Tag: cheltuieli

  • Omul de afaceri care a folosit banii de nuntă ai fiicei sale pentru a construi 90 de case pentru săraci

    Un om de afaceri a hotărât că ar fi mai bine folosiţi banii pentru construirea unor case pentru oamenii nevoiaşi decât pentru a-i cheltui pe o nuntă luxoasă pentru fiica sa, scrie Independent.

    Este vorba de indianul Ajay Munot care plănuise să cheltuiască 93.000 de lire sterline pe o nuntă luxoasă pentru fiica. A decis că cu banii aceştia ar putea construi nu mai puţin de 90 de case pe un teren de 2 acri pe care le-ar putea dona celor care nu au un acoperiş deasupra capului. Cei care au primit casele trebuie să fi fost săraci, să trăiască printr-o mahala şi să nu fie dependenţi de droguri. După cum era de aşteptat, casele sunt mici, au două ferestre, două uşi şi sunt racordate la curent electric.

    Fata nu s-a supărat pe tatăl ei, ci chiar i-a lăudat gestul spunând că este cel mai bun cadou pe care-l putea primi. 

  • Viaţa unui copil de bani gata .”Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou” – GALERIE FOTO

    Julia Stakhiva are 23 de ani, trăieşte la Londra, se coafează şi face tratamente de înfrumuseţare la Moscova, cheltuie 200.000 de lire sterline pe an pe pantofi şi are o garderobă în valoare de 1.5 milioane de lire sterline. Iar totul este plătit de părinţii ei, scrie Daily Mail.

    Părinţii ei au făcut milioane de dolari conducând diferite companii în Ucraina şi susţin stilul de viaţă luxos al tinerei. Până acum, tânăra ar fi cheltuit 180.000 de lire pe operaţii estetice.

    “Oricine poate fi bogat, însă nu oricine nu poate fi frumos”, mărturiseşte tânăra plină de înţelepciune pentru cotidianul britanic.”În cercurile în care mă învârt oamenii nu sunt geloşi pentru că cineva are nu ştiu ce pereche de pantofi sau geantă, ci sunt geloşi pe înfăţişarea celuilalt. De aceea este important pentru mine să fiu frumoasă, slabă şi să am un păr frumos”, a continuat ea.

    “Este bine să începi operaţiile estetice de la vârstă fragedă. Unii oameni nu sunt destul de curajoşi să-şi facă operaţii estetice. Cred că este mai bine să stea acasă şi să mănânce pizza. Ei bine, voi să mâncaţi pizza şi eu să arăt bine”, este un alt gând înţelept al Juliei Stakhiva.

    “Scopul meu în viaţă este să am succes. Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou”, încheie ea.
     

  • Vacanţă împreună, dar cine plăteşte?

    Mai mult de o treime dintre bărbăţii români acoperă toate cheltuielile atunci când călătoresc în cuplu, potrivit Studiului Internaţional despre Călătorii realizat de momondo în 2017 în rândul călătorilor români.

    În general, românii preferă să împartă costurile de călătorie în mod egal, aşa cum declară 51% dintre respondenţi. Această opţiune este întâlnită mai degrabă în rândul respondenţilor din categoriile de vârstă 18-22 de ani (49%) şi 23-35 de ani (55%) decât în rândul participanţilor la studiu cu vârsta peste 56 de ani (42%).

    Mai mult, conform studiului momondo, pentru 12% dintre cuplurile cu vârsta cuprinsă între 18 şi 22 de ani părinţii sunt cei care acoperă cheltuielile acestora de călătorie. Există şi cazuri în care fiecare în parte plăteşte propriile cheltuilei, însă această opţiune este valabilă doar pentru 6% dintre români. Când vine vorba de alte opţiuni pentru acoperirea cheltuielilor de călătorie, românii participanţi la studiu se bazează mai puţin pe sprijinul venit din partea părinţilor sau copiilor. De exemplu, doar 2% dintre cuplurile din România petrec o vacanţă împreună datorită părinţilor care le acoperă costurile. Cu atât mai puţin cheltuielile de călătorie sunt acoperite de către copii – doar 1% dintre femeile participante la studiu au selectat această opţiune.

    O altă concluzie a studiului momondo este că 35% dintre bărbaţii români îşi asumă ei înşişi toate costurile unei călătorii în cuplu. Pe de altă parte, 4% dintre bărbaţi afirmă că fiecare plăteşte propriile cheltuieli iar 3% spun că partenera lor plăteşte pentru amândoi. În ceea ce priveşte femeile din România, 6% dintre participantele la studiu declară că îşi asumă acoperirea costurilor de călătorie pentru sine şi pentru partener iar 18% merg în vacanţă pe banii partenerului.

    Există şi situaţia în care grija împărţirii cheltuielile de călătorie nu poate fi luată în calcul. 5% dintre bărbaţi şi 9% dintre femei care au participat la studiu nu au partener de călătorie. Cu toate acestea, 1% dintre respondenţi, aceeaşi pondere pentru ambele sexe, nu călătoresc cu partenerul.

    „Rezultatele studiului au demonstrat că, dincolo de pasiunea românilor pentru călătorii, există şi o preocupare constantă în ceea ce priveşte acoperirea cheltuielilor de călătorie. Mai mult de jumătate dintre călătorii români împart cu partenerul cheltuielile aferente vacanţei împreună şi, astfel, experienţa de călătorie devine mai accesibilă amândurora, cel puţin din punct de vedere financiar. Dar există, totodată, o altă tendinţă – peste o treime dintre bărbaţi este gata să acopere personal toate costurile financiare ale unei vacanţe în doi. Aceasta este, de altfel, o veste cât se poate de bună, mai ales acum în prag de 8 martie”, declară Mircea Giurcă, Marketing Manager momondo România.

    Studiul Momondo a fost realizat în 2017 la iniţiativa momondo în rândul utilizatorilor din România. Cercetarea are la bază răspunsuri venite de la aproximativ 1000 de respondenţi din întreaga ţară, femei şi bărbaţi, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani.

     

  • Cât timp trebuie să munceşti pentru un mic dejun. Unii obţin banii în cinci minute, alţii în nouă ore

    Dacă bugetul pentru micul dejun pare a fi nesemnificativ pentru economiile înfloritoare, în ţările sărace preţurile mari au dus la malnutriţie şi revolte repetate; amintim aici protestele din unele ţări ale Orientului Mijlociu şi Africii de Nord în 2010 şi 2011.

    Indicele Bloomberg Global City Breakfast Index calculează costul mediu şi accesibilitatea unui mic dejun tipic – o cană cu lapte integral, un ou, două felii de pâine prăjită şi un fruct. Clasamentul se bazează şi pe statisticile preţurilor în ultimile 12- 18 luni.

    Indicele de accesibilitate relevă decalaje mari între oraşele din vârful clasamentului şi cele din coadă. Micul dejun costă doar puţin peste 1% dintr-o zi de plată pentru persoanele din Zurich sau Geneva, în timp ce ucrainenii din Kiev plătesc aproximativ 6%. În Asia, costul este mai mic de 1% în Osaka, comparativ cu 12% în Hanoi, Vietnam. Disparitatea cea mai largă este în America Latină: de la 2,4 % în Monterrey, Mexic, până la 111% în Caracas, capitala Venezuelei.

  • Cât timp trebuie să munceşti pentru un mic dejun. Unii obţin banii în cinci minute, alţii în nouă ore

    Dacă bugetul pentru micul dejun pare a fi nesemnificativ pentru economiile înfloritoare, în ţările sărace preţurile mari au dus la malnutriţie şi revolte repetate; amintim aici protestele din unele ţări ale Orientului Mijlociu şi Africii de Nord în 2010 şi 2011.

    Indicele Bloomberg Global City Breakfast Index calculează costul mediu şi accesibilitatea unui mic dejun tipic – o cană cu lapte integral, un ou, două felii de pâine prăjită şi un fruct. Clasamentul se bazează şi pe statisticile preţurilor în ultimile 12- 18 luni.

    Indicele de accesibilitate relevă decalaje mari între oraşele din vârful clasamentului şi cele din coadă. Micul dejun costă doar puţin peste 1% dintr-o zi de plată pentru persoanele din Zurich sau Geneva, în timp ce ucrainenii din Kiev plătesc aproximativ 6%. În Asia, costul este mai mic de 1% în Osaka, comparativ cu 12% în Hanoi, Vietnam. Disparitatea cea mai largă este în America Latină: de la 2,4 % în Monterrey, Mexic, până la 111% în Caracas, capitala Venezuelei.

  • Educaţia, între clic şi abac

    „În clasa I, doamna învăţătoare le prezintă copiilor ce au de făcut la şcoală: povesteşte despre cum vor scrie, vor citi, vor calcula… Le arată materialele de lucru şi îl invită pe unul dintre ei la tablă, îi pune creta în mână şi îl roagă să deseneze ce doreşte el. Copilul, nedumerit, se uită, pe rând, la cretă, la tablă, la învăţătoare şi întreabă: «Bine, şi acum unde dau click?»”. Gluma este veche, de acum 4-5 ani, şi ilustrează perfect necesitatea digitalului în educaţie, completează Măriuca Talpeş, cofondator şi director general al Intuitex, divizia de software pentru educaţie din cadrul grupului Softwin. „Asta nu înseamnă că tabla nu e bună, caietul nu e bun; numai că astăzi mediul digital nu poate să lipsească din învăţare. Copiii trebuie să intervină în procesul dezvoltării, să apese pe ceva, să descopere singuri, şi este prea greu pentru ei acum să stea cuminţei şi să privească tabla timp de 50 de minute”, explică reprezentanta Intuitex. În zilele noastre, copiii tind să-şi dezvolte abilităţi prin interacţiunile cu tehnologia de la vârste mici, iar actul de predare – învăţare trebuie să integreze tehnologia încă de la clasele mici.

    „În acest fel, şcoala ţine pasul cu viaţa de zi cu zi a acestora şi actul de învăţare devinde mai atractiv pentru elevi”, completează în susţinerea ideii şi Alexandru Holicov, CEO al Adservio, platformă românească digitală pentru management educaţional. Astăzi, vedem din ce în ce mai des, mai ales în oraşele mari, şcoli şi grădiniţe unde se folosesc calculatoare, proiectoare sau tablete. Când profesorul foloseşte tehnologia, aceasta nu mai este percepută drept ceva exotic, ci tinde să devină un aspect perfect normal. Însă, din păcate, asta se întâmplă doar acolo unde există atât dotările corespunzătoare, cât  şi profesori dornici să fie în pas cu ceea ce este nou în educaţie, consideră Cosmin Mălureanu, director general al Ascendia (ASC), companie românească specializată pe domeniul eLearning. „În România, paradigma educaţională şcolară a rămas similară cu cea de acum circa 400 de ani. Tabla de lemn a fost înlocuită cu cea de ceramică sau de white-boarduri, locul cretei a fost luat de marker, pâna şi călimara a cedat locul stiloului sau creionului, manualul legat şi scris de mână este acum tipărit etc., însă avem aceleaşi clase, acelaşi fel de bănci, acelaşi tip de program. Pe scurt – acelaşi proces”, adaugă directorul Ascendia.

    Sabina Ştirb, public affairs & corporate citizenship manager SEE în cadrul Samsung, explică mai detaliat ce presupune acest fenomen: „Digitalizarea educaţiei reprezintă crearea unui mediu interactiv în care procesul de predare şi învăţare se transformă şi include, printre altele, conţinut digital, accesibilitate sporită, acces la o multitudine de platforme, instrumente şi informaţii, precum şi colectare, transmitere şi livrare de informaţii într-un mod rapid şi eficient”. Însă, ca orice transformare, acest proces necesită timp şi trebuie să se facă treptat, metodic şi structurat, astfel încât să acopere toate nevoile spune Veronica Dogaru, corporate communication manager la Orange. „Informaţia rămâne în principiu aceeaşi, însă este transpusă într-un mod digital, mai atractiv şi mai interactiv, astfel încât să înlesnească procesul de învăţare”, adaugă reprezentanta companiei telecom. Cu toate acestea, Robert Bindley, directorul uneia dintre şcolile susţinătoare ale digitalizării, American International School of Bucharest (AISB), declară că nu achiziţionează tehnologie doar de dragul tehnologiei, ci analizează mai întâi procesul de învăţare a elevului şi se asigură că investiţia în tehnologie aduce valoare programei respective.

    În acest moment, ponderea între învăţământul clasic şi cel digital în România este în raport de 95% la 5%, conform lui Alexandru Holicov. Tot el spune că România se află în topul ţărilor cu cele mai slabe investiţii în domeniul educaţiei, deci „e lesne de înţeles că şi la capitolul digitalizare ne situăm mult sub nivelul Europei”. Suedia reprezintă cel mai mare investitor în educaţie, care acordă instituţiilor de învăţământ public bugete de 7% din PIB-ul ţării, fiind urmată îndeaproape de Finlanda şi Belgia. „Am speranţe că în următorii ani această piaţă va creşte şi la noi, cadrele didactice încep să fie mai deschise la tehnologie şi să înţeleagă că nu se mai poate altfel, având în vedere că elevii din ziua de astăzi folosesc tehnologie în tot ceea ce fac, mai puţin în şcoală”, declară Holicov.

    În plus, deşi piaţa serviciilor pe segmentul educaţional se dezvoltă pe zi ce trece, problema stă, în continuare, în gradul scăzut de implementare la nivelul şcolilor, mai exact lipsa fondurilor şi a unei legislaţii care să permită unităţilor şcolare să adopte soluţii moderne de management educaţional. Pe lângă asta, ne lovim şi de o rezistenţă la schimbare, mai spune Holicov. Pe de altă parte, pentru a avea o comparaţie relevantă vizavi de poziţionarea în raport cu Europa, trebuie să avem în vedere diferenţele existente la nivel de sistem de învăţământ dintre ţări şi faptul că digitalizarea educaţiei este un proces de durată, care necesită o pregătire amplă şi o transformare pe termen lung, consideră Veronica Dogaru. „În ultimii ani, s-au făcut progrese în acest sens şi la noi în ţară”, adaugă reprezentanta Orange.

     

  • Vrei să scapi de amendă? Iată 74 de locuri în România unde trebuie să te fereşti

    Chiar dacă are preţuri rezonabile şi ai opţiune chiar şi pe o săptămână , sunt unii care spun că până “colo” nu se pune şi că nu sunt camere. Ei, bine, iată că toată ţara e împânzită cu camere antrenate să depisteze şoferii care ies din localitatea de înamtriculare şi circulă pe drumurile publice fără să plătească vinieta pentru România.

    IATĂ AICI LISTA CU CELE 74 DE PUNCTE DIN ROMÂNIA UNDE SUNT CAMERE PENTRU ROVIGNETE

  • Viaţa unei soţii de fotbalist: vilă cu 10 dormitoare, teren de 50.000 de metri pătraţi şi coafor la parter – GALERIE FOTO

    În vârstă de 43 de ani, Dawn Ward cheltuie mii de lire sterline pe sticle de şampanie, are un salon de frumuseţe în casă şi locuieşte într-o vilă cu 10 dormitoare.

    Recent, ea a inaugurat o clinică de chirurgie estetică într-o clădire din apropierea casei unde prietenele ei – la rândul lor faimoase – să îşi poată “repara” problemele legate de Botox.

  • Viaţa unei soţii de fotbalist: vilă cu 10 dormitoare, teren de 50.000 de metri pătraţi şi coafor la parter – GALERIE FOTO

    În vârstă de 43 de ani, Dawn Ward cheltuie mii de lire sterline pe sticle de şampanie, are un salon de frumuseţe în casă şi locuieşte într-o vilă cu 10 dormitoare.

    Recent, ea a inaugurat o clinică de chirurgie estetică într-o clădire din apropierea casei unde prietenele ei – la rândul lor faimoase – să îşi poată “repara” problemele legate de Botox.

  • Suma impresionantă pe care o tânără reuşeşte să o economisescă în fiecare săptămână prin „Regula de trei zile”

    Un simplu stil de viaţă, denumit „Regula de trei zile”, a ajutat-o pe o tânără să economisească nu mai puţin de 200 de dolari într-o săptămână, conform Daily Mail. 

    După ce şi-a facut un plan de cheltuieli, Jamie Rappaport, o tânără din Pennsylvania, s-a hotărât să nu mai cumpere nimic pe care ar putea să îl folosească doar o singură dată. Pentru orice altceva, va aştepta trei zile până să achiziţioneze, iar dacă dorinţa va persista, abia atunci poate cumpăra.

    Rappaport a decis să preia controlul asupra cheltuielilor sale după ce a realizat că nu a economisit nimic şi era nevoită să ceară bani părinţilor săi din ce în ce mai des. „Cumpărăturile impulsive mi-au distrus economiiile”, declara tânăra. Aşa că mama sa a ajutat-o cu un sfat – dacă vede un lucru care îi place şi va fi interesată de el şi peste trei zile, după ce trece entuziasmul de moment, să îl cumpere fără să se simtă vinovată. Două săptămâni mai tarziu, după ce i-a intrat salariul, mai avea în cont 200 de dolari, lucru care nu i se mai întâmplase de mult timp.

    „Nu îmi vine să cred câte cumpărături din impuls am salvat cu <<Regula de trei zile>>, sunt foarte încântată”, a mai declarat Jamie Rappaport