BusinessMagazin

Tag: nume

  • Povestea suedezului care a clădit în urmă cu un secol o afacere ajunsă azi la 35 de miliarde de dolari

    Planurile sale erau însă mai ambiţioase şi, după ce a strâns suficienţi bani pentru a părăsi oraşul, s-a mutat în Stockholm. La 21 de ani s-a angajat în cadrul companiei producătoare de echipamente Öllers & Co., prima din industria electromecanică din Suedia, axată mai ales pe producţia de echipamente telegrafice. A lucrat vreme de şase ani la Öllers & Co., studiind în   timpul liber designul şi limbile străine, necesare pentru a-şi continua educaţia în afara ţării. Guvernul suedez a fost printre primele din lume care au oferit tinerilor muncitori şi studenţi burse pentru studiile în alte ţări, iar Ericsson a fost unul dintre beneficiarii acestora.

    La recomandarea lui Otter, şeful Öllers & Co., a primit două astfel de burse, prima în 1873 şi cea de-a doua în 1875, în fabrici elveţiene şi germane. Una dintre companiile în care a lucrat a fost Siemens & Halse. La întoarcerea în Suedia, în 1876, a fondat un atelier împreună cu prietenul lui, Carl Johan Andersson, cu care lucrase la Öllers & Co. Atelierul era de fapt o bucătărie de 13 mp, aflată într-o zonă centrală a Stockholmului. Investiţia iniţială a fost de 1.000 de coroane suedeze (aproximativ 150 de dolari) pe care i-a împrumutat de la Maria Stromberg din Nyagard, unul dintre cei mai activi investitori ai secolului.

    Singurul lor angajat era un asistent de 12 ani. La început, Ericsson repara instrumentele telegrafice şi alte dispozitive electrice, dar apoi a început, după propriul design, producţia unor aparate precum telegraful cu taste folosit în sistemele feroviare de atunci. Reputaţia pe care a dobândit-o l-a ajutat să obţină comenzi de la o serie de instituţii private şi publice în domenii precum telegrafia, protecţia împotriva incendiilor şi transportul feroviar. În 1878, la 32 de ani, s-a căsătorit cu Hilda Simonsson, care a devenit şi partenera lui de afaceri. În acelaşi an, a livrat primul telefon fabricat în atelierul propriu, inspirat din telefoanele americane create de Edison şi care ajunseseră să fie reparate în cadrul firmei lui.

    Momentul care a revoluţionat industria telefoniei suedeze a fost 1880, odată ce compania American Bell a construit cu echipament american prima reţea de telefonie în Stockholm. Ericsson era pe punctul de a-şi pierde piaţa, dar a evitat acest lucru după ce a câştigat un contract în defavoarea americanilor. Telefoanele lui erau considerate „mai simple, mai puternice şi mai atrăgătoare„. La începutul anului 1880, Ericsson avea zece angajaţi, iar patru ani mai târziu numărul lor ajunsese la 100.

    Compania ajunsese să producă atât pentru piaţa internă, cât şi pentru cea externă – în ţările scandinave, Rusia şi Anglia. În 1896, a transformat businessul L.M. Ericsson & Co. în Aktiebolaget L.M. Ericsson & Co., după o capitalizare de un milion de euro. A fost managing director şi preşedinte al consiliului director al noii companii până în 1903, când s-a pensionat.

  • Capitalistul săptămânii: Tomáš Jan Bat’a

     Bata este cel mai mare producător şi retailer mondial de pantofi, potrivit Guinness World Record, cu peste 14 miliarde de perechi de pantofi vândute până în prezent. Baťa s-a născut în capitala cehă Praga, în fami-lia industriaşului Tomáš Baťa Sr., cel care a fondat com-pania în 1894, în  Zlín, Ceho-slovacia. După o perioadă de ucenicie la fabrica din Zlín, Bata Jr. a preluat atribuţiile de conducere ale companiei la doar 18 ani, după ce tatăl lui a murit într-un accident de avion, în 1932.

    A studiat în Anglia, iar apoi în Canada, într-o perioadă când nazismul era la apogeu în ţara lui natală. A anticipat venirea celui de-al doilea război mondial şi, împreună cu alte 100 de familii din Cehoslovacia, s-a mutat în Canada în 1939. Au fondat acolo o fabrică de pantofi şi un centru de inginerie, într-un oraş care şi acum poartă numele companiei: Batawa, Ontario. Bata a introdus noi tehnologii în domeniu şi a ridicat mai multe fabrici.

    Depozitul companiei din Cehoslvacia avea prima instalaţie automatizată din Europa şi un sistem mecanic repetitiv de producţie, la fel ca şi cel folosit de Ford în producţia de maşini. Spre deosebire de el, Bata era preocupat şi de angajaţi, care, pe lângă salarii, erau încadraţi în programe sociale şi dispuneau de facilităţi sportive spon-sorizate de companie. La mijlocul anilor 1930, în perioada marii crize economice (1929 – 1933), compania s-a confruntat cu o dilemă: Mussolini avea nevoie de cizme pentru armată.

    Cehii se confruntau în acea perioadă cu rate uriaşe ale şomajului, iar Bata trebuia să fie pragmatic pentru a salva compania şi viaţa angajaţilor, prin urmare a obţinut contractul. După încheierea războiului, fabrica din Cehia a fost naţionalizată de comunişti, care îl numeau pe Bata „diavol capitalist„. Compania avea sediul central în Toronto, iar între 1946 şi 1960 au fost deschise 25 de noi fabrici; producţia şi vânzările s-au extins în 79 de ţări, compania avea 66 de fabrici şi 4.100 de magazine.

    Până la începutul anilor ’90, Bata vânduse aproape 300 milioane perechi de pantofi pe an şi avea peste 80.000 de angajaţi. După căderea comunismului în Cehoslovacia, în decembrie 1989, Bata s-a întors triumfal în oraşul lui natal, la cererea preşedintelui Vaclav Havel. În 2000, fabrica din Batawa (Canada) a fost închisă, iar în 2004 sediul central al companiei a fost mutat în Elveţia, sub conducerea fiului lui Baťa, Thomas G. Baťa. Bata estimează că vinde zilnic pantofi pentru mai mult de un milion de clienţi şi are 30.0000 de angajaţi, 5.000 de magazine şi 27 de fabrici.

  • Elena Băsescu acuză TVR că renunţă la transmiterea meciurilor naţionale, dar banii ajung la cântăreţii PSD

     “Toată lumea ştie că TVR se află într-un impas financiar îngrozitor sub înalt patronajul lui Claudiu Săftoiu. Se fac disponibilizări şi se renunţă la emisiuni consacrate care aduceau un minimum de rating: totul în sprijinul ideii de a «repune pe picioare» televiziunea publică. În numele austerităţii televizuale, s-a renunţat chiar şi la transmiterea meciurilor de fotbal ale echipei naţionale”, notează, pe blog, ElElena Băsescu

    Aceasta reaminteşte că şi “distinsul premier” a declarat, joi seară, că i se pare “inadmisibil” ca TVR să nu transmită meciul (România-Grecia, de vineri – n.r.), el adăugând: “O să ne uităm la RomâniaTv”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Românca de 27 de ani din Râmnicu Sărat care lucrează cu Giorgio Armani, Christian Lacroix sau Karl Lagerfeld

    Janina Nectara (27 de ani) e licentitata in politici de marketing, in cadrul ASE din Bucuresti. Concomitent a urmat si cursurile Facultatii de Stiinte Politice, de la SNSPA Bucuresti. N-a mai apucat sa-si dea cea de-a doua licenta, fiindca s-a ivit o oportunitate in Franta, pe care n-a putut s-o refuze. Azi e studenta in ultimul an la design vestimentar, la Universitatea de Vest, si petrece cam jumatate de an departe de tara. Spune ca nu s-a mutat definitiv din Romania, dar ajunge in Bucuresti doar in weekendurile in care nu participa la evenimente de moda sau nu e invitata pe la vreun cocktail cu pretentii.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Cum era să distrugă moştenitorul Fiat afacerea familiei

    A intrat în afacerea familiei în 2002, ca asistentul directorului de relaţii instituţionale. În 2003 a devenit asociat de marketing pentru Ferrari şi Maserati, devenind mai apoi director de marketing. Lapo a demonstrat în nenumărate ocazii că numele prestigios al familiei nu este singurul lucru primit moştenire, ci şi talentul şi viziunea de succes a bunicului au fost păstrate în ADN. Cel mai mare succes al său la Fiat a fost relansarea Fiatului 500, maşina considerată vedeta filmelor hollywoodiene de acum 50 de ani, şi reabilitarea numelui şi imaginii companiei.

    „Am stat acolo patru ani, dar au fost cei mai dificili ani. Nu vreau să-mi asum tot creditul, dar acesta este adevărul. A fost o perioadă complicată. Modelul Cinquecento a fost un motor de inspiraţie al Fiatului. A reinstaurat  imaginea întregii companii. E un simbol italian, precum Mini este un simbol britanic. Cu toate că părea făcut pentru afacerea familiei, în 2006 decide să plece pentru a pune bazele propriei firme, în 2007. „Munca la Fiat a fost complicată, cum este munca la orice altă mare corporaţie. Lucrurile nu decurg mereu aşa cum ţi-ai dori şi, de regulă, sunt mult mai complicate decât par din exterior. Trebuie să faci compromisuri, iar eu nu sunt o persoană care face compromisuri uşor“.

    Citiţi mai multe despre cum era să distrugă moştenitorul Fiat afacerea familiei aici

  • Capitalistul săptămânii: Alfred H. Peet, omul care a revoluţionat industria cafelei

     El a fost şi sursa de insipiraţie pentru o generaţie de antreprenori din domeniu, inclusiv pentru fondatorii reţelei de cafenele Starbucks. Alfred Peet s-a născut în Olanda, unde a învăţat tainele negoţului cu cafea în timp ce curăţa maşinăriile şi făcea comisioanele pentru tatăl său, care avea o mică afacere în domeniul prăjirii cafelei. În adolescenţă s-a mutat în Londra, unde a urmat un stagiu de ucenicie în cadrul unei companii producătoare de cafea şi ceai.

    A călătorit apoi în Indonezia, unde a lucrat ca degustător de ceai, iar în 1955 a imigrat în San Francisco. După mai mulţi ani în care a locuit în SUA, la 49 de ani, Peet a decis să înceapă propria afacere cu cafea. Banii de început i-a avut de pe urma moştenirii, la moartea tatălui. A cumpărat un prăjitor de cafea şi a început să vândă cafea prăjită în mod tradiţional şi ceai într-un magazin deschis în apropierea Universităţii din California. 

    A hotărât să deschidă magazinul pentru că ştia că există şi cafea de calitate, dar nimeni din State nu o cumpăra. Îşi conducea afacerea după filosofia conform căreia ar trebui să existe cea mai mică distanţă posibilă între cel care prăjeşte cafeaua şi client. Pentru a-i face şi pe consumatori să înţeleagă acest lucru, a deschis în cadrul magazinului şi o cafenea în care ei puteau să deguste băutura gata preparată. În plus, a angajat oameni care să lucreze în call centere şi care, în afară de misiunea de a supraveghea comenzile, erau atenţi la recomandările referitoare la sortimente noi. În 1979, Peet a vândut compania unui competitor, Sal Bonavita, căruia i-a rămas mentor şi i-a ghidat paşii până în 1984. Câţiva ani mai târziu, Peet a răscumpărat totuşi compania împreună cu alţi investitori, printre care şi Jerry Baldwin, unul dintre fondatorii Starbucks.

    În prezent, există circa 200 de magazine Peet‘s Coffee în SUA, dintre care o mare parte în zone cu trafic mare, ca aeroporturile şi campusurile universitare. Expansiunea reţelei a fost mai înceată decât în cazul Starbucks, afacerea fiind axată pe vânzarea de boabe de cafea şi ceai, mai puţin pe comercializarea băuturilor gata preparate. În 2012, Peet’s a fost cumpărat de compania germană Joh. A. Benckiser (care a cumpărat şi producătorul de cafea Caribou Coffee) pentru 974 mil. dolari.
     

  • Mesajul lui Traian Băsescu pentru cei care îşi sărbătoresc onomastica de Sf. Mihail şi Gavriil

     Preşedintele Traian Băsescu a transmis, vineri, un mesaj cu prilejul sărbătorii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce văd recrutorii în cele 6 secunde în care îţi parcurg CV-ul

    În timpul scurt pe care îl petrec în analiza CV-ului, recrutorii se uită la nume, compania pentru care ai lucrat sau lucrezi, funcţia ocupată, data la care ai început şi data la care ai plecat din locul de muncă anterior, alte companii şi funcţii deţinute şi perioada petrecută în cadrul acestora,  educaţia.

    Studiul a fost realizat într-un interval de zece săptămâni pe 30 specialişti recrutori cărora le-au fost analizate mişcările ochilor în timp ce analizau o serie de CV-uri, potrivit Business Insider.  
    Cele două CV-uri de ma jos includ o hartă în care se văd punctele de concentrare ale recrutorilor. Cel din dreapta a fost parcurs mai cu atenţie decât cel din stânga, datorită formatului clar şi concis. Este important ca informaţiile să fie ierarhizate corect din punct de vedere vizual, astfel încât să ofere angajatorului posibilitatea ca informaţia pertinentă precum abilităţile şi experienţa, să poată fi parcurse rapid.


     

  • GOOGLE va folosi numele şi fotografiile utilizatorilor în scopuri comerciale

     Conform sursei citate, Google va folosi numele şi fotografiile internauţilor şi comentariile făcute de aceştia la anumite produse în scopuri publicitare şi comerciale, informează dailymail.co.uk.

    Google va schimba termenii şi condiţiile de utilizare începând din data de 11 noiembrie, însă modificările îi vor afecta pe utilizatorii reţelei de socializare Google+.

    De asemenea, comentariile utilizatorilor privind restaurantele, magazinele şi produsele, dar şi muzica şi alt tip de conţinut cumpărat de la retailerul online Google Play vor putea să fie folosite în reclamele care le sunt prezentate prietenilor sau persoanelor cu care userii sunt în legătură, atunci când aceştia caută pe Google diverse lucruri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Antonescu: Ponta a vorbit în numele procurorului general, ceea ce este inacceptabil. Am speranţa că a fost greşeală. REACŢIA premierului

     Referindu-se la declaraţiile din ultimele zile ale preşedintelui şi premierului, Antonescu a arătat că, dacă în cazul primului-ministru păstrează speranţa că “a fost doar o greşeală”, impresia generală pe care acestea le transmit este aceea de “mesaje de forţă pe deasupra legilor, a principiilor, a cetăţenilor”.

    “Mesaje de forţă care vor să spună: eu controlez în această zonă mai mult sau eu controlez încă – în cazul preşedintelui – această zonă”, a continuat el.

    Ponta: Vreau să păstrez USL unită. Nu îi răspund în public lui Antonescu

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro