Tag: arta

  • Cum să-ţi faci casă într-un monument istoric

    O serie de tranzacţii imobiliare încheiate în ultimul timp au dus preţul locuinţelor în Manhattan sau în zone bune din Miami, Los Angeles ori Londra la niveluri record. Un exemplu ar fi un penthouse din Central Park West din Manhattan, pe care proprietarul său l-a vândut unui client rus pentru 88 de milioane de dolari, iar alţi proprietari încearcă deja să obţină 100 de milioane de dolari pentru locuinţele lor.

    Motivul pentru care se cer şi se şi obţin deja preţuri foarte mari pentru case în anumite zone bune ar fi, spun unii experţi, faptul că aceia care sunt dispuşi să ofere atât pentru ele le privesc ca pe nişte opere de artă. Această percepţie a cumpărătorilor se aplică atât clădirilor istorice, cât şi celor recent construite, iar un preţ de 49 de milioane de dolari pentru care s-a vândut recent o casă de secol nouăsprezece din Manhattan proiectată de un arhitect renumit pare deja mic în condiţiile actuale.

    În unele cazuri, cei ce plătesc atât de mulţi bani pentru o casă sunt şi colecţionari împătimiţi de artă. Unii experţi afirmă că ideea de casă ca operă de artă are la bază de fapt dorinţa proprietarilor de a arăta că locuinţa lor este ceva unic, la fel ca un tablou sau o sculptură, iar cine cumpără asemenea case o face din nevoia de siguranţă într-o lume a incertitudinilor. Alţii spun că, pur şi simplu, cumpărătorii nu vor decât să justifice sumele exorbitante cheltuite, nefiind vorba de nicio operă de artă.

  • Homepage cu un bec

    Socot aşa: becul cu incandescenţă a reprezentat, imediat ce a ieşit din creierii şi munca domnului Edison, nu numai iluminat mai ieftin şi de calitate, ci şi cultură mai multă şi mai accesibilă, afaceri, democraţie şi bunăstare. Preţul unei ore de citit, pe vremea când cititul era o activitate, ba chiar la modă, a scăzut considerabil faţă de perioada în care omenirea folosea lumânarea sau lampa cu gaz. Străzile au devenit mai vii, vitrinele mai colorate, teatrele mai animate, au apărut binefacerile schimbului trei şi plăcerile imaginilor şi culorii. În marea ei înţelepciune, Comisia Europeană, care ştie mult mai bine decât noi şi are şi cu ce, a decis că becurile nu mai corespund.

    Aşa că au decis că trebuie să trecem cu toţii la iluminat economic, ocazie cu care încăperile de prin case or să se transforme în frumoase săli de operaţie, iar personajele care populează încăperile în nişte frumoşi reprezentanţi ai genului zombie suferind de icter. Lumina neoanelor şi nici cea a soluţiilor conexe, halogen sau led nu-mi pare prea caldă, aşa că putem intui uşor o trecere bruscă a reclamelor la cosmetice din zona prospeţimii tenului spre cea a asigurării unor nuanţe rumene în lumină lividă, trecerea la ochelari cu lentile compensatoare şi cine mai ştie ce alte minuni tehnice.

    Undeva într-un garaj al unei unităţi de pompieri din America arde un bec. Adresa exactă este 4550 East Avenue, Livemore, California, iar becul are 110 ani. A fost fabricat înainte de 1900 de către compania Shelby Electric şi are numai patru waţi. Becul a fost făcut de mână, iar filamentul este din carbon. A fost donat unităţii de pompieri de către un ins pe nume Dennis Bernal în 1901 şi de atunci a fost aprins mai tot timpul, fiind folosit în patru sedii ale poliţiei şi pompierilor din localitate. Povestea sa a devenit publică în 1972, de asta ocupându-se un reporter pe nume Mike Dunstan. În prezent arde necontenit de 36 de ani, după ce a fost mutat într-un sediu nou. Experţii pun extraordinara sa rezistenţă pe seama puterii reduse, a faptului că a funcţionat aproape continuu şi a construcţiei fără greşeală.

    Cred că aşa ceva a devenit mai mult decât un obiect utilitar; este, în opinia mea un obiect de artă, mai reuşit decât cutiile de supă ale lui Andy Warhol şi mult mai valoros. Neîndoielnic că bătrânul bec cu filament va merge spre raftul cu amintiri, alături de pick-up şi discul de vinil, de aparatul de fotografiat cu film, de casetele VHS sau alte tehnologii desuete. De cele mai multe ori asta se cheamă progres, deşi niciun mp3 şi niciun flac nu o să-mi mai ofere senzaţia pe care mi-a dat-o “Dark Side of the Moon” pe vinil. Şi niciun led nu o să-mi mai ofere lumina micuţei veioze cu cleştişor la care citeam în tinereţe.

    Nu este nostalgie gratuită. Este de discutat în privinţa accesibilităţii becurilor economice, cu preţuri cam mari pentru media veniturilor sau în privinţa efectelor asupra sănătăţii. Nu cred că tehnologia este pregătită pentru trecere şi nu cred că fabricile chinezeşti unde se produc ororile acelea cu lumină albă respectă normele ecologice invocate de europeni. Şi, în ciuda oficialilor europeni, o să-mi setez ca homepage pagina becului din Livemore.

  • Cât costă un Kandinski (FOTO)

    Christie’s se aşteaptă ca lucrarea intitulată “Studiu pentru improvizaţie 8” (1909), pusă în vânzare de o fundaţie de binefacere elveţiană, să fie adjudecată pentru o sumă cuprinsă între 20 şi 30 de milioane de dolari, transmite Reuters.

    Cel mai mare preţ obţinut anterior la o licitaţie pentru un tablou de Kandinski este de 20,9 milioane de dolari, preţ plătit în 1990 pentru “Fugă”, pictură realizată în anul 1914:

  • Poza zilei : arta “focului de sulf”

    Poza aparţine fotografului Olivier Grunewald şi a fost făcută la mina de sulf din craterul format în vulcanul East Java din Indonezia.

    Vulcanul are o înălţime de 2,600 m, iar minerii călătoresc până la crater, apoi coboară până la adâncimea de 200 m în interior de unde extrag bucăţi mari de sulf pur pe care îl cară înapoi la o staţie de cântărit.

  • Cât de uşor s-a păcălit un miliardar (FOTO)

    Tabloul cu pricina, intitulat “Odaliscă” şi atribuit artistului rus Boris Kustodiev, a fost achiziţionat de miliardarul Viktor Vekselberg în urmă cu câţiva ani pentru suma de 1,7 milioane de lire sterline, de câteva ori mai mare de preţul de pornire.

    La ceva vreme după achiziţie, experţii angajaţi să se ocupe de colecţia de artă a miliardarului au început să se îndoiască de autenticitatea lucrării, afirmând că pigmentul folosit la semnătura artistului, care arată anul realizării ca 1919, nu a devenit disponibil pe piaţă decât după moartea acestuia, la câţiva ani de la pictarea tablolui.

    Vekselberg s-a adresat instanţei pentru a-şi recupera banii plătiţi pe pictură, iar instanţa i-a considerat cererea întemeiată, obligând casa Christie’s să-l despăgubească, scrie The Telegraph. În apărarea sa, casa de licitaţii, care mai vânduse şi anterior pictura altor colecţionari, a susţinut că pigmentul folosit în semnătură exista în 1919, dar nu se folosea pe scară largă şi că tabloul, chiar dacă nu reprezintă o capodoperă a artistului, a fost totuşi pictat de el, într-o perioadă în care Boris Kustodiev avea o situaţie materială precară şi căuta să-l vândă repede pentru a-şi întreţine familia.

  • Ce face designerul Won Park cu bancnote de un dolar – GALERIE FOTO

    Este o schimbare majoră faţă de obişnuita artă origami, pentru că bancnotele sunt dreptunghiulare, în timp ce maeştrii japonezi folosesc pătrate din hârtie; în acelaşi timp Won Park este şi cratorul tiparelor după care este îndoită hârtia. De remarcat, creaţiile sale au fost realizate numai prin plierea bancnotelor, fără adezivi, fără instrucţiuni, fără bandă adezivă.

  • Cum să faci artă cu muncitori vii – GALERIE FOTO

    O serie excepţională şi inedită de fotografii. Ideea pare comună, dar nu a mai făcut-o nimeni aşa de inspirat.

  • Ceasuri (din) beton, făcute de Dzmitry Samal

    Vor fi produse numai 100 de ceasuri elveţiene cu această marcă iar preţul de vânzare se învârte în jurul a 1.200 de dolari, relatează The Coolist. Brăţara ceasului este din cauciuc, este funcţională şi are un design bărbătesc. Compoziţia designului reuneşte într-un mod interesant elemente contrastante, cum sunt culorile puternice şi accentele aduse de betonul şlefuit.

    Samal a mai realizat, în afară de desingul auto – care l-a consacrat – şi colecţii de mobilier, accesorii, ochelari se soare sau poşete.

  • Cât costă cel mai ieftin ocol al Pământului

    “The Complete Spot Paintings: 1986-2011”, un spectacol de lucrări de artă al artistului birtanic Damien Hirst, a avut loc simultan în 11 locuri de pe Glob la începutul acestui an. Cu acest prilej, Hirst a lansat o provocare: cel care va reuşi să-i viziteze toate galeriile – trei la New York, două la Londra, câte una în Atena, Geneva, Hong Kong, Los Angeles, Paris, Roma – înainte ca acestea să se închidă va primi o operă de-a sa, estimată la valoarea de 3.500 de dolari.

    “M-am întrebat cum ar fi să fac o cursă în jurul lumii. Îmi plac provocările, aşa că am decis să iau în serios propunerea lui Hirst întrebându-mă: <Pot să fac ocolul planetei cu mai puţin de 3.500 de dolari?>”.

    Nota de plată – ocolul Pământului în opt zile

    $290 – Zborul de la New York la Los Angeles +
    $824 – Zborul de la Los Angeles la Hong Kong
    $608 – Zborul de la Hong Kong la Atena
    $158 – Zborul de la Atena la Roma
    $73 – Zborul de la Roma la Geneva
    $106 – Trenul de la Geneva la Paris
    $115 – Trenul de la Paris la Londra
    $159 + 30,000 frequent flier miles – Zborul de la Londra la New York
    $100 – Cazare la hotel în Londra
    $39 – Cazare Hong Kong
    $107 – Mâncare şi băuturi
    $88 – Transport public
    $85 – Cheltuieli pe taxi
    $19 – Taxe de intrare
    $13 – Brânzeturi
    $4 – Suveniruri


    Total: 2.790 de dolari sau 10.323 de lei

    Pentru a-şi reduce cât mai mult cheltuielile, Jason Lee a ales să doarmă în avion şi să manânce pe cât posibil la bordul aeronavelor sau la galeriile de artă vizitate şi să folosească în repetate rânduri transportul public. Povestea completă a călătoriei, redată chiar de cel care a făcut-o, este disponibilă în Wall Street Journal.

    VEZI MAI MULTE GALERII FOTO MAI JOS


  • Arta 3D cu care poţi interacţiona – GALERIE FOTO

    Vizitatorii au fost încurajaţi să interacţioneze cu picturile şi să devină, astfel, o parte din opera de artă; expoziţia s-a transformat astfel într-o bună oportunitate de a face fotografii interesante.