Prin fata cladirii care ascunde buncarul de date din Bucuresti
al Romtelecom pasesc zilnic cel putin cateva sute de trecatori,
fara nicio banuiala despre ce se intampla in spatele gardurilor
inalte. E de ajuns insa doar sa te apropii ca sa-ti dai seama cat
de securizat este perimetrul. Trei paznici imbracati in uniforma ne
intampina si ne iau imediat la intrebari si, probabil, niste
perechi de ochi ne urmaresc atent din spatele vreunui panou cu
multe ecrane, pe care sunt difuzate in timp real imaginile filmate
de camerele de supraveghere. Apoi, semn ca am trecut testul, poarta
se deschide pe jumatate si suntem lasati sa intram in incinta.
Putini trec cu regularitate acest prag, mai ales ca uriasul
“motor” din spate functioneaza cu control la distanta, iar la
nevoie exista personal IT specializat gata sa ajunga in cel mult
jumatate de ora la fata locului, asa ca vizita noastra li se pare
cel putin neobisnuita. Camere de luat vederi sunt peste tot,
suficiente incat sa poata fi urmarita in orice moment fiecare
miscare din orice incapere, dupa cum spune Catalin Dumitrescu,
managerul CyberHost, cum este numit centrul de date. La sistemul de
securitate se adauga o serie de senzori de proximitate si de
miscare. La intrare exista o perdea de infrarosu, prin care se
contabilizeaza numarul persoanelor care intra si ies din zona de
securitate a cladirii, iar usile sunt inchise cu yale
electromagnetice.
Toate aceste masuri de siguranta sunt necesare oricarui buncar
de date, pentru ca pe serverele aflate in interior sunt stocate,
cel putin in doua exemplare, informatii confidentiale ale
clientilor, de la baze de date si pana la documente interne. In
principiu, in jur de 100 de clienti din randul bancilor, al
operatorilor telecom sau al companiilor auto, la care se adauga
alte cateva mii sau chiar zeci de mii de firme mici, incredinteaza
Romtelecom date sensibile care, daca ar ajunge pe maini gresite, ar
putea aduce prejudicii financiare consistente. Asa se explica si
faptul ca din sirurile de dulapuri negre se disting pe alocuri
unele incuiate
intre gratii, iar cheia exista in doua exemplare, la client si la
specialistul IT care se ocupa de acel client.
“Factorul uman este cea mai mica dintre probleme, prin
comparatie cu factori precum caderi de curent, incendii sau
cutremure”, precizeaza George Makowski, directorul executiv
comercial pentru segmentul clientilor de business din cadrul
Romtelecom. CyberHost este legat la doua surse separate de curent,
din colturi diferite ale Capitalei, primele doua incaperi ale
cladirii fiind tocmai cele care adapostesc infrastructura de
energie electrica. Prin absurd, daca ambele retele ar fi afectate,
centrul de date ar functiona pe baterii, care pot mentine sistemul
pana la 30 de minute, timp in care pornesc generatoarele de
rezerva, functionale pe baza de combustibil chiar si cateva zile.
“Consumul este oricum mare, motiv pentru care insistam pe
eficientizare. Am tot citit despre tendintele de a raci centrele de
date folosind vant polar sau de a alimenta prin forta valurilor.
Pare o gluma, dar nu este. In Bucuresti nu putem insa folosi
asemenea resurse naturale”, spune Dumitrescu,.