BusinessMagazin

Tag: informatii

  • Raport secret al Atenei: Germania trebuie să plătească Greciei pentru Al Doilea Război Mondial. Schaeuble: “Iese din discuţie”

     “Chestiunea a fost încheiată cu mult timp în urmă. Plata unor reparaţii iese din discuţie. Consider că astfel de declaraţii sunt iresponsabile. În loc să amăgească oamenii în Grecia ar fi mai bine să le arate calea reformelor”, a declarat Schaeuble, potirivt presei germane, preluate de cotidianul elen Kathimerini.

    O comisie de experţi a Ministerului de Finanţe de la Atena a întocmit un raport secret în care reparaţiile datorate de Germania erau estimate la 162 miliarde de euro. Informaţii din raport au apărut duminică în cotidianul elen To Vima.

    Potrivit raportului Germania ar trebui să plătească Greciei 108 miliarde de euro pentru distrugeri cauzate infrastructurii şi 54 de miliarde de euro pentru împrumuturi luate cu forţa de regimul nazist de la Berlin de la banca centrală a Greciei în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Deponenţii cu mai mult de 100.000 de euro vor afla în septembrie câţi bani pierd

     Deponenţii cu mai mult de 100.000 de euro la Bank of Cyprus vor pierde minimum 37,5% din fondurile care depăşesc acest prag de garantare, iar procentul ar putea ajunge la 60% dacă va fi nevoie de mai mulţi bani pentru salvarea băncii, potrivit unor clarificări prezentate marţi de banca centrală din Cipru, care reconfirmă unele informaţii publicate anterior.

    Astfel, 22,5% din fondurile care depăşesc 100.000 de euro în conturile constituite la Bank of Cyprus vor fi îngheţate timp de 90 de zile, până când se va decide dacă este nevoie de mai mulţi bani pentru salvarea băncii.

    Sumele preluate în vederea salvării Bank of Cyprus vor fi convertite automat în acţiuni cu drept de vot şi dividende la bancă, la un preţ încă necunoscut.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Comisia Europeană: Este inacceptabil ca Austria să refuze să renunţe la secretul bancar

     “Este imposibil ca un stat membru să le blocheze pe celelalte 26. Este dificil pentru Austria să îşi menţină poziţia când restul ţărilor membre sunt pregătite să avanseze către schimbul automat de informaţii”, a afirmat luni Emer Traynor, purtător de cuvânt al comisarului european însărcinat cu fiscalitatea, Algirdas Semeta.

    Traynor a arătat că în privinţa schimbului de informaţii există reguli clare în UE.

    “Un număr de 25 de state s-au angajat să le respecte. Dar Austria şi Luxembourg sunt singurele care refuză, în numele secretului bancar, să transmită automat informaţii referitoare la conturile rezidenţilor în UE, la solicitarea autorităţilor judiciare”, a arătat purtătorul de cuvânt.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PIB a crescut în 2012 cu 0,7%, mult peste estimarea anterioară

     Astfel, Institutul Naţional de Statistică (INS) arată, într-un comunicat, că revizuirea PIB estimat a avut la bază informaţiile suplimentare, referitoare la trimestrul al patrulea, care au devenit disponibile ulterior publicării datelor provizorii, cu un impact semnificativ al modificării datelor privind sectorul “Administraţii publice”, alt motiv fiind constituit de seriile de indici valorici, de volum şi de preţ recalculate ca urmare a schimbării, începând cu ianuarie 2013, a anului de bază utilizat la calculul acestor indici (din 2005 în 2010).

    “Schimbarea anului de bază a determinat recalcularea şi revizuirea corespunzătoare a seriilor de date publicate anterior şi a presupus rescalarea indicilor la un nou an de referinţă precum şi recalcularea indicilor cu noul sistem de ponderare, începând cu ianuarie 2010 şi până în prezent. Utilizarea acestor serii de date recalculate a determinat modificarea PIB estimat pentru toate trimestrele anului 2012”, se precizează în comunicatul INS.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gruia Stoica: “nu voi decide să preiau clubul de fotbal Rapid fără un audit amănunţit”

    ”Analizăm în continuare propunerea făcută. Lucrurile sunt încă fluide, iar o decizie nu este încă cristalizată. Cu siguranţă că nu voi decide să preiau clubul de fotbal Rapid fără un audit  amănunţit. Sutele de mii de fani al Rapid-ului, dar şi cei aproximativ 9.000 de angajaţi ai Grampet Group, merită o decizie atent cântărită.

    Sunt flatat de atenţia pe care am primit-o în ultimele două zile din partea mass-media şi nu numai. Această atenţie mă onorează şi mă obligă în acelaşi timp. îmi doresc ca aceeaşi atenţie şi aceeaşi energie să se manifeste şi pe viitor în legătură cu acţiunile întreprinse de Grampet Group, una dintre cele mai mari companii româneşti, care are aproximativ 9.000 de angajaţi şi care a reuşit să pună steagul românesc în 9 ţări europene.
    Indiferent ce decizie voi lua în legătură cu clubul Rapid, consider că Grampet Group merită să rămână în atenţia publicului pentru rezultatele excepţionale pe care le are zi de zi şi an de an”, a mai spus Gruia Stoica.

  • Samsung pregăteşte un “ceas inteligent”, în replică la modelul care ar fi dezvoltat de Apple

     “Pregătim ceasul de mai mult timp. Lucrăm din greu pentru a fi gata de lansare. Dezvoltăm produse pentru viitor, iar ceasul este cu siguranţă unul dintre ele”, a declarat Lee Young Hee, vicepreşedinte executiv al diviziei mobile a Samsung, citat de Bloomberg.

    Lee a refuzat să precizeze ce funcţii va avea ceasul, cât va costa sau când va fi disponibil pe piaţă.

    Compania are 3 lansări importante de smartphone-uri în acest an, respectiv Galaxy S 4, prezentat săptămâna trecută, urmat de un nou model Note şi un telefon echipat cu sistemul de operare Tizen.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Multimilionar din crimă organizată. Azi: Salvatore “Lucky” Luciano

    La 21 de ani, împreună cu Benjamin “Bugsy” Siegel, viola o fată la uşa unei case de pe o stradă newyorkeză, când au fost zăriţi de Meyer Lansy, un imigrant polonez în vârstă de 16 ani, care trecea pe acolo şi voia să salveze o domişoară la ananghie. Nu ştia că încercând să facă o faptă bună va intra într-o viaţă a crimei. Poliţia a apărut, iar în urma încăierării care a izbucnit cei trei tineri au fost închişi două zile pentru tulburarea odinii publice. În acele 48 de ore, Luciano şi Siegel l-au luat pe Lansky sub aripa lor şi s-au înfrăţit.

    Luciano Salvatore era un imigrant italian care fusese arestat la numai câteva ore după debarcare pentru că furase fructe de pe o tarabă. În 1915 fusese închis pentru comerţ cu droguri, imediat după ce îl cunoscuse pe Lansky. La început, Luciano a fost ca un tutore pentru polonez, apoi au lucrat împreună, controlând câteva bande din New York care se ocupau cu spargerea şi jefuirea magazinelor, antreprozitelor şi apartamentelor din New York. Luciano s-a specializat în prostituţie.

    Tinerii au devenit membri ai bandei Jacob Orgen. Micul Augie, cum era cunoscut Orgen, câştiga bani frumoşi de pe urma controlării sindicatelor şi Luciano a devenit asasinul cel mai temut din New York iar arma sa favorită era dalta de spart gheaţa. Răsplata sa a fost un lanţ de bordeluri care în 1925 îi aduceau un venit de peste 1 milion de euro pe an. Era deja bogat când prohibiţia i-a oferit alte ocazii de a câştiga şi mai mult.
    În anii care au urmat, Luciano şi bunii săi prieteni au ucis rivali din bandele care dominau oraşul şi au ajuns, în jurul vârstei de 40 de ani, să controleze ei New York-ul. Un asociat spunea despre Lansky şi Luciano că “erau invicibili. Dacă cei doi ar fi devenit preşedintele şi vice-preşedintele SUA, ar fi condus ţara mult mai bine decât politicienii idioţi.”

    În ciuda poreclei sale, Lucky Luciano nu a fost mereu norocos. A fost judecat şi condamnat la închisoare între 30 şi 50 de ani pentru 90 de capete de acuzare asociate prostituţiei. Părea că acela îi va fi sfârşitul. După care, în 1942, a fost vizitat în închisoare de Lansky, care izbutise să încheie un acord cu serviciul de informaţii al marinei.

    De la imigranţii italieni pro-Mussolini care lucrau în docuri se scurgeau informaţii despre convoaiele Aliaţilor. Lansky a încheiat o înţelegere prin care Mafia, condusă de Luciano din închisoare, urma să lucreze cu o unitate specializată de contrainformaţii, pentru a-i depista pe spionii şi sabotorii italieni; Luciano urma să fie eliberat la sfârşitul războiului. Înainte ca Aliaţii să debarce în Sicilia, Luciano le-a trimis vorbă conducătorilor Mafiei siciliene să-i ajute pe americani – o colaborare care s-a dovedit de nepreţuit. Iar autorităţile americane s-au ţinut de cuvânt. În 1945 Luciano a fost eliberat, dar nu avea să rămână în libertate în SUA, ci a fost deportat în Italia.

    Dar noua viaţă nu era destul de stimulatoare şi de periculoasă pentru Luciano, care tânjea după complexităţile lumii interlope din New York, după luminile strălucitoare ale rampei şi putere.Pe 26 ianuarie 1962, luciano s-a dus la aeroportul din Napoli pentru a se întâlni cu un producător american, pentru un film despre viaţa sa, dar a suferit un infarct fatal în sala de aşteptare.

    Informaţiile sunt preluate din cartea “Cei mai ticăloşi oameni din lume”, de Rodney Castleden, tradusă de Mihai-Dan Pavelescu şi disponibilă în România la editura Meteor Press

  • Infograficul săptămânii: Comerţul modern românesc

    Deşi consumul a continuat să scadă, reţelele de magazine nu dau niciun semn că şi-ar opri expansiunea. Numai anul trecut s-au deschis 227 de noi magazine alimentare, numărul total depăşind pragul de 1.000 de spaţii în formatele moderne de comerţ.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

  • Cel mai mare acţionar al Fondului Proprietatea are o avere de 1,3 mld.dolari

    În ultimii doi ani, averea sa a crescut 400 milioane de dolari, potrivit informaţiilor Forbes. În vârstă de 68 de ani, Paul Singer ocupă locul 1.107 în topul miliardarilor lumii întocmit de Forbes. El şi-a construit averea administrând fonduri de hedging. În urmă cu 35 de ani, Singer a fondat firma de investiţii Elliott Management care administrează active de 21 miliarde de dolari plasate în fonduri de hedging. Cele mai mari fonduri de hedging ale sale au înregistrat un randament de peste 12% în dolari anul trecut, potrivit Forbes. Fondul de hedging al lui Paul Singer a dus o aprigă luptă împotriva Argentinei pentru a-şi recupera banii investiţi în obligaţiunile emise de statul sud-american, mergând atât de departe încât a convins guvernul Ghanei să ia în posesie un vas al Argentinei. Printre investiţiile făcute de Elliott se numără şi cea în producţia filmului Les Miserables. 

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Dacă merge, nu-l repara

    În urmă cu mai mulţi ani am citit un reportaj realizat într-o ţară săracă din Africa – sau poate din Asia, nu-mi mai amintesc şi nici n-am reuşit să regăsesc articolul. Pe scurt, ideea era că mai multe sate au primit nişte PC-uri, dar nu aveau nici măcar o linie telefonică. Aşa că guvernul (sau poate un ONG) a pus la punct un sistem ingenios prin care sătenii să poată comunica totuşi prin poşta electronică: un poştaş călare pe motocicletă cutreiera satele cu o tolbă de dischete. Dis-tribuia dischetele de la centrul care primea de fapt corespondenţa şi aduna dischetele cu mesajele trimise.

    Mi-am amintit de acest reportaj încercând să verific dacă descrierea internetului de acum zece ani mai corespunde realităţii. {i am constatat că, în esenţa sa, internetul nu s-a schimbat. Internetul nu este nici astăzi un ansamblu de echipamente şi medii de transport. Nu este un “lucru”, ci o înţelegere. Nici astăzi internetul nu este definit de computere, routere, fire, fibre sau unde radio, ci de ansamblul de protocoale ce definesc înţelegerea şi fac posibilă comunicarea. Fiind doar o înţelegere, internetul nu aparţine nimănui. Sau, altfel spus, aparţine tuturor celor care convin să o respecte. Toată inteligenţa reţelei stă în “capetele” ei, adică în echipamentele care implementează protocoalele. Faptul că biţii circulă prin fibre optice, prin unde radio sau în tolba poştaşului motociclist este irelevant.

    Această descriere, cu valoare de definiţie informală, este importantă pentru a înţelege ce se petrece zilele acestea în Dubai, unde s-au întâlnit reprezentanţi ai peste 190 de guverne din toată lumea pentru a regândi modul cum este guvernat internetul. Conferinţa, numită “World Conference on International Telecommunications” (WCIT), este organizată de o agenţie a Naţiunilor Unite care se cheamă International Telecommunications Union (ITU) şi a avut un rol important în stabilirea unor convenţii şi tratate internaţionale în domeniul telecomunicaţiilor.

    N-ar fi nimic rău într-o astfel de adunare – deşi de fiecare dată când e vorba despre “guvernarea” internetului trebuie să ne aşteptăm la ce e mai rău – dacă s-ar mulţumi cu o sesiune de comunicări savante şi un dineu la încheiere. Problema este că ITU ar vrea să pună de un tratat internaţional care să fie votat pe principiul “un vot pe ţară”. Acum, dacă estimăm cam câte dintre aceste 190 de ţări sunt democratice şi garantează cetăţenilor drepturile fundamentale (printre care şi cele legate de informare şi liberă exprimare), putem trage uşor concluzia că democraţiile vor fi în minoritate.

    În paranteză fie spus, nici guvernele democrate nu s-ar da înapoi de la oleacă de control al internetului, dacă nu le-ar fi teamă de opinia publică din ţările pe care le reprezintă. Poate din această cauză agenda a fost secretă şi nici o organizaţie care să prezinte poziţia utilizatorilor sau a companiilor nu a fost invitată. Desigur, până la urmă o mulţime de documente s-au scurs şi multă lume a luat la cunoştinţă cu oroare cam ce-ar vrea guvernele să facă cu internetul: într-o formă sau alta, ideea este de a rezerva statelor puterea de a “guverna” (adică a controla) internetul la nivel naţional. Nu e vorba doar de Siria, China, Iran sau Arabia Saudită, ci şi de unele ţări cu pretenţii democratice, cum ar fi Rusia, ale cărei propuneri au sunat “ca dracu’” în urechile occidentale.

    Pe de altă parte, mai e vorba şi de un viciu de fond. ITU nu s-a mai întrunit din 1988, când internetul abia apărea, iar Web-ul încă nu exista. Dezvoltarea explozivă a internetului şi democratizarea accesului au făcut din ITU o instituţie anacronică, ce se încăpăţânează să considere internetul o simplă extensie a reţelelor de comunicaţii ale secolului trecut, ignorând caracterul fundamental descentralizat al acestuia şi aplicând modele inspirate din telefonie. De exemplu, “cel care trimite, plăteşte”, o idee de un ridicol deplin. Internetul e doar o înţelegere între părţi, nu o centrală telefonică.

    Poziţia UE m-a făcut să mă simt mândru că sunt european. De la bun început Europa anunţă cu nu va accepta nimic care afectează libertăţile fundamentale, principiile pieţei libere şi neutralitatea reţelei.