Vara trecuta, Arabia Saudita a finalizat cel mai mare proiect
petrolier al sau, deschizand pentru exploatare un nou teren capabil
sa produca 1,2 milioane de barili zilnic – mai mult decat toata
productia din Texas. Terenul, denumit Khurais, facea parte dintr-un
ambitios program de 60 de miliarde de dolari menit sa creasca
productia regatului saudit pentru a raspunde cererilor de energie.
Se pare ca Arabia Saudita nu putea alege un context mai
nepotrivit.
Pe masura ce s-a redus cererea din cauza recesiunii globale,
Arabia Saudita a fost fortata sa scada cu aproape un sfert
productia. Dupa ce si-a majorat capacitatea de productie la 12,5
milioane de barili zilnic, Arabia Saudita pompeaza acum circa 8,5
milioane de barili zilnic, cel mai de jos nivel din anii ’90
incoace.
“2009 a fost la fel de dureros si pentru noi ca pentru restul
lumii”, afirma Khalid A. Al-Faith, presedinte si director executiv
al Saudi Aramco, gigantul petrolier detinut de regatul saudit, si
un veteran al companiei, promovat in acest post la inceputul anului
trecut. “Am avut aceleasi probleme de cash flow pe care le-a avut
toata lumea. Dar ne-am revenit repede si, cu siguranta, tot ce avea
o importanta strategica pentru noi a ramas neatins.”
Recesiunea a grabit atingerea unui nou prag pentru Arabia
Saudita si piata globala de energie. In vreme ce politicile
economice de succes ale Chinei au pregatit drumul pentru o
redresare rapida in acea parte de lume, recesiunea a provocat o
scadere mai profunda a cererii in Statele Unite, unde consumul de
petrol a scazut cu 10% fata de varful atins intre 2005 si 2007. Ca
urmare, anul trecut Arabia Saudita a exportat mai mult petrol catre
China decat catre Statele Unite. Desi exporturile catre Statele
Unite ar putea renaste in acest an, pe termen lung, declinul
cererii din America si cresterea importantei Chinei ar putea marca
o schimbare fundamentala in geopolitica petrolului.
“Credem ca avem de-a face cu o tranzitie pe termen lung”, spune
Al Falih. “China este piata de crestere pentru petrol. Tendintele
economice si demografice sunt evidente, viitorul sta in acea parte
de lume.”
Oficialii sauditi au facut cunoscut ca le convine o cotatie de 80
de dolari pentru un baril de petrol. In ciuda cererii slabe si a
stocurilor ridicate, contractele futures pe petrol au variat in
jurul a 75 de dolari in ultimele sase luni.
In Statele Unite, unii experti cred ca masurile de eficienta
energetica, ca si spriijnul manifestat de guvern pentru
biocombustibili si presiunile facute asupra companiilor industriale
de a-si limita emisiile de dioxid de carbon, pun tara pe calea
reducerii pe termen lung a consumului de petrol.
Discutiile din America despre independenta energetica i-au
iritat pe oficialii sauditi, care continua sa sustina ca tinta este
nerealista si ar putea da peste cap pietele de energie prin
subminarea investitiilor actuale, prin urmare ducand la preturi mai
mari in viitor. Al-Falih spune ca sunt binevenite masurile de
eficientizare energetica, dar a insistat ca si pentru urmatoarele
cateva zeci de ani, combustibilii fosili vor continua sa domine
cererea de energie.
