Tag: aur

  • Înapoi la etalonul aur? (FOTO)

    Broderiile cu fir metalic prezentate de Dolce & Gabbana la Săptămâna modei de la Milano, rochia aurie purtată de către Meryl Streep la festivitatea de decernare a premiilor Oscar de la Los Angeles ori cea purtată de prietena lui George Clooney la acelaşi eveniment arată apariţia unei tendinţe care promovează culorile metalice în vestimentaţie, scrie Financial Times.

    Motivul creşterii în popularitate a culorilor metalice sau a broderiilor cu fir de argint ori aur îl constituie, aşa cum explică creatorul de modă britanic de origine italiană Antonio Berardi, sentimentul de speranţă pe care îl induce, precum şi faptul că fac o rochie, chiar şi pastelată, să pară mai frumoasă. Totodată, ar reprezenta o modalitate decorativă mai subtilă decât cristalele.

    Un alt creator, newyorkezul Thakoon Panichgul, foloseşte, de exemplu, gulere de mătase aurie pentru unele din ţinutele sale, care pot tine loc de bijuterii sau piele aurie pentru mânecile hainelor, ori combină auriul cu materiale sport. Designerul Manish Arora de la Paco Rabanne consideră că materialele cu tentă metalizată permit creatorilor să se joace cu lumina şi să creeze articole vestimentare cu aspect futurist. Culorile metalizate, în special auriul, au ajuns până şi la accesorii, cum ar fi huse pentru iPad: un iPad bine îmbrăcat înseamnă fie o husă aurie din piele de crocodil de la Marc Jacobs, ori una din piele cu sclipici de la Jimmy Choo.

  • Cele mai mari mine de aur din lume – GALERIE FOTO

    Pe de altă parte, aurul este rar, tot metalul preţios extras de-a lungul istoriei umane putând umple doar două bazine olimpice de înot. Rezervele estimate aflate în pământ sunt de 51.000 de tone.

  • Bijutierii au început să prefere platina, din cauza preţului mare al aurului

    Preţul aurului l-a depăşit pe cel al platinei în august anul trecut, pentru prima oară după decembrie 2008, relatează Bloomberg. Cererea de aur din partea bijutierilor a scăzut cu 3% anul trecut, în timp ce în cazul platinei a avut loc o creştere de 1,8%, potrivit datelor Consiliului Mondial al Aurului şi ale companiei Johnson Matthey, comerciant şi distribuitor de platină la nivel mondial. “De fiecare dată când creşte preţul aurului şi atinge noi niveluri psihologice este afectată cererea de bijuterii”, a declarat David Wilson, analist la Citigroup în Londra, care crede că preţul mai mare al aurului va susţine cererea pentru bijuterii din platină.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Preţul aurului atinge maximul ultimelor 3 luni, înainte de operaţiunea BCE de finanţare a băncilor

    Cotaţia argintului a urcat cu 4%, la maximul ultimelor cinci luni. “Preţurile aurului şi argintului sunt ridicate de aşteptarea unor noi lichidităţi pe piaţă”, a declarat Frank McGhee, trader pentru metale preţioase la compania Brokerage Services. Aurul spot este în urcare cu 1,1%, la 1.785,51 dolari uncia, după un vârf de 1.789,4 dolari uncia atins în timpul şedinţei. Contractele americane pentru aurul cu livrare în aprilie sunt în creştere cu 12,3 dolari, la 1.787,2 dolari uncia, volumul tranzacţiilor fiind modest.

    Mai multe pe mediafax,ro

  • Petrolul, aurul sau acţiunile?

    Dacă estimezi că economia se prăbuşeşte, atunci o să preferi să-ţi plasezi banii în obligaţiuni, în general în produse conservatoare de investiţii; dacă estimezi că pieţele îşi revin, atunci investeşti în acţiuni, rezumă Anupam Gupta, director pentru produse structurate pentru regiunea EMEAîn cadrul Citigroup. Dar cum poţi profita de astfel de socoteli, atunci când, ca potenţial investitor, nu ai nici aur, nici petrol şi nici obligaţiuni?
    Mulţi dintre cititori cunosc, desigur, produsele structurate (sau titluri structurate, note structurate, derivate structurate), situate oarecum la jumătatea spectrului de risc, care începe cu depozitele bancare sau obligaţiunile, cele mai puţin riscante, şi se încheie cu investiţiile în acţiuni sau fonduri cu capital de risc. E vorba de instrumente de investiţie compuse dintr-un element cu venit fix, menit să protejeze valoarea investiţiei iniţiale, şi un element variabil, derivat din cotaţia unor active suport (curs valutar, aur, petrol, cereale, acţiuni, obligaţiuni etc. şi diverse combinaţii între ele). Avantajul lor e că dau posibilitatea investitorilor să-şi diversifice portofoliile, pariind pe unul sau mai multe active fără a fi nevoiţi să le deţină, să obţină câştiguri mai mari decât din depozitele bancare, de pildă, şi să-şi protejeze capitalul investit iniţial în proporţii variabile, până la 100%.

