BusinessMagazin

Tag: marketing

  • 37% dintre tinerii romani vor sa fie patroni

    In jur de 19% dintre tineri intra in categoria denumita in studiu “Ambitiosul calculat”. Si acestia se intretin singuri, dar vor sa nu mai fie angajati ci sa aiba propria afacere. Pentru independenta financiara isi sacrifica viata personala si timpul liber, dar incearca sa regaseasca echilibrul intre viata personala si cea profesionala. In general, ei cauta brand-uri care sa-i reprezinte si deseori isi formeaza parerea despre ceilalti in functie de marcile pe care le folosesc.

    O alta categorie este cea a pesimistilor confuzi care numara aproximativ 17,2% dintre tineri. Din cauza faptului ca nu stiu ce vor sa faca in viata si a lipsei competitivitatii se adapteaza cu greu la un loc de munca. Au schimbat de cateva ori serviciul in mai multe domenii si aproape toate l-au dezamagit. Traiesc din banii parintilor pe care nu se straduiesc sa ii gestioneze, cheltuindu-i impulsiv, au nevoie sa fie informati permanent si intra frecvent pe net pe site-urile ziarelor sau pe portalurile de stiri. Brandurile letatrtg atentia, dar daca sunt dezamagiti de acestea le evita pe viitor.

    Conform studiului, 17,9% dintre tineri nu sunt si nici nu vor sa fie angajati, dar spera sa aiba o afacere. Cred ca pentru a castiga trebuie sa iti asumi constant riscuri si vor sa experimenteze cat mai mult. “Rebelii de cartier” au un stil de consum impulsiv, cea mai mare parte din bani li se duc pe distractie, gadget-uri si haine. Apreciaza brandurile in masura in care le reprezinta atitudinea si valorile in fata celorlalti.

    De asemenea, 15,8% dintre tineri sunt “oportunisti”, isi doresc sa castige mult, dar fara efort.Vor sa se distreze si stiu ca trebuie sa fructifice toate oportunitatile care le pot aduce bani. Au brand-uri preferate carora le raman fideli mult timp. Pentru ei marca este importanta cat timp este recunoscuta de altii si functioneaza ca indicatori de status. Resping reclamele si nu prea si le amintesc, dar ei apreciaza cel mai mult reclamele romanesti in fata celor straine.

    Prima parte a studiului a fost lansata in luna mai a anului trecut si a aratat ce au in comun tinerii romani, LeoYouth II descriind tendintele dominante si atributele care separa diferitele categorii de tineri.

    Proiectul LeoYouth a constat intr-o etapa calitativa si una cantitativa, folosind metodologia Q, o metoda de investigare a stilului de viata. Studiul este reprezentativ pentru aproximativ 950.000 de tineri intre 16 si 24 de ani din orasele mari din Romania. LeoYouth realizeaza un portret al generatiei tinere, abordand si dimensiuni insuficient investigate anterior de alte cercetari, precum: atitudinea fata de bani, imbracaminte, tehnologie si gadget-uri, publicitate, marci si sanatate.

  • Aventura de 2.500 de dolari

    Secretele ingineresti de reducere a costurilor pentru noua masina a Tata Motors au inclus un ax cardanic gol in interior, un portbagaj cu spatiu suficient pentru o servieta si un motor, montat in spatele masinii, nu cu mult mai performant decat o masina de tuns iarba.

    Vestea buna este ca a rezultat o masina care va fi comercializata la un pret in jur de 2.500 de dolari, adica tot atat cat costa un DVD player optional instalat pe un SUV Lexus LX 470. Vestea mai putin buna este ca a rezultat o masina care e aproape sigur ca va pica la orice test occidental de emisii de noxe si de siguranta rutiera si, probabil, si la cele din India de peste cativa ani, cand e de prevazut ca vor fi introduse si aici standarde de mediu mai stricte.

    Dar Tata nu are de gand sa intreprinda croaziere pe autostrazile din California. Compania vrea mai degraba sa ofere in premiera un vehicul cu patru roti celor care pana acum erau obisnuiti sa calatoreasca doar pe doua, in special catorva sute de milioane de indieni, dar si altora din tarile in curs de dezvoltare. Chiar si asa insa, „Masina poporului“ ar putea sa influenteze in cele din urma comportamentul cumparatorilor de automobile din toata lumea, fiind expresie a unei tendinte mai larg raspandite intre fabricantii auto, aceea de a construi masini mai ieftine.

    „De fapt, ei lasa la o parte tot ce industria auto gandea despre structura costurilor si iau o foaie alba de hartie si-si pun intrebarea: ce anume se poate face?“, spune Daryl T. Rolley, director pentru operatiunile din America de Nord si Asia la Ariba, firma care furnizeaza componente pentru Tata, Toyota si alti producatori. „In urmatorii 5-10 ani, intreaga industrie auto se va intoarce cu susul in jos.“

    Alianta franco-japoneza a Renault-Nissan si joint-venture-ul indiano-japonez Maruti Suzuki continua sa calculeze cum sa produca masini ultra-ieftine pentru India. Iar producatorii auto occidentali aflati in dificultate cauta sa vada unde filozofia tarilor in curs de dezvoltare, dominata de efortul de reducere a costurilor, le poate imbunatati situatia contabila.

