Nici ceilalţi actori nu au primit însă doar bani de buzunar, încasând sume considerabile. Vă prezentăm, în continuare, salariile negociate de actorii francizei Avengers.
Continuarea în pagina următoare >
Tag: prezentare
-
Câţi bani a câştigat fiecare actor din “Avengers: Age of Ultron”
-
Cum ar putea Europa să dubleze prezenţa femeilor în business în următorii cinci ani?
Femeile sunt cel mai puţin folosit asset al economiei moderne.“ Celebrul citat al lui Angel Gurria, secretarul general al OECD, a fost adus în discuţie de Iwona Georgiew, partener şi responsabil cu diversitatea de gen în cadrul Deloitte CEE, în cadrul conferinţei „Diversitatea de gen în consiliile de administraţie – motor al creşterii performanţei companiilor“, organizată săptămâna trecută de Professional Women Network Romania, asociaţie care susţine ascensiunea şi dezvoltarea profesională a femeilor din business şi nu numai.
Diversitatea de gen în consiliile de administraţie este o temă dezbătută intens la nivel internaţional. Dacă în America de Nord 19,5% din locurile în CA-uri sunt ocupate de femei, procentul scade dacă ne referim la Asia (7%) sau la America Latină (9,5%). Europa este lider când vine vorba despre diversitatea de gen în consiliile de administraţie, cu o medie de 21,5% de locuri ocupate de femei.
„În pofida numeroaselor beneficii aduse de diversitatea de gen în conducerea companiilor şi a eforturilor susţinute din ultimii ani la nivel internaţional, ponderea femeilor nu a crescut la nivelul aşteptărilor – situându-se la până la 20% la nivel global. Acest fapt se datorează multiplelor bariere pe care femeile le întâmpină când acced la poziţiile de la vârful companiilor – aşa-numitul «glass ceiling». Aceste bariere constau atât în diverse prejudecăţi şi norme nescrise existente în societate, dar şi în modul cum femeile se autoevaluează şi se raportează la oportunităţile de carieră“, spune Sorana Baciu, preşedinte al PWN România. Dezbaterea legată de numărul femeilor aflate la conducerea companiilor porneşte de la faptul că, deşi aproape 60% dintre absolvenţii de învăţământ superior european sunt de sex feminin, femeile sunt depăşite semnificativ de bărbaţi când vine vorba de poziţii de conducere. „Faptul că nu ne folosim de resursele şi de pregătirea femeilor calificate reprezintă o importantă irosire de talent, de resurse şi de potenţial de creştere economică“, se arată în motivaţia dezbaterii iniţiate de Comisia Europeană.
Ţinta UE este de a creşte procentul femeilor implicate decizional în boarduri până la 40% în 2020 şi este una extrem de ambiţioasă. „Dar nu imposibilă“, spune Angela Filote, director al reprezentanţei Comisiei Europene în România. Conform Angelei Filote, recomandările făcute de Comisia Europeană ţărilor membre au funcţionat parţial, fiecare ţară alegând să se autoreglementeze prin cote sau să lase piaţa să se regleze.
Tocmai de aceea, următorul pas este ca recomandările să se transforme într-o lege, care a fost deja supusă aprobării în cadrul Consiliului Comisiei Europene: „Mai avem nevoie ca încă trei ţări să îşi dea acordul pentru ca acest proiect să devină o lege şi să ne asigurăm astfel că procentul de 40% va fi atins până în 2020, cu un termen de conformare până în 2028“, spune Angela Filote. Dacă nu a funcţionat recomandarea, va funcţiona obligativitatea? Exemplele de la nivelul UE arată că ţările care au impus cote au evoluat mult. Franţa a impus o cotă de 40% a numărului femeilor în CA-uri până în 2017, iar acum conduce clasamentul european cu 32,8%. Alte ţări care au impus cote sunt Italia (33% până în 2015, ajungând la 25,8%), Germania (30% din 2016 – au ajuns la 25,4) sau Belgia (33% până în 2017 – au ajuns la 23,4%). Sunt însă şi ţări care au depăşit niveluri de peste 20% fără a impune cote, prin mecanisme de autoreglare: Letonia – 32,3%, Olanda – 23,8%, Suedia – 29,4%, UK – 25,9% sau Slovenia – 22,2%.
În tot acest tablou de încurajare a numărului femeilor în boardurile companiilor, România a înregistrat o scădere a procentului în ultimii cinci ani. Din octombrie 2010 până în aprilie 2014, ponderea persoanelor de sex feminin în consiliile de administraţie din UE a crescut într‑un ritm alert, ca urmare a faptului că un număr din ce în ce mai ridicat de state fie au aplicat, fie au iniţiat acţiuni legislative, fie au susţinut dezbateri publice intense pe această temă. Ponderea europeană a crescut cu 6,7% în decurs de 3 ani şi 6 luni, reprezentând o medie de 1,9 puncte procentuale/an, de aproape patru ori mai mare faţă de rata anterioară a schimbărilor înregistrate.
În acest timp, România a înregistrat o scădere bruscă de aproape 10 puncte procentuale din octombrie 2010 până în aprilie 2014, de la 21% la 11,4%. De ce s-a întâmplat asta? „Din cauza lipsei de atenţie şi de conştientizare a tuturor părţilor interesate. Progresele care s-au făcut în vestul/nordul Europei s-au datorat dezbaterii intense a acestui subiect în toate sferele decizionale, cu implicarea activă a presei, şi, ca o consecinţă a acestor dezbateri, au fost luate măsuri legislative (Norvegia, Franţa, Italia) sau voluntare (UK)“, explică Sorana Baciu, preşedinte al PWN România.
Conform unui studiu realizat de Deloitte România şi PWN România, ponderea femeilor în CA-uri a ajuns la 11,59% în companiile din indicele BET şi la 14% în total companii listate la Bursa de Valori Bucuresti (79 de companii la final de 2014). Deşi studiul a relevat faptul că cele mai multe persoane intervievate (73%) nu sunt de acord cu politica de cote impuse de Uniunea Europeană, „aceste cote ar putea ajuta la atingerea ţintei de 40%, mai ales dacă ţinem cont de scăderea îngrijorătoare a numărului femeilor în consiliile de administraţie din România, care se află acum pe locul 25 la nivel European“, spune Adriana Lobdă, partener în cadrul Deloitte. Consultanţii care au lucrat la studiul Deloitte, primul de acest gen de pe piaţa locală, au făcut şi o serie de recomandări privitoare la modul cum România poate să treacă peste prejudecăţi şi să atingă procentul de 40% până în 2020: este vorba despre reţinerea în companii a talentelor, despre prezenţa femeilor în toate structurile organizaţiilor (care poate crea un pipeline de talente pentru poziţiile din board), despre programe de mentorat, despre comunicarea eficientă a oportunităţilor de carieră, dar şi despre conştientizarea faptului că sistemul de cote al UE trebuie respectat.
Pentru că, aşa cum a amintit şi Elena Doldor, doctor la Universitatea Queen Mary din Londra, eforturile de lobby ale UE au subliniat că „cel mai bun mod de a creşte numărul femeilor la conducerea companiilor este prin legislaţie strictă, cu monitorizare regulată, cu targeturi intermediare şi cu sancţiuni grave“. -
Cronică de film: Everest
Everest este un film de supravieţuire care impresionează atât prin peisajele uluitoare, cât şi prin dramatismul evenimentelor prezentate. Filmul relatează evenimentele de pe 10 şi 11 mai 1996, atunci când mai multe persoane au fost prinse de o furtună în timp ce se aflau pe munte. Dezastrul din 1996 a atras atenţia lumii întregi şi a ridicat numeroase semne de întrebare referitoare la modul cum expediţiile pe Everest au devenit comerciale.
Este povestea mai multor alpinişti care au încercat să atingă vârful Everest, care, la 8.848 de metri, este cel mai înalt de pe planetă. Filmul evenimentelor din acele zile a fost relatat în mai multe cărţi semnate de membri ai expediţiei: nu mai puţin de şapte astfel de volume au fost publicate până acum. Scenariştii William Nicholson şi Simon Beaufoy au avut astfel sarcina de a realiza o versiune completă şi cât mai obiectivă a celor întâmplate. În mare măsură, au reuşit.
Cauzele accidentului din 1996 rămân, până în ziua de astăzi, necunoscute. Filmul prezintă ca o posibilă explicaţie numărul mare de alpinişti care au încercat să atingă vârful în aceeaşi zi, precum şi întârzierile cauzate de mai multe funii de suport care erau desprinse. Unul dintre personajele principale, Boukreev, este portretizat ca unul dintre cei mai activi salvatori, deşi jurnalistul Jon Krakauer l-a acuzat în cartea sa de neglijenţă.
Everest este regizat de Baltasar Kormakur, de origine islandeză, cunoscut mai ales pentru filme indie precum 101 Reykjavik, The Sea sau Contraband. Actorii din rolurile principale fac ceea ce trebuie, reuşind să transmită sentimentul de disperare cu care trebuie să se fi confruntat cei de pe munte. Filmul nu este o înşiruire de efecte speciale, drept pentru care poate fi vizionat la o sală normală de cinema. Nu e însă genul de film pe care recomand să îl urmăriţi acasă, pentru că veţi pierde mult din experienţa vizionării.
Jason Clarke (Terminator: Genisys, Marele Gatsby, Dawn of the Planet of the Apes) şi Jake Gyllenhaal (Nightcrawler, Brokeback Mountain, Enemy) sunt cei care dau filmului acea doză de realism care desparte Everest de blockbustere precum San Andreas sau The day after tomorrow. Aceştia şi, bineînţeles, faptul că povestea din Everest este una reală. Mi-a mai atras atenţia numărul mare de actori cu un istoric solid în spate care au acceptat roluri secundare, precum Keira Knightley, Robin Wright sau Tom Goodman-Hill.
În concluzie, Everest este un film de urmărit, cu un joc actoricesc mai mult decât decent şi un scenariu bine închegat, care nu are prea multe momente „de umplutură“. Pentru cei care apreciază acest gen, cât şi pentru cei care preferă filme fără explozii sau mii de gloanţe, Everest e o metodă excelentă de a petrece puţin peste două ore.
-
Trei francezi s-au îndrăgostit de România, iar acum fac afaceri cu vin în valoare de 100.000 de euro
Un oenolog francez a venit în România acum mai bine de un deceniu şi s-a îndrăgostit de vinul local, motiv pentru care şi-a convins doi conaţionali – un coach personal şi proprietarul unui chateau din zona Bordeaux – să investească într-un domeniu din judeţul Mehedinţi. Povestea domeniului de la Corcova merge însă mult înapoi în timp, când prinţul Anton Bibescu se îndrăgosteşte de această zonă binecuvântată de vreme şi de natură pentru cultura vinului şi începe aici producţia de vin. „Bibescu, prinţul multitalentat de origine româno-francofilă, a fost cel ce a hotărât să-şi extindă via (…) pe dealurile de la Corcova. Proust, admirator şi bun prieten al lui Bibescu, a dorit să i se alăture la Corcova, dar boala l-a împiedicat să călătorească. Evocarea acestui loc a rămas însă prezentă în scrierile sale, ba chiar Bibescu a inspirat unul dintre personajele principale din romanul «În căutarea timpului pierdut»“, povesteşte Laurent Pfeffer, oenologul francez care se află în spatele vinului premium Catleya produs în zilele noastre pe dealurile de la Corcova.
Laurent Pfeffer a venit pentru prima dată în România în 2003 într‑un schimb de experienţă la Târgu Bujor. Era student la facultatea de agronomie şi oenologie din Bordeaux, Franţa, când i s-a propus, lui şi unui coleg, să vină timp de cinci luni în România pentru un studiu. A acceptat provocarea şi nu doar că s-a îndrăgostit de România, dar şi-a dat şi seama de potenţialul uriaş de business pe care îl are piaţa locală, aşa că s-a întors acasă convins să revină. „Aveam un coleg care avea experienţă în domeniu şi dorea să facă o investiţie în străinătate. I-am propus să vină în România şi a acceptat.“ În 2007 Laurent Pfeffer s-a întors aşadar în România, unde şi-a înfiinţat o firmă împreună cu fratele său şi cu prietenul lor. Alături de Laurent Pfeffer, în proiectul Catleya mai sunt implicaţi alţi doi acţionari. Frédéric Vauthier este proprietarul Château-ului Lucas din Lussac Saint-Emilion (Bordeaux), cu o suprafaţă de 20 de hectare. El reprezintă totodată generaţia de producători de vin cu numărul 18 de pe acest domeniu. „Cu o experienţă solidă de mai bine de 15 ani, atât în vie, cât şi în cramă, el este cel care a sugerat orientările tehnice ce se regăsesc în domeniul Catleya.“
Al treilea acţionar este Dominique Pfeffer, specialist în vânzari în domeniul informatic, coach personal şi de echipă şi amator de vinuri. El a descoperit România cu ocazia unei călătorii în vederea găsirii unui teren. „El este fratele meu şi este cel care se ocupă de promovarea vinurilor atât în Franţa, cât şi în străinătate“, îl prezintă antreprenorul care a decis să mizeze pe România.
Cei trei au căutat iniţial un teren în zona Târgu Bujor, pe care Laurent Pfeffer o cunoştea deja, însă nu au găsit, aşa că au luat ţara „la pas“. Atunci oenologul francez l-a cunoscut pe Şerban Dâmboviceanu, care deţinea 25 de hectare la Corcova. Acesta l-a angajat şi totodată l-a ajutat să găsească domeniul actual. „Am decis astfel să mă stabilesc aici pentru a înfiinţa o plantaţie viticolă şi a fonda domeniul Catleya. În paralel, din 2007, colaborez ca director tehnician vie şi cramă pentru domeniul Roy & Damboviceanu.“
Cei trei investitori francezi au cumpărat un teren de 15 hectare şi au început investiţiile. Vinificarea se face încă în crama domeniului Roy & Damboviceanu. Cei trei au investit până acum 350.000 de euro în domeniul Catleya din Mehedinţi, atât din fonduri proprii, cât şi din subvenţii de la stat primite pentru replantare. „Am cumpărat şi o clădire, un fost atelier mecanic, pe care vrem să o transformăm în cramă. Vom încerca să accesăm şi fonduri UE pentru a face rost de cei 150.000-200.000 de euro necesari pentru utilaje şi pentru a pune crama pe picioare. Vrem ca în 2016 să îi dăm drumul.“
Oenologul din Hexagon spune că nu vrea să crească foarte mult businessul şi consideră că 20-25 de hectare de viţă de vie sunt suficiente pentru a putea păstra esenţa businessului. În Franţa, spre exemplu, domeniile încep de la 5 hectare şi merg până la câteva sute. Media este însă tot undeva la 15-20 de hectare. „Mi-amintesc că atunci când am venit aici în 2003 erau foarte puţine crame, deşi potenţialul era uriaş. M-am gândit atunci la Franţa şi la zona Bordeaux, unde nu mai ai loc să investeşti şi unde orice depăşeşte 25 de hectare este deja un domeniu mare.“ În caz că ar vrea să se extindă, celor trei le-ar plăcea să o facă tot în împrejurimi, deşi momentan este dificil deoarece terenurile rămase sunt fărâmiţate, existând de asemenea probleme de succesiune în cazul unora.
România are circa 180.000 de hectare cu viţă-de-vie grupate în 37 de podgorii, din care doar 28% se află în circuitul economic, diferenţa făcând loc apariţiei de noi producători de vin, noi branduri şi specialişti testând producţia şi piaţa în fiecare an.
Cu acest nivel al suprafeţei ocupate cu viţă de vie, România se află pe locul 5 în Europa şi pe locul 11 în lume, iar potenţialul viticol şi fondurile UE, care pot acoperi până la 75% din investiţii, atrag noi investitori, în special cei străini.
-
Poveştile incredibile a unor deţinuti care au evadat de mai multe ori din închisoare. Unul dintre ei s-a pus într-o cutie mare şi s-a expediat singur din puşcărie
Prison Break a fost un serial TV de succes ce a prezentat, cel puţin în primul sezon, un plan foarte complex de evadare din închisoare. Însă totul a fost ficţiune. Oamenii prezentaţi în articol au reuşit să evadeze de mai multe ori din închisori reale cu ajutorul a tot felul de trucuri.
Willie Sutton, cunoscut şi ca Slick Willie, jefuia bănci. Se spune că a furat peste 2 milioane de dolari din bănci de-a lungul cariere sale. Acesta a fost încarcerat de mai multe ori. Prima dată a reuşit să evadeze după ce a pus mâna pe un pistol, a doua oară a trecut gardul închisorii cu o scară, iar a treia oară a fugit printr-un tunel săpat de alţi deţinuţi. Sutton a devenit consultat şi sfătuia băncile cum să-şi îmbunătăţească securitatea clădirilor. A apărut chiar în câteva reclame.
Richard McNair s-a expediat singur din puşcărie. S-a pus singur într-o cutie mare, apoi cutia a fost expediată. A stat în libertate un an de zile când a fost prins din nou.
Steven Jay Russell a evadat de câteva ori din puşcărie ca să fie împreună cu iubitul lui. Cei doi s-au întâlnit în puşcărie apoi au fost eliberaţi. Însă Russell a fost arestat iar pentru delapidare. Prima dată a scăpat din puşcărie după ce a pretins că este un judecător şi a scăzut cauţiunea de la 950.000 de dolari la 45.000. A fost prins apoi a evadat din nou pretinzând că este un doctor. Iar asta nu este tot. A convinsi autorităţile puşcăriei că are SIDA (deşi nu are) şi a fost eliberat către un centru de tratament care nu exista, a realizat acest lucru după ce a pretins că este doctor. A fost prins şi a primit 144 de ani de puşcărie. Viaţa lui a fost subiect de film, “I love you Phillip Morris”, iar rolurile principale au fost interpretate de Jim Carrey şi Ewan McGregor.
-
Un stat din Europa va deschide camere destinate consumului de droguri
Irlanda va deschide, începând cu anul viitor, camere speciale destinate consumului de droguri, potrivit newstalk.com. Proiectul, prezentat de ministrul Aodhan O’Riordain, prevede deschiderea unor astfel de camere în Dublin, Cork, Galway şi Limerick.
Aceste camere speciale ar trebui să asigure un cadru sigur pentru injecţiile cu heroină, limitând în acelaţi timp riscul de a contracta SIDA sau hepatita C.
Aodhan O’Riordain a explicat strategia în cadrul unui discurs ţinut luni la London School of Economics, precizând că aceste centre ar trebui să devină funcţionale la începutul anului 2016.
Este primul fază a unui plan de a schimba modul de luptă împotriva drogurilor, care s-a dovedit de multe ori ineficient, notează sursa citată. Alte state merg deja pe această abordare: un exemplu este Portugaliam acolo unde consumul de droguri este considerat o boală şi nu o infracţiune. “Atunci când vorbim de droguri ne place să dăm vina pe victimă… dar ce caută victima într-o sală de tribunal dacă este o persoană bolnavă, care are nevoie de ajutor?”, a spus O’Riordain.
Primul centru de acest gen din lume a fost deschis la Berna, Elveţia, în iunie 1986. Au urmat altele în Europa (Germania, Olanda, Spania, Norvegia, Luxemburg, Danemarca şi Grecia), precum şi în Australia şi Canada.
-
Cu creşteri de peste 500% în domeniul tehnologiei, România ocupă locul 2 în clasamentul Deloitte CE Technology Fast 50
România înregistrează astfel o creştere semnificativă, pentru al treilea an consecutiv, cu 29 companii înregistrate, faţă de 18 în 2014, din care zece companii în Fast 50 (faţă de şase în 2014) şi liderul categoriei Big 5. Pentru ediţia din 2015 au fost luate în calcul veniturile din perioada 2011-2014, cu o creştere medie înregistrată de companiile româneşti prezente în Fast 50 de 544%.
În contextul în care economia României a înregistrat cea mai mare creştere din CEE în primele trei trimestre ale anului, opt dintre companiile locale prezente în clasamentul Deloitte Fast 50 sunt nou-intrate. Totodată, din două companii româneşti, una este lider la categoria Big 5, care include companiile dinamice, prea mari ca venituri pentru a concura pe picior de egalitate cu firmele mai mici din categoria Fast 50. Faţă de anul trecut, România înregistrează o creştere a numărului de firme din sectorul de software. Cinci dintre companiile din top au sediul în Bucureşti, două în Cluj-Napoca, una în Iaşi, una în Sibiu, una în Timişoara şi una în Baia Mare.
Suntem foarte mândri de toate companiile româneşti prezente în clasamentul Fast 50 2015 şi de faptul că România înregistrează creşteri semnificative de la an la an. Acest lucru confirmă competitivitatea mediului de afaceri local, dar mai ales faptul că talentul antreprenorilor români face diferenţa în regiune în ultimii ani, a spus Alina Mirea, Partener Deloitte România şi managerul local al proiectului Fast 50. Mai mult, putem spune că asistăm deja la crearea unei adevărate comunităţi a antreprenorilor români, pe care Deloitte România va continua să o aducă în prim-plan şi să o susţină prin întâlniri regulate şi transfer de know-how.
La rândul său, Ahmed Hassan, Country Managing Partner Deloitte România, a subliniat faptul că majoritatea companiilor româneşti din clasamentul Deloitte CE Technology Fast 50 au fost înfiinţate înaintea crizei financiare şi au traversat cu bine această perioadă dificilă. Prin comparaţie, majoritatea companiilor din regiune prezente în clasament au fost înfiinţate în 2009.
Faptul că au crescut în aceşti ani, traversând cu bine perioada de criză, demonstrează că antreprenorii au viziune pe termen lung şi că au venit cu soluţii inovatoare, de impact, în perioade dificile. Viziunea şi inovaţia sunt valori pe care Deloitte le împărtăşeşte, astfel că vom continua să susţinem companiile la început de drum pentru a ajuta mediul antreprenorial din România să-şi confirme potenţialul remarcabil, a adăugat Ahmed Hassan, Country Managing Partner Deloitte România.
Cu o creştere de 998%, compania ZebraPay din Bucureşti ocupă locul VI în clasamentul regional, cea mai bună poziţie ocupată de o entitate românească prezentă în top. Aflată pentru al doilea an consecutiv în clasament, compania ITNT din Sibiu, lider local Fast 50 în 2014, şi-a continuat creşterea, cu 933% (faţă de o creştere de 1.433% înregistrată în anul anterior). Insoft Development & Consulting se numără, de asemenea, printre vedetele ediţiei din acest an, întrucât este prezentă în două categorii: locul I la categoria Big 5 şi poziţia 15 la categoria Fast 50, nou-intrată în clasament, cu o creştere de 577%.
Teamnet International SA rămâne şi anul acesta printre companiile din categoria Big 5, coborând o poziţie faţă de anul trecut (locul IV vs. locul III în 2014), cu o rată de creştere de 127%.
ASTINVEST ocupă locul 13 (cu o rată de creştere de 705%), urmată, pe locul 15, de Insoft Development & Consulting (577%). Piconet ocupă locul 21 (486%), iar Geskimo, poziţia 42 (419%).
Rata medie de dezvoltare a companiilor Fast 50 din domeniul tehnologiei a scăzut la 560%, de la 698% în 2014. În ciuda creşterii ratelor medii de dezvoltare raportate în 2014, se înregistrează o scădere continuă de la valoarea de vârf realizată în 2012, de 1.026%.
În clasamentul din acest an sunt prezente companii din nouă ţări: Polonia (12 companii), România (10 companii), Croaţia (8 companii), Cehia şi Slovacia (câte 5 companii fiecare), Ungaria (4 companii), Bulgaria, Lituania şi Serbia (câte 2 companii). Dintre cele 50 de companii, 38 sunt prezente pentru prima oară, 3 au urcat în clasament, iar 8 au coborât. Topul este, şi de data aceasta, dominat de firmele de software (29), urmate de companiile de media (14), cele de hardware (4) şi cele de telecomunicaţii (3).
Pentru a fi eligibile pentru clasamentul Fast 50, companiile trebuie sa întrunească următoarele condiţii: venituri anuale de cel puţin 50.000 euro în fiecare an, între 2011 şi 2014; să aibă sediul într-o ţară din Europa Centrală; să dezvolte sau să producă tehnologii patentate, sau să facă investiţii substanţiale în cercetare şi dezvoltare; să aibă o structură de acţionariat care exclude subsidiare deţinute majoritar de entităţi strategice.
Categoria Big 5 include companii dinamice mari, care au avut creşteri spectaculoase în ultimii cinci ani. Pentru a fi eligibile, companiile trebuie să întrunească aceleaşi criterii ca pentru Fast 50, cu excepţia venitului anual din 2013, care trebuie să depaşească 25 milioane euro.
La categoria Rising Stars (Staruri în ascensiune), Deloitte include companii tinere cu potenţial mare, care au intrat pe piaţă după 2009. Companiile eligibile trebuie să aibă o vechime între trei şi cinci ani şi să înregistreze venituri de peste 30.000 euro în ultimii trei ani consecutivi (20112013). Celelalte criterii de eligibilitate menţionate anterior rămân valabile.
-
Opinie Lavinia Raşca: Păstraţi treaz spiritul inovator al afacerii!
Este adevărat: pentru a obţine avantajul competitiv, antreprenorii sunt agili în valorificarea oportunităţilor, aduc pe piaţă produse şi servicii noi sau folosesc în premieră procese moderne, ce reduc timpul de servire şi costurile. Prin contrast, de cele mai multe ori, în companiile mari, cultura birocratică încetineşte şi chiar împiedică luarea deciziilor şi, pe cale de consecinţă, încetineşte sau împiedică inovarea şi creativitatea. De obicei, când îşi propun proiecte cu grad mare de inovare, companiile mari achiziţionează entităţi antreprenoriale sau încheie cu ele contracte comerciale, cumpărând produse, sevicii sau licenţe.
Când afacerea creşte, pot apărea probleme de comunicare, iar sistemele de aprobare şi de control pot deveni mult mai greoaie. Cu cât sunt implicate mai multe persoane cu păreri proprii şi divergente în procesul decizional, cu atât discuţiile prieteneşti, care duc la decizii rapide, cedează locul şedinţelor şi rapoartelor oficiale şi lungi. Este şi mai grav când persoane din posturile specializate au interese diferite, chiar divergente. În toate condiţiile menţionate, angajaţii creativi se simt frutraţi şi fie pleacă din companie, fie devin apatici.
În unele companii de succes, care cresc, apare pericolul ca relaţiile cu clienţii să intre cu timpul în rutină şi furnizorii, din dorinţa de a fi eficienţi în satisfacerea nevoilor clienţilor, pe care cred că le cunosc foarte bine, nu mai pun întrebări sau evită schimbările. Vi s-a întâmplat să vă simţiţi greşit înţeleşi, în calitate de clienţi? Să aşteptaţi de la furnizori opinia lor de specialişti, pe lângă tratamentul politicos şi prompt, şi, în loc de asta, să vă simţi dezamăgiţi pentru că, dintr-o politeţe greşit înţeleasă, sau dintr-o nepăsare disimulată, nu v-au prevenit că sunteţi pe cale să faceţi o alegere greşită sau nu v-au informat despre o soluţie nouă, mai bună, gândindu-se că o veţi găsi prea scumpă? Mie mi s-a întâmplat şi atunci i-am părăsit pe vechii parteneri, deveniţi inerţi, în favoarea altor firme, agile şi îndrăzneţe. De ce poate apărea această inerţie, pe măsură ce companiile cresc şi se maturizează? Pentru că, fiind prea absorbite de eficienţă şi de excelenţă în operaţiuni, uită de necesitatea de a se reinventa şi de a se adapta la mediu.
Automulţumirea şi aroganţa pot apărea atunci când creşterea şi succesul îi îmbată pe antreprenori şi pe echipele lor. “De ce ar fi necesare schimbări, care produc deranj şi consum de resurse, de vreme ce totul merge atât de bine?“ – se gândesc unii dintre ei. “De ce să investim în tehnologii noi, când cele actuale au dat rezultate, iar noi le perfecţionăm şi le eficientizăm permanent?“ “Chiar dacă acum clienţii doresc altceva, îşi vor da seama cu timpul că au greşit.“ Vi se pare imposibil un astfel de mod de gândire? Din păcate nu este.
DE CE DISPAR CREATIVITATEA ŞI SPIRITUL INOVATOR CÂND COMPANIILE CRESC?
Cei care au studiat acest fenomen au evidenţiat trei cauze principale. Este indicat ca antreprenorii să le cunoască, pentru a le putea evita – total sau, cel puţin, într-o cât mai mare măsură – şi pentru a păstra vii creativitatea şi inovarea în afacerile lor, atunci când se dezvoltă.
Aceste cauze ale dispariţiei creativităţii şi spiritului inovator sunt:
1. birocraţia şi îngreunarea comunicării odată cu creşterea dimensiunii companiei,
2. interpretarea greşită a nevoilor clienţilor
3. automulţumirea şi aroganţa.CUM SĂ MENŢINĂ ANTREPRENORII SPIRITUL INOVATOR TREAZ?
Din fericire, inovarea şi adaptarea la condiţiile pieţei nu sunt incompatibile cu creşterea companiei. Antreprenorii pot păstra inovativitatea companiei prin:
1. gândirea strategică şi clar comunicată, care să canalizeze ideile persoanelor creative în direcţia avută în vedere de antreprenor;
2. implicarea personală a antreprenorilor şi a top managerilor în procesul de inovare, cu toate că operaţiunile devin mai complexe şi ocupă tot mai mult timp;
3. consolidarea culturii organizaţionale propice, în care oamenii creativi şi inovativi se simt bine şi stimulaţi. |ntr-o astfel de cultură:- oamenii sunt încurajaţi să caute în permanenţă noul, scrutând mediul extern,
- eşecurile nu sunt pedepsite, ci folosite ca prilejuri de a învăţa şi de a progresa,
- angajaţii sunt apreciaţi şi recompensaţi pentru ideile şi pentru inovaţiile lor,
- ierarhia organizaţională nu stă în calea aplicării ideilor inovatoare în practică;
4. perfecţionarea şi scurtarea continuă a procesului parcurs de la apariţia ideilor până la comercializarea lor, astfel încât:
- numărul de idei generate să fie cât mai mare,
- inovaţiile valoroase să nu fie oprite,
- riscurile eşecului să fie reduse prin intermediul unor măsuri urgente,
- resursele să fie direcţionate către proiectele cele mai interesante;
5. angajarea de persoane cu atitudine antreprenorială, care:
- acceptă schimbarea şi nu precupeţesc eforturi pentru a pune în practică soluţii noi,
- văd oportunităţi în nevoile nesatisfăcute,
- apreciază colaborarea şi managementul participativ;
6. concentrarea simultană şi cu atenţie egal distribuită asupra procesului de inovare şi asupra performanţei în operaţiuni.
ÎN LOC DE CONCLUZIE
Bill Gates spunea că „succesul este un profesor prost. Îi seduce chiar şi pe oamenii cei mai inteligenţi, făcându-i să creadă că nu vor eşua niciodată“.
Legat de acest citat, care mi se pare foarte adevărat, doresc să vă recomand o carte – „Seduced by Success“, de Robert J. Herbold. Autorul foloseşte exemplele unor companii precum General Motors, Kodak şi Sony, pentru a arăta cum pot fi evitate capcanele care stau în calea creativităţii şi inovării în companii şi cum se poate menţine avantajul lor competitiv pe termen lung. Astfel de capcane sunt menţinerea modelelor de business şi a produselor cu mare succes în trecut, dar depăşite în prezent, care sunt promovate în continuare, la adăpostul unei culturi a confortului, în loc de a moderniza procesele şi de a actualiza cunoştinţele angajaţilor.
Astfel de greşeli pot fi evitate, arată autorul, dacă se acordă o atenţie deosebită unor aspect precum:
1. Revitalizarea continuă a brandurilor şi a produselor;
2. Abordarea din unghiuri noi a practicilor folosite cu succes;
3. Menţinerea vitezei şi agilităţii companiei cu ajutorul unui leadership puternic;
4. Luarea măsurilor necesare astfel ca angajaţii să aibă putere şi să nu fie împiedicaţi de birocraţie să îşi manifeste ideile.
-
Fascinaţia remiterilor
Radu Pojoga este o prezenţă discretă în mediul de business autohton. A lucrat timp de mai bine de 12 ani în telecomunicaţii, iar în 2009, când criza începea să se facă simţită în românia, a decis să facă o schimbare şi a trecut în industria transferurilor de bani.
În urmă cu şapte ani, când am început să lucrez pentru MoneyGram România şi Bulgaria, acest birou era pe lista aspiraţiilor mele. Ştiam că nu vom putea ajunge aici aşa curând, dar, cu ajutorul extinderii reţelei noastre de parteneri, fiecare an care trecea reprezenta un pas mai aproape”, povesteşte la inaugurarea locaţiei cu numărul 3.500 Radu Pojoga, director regional pentru Europa de Sud-Est al MoneyGram.
Cariera lui a început în 1997 la Mobifon, devenit Connex şi apoi Vodafone. Din 2004, a lucrat la Zapp România iar după trei ani s-a mutat la UPC România unde a lucrat în perioada 2007-2009.
La MoneyGram International, Radu Pojoga a ajuns în primăvara anului 2009 şi a staţionat timp de doi ani pe poziţia de business development manager România & Bulgaria. În 2011 a fost promovat country manager România şi Bulgaria, iar din iulie 2014 este director regional pentru Europa de Sud-Est.
„Piaţa era într-o continuă scădere din cauza crizei financiare începute ce a afectat piaţa muncii în străinătate. MoneyGram era reprezentat în România în mare parte prin sectorul bancar, cu o reţea formată din aproximativ 1.000 de locaţii. Cum am reuşit să păstrăm un trend crescător în contextul scăderii pieţei? Numai cu ajutorul extinderii reţelei de parteneri din România, reţea care are în acest moment 3.500 de locaţii şi este alcătuită din trei sectoare diferite“.
România este, în limbajul oamenilor din domeniul remiterilor, o ţară „net receive“. MoneyGram a crescut în acelaşi ritm cu piaţa, fenomen favorizat de creşterea anuală a numărului de persoane care emigrează. Anual, în medie 18.000 de români părăsesc ţara şi se îndreaptă către nordul continentului şi către ţări precum Spania, Italia, Germania şi US. Anul 2014 a fost unul atipic: conform datelor INS, un număr de 42.000 de români au plecat din ţară. Acest lucru a favorizat creşterea volumului de bani trimişi spre România şi, implicit, a numărului de tranzacţii efectuate. MoneyGram International şi-a propus să extindă operaţiunile în România, deoarece România este o piaţă cheie pentru MoneyGram în Europa, susţine Pojoga. Businessul MoneyGram, unul dintre principalii jucători în transferul de bani la nivel mondial, a crescut în primele nouă luni pe plan local cu peste 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar valoarea medie a unei tranzacţii realizate prin acest serviciu este de 300 de euro, similară celei de anul trecut.
MoneyGram a ajuns la 3.500 de puncte de lucru pe piaţa locală prin intermediul partenerilor săi. Spre comparaţie, în 2011 MoneyGram avea aproximativ 2.000 de puncte de lucru la nivel naţional.
MoneyGram are businessul împărţit pe trei segmente: bancar (colaborează cu BCR, UniCredit Bank, Alpha Bank, Intesa Sanpaolo Bank, Libra Bank şi Marfin Bank), retail (Carrefour, Orange) şi Forex (Speed Transfer, Smith & Smith şi case de schimb valutar).
Cea mai mare pondere, de circa 50%, o au transferurile realizate pe zona de retail (inclusiv Forex), datorită programului prelungit de lucru, inclusiv în timpul weekendului.Remiterile românilor aflaţi la muncă în străinătate s-au ridicat în 2014 la aproximativ 3,4 miliarde de dolari, în scădere cu aproximativ 400 milioane de dolari faţă de 2011, potrivit unor calcule prezentate de MoneyGram pe baza datelor de la Banca Mondială. Anul trecut, România a depăşit Cehia ca remiteri cu aproape un miliard de dolari, însă a fost în urma unor ţări precum Serbia, cu remiteri de 3,7 miliarde de dolari în 2014, Ungaria (4,5 miliarde de dolari), Polonia (7,5 miliarde de dolari) sau Ucraina, ţară care conduce şi clasamentul remiterilor din Europa de Est, cu 7,6 miliarde de dolari. În 2010, România se afla pe poziţia a treia în clasament, după Ucraina şi Polonia.
Anul trecut, românii au primit bani în principal din Italia (1 miliard de dolari), Spania (790 milioane de dolari) şi Germania (450 milioane de dolari). Principalele ţări în care românii au trimis bani sunt Spania, cu 127 milioane de dolari, Moldova, cu 109 milioane de dolari, şi Italia, cu 71 milioane de dolari.Printre partenerii MoneyGram se numără BCR, cea mai mare bancă locală în funcţie de mărimea activelor, Carrefour, al doilea jucător din retailul autohton după cifra de afaceri, dar şi Orange, cel mai mare operator de telefonie mobilă.
„MoneyGram a efectuat un studiu de piaţă în rândul consumatorilor ce folosesc serviciile de transfer de bani. Rezultatele studiului ne arată că 16% folosesc serviciul de transfer de bani pentru situaţii de urgenţă cum ar fi: plata facturilor, rambursarea ratelor către bănci, achiziţia de noi bunuri şi servicii şi, nu în ultimul rând, pentru asigurarea traiului zilnic. 25% dintre respondenţi au declarat că folosesc acelaşi serviciu pentru nevoi repetitive şi de urgenţă, iar 59% doar pentru nevoi repetitive”, susţine Pojoga.Ce planuri are MoneyGram în viitor? „Compania are în plan diversificarea serviciilor oferite clienţilor prin introducerea de noi canale de trimitere şi primire a banilor: cash to ATM (trimiţi cash şi îi ridici de la ATM) şi cash to account (trimiţi cash direct în cont), cash to mobile (trimiţi cash şi îi primeşti în portofelul electronic de pe mobil)”.România este singura ţară din Europa de Sud-Est care oferă clienţilor săi o unealtă de localizare – MoneyGram Locator – prin care aceştia pot afla în orice moment ce locaţii ale partenerilor sunt disponibile în vecinătatea lor, precum şi orarul de funcţionare.