    Produsele structurate reprezentau la nivelul anului 2007 până la 35% din portofoliile investitorilor în ţările europene dezvoltate şi până la 60% din portofolii în sudul Europei (Italia, Grecia, Spania) şi Asia. Dezavantajul lor, evidenţiat din plin de criza financiară din 2008, e gradul mai mare de risc decât al instrumentelor tradiţionale, incluzând riscul valutar, de lichiditate, de volatilitate a pieţei sau de nivel al dobânzilor, riscul de credit al emitentului (de obicei o firmă de brokeraj sau o bancă), precum şi faptul că pe durata de valabilitate a titlului, în general între 18 luni şi 6 ani, investitorul trebuie să-şi ţină imobilizaţi banii în produsul respectiv, întrucât principalul, sau partea de investiţie iniţială pe care doreşte s-o recupereze în orice situaţie, nu mai e protejat dacă banii sunt retraşi înainte de termen.

    La Bursa de Valori Bucureşti se tranzacţionează în prezent două categorii de produse structurate, listate şi pe pieţele din Viena sau Varşovia: certificatele index, emise de grupul Erste şi de Raiffeisen Centrobank şi având ca active suport indicii Eurostoxx 50, S&P 500, DAX, aurul, petrolul şi cursul leu-euro, respectiv certificatele turbo ale aceloraşi emitenţi, având ca active suport indicele DAX, aurul, argintul, petrolul, precum şi acţiunile a cinci companii: Fondul Proprietatea, Erste Group Bank, OMV Petrom, Banca Transilvania şi BRD-Groupe SocGen. Diferenţa dintre ele e că modul de calcul al preţului pentru certificatele turbo determină un efect de levier care amplifică posibilitatea de câştig (creşterea sau scăderea de preţ a certificatului long, respectiv short e mai accentuată decât cea a activului suport).

  • Preţul aurului se îndreaptă spre cea mai mare creştere lunară după august 2011

    Interesul pentru plasamentele în aur de la sfârşitul lui ianuarie contrastează cu situaţia din decembrie, când preţurile au scăzut cu peste 10%, cel mai amplu declin lunar consemnat după prăbuşirea băncii Lehman Brothers. La ora 15:23 GMT, aurul era tranzacţionat în creştere cu 0,8%, la 1.742,59 dolari uncia, după un vârf de 1.747,39 dolari uncia atins în timpul tranzacţiilor, cel mai ridicat nivel după jumătatea lui decembrie şi în urcare cu circa 11% pe parcursul acestei luni. Cererea este susţinută de informaţii sub aşteptări privind încrederea americanilor în economia SUA, temeri că Portugalia ar putea urma un parcurs asemănător cu cel al Greciei, dar şi de aşteptările unei evoluţii economice slabe a zonei euro în primul trimestru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PwC: Preţul aurului va creşte în acest an la 2.000 dolari pe uncie

    “Având în vedere volatilitatea pieţei, inclusiv recenta scădere a preţului aurului, acele companii care au rezerve substanţiale de lichiditate şi apetit pentru achiziţii vor avea iniţiativa în 2012. Acestea vor putea să preia jucători mai mici şi mai vulnerabili la fluctuaţiile pieţei şi care au dificultăţi în a-şi asigura finanţarea”, a spus Alexandru Lupea, partener, servicii de audit, liderul grupului de servicii pentru industria energetică, minieră şi de utilităţi al PwC România. Astfel, 80% din companiile intervievate de PwC au spus că se aşteaptă ca preţul aurului să crească la 2.000 dolari uncia.

    Cititi mai multe pe mediafax.ro

  • Preţul aurului se îndreaptă spre cea mai mare scădere zilnică din ultimele trei luni

    Liderii Uniunii Europene au încheiat la sfârşitul săptămânii trecute un acord istoric privind integrarea fiscală, dar nu au îndeplinit aşteptările pieţei, pentru o soluţie drastică de rezolvare a crizei datoriilor suverane din zona euro. Lipsa de încredere a determinat investitorii să se orienteze mai degrabă către siguranţa relativă a dolarului decât spre aur, a cărui cotaţie a scăzut cu circa 5% în numai o săptămână.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sfaturi pentru cine are bani de investit

    O apariţie bonomă şi lipsită de orice morgă de finanţist, Mikio Kumada a venit de la Singapore la Bucureşti în cadrul unui turneu european de căteva săptămâni, ca să susţină în calitate de consilier de investiţii activitatea LGT Bank, instituţia grupului financiar LGT specializată în private banking. Greco-japonez de origine, licenţiat la Viena în ştiinţe politice şi studii japoneze, fost reporter la Bloomberg, apoi director în cadrul Egnatia Securities din Atena, Kumada lucrează pentru LGT din 2002, unde primii cinci ani i-a petrecut ca senior market strategist la LGT Bank, iar următorii trei ca senior market analyst la LGT Capital Management. Grupul financiar, deţinut de casa princiară de Liechtenstein, are birouri în 13 ţări din Europa, Asia şi Orientul Mijlociu şi administrează active de aproape 74 mld. euro, profitul la jumătatea anului curent fiind de aproape 70 mld. euro.

    Între clienţii LGT Capital Management, divizia de management a activelor, cel mai mare client e chiar LGT Bank, la care se adaugă clienţi instituţionali, de la alte bănci la fonduri de pensii, alţi administratori de active, asigurători “şi sperăm să avem şi fonduri suverane de investiţii”. În private banking, unul dintre segmentele cu creştere mare este cel al clienţilor cu averi noi, îndeosebi din Asia, dar şi din Rusia ori Estul Europei, printre aceştia fiind şi clienţi din România, unde grupul LGT operează prin biroul de la Viena. Ce sfaturi le-ar da Kumada? “Poate eventualilor noi clienţi din România le-aş putea părea prea sceptic, dar cred că e important de transmis mesajul că e bine să-ţi asumi riscuri – asta faci oricum ca antreprenor, şi mulţi clienţii est-europeni sunt antreprenori – dar e bine ca o parte dintre active să-ţi fie administrate conservator, cu ideea de a lăsa ceva pentru familie şi generaţiile viitoare.”

    Dintre clienţii de private banking din pieţele emergente, “les nouveaux riches” sunt mult mai înclinaţi spre risc, urmărind profit mare şi rapid, ceea ce e o consecinţă a faptului că şi-au acumulat banii repede, cu preţul asumării inclusiv a unor riscuri politice, iar mentalitatea lor de a juca dur se transpune mai departe în comportamentul investitorilor şi al pieţelor. “Desigur, e decizia lor cum şi unde investesc. Dar dacă eu aş fi consilier de investiţii al unui astfel de client, i-aş recomanda ca măcar o parte din avere să fie plasată în active sigure”, spune Kumada.

    Explicaţia apelului la prudenţă e că, în opinia lui, “suntem într-o situaţie globală unde toate ţările industrializate din G7, SUA, Europa de Vest, Japonia au problema structurală a supraîndatorării, a supraexpunerii, care declanşează acum o perioadă cu caracteristici opuse, de reducere a expunerilor, nu numai la nivelul guvernelor, dar şi la nivelul sectorului privat şi al consumatorilor. Această perioadă nu e bună pentru creşterea economică”. Există mai multă creştere acum în economiile emergente decât în cele dezvoltate, şi mai ales în economiile mari emergente – China, Rusia, Brazilia. Dar unele dintre ele (China) au şi ele deja probleme – nu de ordin structural, ci de ordin ciclic, pentru că, spre a contracara criza din 2008, au stimulat masiv economia şi acum încă mai au marjă s-o facă, dar nu atât de mult ca atunci, spune analistul. Pe de altă parte, Europa şi SUA nu prea mai au spaţiu fiscal de manevră, ci doar spaţiu monetar, însă problema e că stimulentele monetare au loc tocmai într-un moment când băncile îşi reduc expunerile peste tot. “Or, în aceste condiţii, toată lumea trebuie să treacă printr-o fază de restructurare şi creştere a economisirii, care va compune un mediu economic dificil.”

    În ce priveşte o “aterizare dură” a economiei chineze, dată ca iminentă de ani buni de o mulţime de analişti, Mikio Kumada se arată sceptic. “Nu credem că China va avea un <hard landing>, pentru că dacă sectorul privat sau piaţa imobiliară sunt un pic supraîncălzite, statul are încă spaţiul fiscal să limiteze aceasta”. Problema e că dacă statul trebuie să intervină spre a echilibra o criză a creditării sau a pieţei imobiliare, atunci China va intra şi ea în jocul supraîndatorării, însă şanse pentru un <soft landing> există şi se vor materializa într-o creştere economică ceva mai scăzută decât până acum, în jur de 7-8%, în timp ce ţările dezvoltate vor avea creşteri mult mai mici. “O creştere foarte rapidă nu mai poate veni acum de nicăieri, iar această criză trebuie folosită pentru a face ajustări în economie menite să asigure în viitor o rată mai sustenabilă de creştere.”

    Cel mai important factor apt să influenţeze viitorul climatului economic şi de investiţii la nivel global ţine de deciziile pe care le vor lua liderii politici europeni în următoarele săptămâni şi luni pentru depăşirea impasului datoriilor. În ipoteza că se va ieşi cu bine din această perioadă, efectul pozitiv va fi ieşirea din epoca afacerilor nesustenabile de până acum, caracterizate de creştere pe credit, suprafinanciarizare, volatilitate prea mare şi lipsă a reglementărilor. “Mai bine o creştere mai redusă, dar din care poţi extrage valoare într-un mod mai echilibrat, deşi pe un termen mai lung”, afirmă Mikio Kumada, care pariază pe economiile emergente, ca având prima şansă de relansare în epoca post-criză.

    În Europa, analistul se declară un adept al implicării Băncii Centrale Europene, dar nu sub forma transformării ei într-o simplă tiparniţă de bani care să preia imediat toate riscurile (iar soluţia tiparniţei nu funcţionează de una singură, aşa cum a dovedit-o prăbuşirea din august a pieţelor, când Rezerva Federală lansase programul de relaxare cantitativă, dar în Congresul SUA era ceartă “ca într-o republică bananieră”), ci sub forma presiunii asupra autorităţilor europene de a face reformele instituţionale şi fiscale necesare. Singurul caz în care o intervenţie rapidă a BCE ar fi necesară ar fi dacă scenariul dominant ar deveni cel de recesiune şi deflaţie, pentru că misiunea BCE prin statut este de a apăra stabilitatea preţurilor. “Dar acum nu suntem (încă) într-un asemenea punct; economia este ameninţată de recesiune, dar e încă pe creştere.”

    Pe termen mai lung însă, cu o bază de reforme făcută şi cu nişte autorităţi de reglementare puternice, poate vom crea şi nişte pieţe în care “investitorii să se comporte ca nişte investitori în loc de traderi”, dar asta sună ca şi cum ai crea un “om nou”, cum a încercat Ceauşescu, glumeşte Kumada. Teoretic e posibil, însă practic e nevoie de câţiva ani buni şi de eforturi mari, din partea unor lideri foarte puternici, pentru că reglementarea pieţelor întâmpină o opoziţie solidă din partea lobby-ului financiar. Aşa cum o dovedesc însă iniţiativele unui Paul Volcker în SUA, este posibilă promovarea unor reforme care să accelereze reglementarea pieţei CDS-urilor şi a produselor derivate sau separarea activităţii de bancă de investiţii de cea de bancă comercială şi, mai departe, să coordoneze această reformă cu autorităţile europene.

  • Povestea aurului românesc

    Istoria căutării şi prelucrării aurului în spaţiul carpato-danubiano-pontic este una deosebit de veche – preistorică.

    Pe baza mai multor studii detaliate, se poate afirma că exploatarea aurului din zăcămintele de la Roşia Montană, Căraci şi Câinel, a început încă din timpuri preistorice.

    Între popoarele antice, primii care au fost atraşi ca un magnet de aurul dacilor nu au fost romanii, aşa cum se crede în mod obişnuit, ci primele triburi de greci, care, în migraţia lor spre teritoriul de astăzi al Greciei, au trecut prin Munţii Apuseni, unde au jefuit zăcămintele de aur local, din care şi-au făurit monede. Unele studii istorico-lingvistice au sugerat chiar că termenul vechi grecesc pentru aur – khrūsos – ar veni de la numele Crişurilor, râurile noastre care străbat ţinuturile aurifere. Alte cercetări susţin că primele monede de aur greceşti conţineau acelaşi tip de aur cu cel extras şi astăzi din Apuseni.

    Pe lista invadatorilor ahtiaţi după aurul din Apuseni au urmat, la rând, străvechii perşi. Herodotus, Părintele Istoriei, relata în scrierile sale cumm împăratul Darius, fiul lui Hystaspes, stăpânitor al tuturor perşilor, a pornit război împotriva triburilor dacice ale agatârşilor, care locuiau în Munţii Apuseni, îndeosebi pe malurile Mureşului de astăzi, pentru a-i jefui de aur, fiindcă această ramură a daco-geţilor se desfăta în podoabe de aur..

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro