BusinessMagazin

Tag: prezentare

  • Christian Mazauric este noul CEO al Brico Depot România

    Kingfisher, lider european pe piaţa do it yourself şi home improvement şi al treilea ca mărime la nivel mondial, îl învesteşte pe Christian Mazauric în funcţia de CEO al Brico Dépôt România, responsabil cu dezvoltarea viziunii şi performanţei companiei pe piaţa locală.

    Domnul Mazauric îşi va exercita noile responsabilităţi, urmând să contribuie la accelerarea creşterii sustenabile a Brico Dépôt în România, asigurând o mai bună adaptare a formatului specific Brico Dépôt la piaţa locală, precum şi alinierea operaţiunilor la celelalte zone în care compania este prezentă.

    Christian Mazauric are peste 20 de ani experienţă profesională, deţinând anterior funcţia de Chief Finance Officer la B&Q Regatul Unit & Irlanda. Anterior, a petrecut 11 ani la Castorama Franţa şi alţi şase la Marks & Spencer în Regatul Unit.

    Noul CEO Brico Dépôt România îl urmează în funcţie pe Patrick Papot, al cărui mandat s-a concentrat pe transformarea celor 15 unităţi Bricostore pe care Kingfisher le-a achiziţionat în 2013. După ce şi-a încheiat cu succes misiunea la finele acestei veri, domnul Papot a preluat o nouă poziţie în cadrul grupului.

    Christian Mazauric a absolvit Universitatea Lumière din Lyon, deţinând de asemenea o specializare în control financiar obtinută în cadrul unei şcoli de business din Franţa. Şi-a dezvoltat cariera începând din 1995, activând timp de 8 ani în operaţiuni comerciale în Europa de Vest şi a urcat în ierarhie până la poziţia de  Chief Finance Officer, funcţie pe care a exercitat-o timp de 8 ani.

    Brico Dépôt a fost înfiinţat în 1993 în Reims (Franţa). Are în prezent 112 de magazine în Franţa şi 24 în Spania. Brico Depôt vizează în primul rând pasionaţii DIY şi constructorii profesionişti.

  • Omul de afaceri care a fondat una dintre cele mai mari şi mai influente bănci de investiţii din lume

    Marcus Goldman (1821-1904) este bancherul şi omul de afaceri american care a fondat Goldman Sachs, una dintre cele mai mari şi mai influente bănci de investiţii din lume. Marcus Goldman s-a născut în Trappstadt, Bavaria, în familia lui Ella şi Wolf Goldman, care lucra atât ca profesor, cât şi ca negustor de vite pentru a-şi întreţine familia. A studiat în cadrul unei şcoli pentru elevi creştini şi evrei unde a excelat, mai ales la matematică, şi a învăţat şi limba engleză. A fost nevoit să emigreze împreună cu unul dintre fraţii săi în Statele Unite ale Americii în 1848, odată cu marele val de migranţi evrei rezultat în urma revoluţiilor din acel an din statele germane. Au fost nevoiţi să plătească în plus faţă de costul călătoriei o „taxă de evrei“ de 50 de dolari (aproximativ 1.400 de dolari în prezent).

    La sosirea în SUA, Marcus Goldman a devenit comerciant ambulant, lucrând în afacerea cu bunuri de larg consum deţinută de fiul administratorului clădirii în care locuia. Vindea tutun şi alte produse pe străzile din Philadelphia cu un cărucior tras de cal şi petrecea chiar şi 14 ore pe zi muncind. După ce s-a căsătorit şi a observat că numărul de migranţi ce soseau în Philadelphia era din ce în ce mai mare, s-a gândit la realizarea unei afaceri prin care să vândă haine ieftine proaspeţilor sosiţi. A aplicat pentru un împrumut de 5 dolari (circa 150 de dolari în prezent), a cumpărat o maşină de cusut cu care soţia sa (care sosise în America tot în 1848) croia hainele şi a închiriat un spaţiu pentru magazinul său. Afacerea a devenit prosperă în scurt timp, dar, la presiunea soţiei sale, dornică să experimenteze viaţa din New York, a vândut afacerea.

    În 1869, s-a mutat împreună cu cei cinci copii şi soţia sa în New York City. Acolo a devenit broker – a agăţat numele firmei sale pe strada Pine din Manhattanul de jos, „Marcus Goldman & Co.“. A fost unul dintre pionierii folosirii tranzacţiilor cu hârtii de valoare (obligaţiuni pe termen scurt) pentru comercianţii care nu aveau altfel acces la capital cu dobânzi favorabile şi a reuşit încă de la început să tranzacţioneze de unul singur hârtii de valoare de 5 milioane de dolari pe an. Chiar dacă avea succes, afacerea sa era mică prin comparaţie cu cele ale altor bancheri evrei germani. Spre exemplu, concernul J & W Seligman & Co. avea un capital de lucru de 6 milioane de dolari în 1869 (echivalentul a peste 100 de milioane de dolari în prezent) şi era o prezenţă activă în subscrierea şi tradingul obligaţiunilor companiilor feroviare.

    Cea mai tânără din fiicele sale, Louisa, s-a căsătorit cu Samuel Sachs, fiul unor prieteni apropiaţi, imigranţi şi ei, iar în 1882 Goldman l-a invitat pe Sachs să i se alăture în afacere, schimbând numele firmei în M. Goldman and Sachs. În scurt timp, noua firmă genera tranzacţii de peste 30 de milioane de dolari anual, iar capitalul acesteia ajunsese la 100.000 de dolari (echivalentul a aproximativ 2,4 milioane de dolari în prezent). Timp de aproximativ 50 de ani de la lansarea companiei, toţi partenerii Goldman Sachs au fost membri ai familiei. În 1885, Goldman i-a cooptat în afacere pe fiul său Henry şi pe ginerele Ludwig Dreyfuss şi a adoptat astfel numele actual al fimei, Goldman Sachs & Co. În 1894 Henry Sachs s-a alăturat şi el afacerii, iar în 1896 compania s-a listat la bursa din New York.

    Goldman s-a retras din afacere la 73 de ani şi a lăsat conducerea firmei în mâinile fiului său, Henry Goldman, şi ale ginerelui, Samuel Sachs.

  • Noi probleme pentru McDonald’s. Ce produs al companiei este aspru criticat

    McDonald’s a prezentat un nou model de burger în China, iar reacţia publicului este extrem de negativă. The Modern China Burger foloseşte un tip de pâine cu cereale care are o culoare gri şi va fi disponibil până pe 3 noiembrie, scriu cei de la Business Insider.

    Şi alte companii au experimentat în trecut, un exemplu fiind hamburgerul negru al celor de la Burger King, numit kuro burger, care a fost destinat pieţei din Japonia.

    “Pe lângă faptul că are o culoare asociată cu plictiseală, feliile de pâine seamănă cu două pietre”, au scris cei de la Grub Street.

    Cu toate acestea, cei de la Time Out Beijing au apreciat calitatea şi gustul produsului.

    În luna septembrie, McDonald’s a anunţat că va lansa în Germania primul său hamburger cu carne de vită 100% organică, în încercarea de a se adapta cerinţelor în creştere din partea consumatorilor privind mâncarea naturală şi mai puţin procesată, potrivit Reuters.

    Acest hamburger cu carne de vită organică, intitulat “McB”, va fi disponibil în reţeaua de restaurante McDonald’s din Germania pentru o perioadă limitată, respectiv între 1 octombrie şi 18 noiembrie.

    Hamburgerul “McB” va fi preparat din carne de vită provenită de la ferme din Germania şi Austria, care sunt certificate pentru produsele organice pe care le furnizează.

    Lansarea acestui hamburger face parte din strategia noului director executiv al celui mai mare lanţ de restaurante din lume în funcţie de venituri, Steve Easterbrook, de a transforma McDonald’s într-o companie “modernă şi progresivă” în privinţa produselor pe care le oferă clienţilor săi.

  • Cât de ticălos a fost Steve Jobs şi cum va prezenta Hollywoodul asta

    Viaţa lui Steve Jobs a devenit în ultimii ani subiect de filme şi documentare. Dar calitatea producţiilor lasă mult de dorit, iar speranţele publicului se îndreaptă către filmul care va debuta la sfârşitul acestei săptămâni şi care poartă numele fondatorului Apple.

    Noul film, numit chiar Steve Jobs, îl prezintă pe acesta într-o lumină diferită, exploatând duritatea cu care el îşi trata angajaţii şi propria familie. Scenariul a pornit numeroase controverse, iar CEO-ul actual al Apple, Tim Cook, l-a numit pe scenaristul Aaron Sorkin „un oportunist“.

    Lauren Powell Jobs, văduva celui care a pus bazele companiei Apple, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru ca filmul să nu vadă lumina zilei. Potrivit Daily Mail, Powell Jobs i-a contactat personal pe Leonardo DiCaprio şi Christian Bale, pentru a-i convinge să nu accepte rolul principal. În cele din urmă, rolul lui Steve Jobs va fi interpretat de Michael Fassbender, chiar dacă acesta nu a fost prima opţiune a producătorilor. Văduva lui Steve Jobs a încercat chiar să blocheze finanţarea producţiei, determinându-i pe cei de la Sony să cedeze drepturile de distribuţie celor de la Universal.

    Aaron Sorkin şi-a bazat scenariul, în mare măsură, pe biografia lui Jobs semnată de Walter Isaacson, carte pe care Lauren Powell Jobs o consideră „nedreaptă“. „Ne-a spus de nenumărate ori că nu îi place cartea şi că un film bazat pe această carte nu va reflecta cu acurateţe viaţa lui Steve“, a declarat producătorul Scott Rudin pentru Wall Street Journal. El a mai spus că i-a oferit lui văduvei lui Jobs posibilitatea de a viziona filmul înainte să ajungă pe marile ecrane, dar aceasta l-a refuzat.

    Filmul, care îi mai are în distribuţie pe Kate Winslet şi Seth Rogen, părea că nu va mai ajunge în sălile de cinema. Regizorul Danny Boyle a recunoscut problemele ridicate atât de Lauren Powell Jobs cât şi de Apple: „Am trecut prin momente dificile, dar nu mai are rost să le detaliem“.

    Danny Boyle nu a fost nici el prima opţiune pentru scaunul de regizor, fiind cooptat după ce David Fincher a cerut un salariu de 10 milioane de dolari şi un buget de 45 de milioane – mai mult decât a fost dispusă Sony să investească în film.
    „Steve Jobs“ nu este primul film despre viaţa celui care a dat lumii Apple; alte trei filme de lungmetraj l-au avut ca personaj principal – Pirates of Silicon Valley, iSteve şi Jobs.

    PIRATES OF SILICON VALLEY este un film de televiziune din 1999 care aduce în prim-plan competiţia dintre Bill Gates, fondatorul Microsoft, şi Steve Jobs. Distribuţia i-a inclus pe Noah Wyle în rolul lui Jobs (ER, A Few Good Men) şi Anthony Michael Hall în rolul lui Gates (The Breakfast Club, Edward Scissorhands), iar regia a fost semnată de Martyn Burke (Witnesses, Under Fire: Journalists in Combat).

    Filmul a primit recenzii destul de bune, dar faptul că a fost lansat doar pe micile ecrane a limitat mult potenţialul său. Pirates of Silicon Valley rămâne însă, până în ziua de azi, cel mai bun film avându-l ca personaj central pe Steve Jobs.

    ISTEVE (2013) a fost o parodie lansată online la scurt timp după moartea lui Jobs. Rolurile principale au fost semnate de Justin Long (Veronica Mars, Best Man Down), Jorge Garcia (How I Met Your Mother, Fringe, Lost) şi Art Evans (Die Hard, Metro, Fright Night), în vreme ce regia a fost semnată de Ryan Perez, cunoscut mai mult pentru scurt-metraje. Filmul nu s-a luat în serios şi nu a fost luat în serios; este considerat drept cel mai slab proiect legat de viaţa fondatorului Apple.

    JOBS (2013) este singurul film din această listă care a ajuns pe marile ecrane. Avându-l pe Ashton Kutcher în rolul principal, Jobs a beneficiat de un marketing impresionant, dar a dezamăgit la mai multe capitole. Interpretarea lui Kutcher este primul lucru care vine în minte: actorul dovedeşte încă o dată că locul său este în comedii şi nu în filme cu un puternic accent dramatic. Josh Glad (Love and Other Drugs, The Wedding Ringer), Lukas Haas (Inception, Witness) şi Dermot Mulroney (The Grey, About Schmidt) completează distribuţia, iar scenariul şi regia sunt semnate de Matt Whiteley, respectiv Joshua Michael Stern (Swing Vote, Neverwas).

    Având în minte aceste încercări nereuşite de a-l portretiza pe unul dintre cei mai de succes antreprenori ai ultimului secol, spectatorii îşi pun speranţe mari în filmul semnat de Danny Boyle. Fassbender este un actor nominalizat la Oscar, iar Winslet şi Boyle sunt câştigători ai acestui premiu. Aşteptările sunt astfel justificate, dar rămâne de văzut dacă Steve Jobs va fi într-adevăr un film reuşit.

     

  • Cât de ticălos a fost Steve Jobs şi cum va prezenta Hollywoodul asta

    Viaţa lui Steve Jobs a devenit în ultimii ani subiect de filme şi documentare. Dar calitatea producţiilor lasă mult de dorit, iar speranţele publicului se îndreaptă către filmul care va debuta la sfârşitul acestei săptămâni şi care poartă numele fondatorului Apple.

    Noul film, numit chiar Steve Jobs, îl prezintă pe acesta într-o lumină diferită, exploatând duritatea cu care el îşi trata angajaţii şi propria familie. Scenariul a pornit numeroase controverse, iar CEO-ul actual al Apple, Tim Cook, l-a numit pe scenaristul Aaron Sorkin „un oportunist“.

    Lauren Powell Jobs, văduva celui care a pus bazele companiei Apple, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru ca filmul să nu vadă lumina zilei. Potrivit Daily Mail, Powell Jobs i-a contactat personal pe Leonardo DiCaprio şi Christian Bale, pentru a-i convinge să nu accepte rolul principal. În cele din urmă, rolul lui Steve Jobs va fi interpretat de Michael Fassbender, chiar dacă acesta nu a fost prima opţiune a producătorilor. Văduva lui Steve Jobs a încercat chiar să blocheze finanţarea producţiei, determinându-i pe cei de la Sony să cedeze drepturile de distribuţie celor de la Universal.

    Aaron Sorkin şi-a bazat scenariul, în mare măsură, pe biografia lui Jobs semnată de Walter Isaacson, carte pe care Lauren Powell Jobs o consideră „nedreaptă“. „Ne-a spus de nenumărate ori că nu îi place cartea şi că un film bazat pe această carte nu va reflecta cu acurateţe viaţa lui Steve“, a declarat producătorul Scott Rudin pentru Wall Street Journal. El a mai spus că i-a oferit lui văduvei lui Jobs posibilitatea de a viziona filmul înainte să ajungă pe marile ecrane, dar aceasta l-a refuzat.

    Filmul, care îi mai are în distribuţie pe Kate Winslet şi Seth Rogen, părea că nu va mai ajunge în sălile de cinema. Regizorul Danny Boyle a recunoscut problemele ridicate atât de Lauren Powell Jobs cât şi de Apple: „Am trecut prin momente dificile, dar nu mai are rost să le detaliem“.

    Danny Boyle nu a fost nici el prima opţiune pentru scaunul de regizor, fiind cooptat după ce David Fincher a cerut un salariu de 10 milioane de dolari şi un buget de 45 de milioane – mai mult decât a fost dispusă Sony să investească în film.
    „Steve Jobs“ nu este primul film despre viaţa celui care a dat lumii Apple; alte trei filme de lungmetraj l-au avut ca personaj principal – Pirates of Silicon Valley, iSteve şi Jobs.

    PIRATES OF SILICON VALLEY este un film de televiziune din 1999 care aduce în prim-plan competiţia dintre Bill Gates, fondatorul Microsoft, şi Steve Jobs. Distribuţia i-a inclus pe Noah Wyle în rolul lui Jobs (ER, A Few Good Men) şi Anthony Michael Hall în rolul lui Gates (The Breakfast Club, Edward Scissorhands), iar regia a fost semnată de Martyn Burke (Witnesses, Under Fire: Journalists in Combat).

    Filmul a primit recenzii destul de bune, dar faptul că a fost lansat doar pe micile ecrane a limitat mult potenţialul său. Pirates of Silicon Valley rămâne însă, până în ziua de azi, cel mai bun film avându-l ca personaj central pe Steve Jobs.

    ISTEVE (2013) a fost o parodie lansată online la scurt timp după moartea lui Jobs. Rolurile principale au fost semnate de Justin Long (Veronica Mars, Best Man Down), Jorge Garcia (How I Met Your Mother, Fringe, Lost) şi Art Evans (Die Hard, Metro, Fright Night), în vreme ce regia a fost semnată de Ryan Perez, cunoscut mai mult pentru scurt-metraje. Filmul nu s-a luat în serios şi nu a fost luat în serios; este considerat drept cel mai slab proiect legat de viaţa fondatorului Apple.

    JOBS (2013) este singurul film din această listă care a ajuns pe marile ecrane. Avându-l pe Ashton Kutcher în rolul principal, Jobs a beneficiat de un marketing impresionant, dar a dezamăgit la mai multe capitole. Interpretarea lui Kutcher este primul lucru care vine în minte: actorul dovedeşte încă o dată că locul său este în comedii şi nu în filme cu un puternic accent dramatic. Josh Glad (Love and Other Drugs, The Wedding Ringer), Lukas Haas (Inception, Witness) şi Dermot Mulroney (The Grey, About Schmidt) completează distribuţia, iar scenariul şi regia sunt semnate de Matt Whiteley, respectiv Joshua Michael Stern (Swing Vote, Neverwas).

    Având în minte aceste încercări nereuşite de a-l portretiza pe unul dintre cei mai de succes antreprenori ai ultimului secol, spectatorii îşi pun speranţe mari în filmul semnat de Danny Boyle. Fassbender este un actor nominalizat la Oscar, iar Winslet şi Boyle sunt câştigători ai acestui premiu. Aşteptările sunt astfel justificate, dar rămâne de văzut dacă Steve Jobs va fi într-adevăr un film reuşit.

     

  • American Ultra: o combinaţie ciudată de violenţă, suprarealism şi, pe alocuri, ceva umor

    Deşi prezentat drept comedie, American Ultra este o combinaţie ciudată de violenţă, suprarealism şi, pe alocuri, ceva umor. Nu vă lăsaţi păcăliţi de trailer: toate momentele cât de cât amuzante sunt înghesuite în cele două minute de prezentare a filmului.

    Singura parte bună este interpretarea semnată de Kristen Stewart, care s-a simţit mult mai bine în rolul său decât Jesse Eisenberg. Eisenberg a mai jucat în filme fără prea multă logică, precum Zombieland sau Adventureland, dar în respectivele cazuri a reuşit măcar să fie amuzant; nu este cazul aici.

    Filmul spune povestea lui Mike Howell (Eisenberg), un vânzător de la un supermarket, care suferă de atacuri de panică; ca să scape de ele, Howell umblă aproape tot timpul drogat. Brusc, el se trezeşte vânat de diverşi indivizi şi îşi dă seama că este de fapt un agent secret. Pentru cei care ţin neapărat să vadă filmul, nu o să dezvălui şi alte elemente din scenariu lipsite de logică.

    Scenele de acţiune sunt pline de imagini violente inspirate parcă de filmele lui Tarantino, dar lipsite de inteligenţa regizorală a acestuia.

    American Ultra îi are în distribuţie pe Jesse Eisenberg (The Social Network, Now You See Me, The End Of The Tour), Kristen Stewart (seria Twilight, Clouds of Sils Maria, Still Alice), Connie Britton (Me and Earl and the Dying Girl, This Is Where I Leave You) şi Topher Grace (Interstellar, Too Big To Fail, Valentine’s Day). Regia este semnată de Nima Nourizadeh (este al doilea lungmetraj al său, după Project X), iar scenariul de Max Landis, cunoscut pentru Mr. Right, Me Him Her şi Chronicle.

    Performanţele financiare ale filmului sunt şi ele grăitoare pentru calitatea acestuia: încasări de 15 milioane de dolari faţă de un buget de 28 de milioane.

    În concluzie: American Ultra este pur şi simplu un film ce nu merită vizionat.

    Nota: 4/10

     

  • MedLife ar putea ajunge la o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro până la sfârşitul anului

    Operatorul de servicii medicale private MedLife, a raportat la nivelul primelor nouă luni din acest an o cifră de afaceri cumulată în valoare de 67,8 milioane euro, în creştere cu 16% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Totodată, strict la nivelul trimestrului III din 2015, compania a anunţat o creştere de 25% comparativ cu perioada similară a anului trecut.

    Rezultatele obţinute sunt în linie cu obiectivele de business anunţate, ritmul de creştere al companiei fiind în continuare dublu faţă de media pieţei. Potrivit lui Mihai Marcu, preşedintele Consilului de Administraţie al MedLife, compania va depăşi 90 de milioane de euro din creştere organică şi sunt premize să depăşească 100 de milioane de euro în acest an, dacă va finaliza achiziţiile demarate.

    Potrivit reprezentanţilor MedLife, aceste rezultate se datorează şi unui aflux important de pacienţi care se observă pe toate segmentele de activitate: clinici, spitale, maternităţi şi laboratoare, pe fondul îmbunătăţirii perspectivelor de creştere economică, dar şi a încrederii faţă de serviciile medicale oferite în mediul privat. „Asistăm la o creştere din ce în ce mai mare a numărului de pacienţi care sunt dispuşi să aleagă sistemul medical privat în detrimentul spitalelor de stat sau chiar al celor din străinătate. Zilnic ne trec pragul mii de pacienţi care îşi fac analize, aleg să nască sau să se opereze la noi, iar numărul acestora este într-o dinamică continuă. Am depăşit 1,5 milioane de pacienţi unici în rândul clienţilor din sfera de retail (fee for service), iar în rândul abonaţilor am ajuns, la finalul lunii septembrie, la un număr de 430.000 de clienţi, respectiv la o cotă de piaţă de peste 50% din sectorul corporate la nivel naţional. Este pentru prima dată când un operator medical din România ajunge la o astfel de performanţă”, a declarat Mihai Marcu, Preşedinte al Consiliului de Administraţie MedLife.

    Totodată, reprezentanţii companiei arată că evoluţia din primele nouă luni se datorează şi noilor unităţi deschise în ultima perioadă. Astfel, dacă în 2014 MedLife a inaugurat 3 unităţi noi, hyperclinicile din Iaşi, Galaţi şi Constanţa, anul acesta numărul unităţilor noi deschise se ridică la cinci – compania a deschis o hyperclinică în Berceni, o clinică de stomatologie în Unirii, un spital în Titan, un centru de excelenţă în cardiologie intervenţională în Griviţa şi o hyperclinică la Cluj, acest din urmă proiect urmând să fie inaugurat oficial la finalul lunii octombrie.

    Suplimentar proiectelor de dezvoltare de tip green field, MedLife a continuat să investească în achiziţii. Astfel, în luna februarie anul acesta, compania a finalizat preluarea pachetului majoritar de 55% din cadrul grupului Sama&Ultratest din Craiova, marcând astfel prezenţa la nivel naţional şi, totodată, a şasea tranzacţie de preluare a unui operator local, derulată în ultimii cinci ani.

    „Credem că am acumulat o experienţă importantă în achiziţii, detaliu care ne ajută foarte mult în relaţia cu noii noştri parteneri. Mai mult, spre deosebire de concurenţii noştri care, fie încă nu au experienţa necesară, fie au efectuat achiziţii prin diluarea acţionarilor fondatori, în cazul MedLife toate cele 6 companii achiziţionate, fără excepţie, sunt conduse şi în prezent de persoanele care au fondat companiile, chiar şi business-urile preluate în proporţie de 100%. Acest context ne încurajează să continuăm acest demers, antreprenorii români, fondatori ai companiilor medicale, fiind interesaţi de dezvoltarea businessurilor proprii alături de MedLife.  În acest moment, avem în lucru şase tranzacţii de dimensiuni medii şi mici şi suntem în discuţii pentru demararea unei tranzacţii de dimensiuni mai mari. Dacă finalizăm toate cele şase tranzacţii medii şi mici demarate deja, vom adăuga aproximativ 9-10 milioane de euro la cifra de afaceri, astfel încât să ajungem la 100 de milioane de euro sau chiar să depăşim această valoare. Dacă reuşim să materializăm discuţiile pentru încă o tranzacţie de peste 10 milioane de euro, vom crea un ecart între noi şi competitori de peste 50 de milioane de euro” a spus Mihai Marcu.

    În ceea ce priveşte evoluţia pieţei serviciilor medicale private din acest an, reprezentanţii companiei spun că trendul a fost unul pozitiv, ritmul de creştere fiind de 8-10%. Pronosticul pentru finalul de an rămâne, însă, unul rezervat, datorită măsurilor legislative anunţate în ultima perioadă, care ar putea duce la creşterea sau la stagnarea pieţei. Potrivit acestora, hotărârea privind majorarea cu 25% va avea un impact important asupra întregului sistemul medical şi implicit asupra sectorului privat, prin urmare toate majorările bugetare care vor fi aplicate trebuie susţinute transparent pentru toate instituţiile sanitare, atât în sistemul public cât şi în cel privat.   

    „Finanţarea instituţiilor sanitare de către Casa Naţională de Asigurări, se face în baza a trei indicatori principali: numărul de paturi, ICM-ul (indicele de complexitate a cazurilor) şi TCP-ul (tariful per caz ponderat). În cazul de faţă, numărul de paturi rămâne neschimbat în acest moment, ICM-ul este calculat în baza situaţiilor raportate de către spitale la nivelul anului 2014 şi singurul indicator care poate suferi modificări rămâne tariful per caz ponderat alocat de CNAS. Prin urmare, singura măsură reală care poate fi aplicată transparent de către stat pentru a susţine majorarea salarială este creşterea tarifului per caz ponderat, măsură ce se aplică în egală măsură atât spitalelor publice cât şi celor private. În opinia noastră, alte modalităti de finanţare a spitalelor decât cele stabilite în contractul cadru şi normele metodologice de aplicare ale acestuia sunt total netransparente şi duc într-o zonă clară de neloialitate concurenţială. În acest sens, intenţionăm să adresăm o solicitare expresă către Consiliul Concurenţei în cursul acestei săptămâni”, a mai spus Mihai Marcu.

    MedLife activează pe piaţa din România din 1996, fiind cel mai mare operator privat de servicii medicale de pe piaţa locală. Compania acoperă toate zonele de activitate medicală: ambulatoriu, spitale, maternităţi, laboratoare, farmacii, toate acestea constituind Sistemul Medical MedLife. În prezent, MedLife îşi desfăşoară activitatea în 16 Hyperclinici din Bucureşti, Timişoara, Braşov, Arad, Craiova, Galaţi, Iaşi şi Cluj, 18 laboratoare proprii de analize, 10 unităţi spitaliceşti în Bucureşti, Braşov, Arad, Craiova şi Iaşi, dintre care un spital de Pediatrie, unul de Ortopedie şi unul de Obstetrică-Ginecolgie, 3 maternităţi în Bucureşti şi în ţară, 30 de centre medicale generaliste în Bucureşti şi în ţară, 12 centre de excelenţă cu specializare unică, 8 farmacii proprii reunite sub reţeaua PharmaLife Med şi în colaborare cu 140 de clinici medicale partenere din toată ţara.

     

  • Xerox lansează Adaptorul Wireless pentru soluţii de imprimare

    Xerox lansează Adaptorul Wireless pentru Soluţii de Imprimare care simplifică procesul de tipărire mobilă. Dispozitivul este prezentat, pentru prima oară în România, în cadrul Internet & Mobile World 2015.

    Dispozitivul permite conectarea wireless a echipamentelor de imprimare, chiar şi în lipsa unei reţele Wi-Fi preexistente. Astfel, utilizatorii au posibilitatea de a-şi conecta dispozitivul mobil iOS sau Android™ la orice imprimantă sau echipament multifuncţional Xerox, doar cuplând dispozitivul la reţeaua ethernet a echipamentului. Conexiunea nu afectează procesele în curs de desfăşurare, cum ar fi imprimarea şi scanarea, trimiterea de faxuri prin LAN (Local Area Network) sau redirecţionarea faxurilor prin e-mail

    “Adaptorul wireless Xerox este un echipament compact, uşor de instalat, de configurat şi de gestionat prin intermediul oricărui browser web”, explică Sergiu Pop, product and marketing Manager Xerox România. “Ne dorim, prin intermediul acestui dispozitiv, să creăm o nouă experienţă de utilizare a echipamentelor de imprimare Xerox, care să faciliteze activităţile zilnice.”, a adăugat el.

    Dispozitivul Xerox permite tipărirea unei game largi de fişiere printre care fişiere  Word, Excel, PowerPoint sau PDF. Utilizatorii beneficiază de integrare cu soluţii diverse precum Apple AirPrint, Google Cloud Print v.2.0 sau Mopria.

    De asemenea, adaptorul asigură securitatea  datelor, incluzând o criptare de 256 de biţi.

    Adaptorul wireless poate fi testat de către vizitatori la Internet & Mobile World 2015, ce are loc pe 7 şi 8 octombrie la Romexpo
     

  • A doua ofensivă irlandeză


    Pe holurile hotelului în care a avut loc conferinţa Ryanair defilau câteva tinere în uniformă bleumarin. Aflu că aplicau pentru postul de însoţitor de zbor organizat de agenţia de recrutare Crewlink, care oferă companiei aeriene Ryanair personal pregătit. Concursul a fost organizat în aceeaşi zi cu evenimentul de presă în care operatorul irlandez şi-a prezentat strategia pentru perioada următoare; numărul mare de participanţi la interviul Crewlink, precum şi tonul cu care David O’Brien, directorul comercial al Ryanair, şi-a început prezentarea de la Bucureşti, indică planurile ambiţioase de creştere a prezenţei pe piaţa locală. „Avem deja o prezenţă puternică în Europa Centrală şi de Est, vom creşte până în 2024 până la 160 de milioane de pasageri transportaţi, iar un mare procentaj din această creştere va fi în această regiune. În România vom creşte la peste un milion de pasageri anul viitor“, descrie O’Brien planurile operatorului irlandez pentru piaţa locală.

    Compania aeriană low-cost înfiinţată în urmă cu aproximativ 30 de ani şi-a câştigat renumele pentru agresivitatea cu care face concurenţă celorlalţi operatori aerieni prin cele mai mici preţuri, dar şi prin inflexibilitate în serviciile oferite pasagerilor. Anul trecut, de pildă, Ryanair a operat cu un tarif mediu la biletele de avion de 47 de euro, în timp ce tariful mediu practicat de competitori a fost de 156 de euro. Compania, care are peste 190 de destinaţii în 31 de ţări, a transportat astfel anul trecut 87 de milioane de pasageri şi a ajuns la un profit net de 523 de milioane de dolari. 25% din acesta a fost realizat prin intermediul taxelor adiţionale şi al serviciilor achiziţionate de pasageri la bordul aeronavelor. Cifrele înregistrează o îmbunătăţire semnificativă în 2015: cea mai recentă prognoză oferită de companie estimează că Ryanair va transporta până la finalul anului 104 milioane de pasageri, iar profitul va depăşi pragul de un miliard de euro şi va fi cuprins între 1,18 miliarde de dolari şi 1,23 miliarde de dolari în anul fiscal ce se va încheia în martie 2016, în creştere cu 25% faţă de previziunile iniţiale. Pe termen lung însă, ambiţiile Ryanair sunt şi mai mari: un studiu citat de companie arată că, până în 2024, unu din trei europeni ar putea călători cu ei, Ryanair devenind astfel responsabil de 39% din traficul total de pasageri din Europa.

    Ryanair nu este la prima experienţă pe piaţa locală: compania a operat începând cu 2009 din România de pe aeroporturile din Constanţa şi Târgu-Mureş, activitate care a încetat doi ani mai târziu din motive comerciale, potrivit reprezentanţilor companiei. Irlandezii şi-au reînceput activităţile de pe piaţa locală anul trecut, oferind cele mai scăzute tarife pentru Londra şi Dublin. Acestea s-au dovedit populare în rândul pasagerilor români, prin urmare compania a decis să crească numărul de rute de pe aeroportul Henri Coandă pentru anul următor la 8 şi să transporte de aici peste 1 milion de pasageri. Irlandezii vorbesc şi despre deschiderea unui centru de operaţiuni în România în iarna lui 2016, odată cu livrarea a 50 din noile aeronave, dintre care o parte vor fi disponibile şi din România. Ca parte a strategiei de extindere, Ryanair şi-a propus ca până în 2019 să ajungă la peste 3 milioane de pasageri transportaţi de pe aeroportul din Bucureşti.

    Deşi direcţia Ryanair este de creştere pe piaţa din România, aceasta va fi influenţată de taxele aplicate de aeroport operatorului, potrivit lui O‘Brien. „Nu căutăm o înţelegere exclusivă pentru Ryanair, nu ştim dacă celelalte linii aeriene au parte de astfel de înţelegeri, dar suntem totuşi surprinşi de dezinteresul aeroportului în ce priveşte planul nostru“, descrie O‘Brien lipsa de reacţie a reprezentanţilor aeroportului, la patru luni după ce i-a informat în ce constau planurile lor. Potrivit directorului comercial al Ryanair, selecţia destinaţiilor viitoare ale companiei se va face în funcţie de mediul de taxare de pe aeroportul Henri Coandă. Astfel, de anul viitor vor începe să opereze pe opt rute „sigure“ (Bologna, Bruxelles Charleroi, Dublin, Londra, Madrid, Milano Bergamo, Milano Malpensa, Roma Ciampino), urmând să stabilească următoarele destinaţii din cele 194 unde compania este deja prezentă în funcţie de modul cum decurg negocierile cu aeroportul. „România are o populaţie mare, prin urmare este importantă, piaţa trebuie privită în termeni de oportunităţi, iar faptul că atât de puţini oameni zboară din Bucureşti înseamnă că există oportunităţi, or, unde există oportunităţi, există interes, dar nu la orice preţ. Vom opera pe rutele simple, dacă asta ne forţează preţurile să facem, vom deveni mai îndrăzneţi în materie de rute şi în selecţia acestora în creşterea noastră dacă preţurile ne permit acest lucru“, explică O’Brien punctul de vedere al companiei, cunoscută pentru faptul că preferă aeroporturile mai puţin costisitoare.

     

  • Enciclopedia terorismului: Talibanii, cei care au rezistat celor mai puternice armate din lume

    Business Magazin vă prezintă cele mai puternice grupări insurgente din lumea nesigură în care trăim. În numărul viitor, ISIS

    Viitoarea fază a conflictului din Afganistan poate avea consecinţe dincolo de regiune.

    Talibanii au fost înlăturaţi de la putere în Afganistan în 2001, pentru că au protejat Al-Qaeda, dar nu au fost înfrânţi în totalitate. Cu o forţă armată formată dintr-un nucleu dur estimat la circa 60.000 de luptători, talibanii sunt cea mai puternică grupare de insurgenţi din Afganistan, controlând civilii din sudul şi estul ţării. Gruparea s-a extins şi în ţara vecină, Pakistan, unde mii de luptători din vestul tribal al ţării se luptă cu forţele guvernamentale.

    În condiţiile în care misiunile internaţionale din Afganistan se apropie de sfârşit, talibanii ameninţă să destabilizeze regiunea, să adăpostească grupări teroriste cu ambiţii globale şi să anuleze progresele realizate în domeniul drepturilor omului şi economiei, în regiunile unde deţin controlul.

    Cu toate că este improbabil ca talibanii să răstoarne guvernul şi să readucă la putere emiratul, reprezintă un pericol serios pentru autorităţile de la Kabul, în timp ce Statele Unite şi NATO îşi restrâng prezenţa în regiune, potrivit unei analize realizate de organizaţia independentă Council on Foreign Relations.

    Rezistenţa insurgenţilor pune sub semnul întrebării proiectul de construcţie a statului afgan, care a costat susţinătorii internaţionali sute de miliarde de dolari.

    Coaliţia condusă de Statele Unite a înregistrat aproape 3.500 de morţi şi peste 10.000 de răniţi în luptele din Afganistan. Din 2001, cel puţin 21.000 de civili afgani au fost ucişi în conflict, iar 3 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţi.

    Retragerea forţelor internaţionale din Afganistan ridică întrebări despre strategia Pakistanului în sudul Asiei şi controlul asupra talibanilor afgani. Insurgenţii nu s-ar fi dezvoltat fără protecţia Pakistanului, al cărui sistem de securitate i-a susţinut în anii 1990 şi a menţinut legăturile cu aceştia după anul 2001.

    Pakistanul promovează de mult timp o doctrină strategică: un regim favorabil la Kabul, pentru a evita să fie prins între principalul său rival, India, la est, şi un Afganistan pro-India la vest. Alături de mai multe grupări militante, facţiunile talibane pakistaneze s-au dezvoltat în sanctuare de-a lungul frontierei pe care armata pakistaneză a creat-o pentru talibanii afgani. Dar Pakistanul nu controlează militanţii islamişti pe care i-a protejat, iar armata se confruntă în prezent cu o mişcare ale cărei obiective diferă de cele ale talibanilor afgani. Talibanii pakistanezi luptă împotriva administraţiei de la Islamabad, care a susţinut politica americană după atentatele de la 11 septembrie 2001. Mii de militanţi islamici suniţi au înfiinţat tabere rudimentare de-a lungul graniţei afgano-pakistaneze. Acolo au adăpostit luptători ai al‑Qaeda şi grupări jihadiste afiliate.

    În iunie 2013, forţele afgane au preluat responsabilitatea de la coaliţia internaţională pentru asigurarea securităţii, o precondiţie pentru retragerea zecilor de mii de militari, în frunte cu cei americani. În 2014, alegerile prezidenţiale au permis primul transfer democratic de putere în Afganistan. Aceste evoluţii ar putea reduce argumentele talibanilor, care îşi asumă rezistenţa faţă de ocupaţia străină, dar aceştia îşi justifică continuarea campaniei militare prin faptul că guvernul ar fi ilegitim şi ne-islamic, o marionetăa Occidentului.
    Pe de altă parte, persistenţa unor instituţii ale statului ineficiente, corupte şi deseori lipsite de credibilitate în Afganistan şi Pakistan ar putea da gherilelor talibane un impact supradimensionat asupra securităţii, dezvoltării şi democratizării ambelor state, după retragerea forţelor internaţionale.

    Cum au apărut Talibanii.

    În 1994, Afganistatul era dominat de anarhie. Armata Roşie a Uniunii Sovietice se retrăsese din Afganistan cu cinci ani înainte, iar sprijinul internaţional pentru jihadul antisovietic, condus de SUA şi Arabia Saudită, a dispărut la scurt timp. Afghanistanul, plin de arme, nu avea la începutul anilor 1990 un guvern sau o economie funcţională. În vidul postsovietic, mujahedinii, lorzi ai războiului care aveau ca obiectiv comun cauza antisovietică, s-au luptat pentru putere, iar guvernul condus de Partidul Democratic al Poporului din Afganistan s-a prăbuşit în 1992. Ţara s-a afundat în război civil, iar carnagiul nu a dus la un cîştigător clar.