BusinessMagazin

Tag: extindere

  • Zitec recrutează pentru a ajunge la 80 de angajaţi

    “În 2012 ne-am extins atât din punct de vedere al expertizei oferite clienţilor noştri, cât şi la nivelul echipei, crescând de la 40 la 57 de persoane. De la începutul acestui an am reuşit deja să atragem 10 colegi noi, iar până la finalul lui 2013 ne propunem să avem o echipă de 80 de membri”, a declarat Simona Lăpuşan, COO şi co-fondator al Zitec.

    Zitec a primit în anul precedent aproximativ 3.000 de CV-uri, dintre care 251 au fost selectate în prima etapă de recrutare şi 51 au fost alese pentru ultima, în final, în echipa producătorului local de aplicaţii online fiind cooptaţi 17 noi colegi, după cum a arătat Simona Lăpuşan.

    Referitor la metodele de recrutare, compania utilizează canalele tradiţionale (site-uri de job-uri), dar apelează şi la acţiuni de head-hunting, pentru poziţiile de specialişti sau manageri, la promovarea prin canalele social media sau la participarea în cadrul evenimentelor de profil – târguri, workshop-uri, conferinţe.

    Doar trei membri ai echipei Zitec au ales să părăsească compania în 2012, ceea ce înseamnă că fluctuaţia de personal a fost una bună, în condiţiile în care concurenţa pe resurse umane este foarte mare în industria de profil. “Piaţa muncii în industria de IT&C din România rămâne, în continuare, extrem de competitivă, angajatorii întâmpinând dificultăţi în a găsi personal specializat de calitate. în acest context, asistăm la o competiţie constantă între companiile care recrutează pe acest domeniu, din punct de vedere al atragerii şi retenţiei celor mai buni specialişti”, a explicat Florentina Greger, director de resurse umane în cadrul Zitec.

    În momentul de faţă, Zitec recrutează pentru posturi precum PHP Software Engineer, PHP Drupal Developer, Software Engineer in Test, ASP.NET/Sharepoint Developer, Software Project Coordinator, System Administrator, Software Quality Assurance Engineer, PHP Magento Developer, Software Testing Coordinator.

  • eMAG: Afaceri de 165 mil. euro în 2012 şi planuri de creştere până la 200 mil. euro în 2013

    eMAG a raportat afaceri de 165 de milioane de euro în 2012, în creştere cu 14%comparativ cu nivelul de 145 de milioane de euro înregistrat în 2011 şi de trei ori mai mare faţă de întreaga piaţă de electroIT estimată la 1,25 de miliarde de euro anul trecut şi 1,3 miliarde de euro în acest an.

    “Dacă la începutul anului ne aşteptam la o creştere de 10% a pieţei electroIT, aceasta nu a depăşit 4,5%, chiar cu ajutorul evenimentului de shopping Black Friday, care a generat 78% din creşterea întregului an”, a declarat Iulian Stanciu, directorul executiv al eMAG. Pentru reailerul online, Black Friday a însemnat 120.000 de produse vândute, stoc epuizat în primele patru ore, şi încasări de 12 milioane de euro în ziua de vineri, în timp ce întreg weekendul a însemnat vânzări de peste 25 de milioane de euro.

    “Din perspectiva retailului online stăm însă mai bine decât multe alte ţări. Dacă media pieţei europene este de 16,8% în ceea ce priveşte comerţul online pe acest segment, anul trecut în România 20,3% din vânzările de produse electroIT au fost vândute pe internet”, a mai spus Iulian Stanciu. Aproximativ 20,2% au fost vânzări în domeniu prin retailerii independenţi, 20,8% din vânzări au revenit hypermarketurilor şi magazinelor cash&carry, iar restul de 38,7% din vânzările electroIT s-au realizat în 2012 prin magazinele specializate. În acest an, ponderea online-ului este estimată să crească la 23,7%, cea a comercianţilor independenţi va stagna la 20,3%, retailerii specializaţi vor atrage 38,5% din vânzări, iar lanţurile mari de hypermarketuri vor avea o cotă mai redusă, de 17,5%, potrivit oficialilor eMAG.

    Prin comparaţie, ponderea vânzărilor de asemenea produse pe internet este de 18,4% în Elveţia, de 15,8% în Franţa, dar de numai 5% în Italia sau 2,5% în Portugalia. În Cehia, în schimb, online-ul deţine 33% din vânzările de electroIT, iar în Germania, de pildă, procentul este de aproximativ 21%.

