Peste cinci ani, jumatate din veniturile generate de comenzile la domiciliu ar trebui sa fie realizate de clienti care comanda prin SMS. La Papa John’s, o retea de 2.700 de restaurante cu pizza, comenzile prin mesaje scrise sunt disponibile din 2001, dar nu a fost organizata vreo campanie speciala de promovare. Chiar si asa, reprezentantii companiei spun ca acum 20% din vanzari sunt realizate prin aceasta modalitate.

    „Utilizatorii internetului sunt noua speranta acum, iar mesajele text trimise de tinerii intre 14 si 25 de ani va fi urmatoarea mare descoperire pentru lanturile de restaurante cu livrari la domiciliu“, spune Chris Sternberg, purtator de cuvant la Papa John’s.

    In Romania, reteaua de restaurante Pizza Hut a introdus recent conceptul PHD (pizza home delivery), dar in prezent aria de acoperire este limitata la o singura zona din Bucuresti, iar comenzile se pot face exclusiv vorbind cu operatorul la telefon. Unii ar putea prefera asa, pentru ca in Statele Unite o intrebare ramane totusi fara raspuns: in cat timp ajunge pizza?

  • Parisul, detronat de Tokyo

    Restaurantele din metropola nipona, fie ele localuri obisnuite unde se consuma sushi sau localuri de lux, au reusit sa stranga nu mai putin de 191 de stele Michelin, dublu fata de cele 97 cu care se lauda Parisul si triplul celor 54 inregistrate de New York. Ghidul Michelin pentru Tokyo, primul publicat in afara Europei si a Statelor Unite, a fost alcatuit pe baza muncii a cinci inspectori sub acoperire – trei europeni si doi japonezi, care au vizitat peste 1.500 de restaurante din cele 160.000 ale orasului, pe durata a optsprezece luni. Dintre acestea, opt (cinci cu specific japonez si trei cu specific francez) au fost notate cu trei stele, 27 cu doua stele si 117 cu o singura stea. Bucatarul-sef al unuia dintre restaurantele de trei stele Michelin sustine ca era si timpul ca excelenta culinara a Japoniei sa fie recunoscuta. Un patron si bucatar-sef al unui restaurant din Kyoto si-a exprimat insa indoiala ca inspectorii europeni ai Michelin au caderea sa judece traditiile culinare ale tarii sale.

  • Interzis ascetilor

    HIGH-TECH: Ultima gaselnita in materie ce poate fi gustata de cei interesati este asa-zisa bucatarie high-tech, in care cartofii se coc in praf de lut, iar crabul se pregateste in aspic si azot lichid. Toate acestea combinate cu preparate ca feriga prajita cu lapte de oaie batut sau inghetata de branza la restaurante ca Mugaritz sau Arzak.

    PLIMBARE: In loc de siesta, dupa o vizita la unul din multele restaurante ale zonei, merge numai bine o plimbare pe Monte Urgull, una dintre cele doua coline ce strajuiesc portul din San Sebastián ca doua turnuri de veghe. De aici se poate admira insulita impadurita Santa Clara, situata in mijlocul golfului de langa oras, iar in varf se afla un fort, Castillo de la Santa Cruz de la Mota, cu o uriasa statuie a lui Hristos si pajisti bune pentru un pui de somn.

  • Escala la Singapore

    RAFFLES: Cel mai cunoscut obiectiv din Singapore, vechiul hotel a fost restaurat si extins in 1991, iar acum, pe langa un restaurant, adaposteste un muzeu unde se poate citi opinia lui Rudyard Kipling, scrisa in 1889, dar care nu mai e de mult valabila: „Raffles, unde mancarea e la fel de excelenta pe cat de proaste sunt camerele“.

    SAFARI: Pentru turistii interesati se organizeaza asa-numitul safari de noapte, unde se pot admira tot felul de animale in mediul natural, ca lei, tigri, rinoceri, tapiri, antilope, pisici-pescar sau furnicari.

    MICA INDIE: Zona locuita in special de tamili, care reprezinta opt la suta din populatia din Singapore. Se recomanda in special un mic dejun cu „roti prata“ (clatite cu sos curry) in Piata Tekka. Se pot cumpara si diverse suveniruri sub forma de sariuri, saluri, genti sau bratari numai bune de oferit in dar.

  • La masa vedetelor

    Desenele a trebuit refacute din cauza ca nu indeplineau intocmai viziunea regizorului Cristi Puiu despre modul cum trebuia sa arate restaurantul, pe care toata lumea ar fi trebuit sa il identifice cu filmele regizate de Cristi Puiu sau cu Monica Barladeanu, una dintre actritele cu care a lucrat. Regizorul a fost atat cel ce s-a ocupat de pozitionarea pe piata a restaurantului, incepand de la denumire – aceeasi cu a casei sale de productie, Mandragora – si terminand cu felul cum a urmarit personal amenajarea viitorului restaurant. Cei trei parteneri au investit 600.000 de euro in casa memoriala a lui Stefan Luchian si au deschis acolo restaurantul La Mandragora la sfarsitul lunii septembrie 2006, aducand din Germania un bucatar ce lucrase inainte la un hotel de sapte stele din Dubai.

    Aducerea unui bucatar cat mai experimentat si original, programul scurt (cateva ore la pranz si seara), meniul restrans (in jur de patru-cinci feluri de mancare, doua-trei antreuri si doua-trei deserturi pregatite de bucataria restaurantului), precum si personalul numeros sunt principalele ingrediente care fac diferenta intre un restaurant cu pretentii si un restaurant normal. „In Bucuresti nu exista exact ceea ce s-ar chema la nivel international restaurante de lux – foarte pretentioase, cu doua-trei stele Michelin sau fabulos de scumpe -, insa exista aproximativ 10-15 restaurante unde se poate manca elegant – mai precis acolo unde te duci sa mananci ce a pregatit bucatarul, nu o friptura pur si simplu“, spune Anca Mitu, director al Privileg Catering.

    Exista insa cateva restaurante care au respectat aceste caracteristici, au ridicat piata prin preturi mai mari decat media si si-au castigat o parte din clientela in jurul informatiei ca restaurantul apartine unui anumit om de afaceri sau unei vedete. „Nume precum Venera Arapu, Cristi Puiu sau Adrian Matei atrag de la sine prieteni sau admiratori ai acestora, asadar o parte din afacere e asigurata din start“, spune Anca Mitu. Dar nu numai faptul ca patronii sunt recunoscuti atrage clientii, ci si faptul ca acestia s-au indreptat predominant spre un tip de restaurant-club care sa se potriveasca personalitatii lor, „un loc in care le-ar placea si lor sa mearga sau sa isi invite prietenii“, explica Anca Mitu.

    Un loc unde sa isi invite prietenii si partenerii de afaceri nu si-au facut doar actorii sau creatorii de moda, ci si bancherii. In total 23 de bancheri, dar si cativa oameni de afaceri din alte domenii pasionati de gastronomie – printre care Robert Rekkers (Banca Transilvania), Dan Pascariu (HVB Bank), Radu Ghetea (Asociatia Romana a Bancilor), Anca Ioan (Tiriac Holdings), George Michelis (Bancpost) sau Dragos Petrescu (City Grill) – au investit in ultimul an 1,5 milioane de euro pentru a deschide luna trecuta, in casa fostului prim-ministru Gheorghe Tatarascu, un restaurant care aspira la una sau chiar doua stele Michelin.

    Dragos Petrescu, general manager si actionarul principal al lantului de restaurante City Grill, precum si actionar la restaurantul Heritage (supranumit „al bancherilor“), considera ca Heritage trebuie sa se impuna ca un local unic pe piata: „Este drept ca restaurantul e abia la inceput, dar filozofia este tocmai sa nu aiba concurenta si sa nu mai existe niciunul asemanator, nici macar in statele din jur“, explica Dragos Petrescu.

    Prin ce se diferentiaza Heritage de un restaurant peste medie din Bucuresti? Dragos Petrescu spune ca in primul rand conteaza bucatarul (David Contant este „chef“ de doua stele Michelin, clasificare pe care o detin aproximativ 70 de bucatari in lume), in al doilea rand atmosfera (eticheta, tinuta obligatorie, meniul in franceza), iar in al treilea rand scopul in sine al deschiderii restaurantului. „Acest restaurant a fost deschis din dorinta actionarilor de a avea un loc deosebit unde sa isi invite partenerii de afaceri la masa“, explica Dragos Petrescu, subliniind ca un restaurant ca Heritage nu poate fi privit ca un centru de profit.

    „Cheltuielile lunare ale Heritage sunt in jur de 100.000 de euro, deoarece personalul este de inalta calificare si platit la standarde internationale, utilitatile costa mult, deoarece s-a folosit un sistem performant de climatizare, iar toate ingredientele sunt proaspete si pregatite in ziua respectiva“, mai spune Petrescu. Date fiind cheltuielile, Dragos Petrescu nu prea crede ca restaurantul va intra curand pe profit: „Este posibil ca intr-un an sau poate doi sa fie clasificat Michelin – noi speram la doua stele – si atunci profiturile sa apara, desi si costurile vor creste. Dar oricum, actionarii nu se asteapta la profit din acest restaurant, ci poate cel mult la o recuperare a investitiei facute“.

    In schimb, celelalte restaurante din Bucuresti pozitionate peste medie se asteapta la profit. Dragos Petrescu considera ca este o atitudine normala: „Restaurante precum Casa di David, Balthazar, Aquarium, Mandragora sau Mazagran sunt restaurante foarte potrivite cu clientela lor – parte mondena, parte cu venituri mari si foarte mari si cu pretentii in privinta serviciilor -, dar sunt si retete facute pentru a atrage profit“.

    Si chiar atrag: unul dintre actionarii restaurantului Balthazar, Venera Arapu (care mai este actionara si la reteaua de patiserii French Bakery, la restaurantul Red Bistro, cafeneaua Market 8 si clubul Gaia), estimeaza profitul obtinut de Balthazar la o treime din cifra de afaceri (aproximativ 700.000 de euro anul trecut). Venera Arapu, creatoare de moda, a investit impreuna cu fostul ei sot Dinu Cismarescu, precum si cu asociata sa Madalina Dorobantu in mai multe proiecte in domeniul gastronomiei. Primul a fost Balthazar, deschis in 2002 in urma unei investitii de 500.000 de euro. Au urmat investitia intr-o fabrica de produse de patiserie ale carei produse se vand in reteaua French Bakery, care va ajunge in aceasta toamna la zece unitati, precum si cea in cafeneaua Market 8 si cea in clubul Gaia (care are acum doua localuri, de iarna si de vara). Venera Arapu va mai investi in acest domeniu, pregatind impreuna cu Madalina Dorobantu trei proiecte: un lant de lux de restaurante asiatice, primul urmand a fi deschis in aceasta toamna in zona Dorobanti, un restaurant alaturi de clubul Gaia de vara (pe malul lacului Floreasca) si un restaurant pozitionat la fel ca Balthazar, cu un alt tip de bucatarie.

    Venera Arapu este de acord ca numele ei a actionat ca un magnet pentru a atrage clientela pentru restaurantele sau celelalte proiecte din domeniul gastronomiei pe care le-a deschis: „Cred ca prietenii, partenerii mei si persoanele care imbraca haine din colectiile mele sunt clientela care predomina in proiectele unde sunt actionar“.

    Si Octavian Popescu, managerul si coactionarul restaurantului La Mandragora, considera ca un astfel de restaurant aduce profit. La cheltuieli lunare de 30.000 de euro, Octavian Popescu estimeaza ca restaurantul produce lunar aproximativ 20-25% profit – asadar in jur de 6-7.000 de euro. „Nu este mare, dar atat ne permite deocamdata faptul ca incercam sa ne amortizam si investitia pe care am facut-o aici, iar in acelasi timp sa reinvestim tot in dezvoltarea localului“, explica Popescu, care a lucrat din 1990 in Germania in domeniul restaurantelor si s-a intors cu trei ani in urma pentru a deschide o afacere la Bucuresti. Din Germania l-a cunoscut si l-a adus pe Peter Paul Kopij, chef-ul in functie de care actionarii au decis ce tip de restaurant sa faca. „In Germania am invatat ca un bucatar deosebit este totul la un restaurant ca acesta si am decis ca Paul ne poate dezvolta afacerea foarte bine, astfel ca jumatate din munca pentru restaurant a fost deja gata cand am batut palma cu el“, explica Octavian Popescu. Ce face Paul Peter Kopij? Are un program asemanator cu chef-ul de la alte restaurante de acelasi profil: vine la ora 13 la serviciu, pregateste fonde (baza pentru sosuri, din care se face ulterior orice sos), alege carnea si legumele care vor fi folosite, gateste inghetata si toate deserturile. Toate acestea pana la ora 18, cand restaurantul se deschide, iar orice fel de mancare din meniu (care cuprinde aproximativ 10-12 feluri) este pregatit pe loc. Kopij este ajutat in bucatarie de sapte persoane, dintre care trei sunt bucatari. „Sunt destui pentru un restaurant deschis doar seara, cu bucataria care functioneaza doar intre 18 si 23, dar sunt prea putini pentru a avea deschis si la pranz“, explica Popescu.