Tag: dobanzi

  • Millennium iese cu o nouă ofertă pentru IMM

    Pachetul oferă clienţilor în primele şase luni de la contractarea produsului o reducere totală de până la 80% faţă de costurile achiziţionării separate a produselor incluse în pachet. Comisionul de administrare a pachetului este de 10 lei pe lună.

    “Contul IMM este o bună variantă pentru clienţi de a-şi administra fondurile într-un mod avantajos. Aceştia au costuri minime pentru operaţiuni şi acces facil la conturi oricând şi de oriunde”, a declarat Ecaterina Ristea, director dezvoltare produse corporate la Millennium Bank.

    Clienţii Millennium Bank pot beneficia şi de recent lansatul Credit IMMediat, pentru care primesc aprobarea financiară în trei zile lucrătoare de la data depunerii dosarului. Creditul este acordat fie din fonduri BERD, fie din surse proprii ale Millennium Bank şi poate fi accesat pentru investiţii sau pentru capital de lucru, precum şi pentru alte nevoi financiare. Acesta se adresează companiilor cu o cifră de afaceri de peste 500.000 de euro şi are o structură transparentă de costuri.

    Clienţii pot alege o marjă de dobândă de 2,8% în primele trei luni pentru creditele pe termen scurt sau în primele şase luni pentru creditele pe termen lung, aplicată indicatorului Robor/Euribor la trei luni. A doua variantă de structură a dobânzii constă într-o marjă fixă pentru toată durata creditului.

    Millennium Bank, parte din grupul portughez Millennium bcp, avea la finele anului trecut active de 2,2 miliarde de lei (517 milioane de euro). În al doilea trimestru al anului în curs, banca a avut o pierdere de 3,7 milioane de euro, faţă de o pierdere de 5,7 milioane în aceeaşi perioadă a anului trecut.

  • Războiul din Libia nu s-a sfârşit. Cât au plătit statele NATO pentru doborârea lui Gaddafi

    Desemnarea unui nou premier va dura câteva săptămâni, iar primele alegeri vor avea loc după cel mult opt luni, conform estimărilor Consiliului de Tranziţie. Până atunci, Jalil a anunţat că baza viitoarei legislaţii a ţării va fi legea islamică Sharia, care autorizează poligamia şi interzice practicarea dobânzilor la credite, constituind astfel baza de funcţionare a băncilor islamice. Ca bonus, va fi anulată din start dobânda la creditele personale mai mici de 7.500 de dolari deja contractate de libieni.

    Conform Pentagonului, războiul de detronare a lui Muammar Gaddafi i-a costat pe contribuabilii americani 1,1 miliarde de dolari, sumă calculată până în luna septembrie. Suma nici nu include cheltuielile Departamentului de Stat, ale CIA şi ale altor agenţii implicate.

    Cât priveşte celelalte ţări implicate în conflict, NATO nu contabilizează separat contribuţa ţărilor participante la război, însă un purtător de cuvânt al organizaţiei a declarat că fondurile folosite dintr-un fond comun al NATO pentru operaţiunile din Libia au ajuns la 7,4 milioane de dolari pe lună pentru capacităţile de război electronic şi 1,1 milioane de dolari pe lună pentru coordonare şi personalul de comandă.

  • CARICATURA ZILEI

    Remarca lui Jalil intervine în contextul în care ţările europene cu o creştere necontrolată a datoriei externe se confruntă cu o creştere a dobânzilor cerute de investitori. Preşedintele Traian Băsescu a acuzat recent statele din zona euro că indecizia lor în rezolvarea problemei datoriilor afectează şi ţări disciplinate fiscal ca România, presată de băncile străine să ofere dobânzi tot mai mari pentru finanţarea deficitului bugetar.

    Caricatură de Dan Dumitrescu “Uxi” ©

  • Băsescu: Prin dobânzile “inacceptabile” care i se cer, România plăteşte recapitalizarea băncilor străine

    Aceasta înseamnă că, indirect, România, un stat din afara zonei euro, a început să plătească recapitalizarea băncilor din zona euro, “lucru care trebuie spus cinstit şi discutat la Consiliul European”, a spus şeful statului, referindu-se la participarea sa la lucrările Consiliului European de toamnă de la Bruxelles, de duminică.

    “Nu se poate împinge plata facturii împrumuturilor făcute la nesfârşit către guverne care au un nivel foarte ridicat de îndatorare, către state care nu sunt în zona euro şi din păcate şi cele mai sărace, ceea ce este imoral”, a subliniat Băsescu.

    “Solicitarea noastră va fi ca în procesul de capitalizare al băncilor care acţionează în România – şi eu cred că în toată zona non-euro – să se ţină cont şi de obligaţia ca băncile să-şi menţină nivelul de expunere în ţările din zona non-euro”, a precizat preşedintele.

    El i-a îndemnat pe liderii zonei euro să ia mai repede o decizie privind rezolvarea problemei datoriilor suverane, pentru că, “din cauza situaţiei din Grecia, toată regiunea este contaminată de neîncredere, iar aceasta aici nu este doar responsabilitatea Greciei”.

    “Liderii din zona euro, care întârzie la nesfârşit o decizie pentru Grecia, fac foarte mult rău, nu numai Greciei. Băncile greceşti au o expunere majoră pe piaţa românească şi sigur că şi CDS-ul României creşte ca urmare a indeciziilor, a întârzierilor legate de Grecia, iar din acest punct de vedere, poziţia noastră va fi foarte fermă: România nu poate plăti la nesfârşit indeciziile liderilor europeni din zona euro”, a adăugat Traian Băsescu.

  • Autorităţile: De la o lună la alta a crescut costul împrumuturilor statului. Investitorii cer dobânzi prea mari

    “Prognozele de creştere economică din UE sunt toate revizuite în scădere. Creşterea economică la nivelul UE pentru acest an a fost revizuită de la 1,8 la 1,7 şi de la 2,1 la 1,4 pentru 2012. Deci, se pare că renii lui Moş Crăciun nu aduc în sanie veşti foarte bune pentru întreagă Europă. Această revizuire nu este o veste bună nici pentru România, care va fi obligată să îşi revizuiască prognoza de creştere economică”, a precizat premierul.

    În primăvară, Guvernul convenise cu Comisia Europeană o prognoză de 3,5-4%, pentru 2012, în baza căreia a fost conceput bugetul de stat, însă în această lună prognoza va fi revizuită. “Asta trebuie să ne aducă cu picioarele pe pământ şi din perspectiva altor indicatori macroeconomici: deficit bugetar, finanţare, pentru că lumea se schimbă într-o manieră radicală. Banii nu mai sunt uşor de găsit pe piaţă pentru a putea să îţi finanţezi deficitele, deficitele se vor finanţa la costuri tot mai scumpe şi orice procent de deficit înseamnă un ban în plus cheltuit din buzunarele românilor, la costuri mult mai mari decât până acum”, a comentat Boc.

    De aceea, România va trebui în 2012 “să rămână extrem de prudentă, să îşi facă un buget echilibrat, să împrumute cât mai puţin şi să investească toţi banii pe care îi are cu putinţă în locuri de muncă, în dezvoltare, în infrastructură, pentru că ele vor genera, pe termen mediu şi lung, creştere economică”, a mai spus premierul.

    Bogdan Drăgoi, secretar de stat în Ministerul Finanţelor, a declarat vineri agenţiei Reuters că investitorii în titlurile emise de statul român cer dobânzi prea mari raportat la situaţia ameliorată a fundamentelor economice şi la faptul că inflaţia a scăzut puternic. “Încercăm să consolidăm nivelul dobânzii la anumite niveluri. Interesul nostru este să ne împrumutăm, dar nu la orice cost”, a spus Drăgoi.

    Ministerul Finanţelor a respins de mai multe ori în ultimele luni ofertele băncilor la licitaţiile de titluri de stat, astfel încât din august până acum a împrumutat numai 7,1 miliarde de lei, faţă de un plan iniţial de aproape 13 miliarde. Randamentul mediu pentru titlurile pe trei ani a crescut de la 7,09% la începutul lunii iulie la 7,49% la 20 octombrie.

    “Eu înţeleg că băncile cer costuri mai mari din cauza contextului internaţional, dar pe de altă parte trebuie să ne uităm şi la fundamentele economice şi la inflaţia în scădere”, a afirmat Drăgoi.

    De la începutul anului până acum, Finanţele s-au împrumutat cu puţin peste 42 de miliarde de lei, prin titluri şi obligaţiuni de stat pe piaţa internă. Cât priveşte piaţa externă, după ce a atras în iunie 1,5 miliarde de euro prin emisiunea de obligaţiuni, România va lansa o nouă emisiune de obligaţiuni, foarte probabil în dolari, la jumătatea lui noiembrie.

  • Noile coduri ale Americii: Operaţiunea Twist în loc de QE3

    Scopul operaţiunii este de a împinge în jos dobânzile pe termen lung, corelate cu dobânzile la creditele ipotecare şi cele pentru finanţările acordate afacerilor. Numele de Operaţiunea Twist, după genul de dans cu acelaşi nume, a apărut prima dată în 1961, când Fed a procedat pentru prima dată la schimbul de titluri de datorie pe termen scurt cu altele pe termen lung, cu scopul de a reduce decalajul dintre dobânzile pe termen lung şi cele pe termen lung şi a întări dolarul.

    Decizia Fed este o alternativă mult mai sănătoasă, ca stimulent economic, în raport cu cele două programe de relaxare monetară cantitativă promovate după declanşarea crizei financiare, întrucât nu se mai bazează pe crearea de monedă şi exportarea în toată lumea a inflaţiei rezultate, cu efecte negative îndeosebi asupra ţărilor în curs de dezvoltare.

    După anunţarea deciziei de joi a Fed, randamentele la titlurile federale pe termen lung (mai ales pentru cele cu scadenţa la 30 de ani) au scăzut, într-adevăr, însă pieţele financiare au reacţionat negativ, nu atât pentru că se aşteptau la o nouă rundă de QE, ci din cauza evaluării de către Rezerva Federală a situaţiei economice din SUA, caracterizată de o continuare a situaţiei proaste de pe piaţa muncii şi a prezenţei unor riscuri apreciate drept “semnificative” ca peisajul economic din SUA să se înrăutăţească.

  • Profitul Raiffeisen Bank România a scăzut cu 22% în prima jumătate a anului

    Scăderea faţă de prima jumătate a lui 2010, când profitul net a fost de 50 de milioane de euro, a fost cauzată în principal de modificările fiscale şi de o creştere moderată a costurilor cu provizioanele, a comunicat banca.

    Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent, volumul total al creditelor a crescut cu 23%, la 3,33 miliarde de euro, în timp ce depozitele au crescut cu 4%, ajungând la 3,56 miliarde de euro. În consecinţă, raportul credite/depozite este de 93% (iunie 2010 – 79%).

    “Am încheiat prima jumătate a anului cu un rezultat foarte bun, date fiind revenirea economică lentă şi condiţiile dificile de piaţă”, a declarat Steven van Groningen, CEO al Raiffeisen Bank România. “Creşterea eficienţei şi îmbunătăţirea serviciilor pentru clienţi vor rămâne priorităţile noastre şi în lunile următoare”.

    Valoarea totală a activelor a crescut de la 4,57 la 5,17 miliarde euro, respectiv cu 13%.

    Veniturile din dobânzi au crescut cu 6%, la 115 milioane de euro, iar veniturile nete din comisioane au scăzut cu 4%, la 87 de milioane de euro. Rata solvabilităţii (inclusiv profitul) a fost de 11,4%, în condiţiile în care cheltuielile nete cu provizioanele au crescut cu 13%, la 26 de milioane de euro, într-un context dificil pentru activitatea de creditare. În schimb, rata creditelor neperformante a scazut de la 7,6%, cât era în iunie 2010, la 6,9%.

    Raportul cost/venituri a crescut de la 61%, cât era la jumătatea lui 2010 (şi 64,5% pentru tot anul 2010) la 65%, în principal din cauza creşterii TVA şi majorării cu 50% a contribuţiei la fondul de garantare a depozitelor.

    Portofoliul de credite acordate companiilor a crescut cu 24%, în timp ce depozitele acestora au rămas la acelaşi nivel. În ciuda cererii scăzute, Raiffeisen Bank şi-a crescut şi portofoliul de credite pentru populaţie cu 23%, în timp ce depozitele au crescut pe acest segment cu 5%.

    Activitatile de trezorerie şi capital au avut rezultate bune, contribuind cu 20% la rezultatul net al băncii.

    Numărul clienţilor s-a menţinut aproximativ constant, la aproape 2 milioane, dintre care aproape 100.000 IMM şi 8.000 de clienţi companii. La sfârşitul lui iunie, reţeaua Raiffeisen Bank cuprindea 542 de unităţi, faţă de 539 în urmă cu un an, iar numărul de angajaţi a crescut de la 5.906 la 5.938.

    Raiffeisen Bank România, controlată de Raiffeisen Bank International AG (RBI), subsidiară integral consolidată a Raiffeisen Zentralbank Osterreich AG (RZB), este în prezent a patra bancă din România după valoarea activelor. RBI are una dintre cele mai importante reţele bancare din Europa Centrală şi de Est, fiind prezentă în 17 pieţe din regiune.

  • Cine ne poate scăpa de o nouă criză

    Dacă îi ascultăm însă pe analiştii străini, ajungem să credem că de o nouă criză ne poate scăpa pur şi simplu absenţa unei noi crize în zona euro, ţinând cont de tripla dependenţă a României, mai accentuată decât a altor economii din Est, faţă de finanţarea străină, faţă de creditorii bancari străini si faţă de exporturile spre zona euro.

    E adevărat că mai toate analizele străine, în general făcute de marile bănci, despre riscurile contagiunii Estului de pe urma crizei Vestului par a se referi la un etern drob de sare, având în vedere că România a suportat foarte lin din 2010 până acum criza datoriilor din zona euro, în ciuda faptului că unele bănci şi-au redus expunerea pe piaţa românească, iar fluctuaţiile violente ale percepţiei investitorilor au afectat în diverse momente şi leul, şi bursa. Astfel de analize pun în lumină însă nu iminenţa vreunui dezastru economic care ne-ar viza, ci slăbiciuni de structură ale economiei, care se pot transforma în riscuri dacă apar probleme în zona euro: pe de o parte, lipsa de resurse interne suficiente de creştere economică, de la capitalul propriu la existenţa unei pieţe interne solide, precum şi “monocultura” exporturilor direcţionate către zona euro.

    Într-un raport publicat de la finele lui iulie, Morgan Stanley măsura riscul de contagiune în Europa de Est la nivelul pieţelor financiare, prin riscul de depreciere a monedelor naţionale; la nivelul expunerii băncilor occidentale, prin riscul de dispariţie a unor resurse de creştere a creditării; la nivelul economiei reale, prin faptul că o creştere mai slabă în zona euro (care s-a şi manifestat între timp, cu o rată de creştere de numai 0,2% în trimestrul al doilea faţă de precedentul) ameninţă progresia PIB în ţările cu o cerere internă solidă (Cehia) şi “mai ales în cele care au profitat până acum cel mai mult de cererea externă ca să iasă din recesiune, exportând majoritatea producţiei – Ungaria şi România”.

    Într-un raport încă mai elaborat, analiştii Citibank au întocmit un indice al contagiunii pentru economiile emergente (vezi grafic), bazat în general pe aceleaşi variabile esenţiale: cât din rezervele valutare reprezintă creanţele deţinute de băncile europene, cât din PIB reprezintă datoria publică, cât din creşterea economică reprezintă exporturile către zona euro, ce necesităţi externe de finanţare are ţara şi care e ponderea în PIB a investiţiilor străine speculative (bani fierbinţi). După astfel de criterii, România iese pe locul 8 din 22, într-un clasament al riscului condus oricum de economiile emergente din Europa Centrală şi de Est.

    De la astfel de puncte vulnerabile trebuie pornit, cel mai probabil, pentru a evalua capacitatea economiei de a scăpa de o reintrare în recesiune cauzată de evenimentele externe. Exemplu: după anunţarea de către Statistică, săptămâna trecută, a estimărilor-semnale de creştere economică pe trimestrul al doilea (0,2% faţă de trimestrul I, respectiv 0,3% în serie ajustată sezonier faţă de trimestrul al doilea din 2010 şi 1,7% în serie brută faţă de aceeaşi perioadă), premierul Emil Boc a declarat că România nu numai că rămâne în grafic pentru ţinta de creştere de 1,5% avută în vedere pentru tot anul, dar reuşeşte să se menţină pe o creştere trimestrială superioară unor ţări ca Germania (0,1%) sau Franţa (0). Decisiv este acum, a adăugat Emil Boc, trimestrul al treilea, cu cea mai mare pondere în PIB, pentru care a fost pregătită o rectificare de buget de natură să susţină investiţiile şi crearea de locuri de muncă.

    Al treilea trimestru însă “are o bază slabă de pornire, atâta vreme cât scăderea vânzărilor de retail s-a concentrat spre sfârşitul trimestrului al doilea, în luna iunie, astfel încât va fi nevoie de creşteri lunare puternice spre a trage în teritoriu pozitiv rezultatul pe perioada iulie-septembrie”, remarcă Vlad Muscalu, analist al ING Bank România. În iunie, vânzările din retail, ca măsură a cererii interne de consum, au scăzut faţă de luna mai cu -1,2%, la cel mai redus nivel al anului (-1,2%), în special pe seama produselor nealimentare, într-un trimestru cu o scădere a vânzărilor din retail de 0,8% (mai puţin pronunţată totuşi decât în primele trei luni ale anului – 2,6%).

    “Reducerea vânzărilor în acest trimestru cu 6%, în termeni anuali, şi a investiţiilor străine directe cu 14% oferă repere pentru o evaluare negativă a consumului privat şi a investiţiilor”, remarcă Dumitru Dulgheru, analist al BCR, care apreciază că redresarea economică rămâne fragilă (creşterea trimestrială de 0,2% este sub aşteptările pieţei de 0,8%), având în vedere că “cererea externă şi-a pierdut mult din impuls, iar temerile de o acutizare a crizei datoriilor din zona euro ar putea afecta industria românească în restul anului”. Analistul BCR păstrează estimarea de creştere a PIB de 2% pentru tot anul, însă adaugă că “o încetinire mai mare a exporturilor în a doua jumătate a anului ar putea avea un impact negativ asupra creşterii economice, ţinând cont că situaţia externă se menţine tensionată, cel puţin pe termen scurt”.

    La o concluzie similară au ajuns şi analiştii Citibank care comentează de obicei situaţia României, Ilker Domac şi Gultekin Isiklar. “Cererea internă rămâne slabă, iar producţia industrială pierde impuls. Perspectivele mai slabe de creştere ale Germaniei şi ale economiei mondiale complică dinamica de creştere pentru România, pentru că îi afectează performanţa de export”, notează cei doi, făcând cunoscut că reduc în consecinţă estimarea de creştere a PIB pentru acest an de la 2% la 1,6%. Ei introduc în ecuaţie şi faptul că bucuria scăderii spectaculoase a inflaţiei în iunie şi iulie poate fi de scurtă durată şi fără efecte la nivelul dobânzilor, întrucât, “în ciuda unei perspective mai bune a inflaţiei, viitoarele ajustări de preţuri administrative şi riscurile asociate cu aplicarea programului cu FMI şi UE în anul electoral vor face BNR să menţină dobânda de politică monetară neschimbată”.

    Iar situaţia dobânzilor se grefează pe un fundal în care, după opinia lui Cezar Furtună, partener servicii financiare al KPMG în România, “există în continuare îngrijorări semnificative cu privire la nivelul împrumuturilor neperformante acordate de băncile europene către companiile si persoanele fizice din România şi suntem încă departe de a vedea scăderi semnificative ale provizioanelor pentru imprumuturi”.

    Cu ce rămânem, aşadar? Cu agricultura, deja un succes indiscutabil al anului, cu o recoltă de peste 7 milioane de tone (comparabilă cu recordul de 7,3 milioane din 2005), cu faptul că exporturile încă rezistă, cu promisiunile Guvernului de investiţii în infrastructură şi locuri de muncă şi, probabil mai presus de toate, cu grija de a evita greşelile altora sau propriile greşeli din trecut la capitolul politicilor economice şi fiscale, pornind de la evidenţa că dacă pieţele iartă pe timp de creştere economică solidă, orice greşeală e penalizată dublu în vremuri tulburi.

    Dacă ne paşte sau nu o recădere în criză, “asta depinde de deciziile de politică economică, şi nu numai, pe care o să le luăm”, conchidea recent Florian Libocor, economistul-şef al BRD. “Avem şansa de a începe o nouă fază de creştere economică sănătoasă, însa asta nu este o garanţie că aşa va fi. Trebuie să fim raţionali, prudenţi şi consecvenţi, pentru a limita la maxim potenţiale cauze interne de dezechilibre. Cât priveşte cauzele externe, putem doar să ne pregătim cât mai bine.”

  • Franks: BNR ar putea fi nevoita sa urce dobanzile pentru a combate efectele preturilor din energie

    Banca Nationala a Romaniei (BNR) ar trebui sa ramana inclinata
    catre inasprirea politicii monetare, desi inflatia ar trebui sa
    scada dupa disparitia efectului majorarii TVA de la 19% la 24% in
    iulie 2010, a aratat Franks. De asemenea, BNR ar trebui sa se
    abtina de la reducerea rezervelor de valuta pe care bancile trebuie
    sa le mentina, deoarece “nu ar fi o masura inteleapta in acest
    moment”, a continuat oficialul FMI. “Semnalele preliminare pe care
    le-am perceput privind inflatia din iulie par sa fie foarte bune,
    asa ca presiunea s-a redus putin. Am recomanda cu toate acestea
    bancii centrale sa ramana inclinata catre o politica restrictiva,
    sa fie pregatita sa mearga in sus, si nu in jos, insa cheia este
    ceea ce se va intampla in iulie si august”, a afirmat Franks.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ridica-ma la cer: unde duce ascensiunea de neoprit a francului elvetian

    Pana unde mai suie francul? In ultimele trei luni, moneda
    elvetiana s-a intarit cu aproape 11% fata de euro si dolar,
    ajungand joia trecuta la nivelurile incredibile de 1,15 franci/euro
    si 0,81 franci/dolar. Pentru cine nu-si mai aminteste, in 2008
    cursurile erau de 1,6 franci/euro si 1,2 franci/dolar. Iar in
    ultimele saptamani, absolut toate stirile au fost in favoarea
    aprecierii: indecizia liderilor europeni privind soarta Greciei,
    cresterea randamentelor pentru obligatiunile italiene, riscul ca
    guvernul SUA sa nu poata obtine o crestere a plafonului de
    indatorare.

    Nu e un secret ca francul elvetian, alaturi de dolarul
    australian, cel neozeelandez si canadian sau yenul japonez
    functioneaza, impreuna cu aurul, ca active de refugiu pentru
    capitalurile migratoare, care cauta si sa se protejeze de
    posibilele pierderi din plasamentele in alte active, dar si sa
    capete randamente mai bune. “E de asteptat o vara lunga si
    fierbinte pentru periferia Europei, in care puseele de aversiune de
    risc si de apreciere a francului elvetian vor fi un lucru comun”,
    comenteaza Chris Turner, analist la ING Bank, care deocamdata
    ramane singura banca straina importanta ce prevede pentru decembrie
    un curs de 1,1 franci/euro, in lipsa unei interventii relevante a
    Bancii Nationale a Elvetiei.

    Analistii altor banci au in vedere insa o corectie de curs in
    urmatoarele luni, pe masura linistirii situatiei in zona euro si
    SUA: pentru decembrie, grupul Erste estimeaza un curs de 1,25
    franci/euro, la fel ca si Citigroup si Raiffeisen, in timp ce
    Credit Agricole vede posibil chiar un nivel de 1,35.

    Pentru Romania, doi sunt factorii care limiteaza, la nivel
    macro, consecintele negative ale evolutiei francului in raport cu
    alte valute: cursul de schimb leu/euro – baza de calcul pentru
    cursul franc/leu – care, cu mici exceptii, a ramas relativ stabil
    in focul crizei datoriilor si ar urma sa ramana la fel dincolo de
    fluctuatiile de moment (conform analistilor consultati recent de
    BUSINESS Magazin, la finele anului ar urma sa fie cuprins undeva
    intre 4,05 si 4,20) si faptul ca sunt totusi relativ putine credite
    in franci. La finele anului trecut, la Centrala Riscurilor de Plati
    erau inregistrati 218.000 de debitori cu credite totale in
    echivalent de 237,5 mld. lei, din care restantele insemnau 15
    miliarde de lei. Din totalul creditelor luate, persoanele fizice
    datorau 82,85 mld. lei, suma in care ponderea creditelor in franci
    elvetieni era de 16,6%.

    Mai exista insa un nivel la care lucreaza povara creditelor in
    franci, povara ce nu e decat un caz particular al pacatelor legate
    de finantarea in valuta: perceptia externa. Un cerc vicios adica,
    in care atunci cand monedele nationale se depreciaza fata de franc,
    eforturile de disciplinare fiscala sau performantele economice bune
    de pana acum sunt puse in paranteza si ramane numai reflexul
    investitorilor si al analistilor de a lipi eticheta “riscant” pe o
    Europa de Est condamnata sa traga ponoasele indatorarii excesive in
    valuta.

    Un comentator al site-ului britanic Citywire isi amintea zilele
    trecute de o stire din 2010 despre o tanara unguroaica de 18 ani
    care si-a scos la licitatie virginitatea ca sa-i ajute pe parintii
    ei sa-si plateasca imprumutul ipotecar luat in franci elvetieni. De
    aici, comentatorul ingrozit ajungea la statistici care vorbesc de o
    pondere a creditelor ipotecare in valuta de peste 75% din total in
    Romania, Lituania si Croatia, respectiv o pondere a creditelor
    ipotecare in franci de 53% din total in Polonia (unde zlotul a
    pierdut fata de franc aproape 60% din valoarea din 2008, adica tot
    cam cat leul romanesc) si de 64% in Ungaria (unde forintul a
    pierdut circa 40%).

    Astfel de comentarii aduc aminte de articolele de anul trecut
    din presa internationala, unde Ungaria si Romania erau date ca
    exemple negative de tari estice unde imprumuturile in valuta “i-au
    lasat pe debitori sub povara unora din cele mai costisitoare
    credite cu dobanda variabila din lume” (New York Times). Bancile
    erau initial criticate ca relanseaza creditarea oferindu-le iarasi
    oamenilor exact acelasi tip de imprumuturi care aproape au dat
    peste cap economiile nationale, dar pe urma erau scuzate, pentru ca
    atata timp cat dobanzile la lei sau forinti au ramas considerabil
    mai mari decat la euro, era normal ca oamenii sa aleaga valuta.