BusinessMagazin

Tag: marketing

  • Invatati toate neamurile

    Isi fac singuri programul, au bugete mari la dispozitie, conduc masini de serviciu puternice, sunt subordonati doar directorului general, iar eficienta actiunilor lor poate fi apreciata doar la mult timp dupa ce au avut loc. Si mai au nevoie de un om in echipa. Este vorba de cinci oameni ai Microsoft Romania, dintre care cel mai tanar are 25 de ani. Pentru oamenii din exterior cu care se intalnesc au carti de vizita cu functii obisnuite pentru o companie ce vinde software. Bogdan Musat, de exemplu, liderul echipei, este developer & platform group manager. Dar colegii lor de serviciu ii cunosc sub titulatura lor de uz intern, cea de evanghelisti ai Microsoft.

    Un exemplu de activitate curenta a acestor evanghelisti este participarea la intalniri ale entuziastilor „open source“, cei ce folosesc si realizeaza la randul lor programe care sunt distribuite in principal gratuit si pe care oricine e liber sa le modifice dupa bunul plac, in functie de nevoi. Un contrast evident cu modelul traditional de business al Microsoft. In asemenea cercuri, nu putini dintre programatori vad Microsoft drept inamicul public numarul unu. „Nu mergem acolo sa ne facem reclama, ci ca sa corectam eventualele prejudecati nefondate despre produsele Microsoft, un fel de lobby“, explica Todi Pruteanu, unul dintre evanghelisti. Nu e deloc un lucru usor. E ca si cum un dinamovist s-ar infiltra la o intalnire a suporterilor Stelei si in momentul cand s-ar vorbi de rau de „cainii rosii“, ar apara echipa. In restul timpului, Pruteanu trebuie sa fie cat mai aproape de mediul academic, prin intalniri cu studenti de la facultatile tehnice sau profesori, persoane care in viitor vor dezvolta programe software. Miza este ca o vor face mai ales pe platforme Microsoft, daca predica evanghelistului va convinge publicul; daca nu, vor alege o alta, open source.

    Din echipa condusa de Bogdan Musat, alaturi de Pruteanu (evanghelistul pentru mediul academic) fac parte alti trei evanghelisti: unul pastreaza legatura cu partenerii – firme ce lucreaza cu produsele Microsoft, altul cu comunitatea de dezvoltatori software care cresc numarul aplicatiilor ce pot fi utilizate intr-un mediu Windows si un al treilea cu administratorii de sistem, cei ce intretin retelele de calculatoare intr-o organizatie. Fapt nu foarte cunoscut, Microsoft Romania are evanghelisti de cinci ani, la inceput doar doua persoane avand aceasta functie, ulterior casta largindu-se.

    La nivel mondial, Microsoft are acum in jur de 1.000 de evanghelisti. Iar conceptul e folosit de multe dintre companiile din domeniul IT si in special de cele cu afaceri in internet. Google, de exemplu, are o echipa de evanghelisti condusa de „parintele internetului“, Vinton Cerf, numit asa pentru contributia pe care a avut-o in dezvoltarea unor standarde in perioada de inceput a internetului. Dar evanghelistii nu fac lobby pentru o singura companie. Guy Kawasaki, unul dintre cei mai cunoscuti evanghelisti internet, promoveaza servicii de web nou aparute si pe antreprenorii din spatele acestor start-up-uri.

    Definitia lui pentru acest termen e din cele mai acceptate. „Evanghelismul inseamna procesul prin care cineva reuseste sa convinga alte persoane sa creada intr-un produs sau o idee la fel de mult ca acela care le sustine. Inseamna sa-ti vinzi visul utilizand inflacarare, entuaziasm, curaj, vise si viclenie“, spune Guy Kawasaki, autorul unei carti pe aceasta tema intitulata „Selling the Dream“, carte aparuta in 1991 la editura HarperCollins. Intr-una din putinele insemnari care se refera la perioada cand era evanghelist al Apple si raspundea direct in fata CEO, Steve Jobs, Kawasaki isi aduce aminte de tratamentul special de care beneficia in acea perioada. De exemplu, de fiecare data cand trebuia sa calatoreasca in alt oras cu avionul, ii era asigurata intotdeauna clasa intai. Alte companii ce au in structura organizatorica titulatura de evanghelist sunt Adobe, eBay, Oracle, Paypal, Sun Microsystems si Yahoo!.

    In Romania, aceste companii fie nu sunt reprezentate direct, fie nu au evanghelisti. In afara de Microsoft insa, Vodanet, unul dintre editorii online ai mai multor site-uri romanesti, a ales sa foloseasca beneficiile pe care le-ar putea aduce un evanghelist. Mirela Ciucur era pana in februarie business development manager al acestei companii. Acum jumatate de an a trebuit sa-si schimbe cartile de vizita pentru a se recomanda drept „Chief internet Evangelist“. Scopul ei – sa fie in permanenta legatura cu oamenii ce lucreaza in online, fie si de la concurenta, de a crea o comunitate care sa impulsioneze dezvoltarea internetului in Romania. Una dintre initiativele ei a fost inceperea unor intalniri periodice intre oamenii din industrie, evenimente numite „e-vangelist“. „Mi-am asumat acest rol pentru ca vad internetul ca pe o industrie avangardista si o forma de media vizionara“, se explica Mirela Ciucur, contestata in industria online la vremea cand a preluat functia, pe motiv ca nu-i cunoscuta nici cu vreun blog propriu, nici cu vreun site pe care sa-l fi lansat. „Numirea mea in acest post a fost facuta nu atat prin prisma experientei de internet, ci prin prisma credintei pe care o am in internet si a atitudinii pozitive care ma caracterizeaza“, a replicat reprezentanta Vodanet pe site-ul companiei.

    Din punctul de vedere al evanghelistilor tehnici din Romania – cei ai Microsoft – rolul unui om cu o astfel de titulatura este de a asigura „vanzarile de poimaine“. „Suntem totusi o firma care trebuie sa-si puna in valoare investitiile“, spune Zoli Herczeg, omul aflat cel mai aproape de procesul vanzarii, avand sub atentie dezvoltatorii de programe – cei care cumpara produse Microsoft pentru a construi pe aceasta platforma. Dar poate cel mai important rol al echipei este de a reusi sa se confunde cu mediul unde isi desfasoara activitatea si de a ajunge astfel sa anticipeze directiile in care converg nevoile comunitatii Microsoft – si industria odata cu ele. O activitate foarte importanta pentru gigantul software. Doar daca ne gandim la faptul ca departamentul evanghelistilor e un stat in stat, nefiind incadrat unei alte directii si ca Silviu Hotaran, directorul general al companiei in Romania, este la randul lui evanghelist. Dar nici in cazul lui nu veti citi asta pe cartea de vizita.

    Uber-evanghelistii

    Statutul de fosti sau actuali angajati ai unei companii de IT s-a transformat, in cazul unora dintre evanghelistii tehnici, intr-un soi de calitate de apostoli ai cauzei internetului si ai tehnologiei informatice in general. Scopul lor nu e de a influenta opiniile unei comunitati delimitate, ci pe cele ale unui public global.
    Guy Kawasaki

    Cei mai multi il crediteaza pe absolventul Universitatii Stanford nascut in Hawaii ca fiind primul evanghelist IT. In cartea sa „The Art of the Start and How to Drive Your Competition Crazy“ sunt delimitate practic primele concepte ale acestui tip de marketing. Functia a purtat-o oficial doar 4 ani, in perioada cand lucra pentru Apple si trebuia sa evanghelizeze marca in randul producatorilor de software si hardware. Acum este managing director la Garage Technology Ventures, o firma de intermediere intre antreprenori si fonduri de investitii si un influent speaker si blogger.
    Vinton Cerf

    Acum doi ani, Cerf a fost angajat de Google ca vicepresedinte si chief internet evangelist, lucrand alaturi de CEO Eric Schmidt la promovarea serviciilor companiei. Alaturi de Robert Kahn, Cerf a inventat practic standardul de transmitere a informatiilor pe internet prin alocarea de adrese IP. Sarcina lui era pur si simplu sa convinga 5,6 miliarde de oameni sa foloseasca internetul. Intr-un interviu acordat New York Times, Cerf declara ca dispozitivele mobile si nu calculatoarele vor fi cele care ar putea implini o astfel de misiune.
    Robert Scoble

    A devenit celebru din functia de evanghelist al Microsoft, pe care a parasit-o anul trecut. Comunitatea IT ii acorda lui Scoble meritul de a fi generat multe dintre articolele pozitive in presa despre Microsoft, prin comunicarea intermediata de Scobleizer.com. In articolul de pe acest blog prin care-si anunta plecarea, Scoble spune ca va ramane in continuare un fan al Microsoft si multumeste companiei care i-a oferit incredere. O masura a ei: cardul bancar de serviciu, despre ale carui cheltuieli Scoble spune ca nu a fost vreodata chestionat.

  • Publicitari de import

    Cand publicitatea romaneasca era mica, strainii au venit in Romania sa ne ajute sa crestem. Intre timp insa am ajuns la etapa adolescentei si multi dintre expatii care erau in Romania in anii ’90 au plecat. Dar au venit altii pentru care piata romaneasca in crestere ofera oportunitati profesionale extraordinare. Si chiar si financiare, pentru ca de cele mai multe ori expatii sunt mai bine platiti decat romanii care ocupa functii similare.

    In agentiile de publicitate din Romania lucreaza in momentul de fata americani, britanici, italieni, nemti, francezi, sarbi, polonezi, canadieni sau brazilieni. In anii ’90 in industria locala erau foarte multi englezi si americani care, de fapt, i-au si invatat pe romani ce inseamna publicitate, dupa cum spune Liviu David, Creative Director al Next Advertising. Acum numarul expatilor este mult mai mic, iar majoritatea lucreaza in creatie si consultanta. "Pot veni persoane din orice colt al lumii, insa odata ajunse aici, se indragostesc iremediabil de Romania”, spune Radu Florescu, Managing Director la Saatchi&Saatchi.
    La Friends Advertising, Bojan Spasic este un caz un pic mai altfel. Acesta nu a fost angajat de Sorin Tranca (al doilea Managing Partner al agentiei), ci a fondat impreuna cu el o agentie de publicitate care era pe atunci 100% romaneasca. “Bojan nu era pentru mine un strain, in orice caz nu era un strain decat de diacritice. Ne-am inteles bine de la inceput, pe meserie, ca art-copy. Ne-am vazut, ne-am placut, ne-am luat”, isi aminteste Tranca. Pe atunci insa, tot Tranca mai spune ca “publicitatea nu era un balon de sapun fara continut cum e acum. Atunci stiai cumva de la inceput in ce te bagi, nu visai cai verzi pe pereti si Cannes si spoturi la Nike din prima”.
    In principal, motivele pentru care directorii unor agentii de publicitate romanesti prefera sa angajeze un expat sunt legate de calitatea muncii acestora. Unii au dorit o ridicare a stachetei, asa cum s-a intamplat in cazul GMP Advertising. “Avem nevoie sa ne raportam la cele mai inalte standarde, nu doar la noi insine. Noi, romanii, suntem inca adolescenti in ale comunicarii”, spune Felix Tataru, General Manager al GMP.
    Pentru Radu Florescu tot profesionalismul a fost cel care a contat cel mai mult. “Nu imi place sa spun ca am angajat un strain, am angajat un expert in domeniu, de care aveam mare nevoie. Eu nu ma uit la pasapoarte, ci la calitate si la profesionalism”, declara el.
    Pe lista calitatilor pe care le au expatii se mai adauga spiritul antreprenorial, profilul personajului, atitudinea si obiectivele sale personale, dupa cum precizeaza Radu Miu, General Manager al Mercury 360. ”Romania este o tara solicitanta si cred ca e nevoie de putin spirit de aventura, obiective clare si determinare pentru a veni aici si a face diferenta intr-o agentie, si, in general, pe piata”, mai spune acesta.
    Cat de important este background-ul cultural in procesul de adaptare al strainilor la piata romaneasca? Dupa cum spun directorii romani de agentii, acest aspect are o importanta relativa. Felix Tataru este unul dintre cei care cred ca valorile si cunostintele acumulate in tara natala au o importanta majora, declarand ca stie cazuri in care unii creativi au renuntat si au plecat din Romania dupa cateva luni.
    Si Sorin Tranca considera ca trebuie sa existe o compatibilitate culturala. “Conteaza destul de mult, in ultima instanta, am vazut creativi destul de buni veniti in Romania care nu s-au putut adapta. Cred ca eventualele probleme vin din doua directii: munca de creatie in Romania cere foarte multa viteza – fiindca n-am vazut inca un client care sa nu se grabeasca – iar mai apoi e vorba de contextul al multor agentii, unde un creativ de import e privit de multe ori cu reticenta unui

  • Cu palinca la Al Gore

    Albert Arnold Gore Jr. este mai cunoscut drept Al Gore si este, din cate stiu eu, singura persoana din lumea asta care a urcat pe scena premiilor Oscar, Emmy si Nobel (cineva cu care am conversat pe tema m-a incredintat ca nu-i timpul trecut si pentru un Pulitzer, ceea ce este un mare adevar).

    In acelasi timp ironia cu subventiile pentru agricultura este singura fraza, sper, din acest text care face referire la scandalul ce a tinut capul de afis al saptamanii trecute (si in legatura cu care nu vreau sa mai remarc decat imaginea evident sifonata a caltabosilor, altfel un produs gastronomic care ar fi meritat aprecieri favorabile, in cu totul alte contexte).

    Asadar, Al Gore imparte cu Comisia Organizatiei Natiunilor Unite pentru Climat premiul Nobel pentru Pace. Asta dupa ce a luat un premiu Emmy pentru televiziunea sa Current si Oscarul pentru filmul documentar „An Inconvenient Truth“. Despre Nobelul pentru Pace de anul trecut, castigat de Muhammad Yunus si banca sa, Grameen, specializata in microcredite, am scris cu placere, atras de ineditul demersului initiat de economistul din Bangladesh.

    In cazul lui Gore e mai complicat.

    La cateva ceasuri dupa anunt, presa occidentala era plina de analize, iar intrebarea momentului era daca fostul vicepresedinte american va intra in cursa pentru presedentia Statelor Unite ale Americii. Multi ar crede asa, iar sirul de premii obtinute, precum si gradul inalt de simpatie de care Gore se bucura in anumite medii americane (va amintiti de ceremonia Oscarurilor si de intreaga sala in picioare, aplaudandu-l?) l-ar califica drept un concurent serios pentru Hillary Clinton sau Obama sau Giuliani. Iar o speculatie de genul „pericolul incalzirii globale“ egal cu „pericolul terorismului“, precum si aparitia tipului providential care inlatura pericolele ce ameninta natia (ei, dar asta suna al naibii de cunoscut si este valabil si pentru alte meleaguri, nu?) este la mintea cocosului.

    Gore a plecat de undeva de jos, dupa ce a pierdut cursa electorala din anul 2000: era vazut drept un politician cu limbaj lemnos si, la un moment dat, a facut obiectul unui tir intens de ironii; este vorba de un interviu acordat CNN in care a emis pretentii asupra inventarii internetului („…During my service in the United States Congress I took the initiative in creating the internet..“)

    Si, ca sa continuam speculatiile, cum ar putea sa se repozitioneze un politician care a pierdut in fata lui Bush junior, decat criticand razboiul din Irak (iar Gore a fost unul din cei mai timpurii adversari ai razboiului) si propunand o tema de campanie care sa poata urni din imobilism orice pamantean. Iar incalzirea globala este o astfel de tema. Documentarul „An Inconvenient Truth“ s-a dovedit a fi urmatoarea forma, mai evoluata, de influentare a maselor, nascuta din „Fahrenheit 9/11“, filmul care a sapat puternic la temelia popularitatii lui George W Bush.

    In timp Gore a renuntat si la limbajul de lemn si a invatat, lucru important, sa isi speculeze si slabiciunile: la o emisiune a lui David Letterman a citit o lista de zece sloganuri la care a renuntat, unde al noualea era „Remember, America, I gave you the Internet, and I can take it away!“. A devenit un vorbitor care poate face o sala sa izbuc-neasca in ras mai des decat Jerry Seinfeld, comunicad oamenilor ca in materie de schimbare a climatului avem de-a face nu cu o problema politica, ci cu una morala, spirituala a intregii omeniri.

    Scriu acest text vineri, 12 octombrie, la cald, destul de repede dupa anuntul comitetului Nobel (si tineti cont ca nu stiu nici castigatorul sau castigatorii premiului pentru economie). Cum nu stiu nici decizia lui Gore.

    Dar rezonez cu Eric Pooley, un comentator al revistei Time, care a enuntat ca daca Al Gore intra in cursa prezidentiala, o sa isi manance exemplarul din „An Inconvenient Truth“ (cartea, nu DVD-ul cu filmul).

    NU te pregatesti in asemenea hal, nu inveti retorica si meteorologie si fizica si geografie si geologie si cine stie ce o mai fi facut pentru a deveni un sarman presedinte al Statelor Unite. Filmele si televiziunea si schimbarile climatice si Internetul si Nobelul si toata punerea in scena sunt pe cale si il pot transforma pe Gore in ceva peste presedintele SUA, un cumul de Che Guevara si printesa Diana, la nivel global, cu o viata si cu respectul si cu adularea populara cuvenite.

    Un fel de presedinte al Statelor Unite ale Lumii.

    Intrebarea e daca nu putem, acuma, repede, sa-i ducem niste palinca, sa ne tina minte si sa aiba grija de noi.

  • Cum schimba retailul reteta de marketing

    Consumatorul este din ce in ce mai rasfatat de multitudinea de produse si de optiuni pe care le are la dispozitie, de multimea de puncte de vanzare si de informatiile pe care le poate capata prin internet. Exista atat de multe optiuni incat este din ce in ce mai greu ca oamenii sa aleaga marca ta“, a declarat Cristofor Iosub, director general la OgilvyAction Romania.

    „Cresterea numarului de optiuni si canale prin care brandurile comunica a facut insa ca principalul canal sa isi diminueze importanta, potrivit lui Andrew Aylett, planning director la OgilvyAction, Londra. „Publicitatea se afla intr-un proces de schimbare, este diferita acum. Inainte, TV-ul te ajuta sa ajungi la toata audienta care iti era necesara. Dar acum, aceasta s-a fragmentat, iar o campanie pe TV nu mai prezinta eficienta in raport cu costul acesteia“, a spus Aylett.

    In acest context este fundamental pentru companii sa inteleaga ca trebuie sa investeasca sume mari de bani la punctul de vanzare daca vor sa capete vizibilitate, cred analistii. Iar parerea lor este sustinuta si de advertiseri. Care cred ca shopper-marketingul a devenit obligatoriu ca parte a mix-ului de promovare.

    „Fata de anul trecut, bugetul alocat de noi pentru activitatile de shopper marketing a crescut cu 50%, el atingand in prezent 20% din bugetul total de marketing pe anul in curs. Anul viitor bugetul alocat activitatilor de shopper marketing va creste la 25%“, a spus Catalin Ignat, vicepresedinte de marketing al United Romanian Breweries Bereprod (URBB). In Romania, acest segment a intrat mai mult in atentia oamenilor de marketing si a producatorilor odata cu dezvoltarea primelor magazine de tip cash & carry, in perioada 1998-1999-2001, potrivit lui Iosub.

    „Cresterea rapida a retelelor de retail in Romania, dar si a segmentului HoReCa face ca, atat la nivel de piata cat si la nivelul fiecarui producator, o parte din ce in ce mai mare a bugetelor de marketing sa fie alocata shopper marketingului“, explica reprezentantul URBB. Iar tendinta va continua, spun la unison publicitarii si oamenii de marketing.