BusinessMagazin

Tag: Londra

  • Cum va arata lumea noastra dupa intalnirea liderilor G20

    Ziaristii i-au intrebat pe Barack Obama si pe Gordon Brown, la sfarsitul reuniunii G20 de saptamana trecuta, “ce s-a intamplat azi de natura sa ajute economia mondiala”. Ambii au evitat gratios un raspuns transant. Nicolas Sarkozy, in schimb, a zis ca e multumit cu rezultatul reuniunii, cu o mentiune speciala pentru noul sau amic transatlantic: Obama “m-a ajutat cu paradisurile fiscale, e un om foarte deschis, a fost totalmente in sensul a ceea ce ne-am dorit de la summit”.

    Desi prima reactie pentru cine vede stirile e de dezamagire – inca o reuniune G20 de la care s-a asteptat mult si de unde au iesit numai generalitati – in realitate nu e asa, sau nu e chiar asa. Probabil ca unii s-au asteptat ca de la presedintii si prim-ministrii prezenti la Londra sa vina o lista de solutii radicale, de la o noua moneda mondiala de rezerva pana la o institutie noua de supraveghere a tuturor bancilor si bancherilor din lume, sau poate o solutie de a scapa peste noapte de portofoliile cu probleme din bilanturile grupurilor financiare. Acesta a fost sensul pentru care atatea comentarii dinaintea summitului au pomenit de “un nou Bretton Woods”, o noua arhitectura a pietelor si a finantelor mondiale de amploarea celei dezvoltate dupa razboi. Numai ca summitul de la Londra nici nu si-a propus asa ceva si nici n-ar fi reusit daca si-ar fi propus (vorba lui Obama – “daca ar fi fost doar Churchill si Roosevelt stand intr-o camera la un coniac, ar fi mers mai usor negocierea”).

    Cunoastem bine ce frustrari genereaza aproape in permanenta dificultatea de a aduce la un numitor comun viziunile statelor din UE atunci cand se vorbeste de politici unitare si de coeziune in Uniune; cu atat mai greu sunt de conciliat acum viziuni ale unor state care nu numai ca nu fac parte dintr-un grup de interese comun, dar au stat si stau de parti diferite ale unor baricade ideologice sau de nivel de dezvoltare economica. Din acest punct de vedere, gluma lui Obama cu Churchill si Roosevelt capata un sens serios: adusa la realitatea summitului, probabil ca ea ii poate face pe unii sa se gandeasca la o discutie intre Obama si Gordon Brown care sa decida viitorul capitalismului sau niste masuri universal valabile de iesire din criza, numai ca asa ceva nu mai e posibil intr-o lume atat de intens globalizata ca aceasta.

    De ce ar fi nevoie totusi de concilierea a 20 de puncte de vedere diferite? Criza a pus in evidenta aproape cu violenta dependenta reciproca nu numai dintre marile puteri, dar si dintre ele si marile tari in curs de dezvoltare pe care economistii le alinta de cativa ani cu acronimul BRIC (Brazilia, Rusia, India si China), statele arabe sau Japonia si Coreea. Acum patru ani, guvernatorul bancii centrale din China infiora bursele americane cu sugestia ca ar putea renunta la o parte din rezervele valutare in dolari in favoarea unor rezerve in euro, pentru ca toata lumea stia ce mult depinde America de faptul ca Asia cumpara active americane, deficitul comercial intre SUA si China continua sa creasca, iar Europa incerca sa gaseasca o cale de a depasi problemele create de un euro tot mai tare in raport cu dolarul.

    Acum doi ani, cancelarul german Angela Merkel propunea un plan grandios de cooperare intre Europa si America, cu o piata comuna transatlantica, zona de comert liber si standarde comune pentru functionarea pietelor financiare; pe de o parte, planul ei putea fi vazut ca o alianta UE-SUA in fata concurentei asiatice, pe de alta parte ca o premisa pentru niste relatii mai corecte ale europenilor cu Rusia, de care UE depindea energetic, atunci ca si acum. Astfel de exemple, nu singurele, de circuite ale globalizarii unde fiecare are legatura cu fiecare pot sa explice de ce a fost nevoie ca discutiile despre criza sa se poarte acum nu intr-un G7 sau G8, ci intr-un G20 care pare sa fi devenit dintr-o data institutia cea mai buna pentru asa ceva.

    Ar fi prematur sa conchidem ca asezarea la aceeasi masa a lui Obama si Merkel cu Dmitri Medvedev sau Hu Jintao e un semn decisiv ca pentru marile tari in curs de dezvoltare a venit in sfarsit momentul sa-si proclame influenta si sa profite de ea in raport cu puterile economice occidentale. Avem drept contraargument o multime de comentarii ale analistilor occidentali care sustin ca in cele din urma criza va lovi mai puternic tot tari ca Rusia si China si ca SUA ori Germania vor iesi din aceasta perioada in aceeasi postura de lideri – cu alte cuvinte, ca nici o criza nu poate schimba ierarhia traditionala de putere pe plan mondial. Ce e insa cert e ca idealul mai vechi al unei lumi multipolare incepe sa nu mai para asa de indepartat, dar nu gratie unor principii nobile, ci de nevoie; intr-un climat atat de imprevizibil, nimeni nu mai poate lua decizii in numele altora decat daca ofera ceva in schimb, compromisul ajunge obligatoriu, iar oricine se poate alia cu oricine.

    Brazilia si Marea Britanie au sustinut impreuna la summitul G20 o crestere a finantarilor pentru comertul international (si au avut castig de cauza); Franta si Germania au reusit sa obtina, impotriva vointei SUA, un angajament colectiv ca noul regim de supraveghere a pietelor financiare va include si fondurile speculative (hedge funds); SUA, Japonia si Marea Britanie au incercat sa impuna ideea unor pachete de stimulare fiscala la care sa contribuie cat mai multe state, dar n-au izbutit, pentru ca s-au opus Germania si Franta; Rusia si China au incercat sa determine o discutie despre o noua moneda globala de rezerva in locul dolarului, bazata pe Drepturile Speciale de Tragere existente in practica FMI , dar fara succes, intrucat SUA n-are nici un interes sa incurajeze astfel de dezbateri. “E un moment istoric, cand lumea s-a adunat la un loc si a spus ca a fost gresit sa se promoveze dereglementarea pietelor”, a spus economistul Joseph Stiglitz, laureat Nobel.

    Da, pentru ca, iata, s-au putut alia francezii, germanii si rusii contra punctului de vedere american si japonez. E greu de prezis ce efect va avea pentru redresarea economiei globale faptul ca vocea predominanta a Americii e inlocuita acum de un vacarm de glasuri sau, dupa caz, de soapte politicoase. Iarasi dupa vorba lui Obama insa, nici in viata, nici in economie nu exista garantii. O asemenea afirmatie ar fi fost de neimaginat rostita de predecesorul sau, George W. Bush.

     

    Stuctura G20
    Promisiunile liderilor

  • Asa va arata Heathrow

    Povestea din filmul "Terminalul”, in care personajul Viktor Navorski interpretat de Tom Hanks este obligat sa petreaca mai multe luni in aeroportul JFK din New York, ar fi fost poate diferita daca s-ar fi petrecut patru ani mai tarziu. In loc sa isi improvizeze un pat pe unul dintre scaunele incomode din aeroport, Hanks s-ar fi putut relaxa intr-o gradina interioara printre plante, copaci si cascade, s-ar fi spalat cu apa de ploaie reciclata si ar fi fost cu siguranta la curent cu cele mai noi tendinte in materie de moda. Fiindca in ultimii ani aeroporturile au incetat sa fie simple locuri de tranzit pentru calatorii grabiti, transformandu-se treptat in atractii pentru turistii care isi doresc un drum pana la imbarcare lipsit de stres.

    Pentru un aeroport mare, tranzitat in fiecare an de milioane de oameni, castigarea titlului de "hub" – nod aerian important pentru o anumita regiune – nu mai e de mult garantata de localizarea intr-unul dintre marile orase ale lumii (Londra, New York, Paris); diferenta o fac, mai nou, serviciile si experienta pe care o vinde un anumit aeroport. Cei care calatoresc frecvent cu avionul tin tot mai mult cont de gradul de confort, masurat in timpul dintre aterizare si iesirea din aeroport, in distanta de la check-in la poarta de imbarcare, dar si in oferta in materie de lounge-uri, unde calatorii de la business class isi petrec timpul intre doua zboruri.

    Aeroporturi precum Schiphol din Amsterdam sau Frankfurt Airport City castiga teren in competitia cu Heathrow din Londra sau Charles de Gaulle din Paris, considerate de multi drept niste hub-uri invechite. In plus, piata globala este luata cu asalt de noi aeroporturi, construite folosind toate noutatile din arhitectura si design. In ultimii doi ani s-au anuntat proiecte de sute de milioane de euro, menite sa transforme piata transporturilor aeriene. La Madrid s-a inaugurat in primavara anului 2006 aeroportul Barajas, o investitie de un miliard de euro care se intinde pe un milion de metri patrati si cu o capacitate de 35 de milioane de pasageri anual. La inceputul acestui an, aeroportul din Chagi, Singapore, a deschis terminalul 3, un proiect de 1,22 miliarde de dolari (834 de milioane de euro) intins pe 4,1 milioane de metri patrati si inalt cat o cladire cu sapte etaje. Terminalul are in interior copaci si plante care formeaza o gradina verticala de cinci etaje, din care nu lipsesc cascadele. Reprezentantii aeroportului spun ca terminalul este de trei ori mai mare decat cel inaugurat de concurentii de la aeroportul din Hong Kong anul trecut.

    Cel mai nou terminal pe lista de atractii pentru calatorii pretentiosi este terminalul 5 al aeroportului din Heathrow, care urmeaza sa fie deschis la 27 martie. Terminalul a fost proiectat de Rogers, Stirk, Harbour&Partners, aceeasi firma de arhitectura care a realizat sediul companiei Lloyd’s din Londra si aeroportul Barajas din Madrid si a costat 4,3 miliarde de lire sterline (5,75 miliarde de euro). Este mai mare decat Hyde Park si Kensington Gardens la un loc, are cinci etaje, iar in interior ar incapea 50 de terenuri de fotbal.

    Locul impresioneaza prin luminozitate – pentru constructia cladirii de 40 de metri inaltime si 396 de metri lungime s-au folosit peste 30.000 de metri patrati de sticla. Terminalul va fi folosit in exclusivitate de British Airways, care isi va muta acolo 90% din operatiuni. Reprezentantii British Airways spun ca terminalul va scapa aeroportul Heathrow de imaginea de loc congestionat, iar pasagerii vor redescoperi placerea calatoriei. „Estimam ca vom recastiga din pasagerii pe care i-am pierdut in ultimii ani, iar numarul acestora va creste cu 5-10% ca urmare a deschiderii noului terminal”, spune David B. Rousham, director comercial al British Airways pentru Europa Centrala si de Est.

    Primele curse care vor sosi pe 27 martie la Heathrow la terminalul 5 vor fi cele de la Paris si Hong Kong, care au fost deja in totalitate rezervate. Si zborul de la Bucuresti va ateriza dimineata devreme pe aeroport, la ora locala 9,50.

    Terminalul 5 anunta si cateva premiere. Este primul aeroport in care ghiseele de la check-in si securitate au fost asezate astfel incat traseul parcurs sa fie logic, fara drumuri inutile, ceea ce fluidizeaza traficul si evita cozile. Tot pentru usurarea formalitatilor au fost instalate 96 de chioscuri de check-in automat, iar reprezentantii British Airways estimeaza ca 80% din pasageri vor alege aceasta varianta. Sistemul de transfer al bagajelor este de ultima generatie si implica 18 kilometri de linii si permite mutarea a 12.000 de bagaje pe ora.

    Cel mai spectaculos drum spre aeroport va fi cu metroul sau trenul, care vor debarca pasagerii intr-o statie ce seamana mai mult cu o gradina de vara. Gara, lata de 30 de metri si lunga cat tot terminalul, a fost decorata cu 40 de copaci, fantani si lucrari de arta si dispune de o zona de relaxare si de cafenele in aer liber. Zona este luminata natural, datorita acoperisului transparent care este realizat din acelasi material ca si la Eden Project din Cornwall (o imensa gradina botanica acoperita, unde plantele beneficiaza totusi de lumina naturala).

    Constructia terminalului a tinut cont si de tendintele ecologiste care guverneaza mai nou piata constructiilor. Astfel, 85% dintre materialele ramase de la santier au fost reciclate si refolosite la constructie, forma acoperisului permite stocarea a peste 80% din apa de ploaie, care este curatata si folosita in baile terminalului, iar aeronavele pot fi cuplate la un sistem special care aeriseste cabina, ceea ce reduce consumul de energie si emisiile de dioxid de carbon.

    Una dintre cele mai impresionante sectiuni ale terminalului este cea de lounge-uri pentru pasagerii de la business class si first class. Cele sase lounge-uri, numite "Galeriile", au o capacitate de 2.500 de persoane, cu 25% mai mult decat cele din terminalele 1 si 4, unde opereaza in prezent British Airways. Investitia in cei 15.000 de metri patrati de lounge-uri a fost de aproximativ 60 de milioane de lire sterline (80 de milioane de euro). Accesul se face printr-o zona de receptie dotata cu un ecran lung de 22 de metri, dotat cu un sistem modular care permite afisarea orelor din marile orase ale lumii sau anunturi legate de evenimentele care au loc in lounge.

    Zona a fost decorata cu opere de arta create de Damien Hirst, Bridget Riley si Julian Opie, mobila realizata la comanda cu tapiterie de la Osborne&Little (unii dintre cei mai mari designeri de tapiterii din lume) si candelabre din cristale Swarovski. Zonele de relaxare si cele de lucru au fost delimitate cu ajutorul panourilor din sticla pictata 3D realizate de Christopher Pearson. Pentru ca noul terminal promoveaza ideea de zbor fara stres, in lounge-uri exista o zona dotata cu seminee, unde te simti mai degraba intr-o cabana dintr-o statiune de munte decat intr-un aeroport aglomerat, mai ales ca este reprodus chiar si sunetul lemnelor care ard. Din „Galerii” nu lipseste spa-ul, Elemis Travel Spa, unde „meniul” este adaptat in functie de nevoile pasagerului. Daca acesta tocmai a sosit, beneficiaza de un masaj energizant, iar daca se pregateste de imbarcare, tratamentul va stimula relaxarea.

    Terminalul are, bineinteles, si o zona de shopping – 26.000 de metri patrati cu 144 de magazine si restaurante. Alaturi de Harrods, Paul Smith sau Mulberry, casa Prada si bijutierii de la Tiffany vor deschide primul magazin dintr-un aeroport din Europa. Si in materie de restaurante terminalul bifeaza o premiera, bucatarul-vedeta Gordon Ramsay inaugurand primul restaurant dintr-un terminal.

    Langa terminalul 5 s-a construit si un hotel de 600 de camere, The Sofitel London Heathrow, care este legat de terminal direct printr-o pasarela. Hotelul, in care s-au investit 180 de milioane de lire sterline (240 de milioane de euro), se va deschide in vara acestui an.

  • Londra conduce lumea

    Londra este cel mai mare centru comercial al lumii, surclasand New York-ul si Tokio, arata un studiu realizat de MasterCard referitor la influenta a 50 de orase in economia globala.
    Studiul, efectuat pentru prima oara anul acesta pe baza indicelui MasterCard Worldwide Centers of Commerce, ierarhizeaza orasele in functie de cadrul legislativ si politic, stabilitatea economica, dificultatile in derularea afacerilor, fluxurile financiare, importanta in randul centrelor de afaceri, de cunoastere si de informatie.
    Dintr-un total de 100 de puncte posibile, Londra a obtinut 77,79 puncte, depasind New Yorkul si Tokio, ale caror punctaje au fost, respectiv, de 73,8 si 68,09 puncte. Capitala britanica a reusit sa surclaseze gigantul american inclusiv la unul dintre cele mai importante criterii, si anume cel referitor la tranzactiile financiare. Considerat in trecut capitala financiara a lumii, orasul New York cedeaza Londrei acest statut, in conditiile in care reglementarile de pe piata financiara continua sa afecteze volumul tranzactiilor.