    Unii analisti estimeaza ca, la fel cum japonezii au popularizat termeni precum „kanban“ – „la timp“ si „kaizen“ – „imbunatatire continua“, indienii ar putea sa exporte un tip de „inginerie ghandiana“, care sa combine ireverenta pentru modurile conventionale de gandire cu un stil economic de viata, generat de lipsa de resurse. Sau, asa dupa cum si-a descris filozofia Ashok K. Taneja, director din industria auto indiana, „cand am nevoie de argint, de ce sa investesc in aur?“.

    Masina de 2.500 de dolari este un hatchback micut, atragator, cu patru usi si cinci locuri, sub forma de bomboana, mai mica in fata si mai inalta in spate, ca sa reduca si mai mult rezistenta la vant si sa permita instalarea unui motor ieftin. „E o masina simpatica, draguta“, spune A.K. Chaturvedi, senior vicepresedinte responsabil cu dezvoltarea in cadrul Lumax Industries, un furnizor din Delhi care a livrat farurile si luminile de interior ale masinii.

    Cei ce au promovat reducerea de costuri au fost inginerii Tata, care intr-un proiect anterior se intrebau daca nu cumva camioanele produse de companie aveau nevoie de toate patru placutele de frana sau s-ar putea descurca numai cu trei. Si in timp ce au construit noua masina a grupului Tata, care costa cam jumatate fata de cel mai ieftin competitor de pe piata, filozofia lor a fost: Chiar avem nevoie de asta? (unde „asta“ poate fi pe rand aproape orice piesa ori componenta). Asa se face ca modelul prezentat oficial in urma cu doua saptamani nu are radio, servodirectie, geamuri electrice, aer conditionat si are doar un singur stergator in loc de doua.

    Stilul economic e vizibil in tot sistemul intern al masinii, cu implicatii considerabile pentru siguranta si longevitatea vehiculului. Ca sa economiseasca 10 dolari, inginerii Tata au redesenat suspensiile ca sa elimine din faruri sistemul care ajusteaza unghiul de proiectie a luminii in functie de gradul de incarcare a masinii, dupa cum explica Chaturvedi de la Lumax. In loc de axul solid de otel care face legatura dintre roti si osii, un furnizor, Sona Koyo Steering Systems, a folosit un cilindru gol in interior, a spus Kiran Deshmukh, directorul de operatiuni al companiei cu sediul in Delhi.

    La roti, Tata a optat pentru rulmenti capabili sa sustina o viteza de 72 de kilometri la ora, dar peste aceasta viteza se uzeaza mult mai repede, reducand durata de viata a masinii, fara a afecta insa si siguranta consumatorilor, dupa cum spune Taneja. Viteza maxima pe care o poate atinge masina este de 120 de kilometri pe ora. Reducerea greutatii a scazut costurile de productie si a permis companiei sa foloseasca un motor mai ieftin. Potrivit expertilor din domeniu, masina are transmisie continua variabila, o alternativa mai ieftina la transmisia manuala sau la cea automata. Desi n-a fost nicicand populara in Statele Unite din cauza acceleratiei adesea prea lenese, transmisia continua era odinioara raspandita in Europa si a iesit din nou la lumina in vehicule ca SUV-ul Nissan Murano sau Toyota Prius.

  • Prima oferta comuna Romtelecom si Cosmote

    "Intr-un singur pachet oferim mai multe servicii de comunicatii, iar acesta este doar primul pas al unei colaborari ce va deveni din ce in ce mai puternica pe piata locala", spune Yorgos Ioannidis, directorul executiv al Romtelecom.

    Clientii din segmentul rezidential au la dispozitie 8 versiuni diferite de abonamente, in timp ce clientii de business pot alege din 16 tipuri de abonamente
    Oferta comuna era insa de asteptat, avand in vedere ca proprietarul Cosmote, grupul elen de telecomunicatii OTE, este si actionarul majoritar al Romtelecom, cu o participatie de 54,01%.

    Cum au mers afacerile Romtelecom

  • Conturi, branduri, oameni mari

    Daca ar fi sa facem o simpla socoteala, primele patru au investit in total in publicitate anul trecut peste 550 de milioane euro la rate-card. Bani care insa nu se pierd, se reintorc in companii sub forma de profit.

    Inainte insa bugetele ajung la agentiile de publicitate, care dezvolta campaniile de promovare. Conturile mari se castiga in urma unor pitch-uri dificile. Anul acesta, pe piata au fost organizate putine pitch-uri pentru companii mari. Unul dintre acestea a fost cel pentru contul Vodafone, care a ramas in continuare la McCann Erickson. Acesta, impreuna cu contul Coca-Cola, aduc in jur de 30 de milioane de euro la cifra de afaceri a agentiei, care anul trecut a fost de 60 de milioane de euro. Ca urmare, dincolo de faima pe care o castiga agentia daca are in portofoliu un cont de o asemenea amploare, businessul acesteia e principalul beneficiar.

    Nu trebuie neglijat insa faptul ca, pe cat brandul e mai important, pe atat cresc bataile de cap ale agentiei. Mai exact, ale Account Managerului, omul de legatura cu directorul de marketing sau brand managerul din cadrul companiei.

    Relatia dintre agentie si companie trebuie sa fie una foarte buna, pentru ca ambele parti vor sa-si minimizeze riscurile cat mai mult. Pe langa relatia profesionala care se impune sa fie una fructuoasa pentru binele ambelor companii, relatia personala este, de asemenea, extrem de importanta. O intalnire intre agentie si client este, de fapt, o intalnire intre doua persoane, cu posibile caractere diferite, care trebuie sa colaboreze pentru acelasi obiectiv: binele brandului.

    Privita din afara, relatia pare a fi una de succes daca e sa judecam dupa rezultatele si eficienta campaniilor. Insa munca din spate este presarata cu foarte multe momente mai mult amare si de putine ori foarte dulci. Motivele divergentelor sunt nenumarate. Cel care da cele mai mari batai de cap pare a fi brief-ul – acele informatii pe care compania trebuie sa le trimita agentiei si in care trebuie sa specifice conceptul, obiectivele, limitele si responsabilitatile in cazul unei anume campanii. Dar de cele mai multe ori, acesta este neclar sau lipseste cu desavarsire. Sophie Petrova, Senior Brand Manager Nutriday, unul dintre brandurile Danone, spune ca cel mai important lucru intr-un brief este claritatea. "Am lucrat opt ani in publicitate si stiu cat este de dificil sa primesti un brief neclar. Cateodata, nici noi, oamenii de marketing, nu stim exact ce vrem si credem ca daca dam agentiei o simpla foaie de hartie pe care o numim brief ne justificam munca. Trebuie sa fim insa foarte, foarte precisi. Se intampla uneori ca nici noi sa nu stim ce vrem si atunci cerem agentiei sa ne ajute”, explica aceasta.

    Brief-ul devine cu atat mai important, cu cat sta si la baza evaluarii propunerilor creative ale agentiei. “Este greu sa obtii idei creative cand esti limitat de un brief, dar tocmai aceasta abilitate transforma o simpla idee intr-una geniala”, adauga Petrova.

    Anul trecut, Danone a investit in total in promovare 103,78 milioane de euro la rate-card. De partea de BTL – actiuni de promovare neconventionale – se ocupa de sase ani agentia Odyssey. Sumele alocate pentru aceste proiecte depind insa de fiecare produs in parte. Spre exemplu, campaniilor pentru Nutriday le sunt alocate aproximativ 20% din bugetul de promovare, in timp ce campaniilor de ATL – mijloacelor clasice de promovare- aproximativ 80%.

  • SantiVia, un nou brand Angst

    Producatorul de mezeluri Angst a lansat o noua marca, SantiVia, dedicata persoanelor interesate de un regim de viata sanatos. Cele sapte produse ale gamei au un nivel redus de grasimi, nu contin gluten si au sub 160kcal/100g. Chiar din primele zile de vanzare, "produsele au intrat rapid in circuit, ajungand la circa 5% din vanzari", declara Stefan Padure, vicepresedinte al grupului Angst. Segmentul principal de clientii il constituie femeile cu varste intre 35 si 55 de ani si cu venituri de peste 600 de euro. "Pentru dezvoltarea noii game a fost nevoie de aproape doi ani", spune Padure.

  • Unul din cinci mailuri nu ajunge la destinatie

    Studiul, realizat prin monitorizarea a peste 40 de ISP si a peste 100 de campanii de marketing prin e-mail pe o perioada de un an si jumatate, releva faptul ca, in perioada ianuarie – iulie 2007, rata de livrare a e-mailurilor de marketing legitime (care nu intra in categoria mesajelor nesolicitate, de tip spam sau bulk), este in jur de 80%.

    In cazul Yahoo!, de exemplu, unul din cinci mailuri nu ajunge la destinatar, in conditiile in care in perioada precedenta procentul a fost mai mic, de 14%. In cazul Gmail insa, rata a fost imbunatatita, de la 19% la 14% in ultima jumatate de an. Cel mai mare procent de mailuri nelivrate apartine ISP-urilor Excite si Lycos, cu 24%, respectiv 23% din totalul mailurilor legitime.

    Aceste rate inseamna pierderi pentru companii care adopta in strategia de publicitate e-mailurile, din cauza mesajelor care nu isi mai ating tinta, potrivit studiului White Image. Iar rata de livrare nu este singura problema cu care se confrunta companiile care practica marketingul prin e-mail. Timpul de procesare a mesajelor este inca destul de mare – in prima jumatate a anului, 29,26% dintre Internet Service Providers au procesat e-mailurile intr-o perioada cuprinsa intre 40 de minute si o ora si 20 de minute.

    Majoritatea (53,65%) au avut nevoie de cel putin o ora si 20 de minute si cel mult trei ore pentru a procesa mailurile. Au existat insa si cazuri, reprezentand sub 3% din total, in care o campanie de marketing prin e-mail a fost procesata in mai mult de sapte ore.

  • Mutati-va online

    Pentru a fi sigur ca ajunge la publicul tinta dorit, tinerii, producatorul roman de automobile Dacia a apelat la o metoda noua de marketing interactiv, publicitatea pe bloguri. Cum seria limitata Dacia Logan Kiss FM se adreseaza preponderent tinerilor, compania a investit 5.000 de euro intr-o campanie pe bloguri, frecventate in special de tineri.

    „Evolutia spre marketingul interactiv (pe internet sau pe telefonul mobil) e clara, in sensul ca nu peste mult timp mediile digitale vor fi principalele canale de comunicare si divertisment“, considera Mugur Paun, managing director MRM Partners, divizia de CRM (customer relationship management) a McCann Erickson. MRM Partners a castigat anul acesta in cadrul Internetics premiul Icon la categoria Web Promo, cu site-ul de promovare al campaniei „Nunta pe NeVe“ realizata de Radio 21. Site-ul a avut un trafic de peste 145.000 de vizitatori unici in mai putin de o luna de zile.

    In momentul de fata, cel mai utilizat instrument de marketing interactiv este bannerul publicitar pe site, urmat de „search marketing“ (publicitatea in functie de cuvintele-cheie dupa care se fac cautari pe internet) si formatele „rich media“ (combinatii de text, video, audio, grafica). Printre cei mai importanti promotori ai marketingului interactiv se numara companiile din industria auto, IT si telecomunicatii, cele din domeniul bancar si al asigurarilor si distribuitorii de produse cosmetice. „Avem clienti care pentru anul viitor si-au fixat bugete de publicitate online intre 2 si 10% din bugetul total de promovare, companii care isi dau seama ca un buget care nu asigura o vizibilitate suficienta pe TV sau presa e suficient ca sa scoata din multime un produs sau o oferta pe internet“, sustine Mugur Patrascu, managing partner la iLeo, divizia de marketing interactiv a agentiei Leo Burnett & Target.

    Cristofor Iosub, managing director la OgilvyOne & OgilvyAction Romania, spune ca o campanie online desfasurata timp de o luna sau doua costa de obicei in jur de cateva mii de euro, maximum cateva zeci de mii de euro.

    Despre nivelul de ansamblu al investitiilor companiilor romanesti in mediul online, Patrascu spune ca piata de marketing interactiv va ajunge in urmatorii cinci ani la peste 10% din totalul investitiilor in publicitate, de la doar 2% in prezent, in conditiile in care piata totala de publicitate e evaluata la circa 485 de milioane de euro, conform Initiative Media. Pentru comparatie, in Statele Unite, cheltuielile de marketing interactiv reprezinta in momentul de fata 8% din totalul cheltuielilor de promovare, iar peste cinci ani vor reprezenta 18%, potrivit unui studiu realizat de Forrester Research. Concret, cheltuielile pentru marketing interactiv in Statele Unite ar urma sa se tripleze in urmatorii cinci ani, urmand sa ajunga la 61 de miliarde de dolari in 2012.

  • Se cauta un Corso

    In cativa ani, probabil va fi inghesuiala pe Lipscani si pe strada Covaci. Deja caut sa inchiriez un spatiu in zona, chiar cu riscul de a-l tine inchis un an“, afirma Oana Mizil, proprietarul si designerul atelierului de moda Deverra. Cu un singur magazin de 33 de metri patrati, la hotelul Marriott, in care vinde rochii de seara, pantofi si bijuterii creatii proprii, Mizil se arata convinsa ca in viitorul apropiat, mai exact in trei sau patru ani, magazinele deschise de brandurile de lux si cele premium vor popula centrul Bucurestiului.
    Dan Barbulescu, presedintele Consiliului de Administratie al Cocor, e de acord in privinta zonei, doar ca el vede viitorul comertului de lux de pe Victoriei, Magheru sau Dorobanti in centre comerciale, nu in magazine de sine statatoare ale brandurilor. Exemplul lui e propria viziune despre schimbarea magazinului Cocor: „In decembrie 2008, Cocor va fi un shopping center tip Luxury Department Store, pentru care mai trebuie investite inca 18 milioane de euro“, promite Barbulescu, cu toate ca nu este prima data cand dezvaluie acest plan, pe care l-a amanat la fiecare termen cu inca doi sau trei ani. In afara de faptul ca suprafata de inchiriat va fi mai mare decat in prezent cu 3.000 de metri patrati, adica pana la 9.000 de metri patrati de spatii de vanzare, galeriile comerciale vor fi recompartimentate, iar cladirea va fi imbracata in panouri publicitare multimedia, afirma Barbulescu. Ambitia celor de la Cocor este ca aici sa se concentreze branduri de lux care acum nu sunt prezente inca pe piata din Romania, intre care Vertu, divizia de lux a Nokia, sau Vera Wang, cu produse destinate nuntilor.
    Daniel Rosner, director de vanzari la Alsa Boutiques, companie care detine franciza pe piata locala pentru brandurile Max Mara, Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla, saluta initiativa conducerii Cocor, insa se declara sceptic in privinta succesului asteptat de la proiect. „La ora actuala cred ca in Romania sunt doar 10-15 branduri de lux. Este oare suficient ca sa «mobileze» un magazin intreg?“, se intreaba Rosner. In schimb, crede ca Lipscaniul, de exemplu, va fi transformat intr-adevar intr-o artera comerciala a luxului, dar nu mai devreme de trei sau patru ani, din cauza lucrarilor de reabilitare a zonei, dar si a numarului mare de cladiri aflate inca in litigiu.
    Dar ce inseamna de fapt lux? Definitiile sunt diferite, in functie de domeniul la care se refera si de felul in care percepe fiecare luxul. O poseta Birkin, de exemplu, este un simbol de lux veritabil, pentru ca in afara de faptul ca are un pret de cateva mii de dolari, e fabricata in atat de putine exemplare, incat listele de asteptare se intind pentru circa doi ani. In Romania, din cauza absentei marcilor de lux, notiunea de lux se identifica insa de multe ori cu ceea ce peste granite inseamna de fapt premium, adica produse de calitate superioara, dar nu atat de scumpe pentru a fi accesibile doar unei clase restranse de clienti. Un astfel de exemplu sunt hainele Stefanel, un brand italian care si-a castigat faima ca vinde haine stilate la preturi accesibile, dar totusi destul de scumpe pentru clientul roman.
    Cu o retea de 11 magazine, plus inca unul care va fi deschis la Cluj pana la sfarsitul anului, Stefanel se asteapta la vanzari de 5,5-6 milioane de euro pentru 2007, cu 20% mai mult decat anul trecut. Primul brand de moda care a intrat in tara cu reprezentanta dupa Revolutie, Stefanel a ales de la bun inceput sa-si aseze magazinul pe Calea Victoriei, in virtutea ideii ca „un magazin exclusiv produce de fapt imagine“, cum spune directorul general Florin Oprea. Tot pe Victoriei aveau sa se deschida mai apoi si magazinele Max Mara, Hugo Boss, magazinele creatoarelor Irina Schrotter sau Kiki Roman sau cel al importatorului de cosmetice de lux Estée Lauder. Tot aici a ales Solmar Grup sa deschida in acest an, cu o investitie de peste un milion de euro, magazinul multibrand Victoria 46, cel mai mare de acest fel din Bucuresti (600 mp), cu colectii ready-to-wear si accesorii marca Balenciaga, Roberto Cavalli, Chloe sau Givenchy. Si tot aici, Solmar si-a anuntat intentia sa deschida un magazin de accesorii – Victoria Accesories.
    Dovedesc toate acestea ca luxul de azi se concentreaza pe vechile artere ale centrului? „Centrul vechi este deocamdata un santier, iar arterele traditionale, gen bulevardul Magheru, Piata Romana, Calea Victoriei sau Calea Dorobantilor au spatii putine si scumpe si cel mai adesea situate la parterul unor blocuri de locuinte“, comenteaza Costel Alecu, directorul diviziei de spatii comerciale a agentiei imobiliare Regatta. „In fiecare tara din lume exista o artera comerciala scumpa, Bucurestiul are o strada in devenire – Calea Victoriei, care nu este imbietoare pentru shopping“, este de parere Daniel Rosner de la Alsa Boutiques. „Acum nu vrei sa te plimbi pe Calea Victoriei, pentru ca este poluare, trafic aglomerat, sunt cladiri in constructie, nu sunt locuri de parcare. Oamenii care vin la cumparaturi pe Calea Victoriei vin tinta la un magazin anume, nu sa faca o plimbare“, considera Rosner.
    Ipoteza stramutarii „luxului traditional“ in centrul istoric este sustinuta si de Artur Silvestri, director general al SGA Romania – Institutul de Consultanta Imobiliara. „Ar fi fost solutia cea mai inteligenta pentru salvarea cladirilor in paragina din centru. Am avea si noi un «sanctuar comercial» la fel ca si capitalele europene din Occident“, apreciaza Silvestri, comparand centrul istoric actual al Capitalei cu „un Bronx de Dambovita“, dar care in acelasi timp e o zona ce ar putea sa rivalizeze pe viitor cu Kohlmarkt din Viena ori cu Old Bond Street din Londra. „Cand privesti in Viena la localnicii ce se misca alene, desi activitatea citadina nu-i lenta, si se intalnesc la o cafea pe Graben, la Lehmann, cum faceau bunicii si parintii lor, intelegi ca numai prin continuitate in geografia luxului exista echilibru istoric si stabilitate in a inainta spre viitor“.
    Consultantul opune acestei viziuni orientarea actuala spre mall-uri si centre de shopping a comertului pentru clasa medie si peste medie, care foloseste aceste spatii tocmai pentru plimbarea si recrearea oferite in urma cu cateva generatii de arterele centrale traditionale ale Capitalei. Asa sa fie? Daniel Rosner spune ca in principiu brandurile de lux nu au ce cauta in mall-uri. Totusi, „cochetam cu ideea de a intra in anumite mall-uri, in anumite conditii, cu anumite linii“, spune el, referindu-se la faptul ca brandul Max Mara, de exemplu, va fi vandut in cel putin patru alte orase din tara: „Suntem in faza in care cautam amplasamente, in special stradale, dar Max Mara poate intra si in mall-uri cu o serie de linii“. Compania estimeaza pentru anul in curs vanzari nete de 2,5-3 milioane de euro, din care Max Mara, primul brand din portofoliu, are o contributie de 45-50%.
    Cine vrea sa castige bani din comertul cu vestimentatie de marca e nevoit sa riste si sa faca investitii care nu pot fi amortizate, in general, mai repede de cinci ani. Solmar Grup a riscat, mizand tocmai pe situarea magazinului de pe Calea Victoriei: „Suntem pe piata de sase luni si avem motive sa credem ca ne vom amortiza investitia in doi ani“, estimeaza Katerina Arvaniti, director de marketing pe divizia de lux a Solmar. Arvaniti spune ca „pilonul de sustinere, atunci cand ne-am hotarat sa deschidem magazinul, a fost un amplasament de top pentru iesirea pe piata de retail. Prin pozitionare aratam ca exista o diferenta intre noi si magazinele din mall-uri sau cele plasate fara sa urmeze o strategie de vanzare“. A deschide un magazin pe Victoriei nu garanteaza insa automat succesul: cel al Escada Couture a fost inchis, pentru ca nu aducea profit. Romanita Iovan, detinatoarea francizei, a pus esecul boutique-ului pe seama chiriilor exorbitante.
    Potrivit companiei imobiliare Regatta, pe Calea Victoriei sunt chirii de pana la 120 de euro lunar pe metrul patrat. La fel si pe Calea Dorobantilor. „Pe strazi ca Magheru spre Piata Romana, pretul ajunge pana la 180 de euro“, afirma Costel Alecu. Pentru centrele comerciale de tip mall, chiriile variaza intre 30 si 70 de euro pe metrul patrat, dar pot urca si la 100 de euro pentru spatii mici amplasate in zone cu trafic mare, potrivit companiei americane Jones Lang LaSalle. Spre comparatie, la Milano, de exemplu, chiriile pentru spatiile comerciale nu trec de 70-80 de euro pe metrul patrat, iar la Paris ajung cel mult pana la 90 de euro pe metrul patrat, arata un studiu al Jones Lang LaSalle. Bucurestiul ocupa, potrivit aceluiasi studiu, a treia pozitie in topul oraselor din Europa ca nivel al chiriilor pentru spatii comerciale, fiind devansat doar de Moscova (200 euro/mp/luna) si Bruxelles (150 euro/mp/luna).
    Chiar si in conditiile in care nivelul chiriilor din Bucuresti a ajuns la astfel de cote, lipsa spatiilor comerciale este unul dintre factorii care au tinut departe brandurile de high fashion internationale. Numarul magazinelor multibrand din Capitala care vand exclusiv marci premium si de lux nu trece de trei: Victoria 46, Jolie Ville Galleria din Baneasa si The Place Concept Store, deschis pe Calea Dorobantilor de catre Iulia Dobrin, creatoarea brandului ID Sarrieri. Iar mari case de moda precum Armani, Dolce & Gabbana, Valentino si-au manifestat interesul de a vinde in Romania in sistem de franciza, dar totul a ramas la stadiul de intentie. Reprezentantii Armani, de exemplu, au venit la Bucuresti pentru a cauta un loc potrivit pentru un magazin propriu, dar fara succes. „Ca sa deschida aici, cu siguranta ca Armani nu vrea mai putin de 400 de metri patrati“, explica Oana Mizil, proprietarul si designerul atelierului de moda Deverra. „Iar altii, ca Chanel, Dior, Hermčs, nu acorda francize si decid asupra extinderii pe o piata numai dupa ce acea piata are deja marcile de top, precum Prada, Dolce Gabbana, Armani sau Yves Saint Laurent“, completeaza Oliver Petcu, managing partner la firma specializata in industria luxului CPP. Dintre cei care au prospectat piata pentru deschiderea unui magazin propriu, doar Louis Vuitton vine anul viitor in Romania, in cadrul hotelului JW Marriott.

  • Invatati toate neamurile

    Isi fac singuri programul, au bugete mari la dispozitie, conduc masini de serviciu puternice, sunt subordonati doar directorului general, iar eficienta actiunilor lor poate fi apreciata doar la mult timp dupa ce au avut loc. Si mai au nevoie de un om in echipa. Este vorba de cinci oameni ai Microsoft Romania, dintre care cel mai tanar are 25 de ani. Pentru oamenii din exterior cu care se intalnesc au carti de vizita cu functii obisnuite pentru o companie ce vinde software. Bogdan Musat, de exemplu, liderul echipei, este developer & platform group manager. Dar colegii lor de serviciu ii cunosc sub titulatura lor de uz intern, cea de evanghelisti ai Microsoft.

    Un exemplu de activitate curenta a acestor evanghelisti este participarea la intalniri ale entuziastilor „open source“, cei ce folosesc si realizeaza la randul lor programe care sunt distribuite in principal gratuit si pe care oricine e liber sa le modifice dupa bunul plac, in functie de nevoi. Un contrast evident cu modelul traditional de business al Microsoft. In asemenea cercuri, nu putini dintre programatori vad Microsoft drept inamicul public numarul unu. „Nu mergem acolo sa ne facem reclama, ci ca sa corectam eventualele prejudecati nefondate despre produsele Microsoft, un fel de lobby“, explica Todi Pruteanu, unul dintre evanghelisti. Nu e deloc un lucru usor. E ca si cum un dinamovist s-ar infiltra la o intalnire a suporterilor Stelei si in momentul cand s-ar vorbi de rau de „cainii rosii“, ar apara echipa. In restul timpului, Pruteanu trebuie sa fie cat mai aproape de mediul academic, prin intalniri cu studenti de la facultatile tehnice sau profesori, persoane care in viitor vor dezvolta programe software. Miza este ca o vor face mai ales pe platforme Microsoft, daca predica evanghelistului va convinge publicul; daca nu, vor alege o alta, open source.

    Din echipa condusa de Bogdan Musat, alaturi de Pruteanu (evanghelistul pentru mediul academic) fac parte alti trei evanghelisti: unul pastreaza legatura cu partenerii – firme ce lucreaza cu produsele Microsoft, altul cu comunitatea de dezvoltatori software care cresc numarul aplicatiilor ce pot fi utilizate intr-un mediu Windows si un al treilea cu administratorii de sistem, cei ce intretin retelele de calculatoare intr-o organizatie. Fapt nu foarte cunoscut, Microsoft Romania are evanghelisti de cinci ani, la inceput doar doua persoane avand aceasta functie, ulterior casta largindu-se.

    La nivel mondial, Microsoft are acum in jur de 1.000 de evanghelisti. Iar conceptul e folosit de multe dintre companiile din domeniul IT si in special de cele cu afaceri in internet. Google, de exemplu, are o echipa de evanghelisti condusa de „parintele internetului“, Vinton Cerf, numit asa pentru contributia pe care a avut-o in dezvoltarea unor standarde in perioada de inceput a internetului. Dar evanghelistii nu fac lobby pentru o singura companie. Guy Kawasaki, unul dintre cei mai cunoscuti evanghelisti internet, promoveaza servicii de web nou aparute si pe antreprenorii din spatele acestor start-up-uri.

    Definitia lui pentru acest termen e din cele mai acceptate. „Evanghelismul inseamna procesul prin care cineva reuseste sa convinga alte persoane sa creada intr-un produs sau o idee la fel de mult ca acela care le sustine. Inseamna sa-ti vinzi visul utilizand inflacarare, entuaziasm, curaj, vise si viclenie“, spune Guy Kawasaki, autorul unei carti pe aceasta tema intitulata „Selling the Dream“, carte aparuta in 1991 la editura HarperCollins. Intr-una din putinele insemnari care se refera la perioada cand era evanghelist al Apple si raspundea direct in fata CEO, Steve Jobs, Kawasaki isi aduce aminte de tratamentul special de care beneficia in acea perioada. De exemplu, de fiecare data cand trebuia sa calatoreasca in alt oras cu avionul, ii era asigurata intotdeauna clasa intai. Alte companii ce au in structura organizatorica titulatura de evanghelist sunt Adobe, eBay, Oracle, Paypal, Sun Microsystems si Yahoo!.

    In Romania, aceste companii fie nu sunt reprezentate direct, fie nu au evanghelisti. In afara de Microsoft insa, Vodanet, unul dintre editorii online ai mai multor site-uri romanesti, a ales sa foloseasca beneficiile pe care le-ar putea aduce un evanghelist. Mirela Ciucur era pana in februarie business development manager al acestei companii. Acum jumatate de an a trebuit sa-si schimbe cartile de vizita pentru a se recomanda drept „Chief internet Evangelist“. Scopul ei – sa fie in permanenta legatura cu oamenii ce lucreaza in online, fie si de la concurenta, de a crea o comunitate care sa impulsioneze dezvoltarea internetului in Romania. Una dintre initiativele ei a fost inceperea unor intalniri periodice intre oamenii din industrie, evenimente numite „e-vangelist“. „Mi-am asumat acest rol pentru ca vad internetul ca pe o industrie avangardista si o forma de media vizionara“, se explica Mirela Ciucur, contestata in industria online la vremea cand a preluat functia, pe motiv ca nu-i cunoscuta nici cu vreun blog propriu, nici cu vreun site pe care sa-l fi lansat. „Numirea mea in acest post a fost facuta nu atat prin prisma experientei de internet, ci prin prisma credintei pe care o am in internet si a atitudinii pozitive care ma caracterizeaza“, a replicat reprezentanta Vodanet pe site-ul companiei.

    Din punctul de vedere al evanghelistilor tehnici din Romania – cei ai Microsoft – rolul unui om cu o astfel de titulatura este de a asigura „vanzarile de poimaine“. „Suntem totusi o firma care trebuie sa-si puna in valoare investitiile“, spune Zoli Herczeg, omul aflat cel mai aproape de procesul vanzarii, avand sub atentie dezvoltatorii de programe – cei care cumpara produse Microsoft pentru a construi pe aceasta platforma. Dar poate cel mai important rol al echipei este de a reusi sa se confunde cu mediul unde isi desfasoara activitatea si de a ajunge astfel sa anticipeze directiile in care converg nevoile comunitatii Microsoft – si industria odata cu ele. O activitate foarte importanta pentru gigantul software. Doar daca ne gandim la faptul ca departamentul evanghelistilor e un stat in stat, nefiind incadrat unei alte directii si ca Silviu Hotaran, directorul general al companiei in Romania, este la randul lui evanghelist. Dar nici in cazul lui nu veti citi asta pe cartea de vizita.

    Uber-evanghelistii

    Statutul de fosti sau actuali angajati ai unei companii de IT s-a transformat, in cazul unora dintre evanghelistii tehnici, intr-un soi de calitate de apostoli ai cauzei internetului si ai tehnologiei informatice in general. Scopul lor nu e de a influenta opiniile unei comunitati delimitate, ci pe cele ale unui public global.
    Guy Kawasaki

    Cei mai multi il crediteaza pe absolventul Universitatii Stanford nascut in Hawaii ca fiind primul evanghelist IT. In cartea sa „The Art of the Start and How to Drive Your Competition Crazy“ sunt delimitate practic primele concepte ale acestui tip de marketing. Functia a purtat-o oficial doar 4 ani, in perioada cand lucra pentru Apple si trebuia sa evanghelizeze marca in randul producatorilor de software si hardware. Acum este managing director la Garage Technology Ventures, o firma de intermediere intre antreprenori si fonduri de investitii si un influent speaker si blogger.
    Vinton Cerf

    Acum doi ani, Cerf a fost angajat de Google ca vicepresedinte si chief internet evangelist, lucrand alaturi de CEO Eric Schmidt la promovarea serviciilor companiei. Alaturi de Robert Kahn, Cerf a inventat practic standardul de transmitere a informatiilor pe internet prin alocarea de adrese IP. Sarcina lui era pur si simplu sa convinga 5,6 miliarde de oameni sa foloseasca internetul. Intr-un interviu acordat New York Times, Cerf declara ca dispozitivele mobile si nu calculatoarele vor fi cele care ar putea implini o astfel de misiune.
    Robert Scoble

    A devenit celebru din functia de evanghelist al Microsoft, pe care a parasit-o anul trecut. Comunitatea IT ii acorda lui Scoble meritul de a fi generat multe dintre articolele pozitive in presa despre Microsoft, prin comunicarea intermediata de Scobleizer.com. In articolul de pe acest blog prin care-si anunta plecarea, Scoble spune ca va ramane in continuare un fan al Microsoft si multumeste companiei care i-a oferit incredere. O masura a ei: cardul bancar de serviciu, despre ale carui cheltuieli Scoble spune ca nu a fost vreodata chestionat.

  • Publicitari de import

    Cand publicitatea romaneasca era mica, strainii au venit in Romania sa ne ajute sa crestem. Intre timp insa am ajuns la etapa adolescentei si multi dintre expatii care erau in Romania in anii ’90 au plecat. Dar au venit altii pentru care piata romaneasca in crestere ofera oportunitati profesionale extraordinare. Si chiar si financiare, pentru ca de cele mai multe ori expatii sunt mai bine platiti decat romanii care ocupa functii similare.

    In agentiile de publicitate din Romania lucreaza in momentul de fata americani, britanici, italieni, nemti, francezi, sarbi, polonezi, canadieni sau brazilieni. In anii ’90 in industria locala erau foarte multi englezi si americani care, de fapt, i-au si invatat pe romani ce inseamna publicitate, dupa cum spune Liviu David, Creative Director al Next Advertising. Acum numarul expatilor este mult mai mic, iar majoritatea lucreaza in creatie si consultanta. "Pot veni persoane din orice colt al lumii, insa odata ajunse aici, se indragostesc iremediabil de Romania”, spune Radu Florescu, Managing Director la Saatchi&Saatchi.
    La Friends Advertising, Bojan Spasic este un caz un pic mai altfel. Acesta nu a fost angajat de Sorin Tranca (al doilea Managing Partner al agentiei), ci a fondat impreuna cu el o agentie de publicitate care era pe atunci 100% romaneasca. “Bojan nu era pentru mine un strain, in orice caz nu era un strain decat de diacritice. Ne-am inteles bine de la inceput, pe meserie, ca art-copy. Ne-am vazut, ne-am placut, ne-am luat”, isi aminteste Tranca. Pe atunci insa, tot Tranca mai spune ca “publicitatea nu era un balon de sapun fara continut cum e acum. Atunci stiai cumva de la inceput in ce te bagi, nu visai cai verzi pe pereti si Cannes si spoturi la Nike din prima”.
    In principal, motivele pentru care directorii unor agentii de publicitate romanesti prefera sa angajeze un expat sunt legate de calitatea muncii acestora. Unii au dorit o ridicare a stachetei, asa cum s-a intamplat in cazul GMP Advertising. “Avem nevoie sa ne raportam la cele mai inalte standarde, nu doar la noi insine. Noi, romanii, suntem inca adolescenti in ale comunicarii”, spune Felix Tataru, General Manager al GMP.
    Pentru Radu Florescu tot profesionalismul a fost cel care a contat cel mai mult. “Nu imi place sa spun ca am angajat un strain, am angajat un expert in domeniu, de care aveam mare nevoie. Eu nu ma uit la pasapoarte, ci la calitate si la profesionalism”, declara el.
    Pe lista calitatilor pe care le au expatii se mai adauga spiritul antreprenorial, profilul personajului, atitudinea si obiectivele sale personale, dupa cum precizeaza Radu Miu, General Manager al Mercury 360. ”Romania este o tara solicitanta si cred ca e nevoie de putin spirit de aventura, obiective clare si determinare pentru a veni aici si a face diferenta intr-o agentie, si, in general, pe piata”, mai spune acesta.
    Cat de important este background-ul cultural in procesul de adaptare al strainilor la piata romaneasca? Dupa cum spun directorii romani de agentii, acest aspect are o importanta relativa. Felix Tataru este unul dintre cei care cred ca valorile si cunostintele acumulate in tara natala au o importanta majora, declarand ca stie cazuri in care unii creativi au renuntat si au plecat din Romania dupa cateva luni.
    Si Sorin Tranca considera ca trebuie sa existe o compatibilitate culturala. “Conteaza destul de mult, in ultima instanta, am vazut creativi destul de buni veniti in Romania care nu s-au putut adapta. Cred ca eventualele probleme vin din doua directii: munca de creatie in Romania cere foarte multa viteza – fiindca n-am vazut inca un client care sa nu se grabeasca – iar mai apoi e vorba de contextul al multor agentii, unde un creativ de import e privit de multe ori cu reticenta unui