    România este însă codaşă la cheltuiala pe cap de locuitor pentru electronice, electrocasnice şi IT, cu 66 de euro pe an, devansată de Bulgaria cu 86 de euro şi Ucraina (90 de euro). La polul opus al clasamentului se află Germania, cu 630 de euro cheltuiţi anual pe cap de locuitor pentru asemenea achiziţii, urmată de Austria cu 508 euro, Franţa (449 de euro), Slovacia (417 euro), Italia (294 euro), Spania (277 euro), Cehia (234 de euro) şi Grecia (164 de euro).

    La nivelul întregii industrii de retail, comerţul online de orice tip de produse înseamnă aproximativ 2% sau un miliard de euro, potrivit estimărilor companiei, în timp ce în Marea Britanie ponderea vânzărilor pe internet este de 13%, în SUA este de 8%, în Germania 7%, iar în Franţa retailul online înseamnă 5% din totalul industriei de retail, conform companiei de cercetare Forrester.

    În 2012, eMAG a vândut un produs la fiecare 10 secunde, iar durata medie de pregătire pentru livrare a unui produs a fost de 150 de secunde. eMAG a livrat anul trecut 12 milioane de tone de colete. De asemenea, retailerul a realizat investiţii totale de 5,5 milioane de euro, echivalentul a 3,3% din vânzări, din care 3 milioane de euro pentru infrastructură IT, 2 milioane de euro pentru logistică şi jumătate de milion de euro în traininguri pentru angajaţi, iar în plus a fost realizată şi extinderea în Bulgaria.

    Site-ul magazinului online a fost vizitat anul trecut de 74,5 de milioane de ori, în creştere faţă de nivelul de 53,9 de milioane din 2011 sau 31,7 de milioane din anul anterior. În fiecare lună, 3,3 de milioane de utilizatori trec pragul magazinului virtual unde sunt disponibile 180.000 de produse diferite.

    Cea mai mare comandă efectuată de o persoană fizică în 2012 a fost de 33.000 de euro, în timp ce achiziţia cea mai valoroasă a unui singur produs a fost cea a plottterului Eplson Stylus Pro GS6000 în valoare de 18.000 de euro. Totodată, cea mai dificilă livrare, realizată parţial cu bacul, a fost pentru o combină frigorifică şi un televizor, la Mila 23.

    Din depozitul eMAG, care ocupă o suprafaţă de aproximativ 13.500 de metri pătraţi, au plecat anul trecut 2.028 camioane cu marfă. Coletele livrate, în total 12 milioane de tone, au parcurs 200 de milioane de kilometri. În data de 24 noiembrie 2012 au fost livrate 18.900 de comenzi, cel mai mare număr înregistrat în depozitul companiei până în prezent.

    Pentru anul acesta, eMAG are în plan extinderea pe noi game de produse precum cele pentru copii, parfumuri şi cosmetice, precum şi mâncare şi accesorii pentru animale, ca parte a strategiei de dezvoltare al Marketplace, platformă care reprezintă în prezent aproximativ 10% din vânzările companiei. În plan sunt şi alte câteva showroom-uri, compania refuzând să ofere însă mai multe detalii. De asemenea, comenzile efectuate până în ora 15:00 vor putea fi livrate în aceeaşi zi oriunde în ţară, iar oficialii companiei spun că “vom oferi şi posibilitatea verificării coletului de către client şi avem în plan şi lansarea unui credit de consum”.

    Anul acesta, eMAG are în plan investiţii totale de aproximativ 6 milioane de euro şi, în termen de doi ani, şi-a propus să inaugureze un depozit de până la nouă ori mai spaţios decât cel folosit în prezent.

     

     

  • Flanco a investit 350.000 de euro în modernizarea a opt magazine

    În prezent, reţeaua Flanco cuprinde 78 de spaţii comerciale, amplasate atât stradal cât şi în centre comerciale. Lanţul se va extinde anul acesta prin deschiderea de noi spaţii, aşa cum este Flanco Promenada Mall Bucureşti. Concomitent se lucrează la modernizarea magazinelor din ţară.

    Compania şi-a propus ca pe termen mediu cât mai multe magazine să permită clienţilor testarea produselor expuse, conectând aparatura electronică şi electrocasnică la reţeaua de curent electric din magazin, un concept introdus de Flanco în 2011 în magazinul din Bucureşti Unirea Shopping.

    “În 2013 aproape un sfert din totalul de magazine, adică peste 20 de spaţii comerciale din reţeaua Flanco, vor fi reamenajate. De la inceputul anului opt magazine au fost modernizate cu un buget de peste 350 000 euro. De asemenea, suntem în negocieri pentru o serie de spaţii noi pentru a extinde reţeaua şi pentru a fi aproape de cât mai mulţi clienţi Flanco, din Bucureşti şi din ţară”, a declarat Violeta Luca, CEO Flanco. Cele opt magazine cu care s-a început planul de modernizare al reţelei sunt Slobozia, Arad Kaufland, Bacău, Petroşani, Suceava Carrefour, Târgu Jiu Kaufland, Piteşti Auchan şi Buzău Kaufland.

    În 2012, Flanco a raportat vânzări de peste 3.000 de euro pe metru pătrat. În total, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 137 de milioane de euro anul trecut, în creştere cu 25% comparativ cu anul anterior, şi o cotă de piaţă de 13%. Pentru 2013 compania estimează un avans al afacerilor de 15%.

  • PROTESTELE LA POŞTĂ continuă: 20 de oficii din Bucureşti şi Centrul de Tranzit sunt închise. Şi poştaşii din Cluj au întrerupt lucrul, în prima zi de plată a pensiilor

     UPDATE 12:11 – Protestul poştaşilor s-a extins în Capitală, 20 de oficii şi Centrul de Tranzit fiind închise

    Protestul angajaţilor din Poşta Română s-a extins în Capitală, fiind închise 20 de oficii poştale şi Centrul de tranzit, locul în care ajunge toată corespondenţa şi de unde se distribuie către unităţi, a declarat, pentru MEDIAFAX, preşedintele filialei Bucureşti a SLPR, Marin Ciubeică.

    Liderul filialei Bucureşti a Sindicatului Lucrătorilor din Poşta Română (SLPR) a spus că angajaţii Centrului Tranzit s-au alăturat protestului declanşat de lucrătorii din oficiile poştale, în jurul orei 10.30 fiind întreruptă activitatea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vodafone: Serviciile 4G acoperă 27% din populaţia din Bucureşti

    Reţeaua 4G a Vodafone România acoperă zonele centrale şi de nord ale Capitalei (Piaţa Romană, Calea Dorobanţi, Piaţa Unirii, zona Regie şi Leu, Grozăveşti, Petricani, Otopeni, Satul Francez, Grădina Zoologică), centre comerciale (Plaza România, Big Berceni, Carrefour Berceni, AFI Palace, Băneasa Shopping City), clădiri de birouri (America House, Opera Business Center, Victoria Park, Bucharest Business Park, Petrom City 2, Băneasa Business Center), precum şi instituţii (Palatul Parlamentului, Guvern, Acedemia de Poliţie, Aeroportul Henry Coandă – plecări).

    În total, reţeaua 4G acoperă 10 oraşe din ţară – Arad, Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Galaţi şi Timişoara.

    “Serviciile 4G sunt disponibile abonaţilor noştri cu o acoperire crescută a reţelei în Bucureşti, dar şi în alte nouă oraşe mari, majoritatea cu peste 90% acoperire LTE”, a declarat Markus Lause, directorul entreprise business unit al Vodafone România.

    Abonaţii RED 45 şi Red 65 beneficiază gratuit de servicii 4G cu viteze de până la 75 Mbps, respectiv 100 Mbps. “În mediul de business, abonamentele RED au avut un grad de adopţie foarte bun, în prezent fiind 12.000 de utilizatori din rândul angajaţilor”, a mai spus Lause. Pentru ceilalţi utilizatori, compania a lansat o opţiune denumită Smartphone Turbo 4G, care va permite accesarea serviciilor 4G pe un terminal compatibil, la un preţ de 5 euro/lună.

    “La o lună de la lansarea pachetelor RED, extindem beneficiile abonaţilor noştri cu vitezele 4G, de până la 100 Mbps, pe smartphone”, a spus Andrea Rossini, director consumer business unit, Vodafone România.

  • Kovesi: Confiscarea extinsă este o prioritate. Am văzut persoane care au rămas cu averile obţinute din infracţiuni

     Kovesi a declarat, după ce a fost audiată de membrii Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, că una dintre priorităţile sale este confiscarea extinsă, prevăzută într-o lege intrată în vigoare anul trecut.

    Ea a precizat că, în proiectul său de management, a insistat foarte mult pe faptul că, în cazul infracţiunilor care produc prejudiciu bugetului de stat, investigaţia penală trebuie dublată şi de o investigaţie financiară, pentru a fi recuperaţi banii obţinuţi prin infracţiune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mai este România o ţară low-cost pentru IT?

    „PENTRU NOI, ROMÂNIA MAI ÎNSEAMNĂ DOAR 5% DIN VENITURI, POATE CHIAR MAI PUŢIN“, spune Bogdan Putinică despre operaţiunile de pe plan local ale furnizorului suedez de IT Enea. Asta pentru că din centrul de cercetare şi dezvoltare aflat într-o clădire de birouri din complexul Sema Parc din Capitală, 200 de ingineri şi specialişti IT dezvoltă aplicaţii software şi furnizează servicii IT pentru companii din SUA, Europa de Vest şi China; câteva zeci dintre ei formează chiar echipe independente, un soi de companie în companie, dedicate unui singur client.

    Mai cu seamă, de câţiva ani, piaţa locală unde Enea oferea servicii în special competitorilor din domeniul telecom şi bancar, sectoare afectate de contextul economic nefavorabil, nici nu se mai concentrează asupra extinderii operaţiunilor de aici, motiv pentru care a şi scăzut ponderea din business a României, altădată de peste 10%.

    Pieţele de unde sunt externalizate asemenea servicii către România încep încet-încet să se îndepărteze de destinaţiile fierbinţi de outsourcing de altădată, precum India, unde, deşi oferta de forţă de muncă este mare şi foarte ieftină, există bariere culturale, diferenţe de fus orar şi chiar lipsuri la capitolul specializare şi competenţe tehnice. „E o tendinţă tot mai vizibilă, cel puţin în ce ne priveşte. Am ajuns în punctul în care avem o masă critică de oameni foarte buni, ceea ce ne permite să ne vindem scump“, spune şeful Enea România. Companiile nu se mai uită astfel doar la preţ şi sunt tot mai dispuse să plătească în plus, ceea ce explică inclusiv avansul de aproximativ 20% al vânzărilor înregistrat anul trecut comparativ cu nivelul de 6,1 milioane de euro din 2011, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

    RIENTAREA SPRE PIEŢELE STRĂINE, cu precădere din Vest, a fost de altfel una dintre urmările tranzacţiei de acum câţiva ani prin care Enea a cumpărat compania lui Bogdan Putinică, implicată anterior într-o altă tranzacţie, lucru care se traduce acum într-o serie de contracte multianuale cu valori de mai multe milioane de euro. O alta a fost şi faptul că atât el, cât şi co-fondatorul Daniel Bogdan, au preluat o serie de responsabilităţi la nivel de grup – de anul trecut, Putinică a devenit vicepreşedinte global services, ceea ce înseamnă că a preluat toate operaţiunile companiei în zona de servicii, titulatură căreia i s-a adăugat în acest an şi „senior“. 350 dintre cei 420 de angajaţi din divizia de servicii din toată lumea sunt acum în subordinea executivului, 200 dintre ei fiind localizaţi în România. Ba, mai mult, este singurul străin din consiliul de administraţie al companiei, toţi membrii fiind suedezi, ceea ce înseamnă că, deşi şedinţele de board ar putea fi purtate în suedeză, nimeni nu-i cere să înveţe limba, ci poartă discuţiile în engleză.

    OMÂNIA ÎNCĂ ESTE PERCEPUTĂ CA FIIND O PIAŢĂ IEFTINĂ, dar nu prea mai este chiar aşa“, punctează Putinică, nu doar costul, dar şi calitatea serviciilor sau specializarea forţei de muncă fiind mai ridicate decât în destinaţiile consacrate de outsourcing, chiar dacă faţă de Vest există în continuare o discrepanţă de preţ, crede el, de 30-40% în minus. Prin prisma barierelor şi limitărilor, anumite servicii nici n-ar avea însă cum să fie dezvoltate în asemenea destinaţii.

    „Facem software pentru domeniul sănătăţii folosit pe dispozitive aprobate de FDA (Food and Drug Administration) din SUA“, spune managerul. Concret, oferă Putinică un exemplu, medicul, indiferent unde s-ar afla, se conectează prin intermediul internetului la echipament şi decide, în funcţie de anumiţi parametri şi indicatori despre pacient, ce medicaţie să administreze şi în ce cantitate, iar echipamentul execută comanda, întreg procesul având la bază o aplicaţie dezvoltată de specialiştii din România.

    Competiţia pe piaţa mondială de outsourcing rămâne totuşi destul de acerbă. În India există sute de mii de oameni care lucrează în industria externalizării IT, iar costul mai ieftin rămâne în continuare un argument convingător pentru multe companii din toată lumea. Doar centrul de outsourcing al General Electric numără o cifră impresionantă de angajaţi, iar clădirea nu poate fi înconjurată pe jos într-un timp rezonabil, pe când cu maşina durează cel puţin 15 minute. „Ce şanse să aibă o companie din România sau din alte ţări europene, cu câteva sute de oameni, fără să ofere servicii din altă ligă?“, se întreabă retoric managerul.

  • Povestea ardelenilor cu sânge molcom care inundă România cu tăiţei

    Părinţii mei m-au învăţat un lucru: «Lucrează ca şi cum ai avea să trăieşti în veci, roagă-te ca şi când ar fi să mori mâine!»„, spune Richard Hutton, proprietarul afacerii cu paste făinoase din Satu Mare care îi poartă numele. Citatul lui Benjamin Franklin este o învăţătură primită de la tatăl său, de la care a moştenit şi fabrica locală de paste pe care o conduce din 2001. Pentru el şi restul familiei aceasta a devenit un mod de viaţă: „…le producem de mai bine de două decenii şi nu ne-am gândit că am putea vinde vreodată afacerea„. Prin „noi„, Hutton se referă şi la alţi membri ai familiei. De pildă, sora lui este gestionară la un depozit în apropiere de Satu Mare unde lucrează timp de opt ore; mama lor lucrează la acelaşi depozit; soţia coordonează angajaţii din fabrică şi se ocupă de „creşterea viitorilor acţionari„, respectiv cei patru copii. Speră că toţi se vor implica, la rândul lor, în afacere. Firma, care are 40 de angajaţi, a crescut în ultimii cinci ani de la circa şase milioane de lei în 2009 până la peste opt milioane de lei în 2012; capacitatea de producţie a ajuns la 2.000 de tone de paste făinoase pe an.

    DACĂ 20 DE ANI PARE O ISTORIE LUNGĂ PENTRU O FIRMĂ ROMÂNEASCĂ, pentru piaţa mondială de paste vârsta este a unei companii la început de drum: „Există branduri mari, nu doar în Italia, cu secole de existenţă„, spune Hutton. În rândul exemplelor se află Barilla, italienii aflaţi la cea de-a patra generaţie de proprietari, toţi descendenţi ai lui Pietro Barilla, fondatorul unui mic depozit de panificaţie şi paste la începutul secolului XX. Şi fraţii Martelli conduc o afacere începută de tatăl şi unchiul lor. Iar Di Martino, una dintre cele mai vechi companii din piaţa pastelor făinoase, condusă de familia care îi poartă numele, este la cea de-a treia generaţie de producători. Toate aceste afaceri au în comun faptul că au pornit să cucerească lumea din mici oraşe italiene, similar cu modelul de afacere din Satu Mare. Sau invers.

    Se spune că exploratorul veneţian Marco Polo a adus pastele în Europa după o călătorie în China; iar preşedintele Thomas Jefferson le-a popularizat în America. Pastele româneşti, mai cunoscute drept „tăiţei”, s-au dezvoltat pe baza tradiţiilor, a preferinţelor de consum din regiune. Modelul de afacere de familie cu acţionariat 100% românesc, precum cel întâlnit deseori la italieni, a fost dezvoltat, instinctiv. Deschiderea unui atelier de 50 de metri pătraţi în localitatea Botiz, lângă Satu Mare, „la casa părintească„ a fost primul pas, făcut de tatăl lui Richard Hutton, în 1990. Acolo, familia a pornit iniţial prin producţia de sărăţele, vândute prin lanţul de magazine „Alimentara„. Doi ani mai târziu, au ales să se reorienteze spre paste făinoase, alegând „o reţetă de tăiţei de casă cu ouă specifică zonei Ardealului„. Richard Hutton lucra în acea perioadă ca electromecanic la o fabrică de utilaje miniere, dar în scurt timp s-a dedicat în totalitate lucrului la producţia de paste făinoase. Toţi cei cinci implicaţi în firmă erau membri ai familiei: „tatăl, mama, sora, cumnatul şi cu mine„. Au început astfel să facă fără niciun utilaj câte 20-30 de kilograme de paste pe zi. Odată ce sistemul capitalist s-a dezvoltat, şi implicit se deschideau noi magazine, creştea şi cererea; iar familia a hotărât să cumpere utilaje.

    Astfel, s-au extins şi producţia zilnică a crescut de peste cinci ori, ajungând la circa 1.000 de kilograme. Chiar şi aşa nu era de ajuns pentru a onora cererile şi pentru că în Botiz extinderea nu era posibilă, familia a ales o zonă industrială din Satu Mare, unde a construit o hală de circa 700 de metri pătraţi. Aici au început să fie produse pastele în iunie 2003: „Am diversificat atât producţia, prin paste scurte şi medii, dar am crescut şi capacitatea de producţie la 35 de tone/zi„. Ca urmare, extinderea spre pieţele din judeţele limitrofe şi din alte 15 judeţe între 2006 şi 2012 a fost inerentă. Acoperă acum toată zona Ardealului şi o parte din Moldova.

    Cu mai mult curaj, în 2012 familia Hutton a mizat pe o investiţie de 4,7 milioane de euro, cu care a fost ridicată o nouă hală pentru producţie şi au fost cumpărate tehnologiile specifice. 860.000 de euro au fost fonduri proprii, iar restul au fost împărţite între o finanţare europeană (2,1 milioane de euro) şi un credit bancar (1,74 milioane de euro). Iar utilajele folosite la retehnologizare sunt identice cu cele folosite de companiile italiene; ardelenii au acelaşi furnizor de echipamente cu fabricile Barilla, pe care membrii familiei Hutton le-au vizitat în călătoriile în Europa.

  • Planurile Cargill în 2013: a renunţat la ulei, vinde active şi vrea să ajungă în Moldova, Banat şi Crişana

    “LUCRĂM ACUM CU 1.200 DE FERMIERI ŞI CREDEM CĂ NUMĂRUL ACESTORA VA CREŞTE SPRE 2.000 ÎN URMĂTORII ANI”, declară Martin Schuldt, country manager Grains and Oilseeds Supply Chain Europe la Cargill România. Schuldt nu a dorit să facă nicio referire la rezultatele financiare de anul trecut sau previziunile pentru anul în curs, dar, conform datelor de la Ministerul Finanţelor, compania are o cifră de afaceri de 650 de milioane de euro în 2011. Cargill are pe plan local operaţiuni în comerţul cu materii prime agricole, producţia de furaje, dar şi distribuţia de pesticide, seminţe şi fertilizatori pentru agricultură.

    Agricultura românească are un mare potenţial, în opinia mai-marilor Cargill, care, atunci când au decis să intre pe piaţă, „s-au uitat la locurile cu cerere şi ofertă şi au decis că este foarte important să fim aici„, explică Schuldt, care face gesturi largi în faţa hărţii României. Concret, pentru că ţara este plasată pe Dunăre şi la malul Mării Negre şi la o aruncătură de băţ de Marea Mediterană, traderilor de cereale le este la îndemână să-şi transporte mărfurile spre zonele în care există cerere. „În nordul Africii şi în Orientul Mijlociu se înregistrează cel mai rapid ritm de creştere al cererii de carbohidraţi şi proteine„, spune şeful Cargill România.

    COMPANIA A ANUNŢAT RECENT CĂ A ÎNCHEIAT UN ACORD CU EXPUR, o filială a companiei franceze Sofiproteol, pentru vânzarea activelor sale de presare, rafinare şi îmbuteliere din România. Tranzacţia vizează şi mărcile de uleiuri vegetale îmbuteliate Untdelemn de la Bunica şi Olpo şi o parte din echipamentele de presare, rafinare şi îmbuteliere a uleiului. Ca urmare a acestei mişcări, „vom rămâne cu circa 250 de angajaţi„, declară Schuldt, al cărui principal focus pentru acest an, completează el, sunt fermierii. Toţi cei zece oameni cu care vrea să sporească echipa firmei anul acesta vor lucra pentru relaţia cu fermierii, care „au un mare potenţial de creştere a afacerilor, date fiind condiţiile naturale excelente„. Una dintre activităţile companiei este aşa-numita „pre-finanţare„ a culturilor, cea mai mare sumă acordată unui fermier pentru cultivarea terenului fiind de două milioane de dolari. „Anul acesta am acordat finanţări de 92 de milioane de dolari şi vrem ca în doi ani această sumă să ajungă la 195 milioane de dolari.”

    ŞI PENTRU CĂ PARTEA DE SUD A ŢĂRII ESTE BINE ACOPERITĂ, în această parte derulân-du-se 75% din rulajele companiei, în opinia lui Schuldt extinderea firească pentru acest an este către zona de vest a ţării şi Moldova; ţinta sa personală ca manager este ca la un moment dat Cargill să acopere şi inima ţării. În prezent, cinci tipuri de mărfuri – între care se numără grâu, porumb şi floarea- soarelui – cumpărate de la fermieri fac 95% din activitatea de comerţ a companiei, care a investit în 17 ani pe piaţa românească 110 milioane de dolari.
    Despre investiţiile concrete pe care le plănuieşte pentru acest an Schuldt nu dă detalii, dar spune că „de zece ani revizuim permanent afacerea; cumpărăm şi vindem întruna„. Compania a vândut anul trecut două silozuri din Ialomiţa către procesatorul de malţ Soufflet Group şi a închis două silozuri din judeţul Giurgiu.

    În România Martin Schuld îşi petrece 95% din timp, dar este responsabil şi de activităţile de pe piaţa bulgărească. „80% din timp lucrez la birou, iar în rest merg prin ţară la cele 26 de locaţii pe care le avem”, povesteşte şeful filialei româneşti. Originar din Germania, Schuldt locuieşte şi lucrează în România din 2005 şi a fost desemnat reprezentant al Cargill în România în 2010.

    CARGILL CONCUREAZĂ ÎN ROMÂNIA PE COMERŢUL DE CEREALE CU ALTE MULTINAŢIONALE,  cum sunt ADM (prin Alfred Toepfer), Bunge, Ameropa sau Nidera. În privinţa finanţărilor acordate fermierilor, principalul competitor al Cargill este grupul Agricover, care a dezvoltat Agricover Credit IFN, o instituţie financiară non-bancară specializată exclusiv pe finanţarea agriculturii. Valoarea creditelor acordate anul trecut a ajuns la 413 milioane de lei, cu 38% mai mult decât în 2011, iar profitul instituţiei a crescut în 2012 cu 46% faţă de anul anterior, ajungând la 11,2 milioane de lei. Anul trecut, Agricover Credit IFN a atras 12,5 mil. euro de la International Finance Corporation – divizia de investiţii a Băncii Mondiale şi 8 milioane de euro de la fondul german EFSE, precum şi peste 147 de milioane de lei de la băncile locale. Numărul fermierilor care au primit credite a crescut cu 48% faţă de  2011. „În ce priveşte finanţarea agriculturii, vedem o creştere importantă de cerere în 2013 şi sperăm că va fi chiar un an bun în termeni de plasamente, deşi contextul economic în România rămâne fragil„, declara recent Robert Rekkers, directorul general al Agricover Credit IFN. Grupul Agricover, sub umbrela căruia funcţionează mai multe companii, lucrează cu peste 3.000 de fermieri. Agricultura a fost anul trecut la nivel de economie un business de 15 miliarde de euro, în scădere cu 16% faţă de vârful de 19 miliarde de euro înregistrat în 2011.

  • Munca la negru ia amploare şi în SUA, unde economia subterană a ajuns la 2.000 miliarde de dolari

     Analiştii spun însă că economia subterană ar putea fi un factor pozitiv pentru cea reală, fiscalizată, deoarece previne o deteriorare mai accentuată a indicatorilor sectoriali şi de consum.

    “Cred că economia subterană este destul de mare în SUA. Fie că vorbim despre munca la negru sau despre imigranţii ilegali, este foarte mare”, comentează Alexandre Padilla, profesor de economie la Metropolitan State University din Denver, Colorado, citat de CNBC.

    Astfel, se estimează că activitatea economică nefiscalizată din SUA a totalizat anul trecut 2.000 de miliarde de dolari, potrivit unui studiu efectuat de economistul Edgar Feige de la Unversity of Wisconsin-Madison.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro