BusinessMagazin

Tag: cautare

  • …Şi-au rămas doar 36

    Până anul trecut, sistemul bancar cuprindea 40 de bănci, din care jumătate cu o cotă de piaţă de sub 1%, ceea ce a generat dezbateri privind nevoia de consolidare a sistemului. Acum sistemul bancar a ajuns la 36 de bănci. Iar procesul de consolidare cel mai probabil va continua. Unii bancheri văd posibilă ajustarea numărului de bănci spre 15-20. Însă procesul nu va fi rapid.

    Patru bănci au dispărut din statisticile BNR: Volksbank, preluată de Banca Transilvania, RBS, unde portofoliile de retail şi corporate au fost preluate de UniCredit Bank, Millennium, cumpărată de OTP Bank şi Montepio (exit).

    Şi grupul cipriot Bank of Cyprus se află în proces de lichidare a operaţiunilor locale. O altă bancă, Marfin Bank România, este „la vânzare“. De asemenea, există negocieri privind achiziţia Băncii Româneşti de către Bancpost.

    Banca Transilvania (BT), cea mai mare instituţie de credit cu capital românesc şi cu o capitalizare bursieră de peste 7 mld. lei, a finalizat anul trecut tranzacţia de preluare a Volksbank România, aceasta fiind cea mai importantă operaţiune din sectorul financiar – „fuziunea anului 2015“. În primăvara anului trecut a fost anunţată finalizarea tranzacţiei, după ce la sfârşitul anului 2014 banca din Cluj a semnat un angajament ferm de preluare printr-o tranzacţie fulger, după negocieri de doar câteva luni.

    Banca Transilvania a plătit pentru achiziţia Volksbank România în total 711 mil. euro, din care 81 mil. euro (358 mil. lei) pentru capitalul băncii şi 630 mil. euro în rambursarea unor linii de finanţare acordate de către acţionarii Volksbank băncii din România.

    Volksbank, o bancă cu active de 13 mld. lei, a fost scoasă la vânzare după ce a fost curăţată de credite neperformante, care ajunseseră la o treime din portofoliul total de credite. De la începutul anilor 2000, Volksbank crescuse rapid în perioada de boom a creditării, ajungând la finalul lui 2008 numărul 3 în România, după BCR şi BRD. Atunci Banca Transilvania era pe locul 7. Creşterea Volksbank s-a produs preponderent pe seama vânzării de credite ipotecare în valută, iar banca a înregistrat şi o deteriorare la fel de rapidă a portofoliului de credite în anii de criză, în special în cazul împrumuturilor în franci elveţieni.

    Unul dintre artizanii tranzacţiei cu Banca Transilvania a fost bancherul austriac de investiţii Heinrich Pecina, foarte influent în cercurile financiare şi politice de la Viena. El a venit cu această propunere la Cluj şi tot el a fost cel care a mediat tranzacţia, prin intermediul firmei Vienna Capital.

    Programul de integrare a Volksbank România în Banca Transilvania, început în luna aprilie 2015 şi deruat până la sfârşitul anului, a fost organizat pe 25 de proiecte. Fuziunea dintre cele două bănci a avut loc pe 31 decembrie, dată de la care Volksbank România a dispărut. Banca Transilvania este pe locul trei în sistemul bancar, poziţie pe care s-a plasat şi Volksbank în anii de boom economic, iar după finalizarea procesului de preluare a Volksbank, banca din Cluj se îndreaptă spre locul doi în piaţă, ocupat în prezent de BRD-SocGen.

    Activele Băncii Transilvania au făcut anul trecut un salt de 33%, după preluarea Volksbank, cota de piaţă urcând la 12,5%. În topul celor mai mari profituri pe piaţa financiară locală, Banca Transilvania s-a detaşat anul trecut, raportând un câştig net contabil de 2,4 mld. lei, în creştere cu 456% faţă de anul precedent, ca urmare a înregistrării câştigului de 1,6 mld. lei din tranzacţia de preluare a Volksbank România.

    Şi britanicii de la RBS au plecat de pe piaţa românească, după numai şase ani de prezenţă, perioadă în care nu au făcut decât să-şi reducă în mod constant expunerea locală şi să caute activ un cumpărător pentru banca în posesia căreia ajunseseră după preluarea în cadrul unei tranzacţii globale a grupului olandez ABN Amro din 2008. Odată cu închiderea RBS România s-a pus capăt unei istorii de aproape două decenii. Olandezii de la ABN Amro construiseră în România la jumătatea anilor ‘90 unul dintre cei mai buni jucători locali pe segmentul corporate.

  • “Soţia urâtă este o comoară în casă”. Care sunt standardele de frumuseţe şi valorile familiale din China

    “Soţia urâtă este o comoară în casă”, este titlul cărţi autoarei Melissa Schneider, dar şi o zicală chinezească.
     
    Melissa Schneider a povestit pentru Business Insider diferenţele între cultura chinezească şi cea occidentală.
     
    “Tinerii mai înstăriţi caută femei frumoase pentru că vor să se mândrească cu ele, vor să-şi impresioneze prietenii cu iubitele lor frumoase, dar atunci când vine vorba de un om obişnuit, acesta caută o femeie care va avea grijă de el, de viitorul copil, care ştie să gătească. Nu este foarte important ca aceasta să fie foarte atractivă din punct de vedere fizic.”, spune Schineider. 
     
    “Conceptul de soţie nu este unul sexualizat, nici chiar sentimental, ci mai degrabă unul funcţional. Oamenii se căsătoresc pentru a duce numele familiei mai departe, pentru a creşte următoarea generaţie. O femeie frumoasă este riscantă pentru o căsătorie. Poate cheltuieşte mai mulţi bani pe haine, pe tratamente de înfrumuseţare, ar putea fugi cu altcineva de care este atrasă. Este considerată ca fiind o opţiune mai puţin stabilă pentru o viaţă de familie.”, continuă ea.
     
    “Dacă o femeie nu s-a căsătorit până la vârsta de 27 de ani aceasta este numită Shengnu (left over woman – ofilită). Chinezii folosesc cuvântul Shengnu şi când vine vorba de resturile de mâncare. Această situaţie creează o presiune asupra fetelor să găsească pe cineva repede. Doar 20% dintre femeile de peste 25 de ani sunt singur în China, iar 97% dintre bărbaţi consideră că o femeie de peste 27 de ani care a rămas singură este “ofilită”, potrivit unui sondaj.”, încheie Melissa Schneider.

  • Directorul de resurse umane al Google vorbeşte despre greşeala fatală pe care o fac 58% dintre cei care caută un job

    Laszlo Bock, directorul de resurse umane de la Google, spune că a revizuit peste 20.000 de CV-uri de-a lungul carierei sale. Unele sunt extraordinare, cele mai multe sunt bune, dar există şi CV-uri pline de greşeli impardonabile.

    Pentru a ajuta candidaţii să realizeze un CV cât mai bun, Bock a decis să prezinte pe LinkedIn câteva dintre greşelile pe care le descoperă în mod frecvent.

    Greşeli de tipar. Poate pare ceva evident, însă Bock spune că 58% dintre CV-urile pe care le parcurge conţin cel puţin o greşeală de ortografie. Aceste erori sunt extrem de grave pentru că angajatorii percep o atenţie scăzută la detalii şi lipsă de interes faţă de calitatea documentului.

    Lungimea. O regulă de bază în alcătuirea CV-ului este că zece ani de experienţă trebuie să intre pe o singură pagină a documentului. Un CV compact arată abilitatea de a concentra informaţii într-un spaţiu redus.

    Formatarea. Dacă jobul dorit nu este unul de designer sau artist, formatarea trebuie să fie cât mai simplă şi să folosească fonturi şi dimensiuni clasice.

    Informaţii confidenţiale. Bock argumentează că un candidat trebuie să fie extrem de atent la clauzele existente în contractele de muncă anterioare. Dacă este specificată interdicţia de a face public numele unui client, aceasta trebuie respectată, pentru că altfel candidatul poate arăta lipsă de respect faţă de compania sau companiile pentru care a lucrat.

    Minciuni. Adăugarea unor informaţii false în CV este întotdeauna o idee proastă. Au existat exemple de CEO care au fost demişi pentru aşa ceva, spune Bock, referindu-se  la fostul CEO al Yahoo!, Scott Thompson. O minciună din CV poate avea efecte şi 10-20 de ani mai târziu.

  • În căutarea unicornului: va ajunge o companie românească să se bată de la egal la egal cu Uber?

    Un unicorn este un animal fantastic care în lumea tehnologiei a devenit simbolul excepţionalităţii unor companii care au ajuns să valoreze mai mult de un miliard de dolari. Cine nu a auzit de Uber sau de Airbnb sau de Snapchat sau de Xiaomi? România se mândeşte cu un pachet de antreprenori şi de softişti care au creat companii de succes şi produse folosite de milioane de oameni din lumea întreagă. Când ar putea apărea primul unicorn românesc?

    Poate că nu am fi pornit la vânătoare de unicorni dacă un bun prieten şi colaborator important al Business Magazin, Bogdan Cioc, nu mi-ar fi trimis un lung mail undeva la începutul lunii martie. În acel mesaj Bogdan îmi propunea un proiect interesant, crearea unei Akademii Olympia a industriei software româneşti, o instituţie asemănătoare cu „Akademie Olympia“, grupul de discuţii care la începutul secolului trecut se aduna în casa lui Albert Einstein din Berna.

    Grupul era format dintr-un român, Maurice Solovine, student la filosofie şi matematică, care a devenit bun prieten cu Einstein; lor li s-a alăturat Conrad Habicht, student în matematică. Menirea grupului era să rezolve probleme de fizică şi de filosofie într-un mod care să le dea lor satisfacţie. Judecând după asprimea cu care Maurice a fost certat când a ratat una dintre întrunirile regulate ale Akademiei pentru că mersese la operă, cei trei luau foarte în serios acest grup de studiu. Olympia a avut un rol extraordinar în devenirea lui Einstein ca om de ştiinţă, iar corespondenţa sa cu Maurice Solovine a continuat până târziu, în anii ’50. „Industria software românească ar avea nevoie de o Akademie Olympia a sa. Un grup bazat pe generozitate, schimb profund de idei şi respectul reciproc al membrilor. Un grup care să aibă ca obiective foarte clare crearea de produse noi, conceperea de idei inovative şi viabile şi de planuri de afaceri realiste pentru implementarea lor“, mi-a scris Bogdan şi i-am dat dreptate.

    La sfârşitul lunii martie tot el a avut ideea unui mesaj puternic, „Akademie Olympia – În căutarea primului unicorn românesc“, şi am zis că da, o să încercăm să facem aşa ceva.

    Nu că nu ar fi destule instituţii şi asociaţii care să-i înveţe pe tineri cum să pornească şi să crească şi să gândească afaceri, nu că nu ar exista suficiente exemple care să-i motiveze pe oameni, nu că nu ar exista destule situri care să asigure infrastructură şi idei şi cunoştinţe; dar aici vorbim de o ţintă reală, tangibilă, simplă, ambiţioasă: să facem o companie românească de tehnologie care să ajungă la o valoare de piaţă de un miliard de dolari. Există companii româneşti care au şanse la aşa ceva?

    „Da, orice companie, odată ce s-a născut, este setată pe acest drum. Dacă nu ai pornit, ca antreprenor, la drum cu ideea asta, mai bine te laşi“, răspunde simplu Radu Georgescu, partener fondator GECAD Group şi antreprenor în serie, omul pe care mulţi dintre interlocutorii mei l-au văzut drept un crescător de unicorn (în paranteză fie spus, are „pe birou“ opt astfel de companii). „Riscurile sunt mari, ca antreprenor, dar şi recompensele trebuie să fie pe măsură, aşa că este bine să aspiri să devii unicorn. Cred că starea de fapt este să fii unicorn. Ce se întâmplă mai târziu? Începi să tai. Nu este fenomenul invers, nu eşti la început nimic şi începi apoi să creşti. Companiile se nasc setate să fie unicorni“, spune Radu Georgescu.

    Florin Talpeş, fondatorul Bitdefender, aflată şi ea pe lista potenţialilor unicorni, avansează chiar şi o dată: „2018 este anul în care va apărea primul unicorn românesc“, spune antreprenorul, referindu-se, desigur, chiar la compania sa. Florin Talpeş spune că important este că pentru a ajunge în stratosfera investiţiilor o companie trebuie să propună tehnologii disruptive, şi aceasta este şi strategia sa.

    Marius Ghenea, om de afaceri şi business angel, adaugă pe listă Vector, compania fondată de Andrei Pitiş, care produce ceasul inteligent Vector Watch, dar şi retailerul eMAG, „o companie din zona de tehnologie pură şi un challenger global, cealaltă o companie tech-enabled şi un lider regional de piaţă în sud-estul Europei“.

    Alexandra Roată, managing partner la Softlead, platformă de promovare a produselor software româneşti, o iniţiativă care pe alte meleaguri ar fi însemnat un unicorn în sine, adaugă pe lista potenţialelor companii de un miliard producătorul de tehnologie medicală Axosuits, producătorul de jocuri MavenHut, creaţie românească stabilită în Irlanda, pe LiveRail, companie care îi are printre fondatori pe Andrei Dunca şi Sergiu Biriş, cumpărată de Facebook în cadrul unei tranzacţii cu o valoare estimată la 400 – 500 de milioane de dolari, CodaFootprint, o soluţie software care asigură securitatea altor soluţii software, Bitdefender Box a lui Florin Talpeş şi Grobyk, creaţia a trei tineri români, o platformă care ajută echipele să creeze o bază comună de cunoştinţe.

    CUM ADICĂ UNICORN?

    Unicornul este, dincolo de latura fantastică a definiţiei, o companie cu precădere din domeniul tehnologic care ajunge la o valoare de piaţă de un miliard de dolari. În Canada aceste companii se numesc narvali, iar în piaţă au apărut şi abordări de genul decacorni, adică cele 21 de start-up-uri care au ajuns la 10 miliarde de dolari sau hectocorni, companii care au ajuns la 100 de miliarde de dolari.

    Clubul unicornilor se aglomerează:

  • De ce să nu tergiversăm?

    Sincer, nu poţi să nu apreciezi o carte care te îndeamnă, pe bune, să îţi tergiversezi acţiunile, să amâni ceea ce ai de făcut până în ultimul moment. Este cazul cărţii lui Adam Grant „Originalii“, în care autorul încearcă să ofere reţete pentru alegerea unei idei bune, pentru alegerea ideilor inovatoare şi respingerea conformismului. Sigur că nu există reţete sută la sută câştigătoare, a simţit asta chiar autorul, care a refuzat la un moment dat să investească în compania de ochelari Warby Parker, decizie despre care spune că a fost una dintre cele mai proaste pe care le-a luat. Ideile lui Grant se înscriu în recentele tendinţe din educaţie şi afaceri de susţinere a originalităţii şi de respingere a conformismului.

    Asta chiar dacă, sincer vorbind, conformismul este o manieră relativ uşoară de a reuşi în viaţă, spre deosebire de multele piedici de care te poţi lovi în momentul în care alegi să fii inventiv şi original. O precizare importantă: inovaţia nu înseamnă numai marii disruptori, de genul iPhone, care au schimbat fundamental o piaţă. Un tip inovator nu trebuie să fie musai un ins neînfricat şi ambiţios, care îşi propune să schimbe lumea din temelii; ba câteodată trebuie să se dovedescă răbdător şi perseverent în promovarea ideii sale, conştient de dezavantajul de a fi deschizător de drumuri, dar şi conştient că pentru a reuşi are nevoie de suporteri şi de promoteri.

    Grant este unul dintre cei mai iubiţi profesori de la Colegiul Wharton al Universităţii din Pennsylvania, recunoscut drept unul dintre  cei mai influenţi gânditori din domeniul resurselor umane, socotit la un moment dat unul dintre cei mai buni profesori de business sub 40 de ani (nu împlinise 30 de ani când a devenit titular la Wharton).

    Sigur că Grant foloseşte din plin exemple în cartea sa: cel al lui Dean Kamen, care a avut succes cu dispozitivele medicale pe care le-a inventat dar a eşuat cu Segway, deşi în acest din urmă caz a obţinut finanţări importante din partea celor care au văzut În secret dispozitivul. Capitolul 4 se cheamnă „Proştii se grăbesc“ şi se bazează pe ideea unei doctorande pe nume Jihae Shin, care crede că tergiversarea poate să conducă la originalitate: atunci când laşi o sarcină în suspensie câştigi timp pentru a gândi în mai multe direcţii, iei în calcul o mare varietate de idei şi o poţi alege pe cea mai inovatoare.

    „Imaginaţi-vă că sunteţi propriul vostru inamic“, ne mai sfătuieşte Grant şi mi-a plăcut şi asta. Cum mi-a plăcut şi fraza de sfârşit: „A deveni un original nu este calea cea mai uşoară în căutarea fericirii, dar ne oferă echilibrul perfect pentru căutarea fericirii“. Bun.

  • Cel mai mare pariu al miliardarilor de la Google: construirea unui oraş de la zero, complet digitalizat

    Gigantul american Alphabet, concern ce deţine celebra companie Google, se pregăteşte pentru unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de până acum, scrie Wall Street Journal.

    Împreună cu Sidewalk Labs, companie specializată în dezvoltarea imobiliară şi recent achiziţionată de către celebra firmă de tehnologie, Google pregăteşte o mişcare care ar putea să devină cel puţin la fel de importantă în istoria umanităţii precum dezvoltarea şi implementarea celui mai bun motor de căutare din lume.

    Cel mai nou proiect de pe masa executiviilor Alphabet este construcţia unui oraş de la zero, complet digitalizat, ce va fi realizat încercând să respecte cele mai înalte cerinţe privind confortul şi siguranţa civică.

    După ce au creat holding-ul Alphabet, ce înglobează toate achiziţiile din ultima vreme al celor de la Google, miliardarii Larry Page şi Sergey Brin, fondatorii motorului de căutare, caută în momentul de faţă terenul perfect pentru realizarea planului lor.

    Oraşul va integra noi tehnologii precum maşini autonome, locuinţe dotate cu sisteme inteligente de administrare sau livrarea mai eficientă a electricităţii şi a apei.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Nişte alegeri triste, care se pot înveseli

    15 miliarde de euro, mai mult de un miliard de euro pentru fiecare lună a anului, bani din care să tot plăteşti; pe de altă parte mă gândesc că nici dacă ar rămâne cu toţii în administraţie, grupul interesant (eufemism, da?) de care vorbeam mai sus şi care îşi are, sunt convins, corespondenţi în mai toate localităţile din ţară nu ar mai putea schimba mersul lucrurilor în bine.

    Spun asta pentru că un mic sondaj pe care l-au făcut colegii mei arată că 44% dintre oameni, un procent destul de important, spun că localitatea lor s-a schimbat în bine, iar 47% cred că lucrurile se vor schimba în mai bine şi după alegerile locale. Mă gândesc că dincolo de figurile aparte ce caută să iasă în faţă, urcă şi un val de schimbare, menit să primenească kakistocraţia.

    Un sociolog pe nume Diego Gambetta a scris o carte numită Codes of the Underworld: How Criminals Communicate, în care analizează multele faţete ale fenomenului mafiot şi ajunge la o concluzie interesantă, o confirmare pentru mine: este vorba de incompetenţa criminalilor, de faptul că mafioţii nu se pricep la nimic, în afara faptului că inspiră şi guvernează prin teamă. Mai mult, aşa cum unele specii de animale comunică prin culoare sau mirosuri sau zgomote, mafioţii comunică prin incompetenţa lor. Incompetenţă care inspiră încredere: „iată-mă, sunt bătut în cap, deci nu o să fac nimic pentru a-mi depăşi poziţia, o să fac orice şi o să îmi plătesc datoriile la timp“, iar grupul îl adoptă şi îl apără pentru aceste aşa-zise calităţi.

    Gambetta a descoperit aceeaşi schemă în sistemul academic italian, unde ierarhiile şi promovările se fac printr-un sistem asemănător. Şi, fireşte, cei mai puternici din sistem sunt cei mai puţin înzestraţi intelectual.  „O kakistocraţie academică, adică guvernarea celui mai prost“, spune Gambetta.

    Lumea ar trebui convinsă să înceapă, sau poate o fi început deja, să ignore politicul şi puterea aparentă pe care o are. Suntem tentaţi să credităm politicul ca fiind mult mai influent în afaceri decât este în realitate; la fel de adevărat este că în România politicul te poate pisa cu taxe, controale, idei absurde sau legi aiurite. Dar, eliminând bombardamentul media, perspectiva se poate schimba radical, în bine.

    România nu trebuie condusă asemenea unei companii. Asta o spun analiştii care vor să pară originali, că un stat poate fi condus numai după principii corporatiste, de eficientizare maximă şi de profit. Statul trebuie să folosească aşa ceva, dar nu trebuie să fetişizeze astfel de principii. Un stat trebuie să dovedească empatie şi să lucreze cu noţiuni precum cheltuieli sociale, persoane defavorizate, educaţie, egalitatea de şanse. Un stat ar trebui să comunice cu cetăţenii şi să se comporte asemenea unui administrator şi nu ca un stăpân. Trebuie să fie risipitor, dar trebuie să aibă o viziune pe termen foarte lung şi să accepte minusuri astăzi pentru a obţine plusuri peste ani.

    Putem fi tentaţi să confundăm apariţiile televizate sau comunicatele de presă pline de clişee şi emfază cu comunicarea efectivă, tot aşa cum putem crede că dacă ne adunăm periodic într-o sală şi vorbim unii cu alţii, ţinând ceea ce se cheamă şedinţe, asta înseamnă colaborare. Atâta vreme cât companiile sau statul se vor învârti în jurul unui lider autocrat – şi în general în România acesta este modelul, totul pe un fond agresiv şi gratuit-competitiv – iar entităţile nu vor învăţa să colaboreze şi să comunice, să caute idei care să se completeze şi să se împerecheze, rezultatul poate fi pozitiv, dar în niciun caz nu va fi favorabil. Concluzia firească este că un lider luminat şi o democraţie reală trebuie să încerce să amestece, în proporţii corecte şi bine determinate, autoritatea, comunicarea, presiunile şi empatia.

    Dincolo de cele 61.462.942.941 de lei, aceasta poate fi miza unor alegeri triste, care se pot înveseli.

    O compoziţie veselă de Kandinsky.

  • Este cea mai căutată destinaţie pentru vacanţa de Paşte! Află care este preţul unui city-break!

    Anul acesta vacanţa de Paşte a coincis cu cea de 1 mai, iar vremea mohorâtă îi va ţine pe turişti departe de litoralul românesc. Pentru weekend-ul prelungit, turiştii români, care au ales să petreacă sărbătorile înafara graniţelor ţării, s-au orientat anul acesta către capitala Italiei.

    Roma s-a aflat mereu în topul preferinţelor turiştilor români datorită preţurilor scăzute şi varietatea obiectivelor turistice din Eternul Oraş. Un pachet turistic in Roma ce include cazare şi transport cu avionul din Bucureşti costă aproximativ 250 de euro.

    Citeşte mai departe pe www.one.ro despre diferitele oferte de city break şi ce poţi vizita în Roma

  • Ce îi aşteaptă pe turişti în acest weekend la mare

    În doar câteva ore staţiunea Mamaia va fi cel mai căutat loc de pe întreg litoralul. Mii de turişti sunt aşteptaţi să petreacă Paştele şi ziua de 1 Mai în „capitala distracţiei”, scrie Digi 24

    Concerte, spectacole şi festivaluri de muzică, asta îi aşteaptă pe turiştii care vor alege litoralul românesc, de 1 Mai. Nordul staţiunii Mamaia va fi gazda festivalului The Mission Dance Weekend. Aici vor mixa cei mai în vogă DJ ai momentului: Luciano, Rosario Internullo şi Adrian Eftimie.

    În cluburile din Mamaia vor fi organizate petreceri tematice şi concerte Carla’s Dreams, Delia şi Pepe.

    Sâmbătă, în Piaţeta Perla din Staţiunea Mamaia, începand cu ora 16.00 vor avea loc demonstraţii de Taekwondo şi o piesă de teatru.

    Turiştii vor putea admira Mamaia şi de la înălţime. Telegondola va fi funcţională, iar autobuzele etajate vor circula prin Constanţa.

    Agenţii de turism estimează că peste 35.000 de turişti vor ajunge la mare, cei mai mulţi în Mamaia, Vama Veche şi Eforie.

    Până luni, 30 de DJ vor mixa zi şi noapte pe litoral.  „Avem în jur de 30 şi ceva de DJ internaţionali. Ca headline sunt Luciano, Sven Vath, Sasha, Magda, Guy Gerber,” precizează Daniel Vlad, organizator.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro

  • Cele mai puternice femei din business: A fost căpitan în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, iar acum este şefa HR-ului celui mai mare jucător din piaţa de curierat

    Elena Itu a fost căpitan în rezervă în cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi psiholog consilier expert de gradul I şi a participat la proiectul de evaluare psihologică postmisiune din Irak, devenind ulterior şefa HR-ului celui mai mare jucător din piaţa de curierat.

    În această funcţie, ea coordonează portofoliul de peste 2.000 de colaboratori ai FAN Courier. Este responsabilă de
    activităţile de recrutare şi selecţie de personal, de integrare a noilor angajaţi, de evaluare a performanţelor şi de motivare, gestionează şi mediază situaţiile conflictuale şi de criză. „Căutarea jobului a fost o oportunitate să traversez tot fluxul recrutării şi selecţiei şi să învăţ din experienţa plină de emoţii a candidatului în căutarea unui loc de muncă. Nu ştiam că voi ocupa postul de director resurse umane la FAN Courier, ştiam doar că sunt hotărâtă să fac o schimbare“, spune Itu.


    În ultimii ani, FAN Courier a înregistrat o fluctuaţie de personal de sub 5%, ceea ce a determinat o creştere a profitabilităţii pe angajat. În 2015, cifra de afaceri a FAN Courier a fost de 89 milioane de euro, potrivit datelor ZF.