BusinessMagazin

Tag: sustinere

  • Cea mai scumpă armă creată vreodată are o problemă majoră. ”Întreaga flotă de avioane americane ar putea rămâne la sol” – FOTO+VIDEO

    Aparatele de zbor urmează să fie fabricate cu sprijinul guvernului american şi al celui britanic.

    Există voci care susţin că avionul F-35 Joint Strike Fighter este ,,cea mai scumpă armă creată vreodată”. Cu toate acestea, se pare că investiţia de 400 de miliarde de dolari făcută în  fabricarea a 2457 de aeronave s-ar putea dovedi a fi în zadar. 

    Oficialii din cadrul Departamentului de Apărare al SUA susţin că problema aeronavelor F-35 ,,ar putea ţine întreaga flotă la sol”.

    Vezi aici ce probleme au americanii cu cea mai scumpă armă creată vreodată!

  • Patronii clubului Colectiv şi reprezentanţii firmei de artificii, chemaţi la Parchetul General

    Administratorii clubului Colectiv şi reprezentanţii firmei de artificii, toţi urmăriţi penal pentru tragedia din toamna anului trecut, au fost citaţi de procurori pentru a se prezenta, vineri, la sediul Parchetului General, susţin surse judiciare.

    Potrivit acestora, cei şase au fost chemaţi „pentru a li se comunica acte procedurale ce au fost efectuate şi paşi premergători trimiterii în judecată a dosarului”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Portretul robot al antreprenorului român: munceşte 10 ore pe zi şi câştigă mai puţin de 500 de euro pe lună

    Firma de consultaţă şi audit EY a lansat săptămâna trecută o nouă ediţie a studiului „Baromentrul afacerilor de tip start-up din România” la care au răspuns 301 de antreprenori români ce conduc afaceri cu o vechime mai mică de trei ani. În urma studiului portretul antreprenorului român se conturează astfel: este tânăr (până în 35 de ani), se află la primul test în mediul antreprenorial,  de cele mai multe ori afacerea este fondată din economiile personale (69%), lucrează în medie 10 ore pe zi şi câştigă cel mult 1000 de euro pe lună din afacere.

    „Start-up-ul, prin definiţia noastră, este o companie pre-zentă pe piaţă de cel mult trei ani. Majoritatea antre-pre-norilor (81%) au sub 35 de ani şi nu au pornit la drum singuri, 54% din start-up-uri fiind înfiinţate de doi sau mai mulţi fondatori, astfel că noile generaţii de antreprenori sunt dispuse să împartă riscul. Vedem că antreprenorii din Ro-mânia stau bine la acest capitol dacă luăm în calcul că, la nivel internaţional, doar 16,1% dintre start-up-urile de mare poten-ţial au un singur fondator“, a spus Mihaela Matei, special projects officer în cadrul EY România.

    Cei mai mulţi antreprenori aflaţi la început de drum dedică 10 ore afacerii lor în fiecare zi, adică lucrează cu 21% mai mult decât angajaţii cu normă întreagă din România. 27% dintre antreprenori depăşesc limita celor zece ore, unii ajungând chiar la 18 ore de muncă în fiecare zi. Însă veniturile nu sunt chiar pe măsura aşteptărilor. 38% dintre antreprenorii respondenţi în cadrul studiului au un venit lunar situat sub 500 euro, 33% ajung la câştiguri de până la 1000 de euro, iar 11% depăşesc nivelul de 2.000 euro pe lună. Asta în condiţiile în care în România, venitul mediu net în luna noiembrie 2015 s-a ridicat la 432 euro, potrivit studiului.

    Primii doi ani într-o afacere antreprenorială sunt cruciali şi cei mai grei, deoarece veniturile întârzie să apară, iar afacerea trebuie să crească. „Da, în primii doi ani tot ce poţi face este să ai venituri care să-ţi acopere facturile. După aceşti doi ani de supravieţuire (9 din 10 antreprenori nu supravieţuiesc) intri  în altă etapă, te uiţi la investitori, dar şi în această etapă veniturile îţi sunt de ajuns să-ţi plăteşti facturile şi cam atât, dar valoarea companiei poate creşte”, spune Florin Grosu, co-fondator Traderion, prezent la evenimentul de lansare a studiului. „Primii doi ani  au fost ani de investiţii, bani personali pe care i-am băgat în proiect. Eu nu sunt plătită nici acum din Digital Kids”, a punctat Tincuţa Baltag, fondator Digital Kids.

    Pe de altă parte, Silviu Andrei Petran, asociat Materia, business care pro-duce obiecte de mobilier, decoraţiuni şi corpuri de ilu-minat din lemn recuperat şi reciclat, susţine că „nu suntem o zonă de normalitate, cred ca ar trebui zona de startup să fie diferenţiată astfel încât oamenii care ar vrea să intre în antreprenoriat să nu fie nevoiţi să se gândească că trebuie să plătească 70% taxe pe salariile lor. Atunci când o să ajungem  în zona de normalitate lucrurile o să fie diferite, oamenii o să fie mai cinstiţi, o să avem mai multe locuri de muncă declarate, venituri mai mari la stat, mai multi angajaţi pentru care se vor plăti taxe.  Până atunci o să mergem pe sistemul asta cu salariu minim pe economie, cu două ore pe cartea de muncă pentru că asta este stilul antreprenorial actual, într-o formă sau alta.”

    Tot mai mulţi tineri vor să fie proprii şefi şi să pornească un start-up, însă se lovesc de mai multe obstacole. Ca şi în anii trecuţi, birocraţia a fost indicată ca fiind cel mai important obstacol în dezvoltarea unei afaceri în România. Neclarităţile legislative, lipsa de informaţii, legislaţia stufoasă – sunt doar câteva aspecte semnalate de antreprenorii de startup ce sunt corelate cu fenomenul birocraţiei.

    „Antreprenorii, cel puţin la început, se confruntă cu lipsa informaţiilor legate despre legislaţie, fiscalitate, surse de finanţare şi aşa mai departe. Aş face un fel de platformă online în care aş organiza competiţii între liceeni, simulări de business cu premii, şi această platformă ar trebui să conţină şi aceste informaţii de legislatie, fiscalitate şi aşa mai departe”, afirmă Tincuţa Baltag.

     

  • Gadgetul creat de doi români care-ţi încarcă telefonul de trei ori mai rapid

    Thino e un adaptor care se conectează la laptop, apoi la telefon şi identifică cantitatea de curent pe care o poate livra telefonului, pentru a nu depinde de caracteristicile laptopului sau prizei. Practic, prin acest device telefonul primeşte maximum de putere în timp record. Chiar de trei ori mai rapid, susţin creatorii, Tiberiu Suto şi Călin Suto, pe pagina Indiegogo a proiectului, unde caută finanţare în valoare de 20.000 de dolari. Până acum, cei doi au strâns 18.412 dolari şi mai au la dispoziţie încă 25 de zile pentru a strânge bani.

    Mai mult, device-ul funcţionează şi ca o baterie externă, o baterie de 480 de miliamperi, şi este disponibil pentru mai multe versiuni de cabluri (lightning pentru Apple, microUSB sau USB Type C).

    Cei care doresc să-i susţină pe români şi vor un asemenea produs trebuie să scoată din buzunar cel puţin 39 de dolari.

    Tiberiu, tatăl lui Călin, este CEO-ul companiei, iar fiul acestuia COO, iar de aspectul device-ului s-a ocupat compania BEPOP.

  • A fost lansat cel mai subţire laptop din lume. Vezi cum arată – GALERIE FOTO

    HP susţine că a lansat cel mai subţire laptop din lume. HP Spectre 13 are doar 10.4 mm grosime, mai subţire decât Apple MacBook (13.2mm) şi Dell XPS 13 (15.2mm). E chiar aşa de importantă o diferenţă de câtiva milimetri, cei de la The Verge asta susţin şi spun că Spectre este un laptop frumos care-ţi atrage atenţia.

    Spectre 13 are un ecran de 13.3 inci, 1080p display, 8 GB RAM şi 256 GB capacitate de stocare pe modelul de bază şi vine cu un procesor intel i5 sau i7. Laptopurile de această mărime deobicei nu primesc procesoare core I, ci core M, care este mai lent, dar nu se încălzeşte la fel de repede ca I.
    Autonomia bateriei Spectre ajunge la 9.5 ore, potrivit reprezentanţilor companiei, ceva mai puţin decât MacBook Air (12 ore).
    Puteţi comanda laptopul începând cu 25 aprilie la un preţ de 1.169 de dolari

  • Reacţii la nenorocire

    Mă gândesc că Hillary Clinton o fi ştiind ce vorbeşte atunci când recomandă bancherilor europeni să nu mai finanţeze terorismul – a făcut-o într-un speech ţinut la Stanford zilele trecute. De la un anume punct încolo mă despart de logica doamnei candidat la preşedinţia Statelor Unite, care susţine un soi de echilibru între libertăţile civile şi limitările din zona internetului şi a comunicaţiilor promovate de autorităţi sau servicii de securitate. Libertatea este ceva ce poţi avea sau nu poţi avea, nu există o abordare de genul „libertate, da!, dar…“, nu există libertate cu „dar“. Şi nu cred că Hillary Clinton s-a referit la singura măsură, devenită publică din zona financiar bancară, menită să limiteze terorismul, şi mă refer aici la scoaterea de pe piaţă a bancnotei de 500 de euro.

    Mă mai gândesc că şi preşedintele turc, altfel nu un campion al democraţiei, are un cât de dreptate când spune că unul din teroriştii din Bruxelles a fost arestat în Turcia în 2015, apoi extrădat în Belgia şi că Turcia a avertizat autorităţile locale de apucăturile individului, dar acestea nu au luat măsuri; sau, dacă au luat măsuri, acestea nu au avut efect.
    Mă gândesc că la fel de multă dreptate are şi Jamie Smith, fost agent al CIA, autor al cărţii  „Gray Work: Confessions of an American Paramilitary Spy“, care scrie într-un articol cât de simplu este pentru orice terorist să ajungă din nordul Africii în Europa, fără să fie în pericol să se înece cu supraaglomeratele bărci ale refugiaţilor ce se îndreaptă spre Grecia sau Italia şi fără să se bălăcească în noroaiele din Macedonia sau să se rupă în garduri de sârmă ghimpată.

    Mă gândesc că forţa (Hillary Clinton spune că ISIS trebuie înfrântă şi că nu se poate negocia cu ei) s-ar putea dovedi neputincioasă. Spun asta privind la: unu, rezultatele luptelor pe care varii armate le poartă cu Statul Islamic de o bună bucată de vreme, doi, rezultatele unui deceniu de conflict în Afganistan, şi trei, la un grafic al deceselor survenite din cauza terorismului în vestul Europei, grafic care ilustrează acest text. Campionii deceselor sunt Marea Britanie, între 1970 şi 1998, în urma atentatelor IRA. Urmează Spania, unde au acţionat în anii ’80 şi ’90 organizaţiile separatiste basce. Forţa nu a însemnat nimic în rezolvarea acestor conflicte; la reducerea lor a contribuit mai degrabă un amestec de politică, economie şi diplomaţie. Poate că o astfel de reţetă ar funcţiona, sau poate nu, şi în cazul ISIS.

    În cele din urmă mă văd nevoit să spun că atentatele au fost şi sunt imputabile 100% serviciilor secrete, de oriunde ar fi acestea. Nu detaliez, au fost o sumedenie de analişti care au spus asta în ultima vreme şi poate că serviciile ar trebui să îşi mute focusul de la pescuitul cu năvodul la pescuitul cu undiţa, al peştilor mari. Altfel vom avea abordări a la Liviu Dragnea: „Avem obligaţia să asigurăm pentru statul român capacitate investigativă, să nu fie ştirbită deloc, instituţiile abilitate ale statului să aibă capacitatea să protejeze cetăţenii români împotriva riscurilor teroriste….şamd“. În două decenii şi jumătate de presă am învăţat că orice „instituţie abilitată“ se va preocupa în România întâi de propriile interese şi jocuri, de culise, de putere sau de influenţă şi abia pe urmă îşi va folosi „capacitatea investigativă“, dacă mai rămâne, pentru „cetăţenii români“. Iar la nivel de lider european s-a manifestat un soi de nepăsare pe care au grefat elemente de marketing – vă amintiţi falsa manifestaţie a liderilor europeni după Paris? Şi dacă nu se rezolvă de la sine, dăm nişte bani şi poate scăpăm aşa (cazul aşa-zisei înţelegeri cu Turcia în problema refugiaţilor).

    Am întâlnit la profesorul de ştiinţe politice Marvin Folkertsma ideea de neo-leninism, un concept care cred că ni se potriveşte acum. Concret, leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic. Dacă grefăm peste asta un conflict pe fundamente religioase, obţinem doar nenorocire.

  • PIB-ul a crescut anul trecut cu 3,7%, la 710,26 miliarde lei, susţinut în principal de consum

    Produsul Intern Brut a crescut anul trecut cu 3,7% faţă de 2014, la 710,266 miliarde lei, ca serie brută, după ce a consemnat acelaşi avans în ultimul trimestru al anului, ajungând la 209,996 miliarde lei, creşterea fiind susţinută în principal de comerţ, reparare auto şi hoteluri şi restaurante, informează Mediafax.

    Pe date ajustate sezonier, PIB-ul estimat pentru ultimul trimestru al anului s-a plasat la circa 180,05 miliarde lei preţuri curente, în creştere cu 1,1% faţă de trimestrul anterior şi cu 3,8% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, în termeni reali, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică (INS).

    La creşterea PIB au contribuit toate ramurile economiei, cu excepţia agriculturii, silviculturii şi pescuitului.

    Comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor; transport şi depozitare; hotelurile şi restaurantele au avut o contribuţie de 1% la creşterea economică, cu o pondere de 15,8% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 6,4%.

    Impozitele nete pe produs au avut un aport de 0,7%, cu o pondere de 12,1% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 5,7%.

    Construcţiile au contribuit cu 0,6%, având o pondere de 7,4% la formarea PIB, iar volumul lor de activitate s-a majorat cu 8,8%. Cu acelaşi procentaj au contribuit şi informaţiile şi telecomunicaţiile, cu o pondere mai redusă la formarea PIB (5,7%), dar care au înregistrat o creştere semnificativă a volumului de activitate (11,8%).

    Indutria a contribuit cu 0,5% la creşterea economică, având o pondere de 23,2% la formarea PIB, iar volumul său de activitate s-a majorat cu 2%.

  • Ce poate învăţa Donald Trump de la Berlusconi

    Nimeni nu se aştepta să câştigăm, dar câştigăm, câştigăm, câştigăm, ne câştigăm ţara. Iar în curând toată ţara va câştiga, câştiga, câştiga (…) I-am cucerit pe cei tineri, i-am cucerit pe cei bătrâni, pe cei cu studii superioare şi pe cei mai puţin educaţi. Îi iubesc pe cei mai puţin educaţi.“ Donald John Trump, Las Vegas, 23 februarie 2016.

    Dacă i-aş fi omis numele după citat probabil nu aţi fi crezut că aparţine unui om cu pretenţia de a deveni preşedintele Statelor Unite ale Americii. Boston Globe a comandat un studiu în cadrul căruia au fost analizate discursurile candidaţiilor la preşedinţie pentru a determina cum şi cât de complex vorbesc aceştia. Din discursul de anunţare a candidaturii lui Donald Trump a reieşit că discursul este la nivelul de înţelegere al unui copil de clasa a patra. Hillary Clinton ajunge la un nivel de clasa a opta, iar Bernie Sanders, Jim Gilmore şi Mike Huckabee la nivelul clasei a zecea. Trump foloseşte cuvinte formate dintr-o silabă, cel mult două, evită construcţia de propoziţii complexe şi repetă foarte mult anumite cuvinte şi expresii, exact ca un vânzător foarte bun, care nu poate răspunde concret la anumite probleme, ci le ocoleşte şi repetă cuvintele-cheie.

    Lăsând la o parte retorica acestuia, candidatul din partea Partidului Republican s-a transformat din ţintă a ironiilor într-un candidat serios la preşedinţie. Este acelaşi om care a spus că va construi un zid uriaş pentru ca mexicanii să nu mai intre în America, care îndeamnă la interzicerea accesului musulmanilor în Statele Unite şi care aruncă insulte în loc de argumente în dezbateri.

    Cu toate acestea, Trump câştigă teren. Iar lumea pare să nu fi învăţat nimic din trecut. Donald Trump este un populist de dreapta ce a fost asemănat de multe ori cu Silvio Berlusconi, dar şi cu Adolf Hitler, care a promis că va face ca Germania să prospere din nou (înlocuiţi Germania cu Statele Unite şi aveţi sloganul de campanie al lui Trump). Robert Kuttner, profesor la Universitatea Heller School, semnalează, într-un articol din Huffington Post, faptul că populiştii de dreapta ajung la putere când se îndeplinesc aceşti trei factori: economia merge prost, sistemul politic nu poate să mai rezolve problemele cu care se confruntă populaţia (iar oamenii îşi pierd încrederea în clasa politică) şi statul este ameninţat de către o putere străină.

    Factorii sunt acum îndepliniţi de Statele Unite. Oamenii sunt nemulţumiţi de direcţia în care merge economia (reţineţi că 5 milioane de familii şi-au pierdut casele în urma crizei din 2008), sunt nemulţumiţi de imigranţii care vin şi le „fură“ slujbele şi caută un aşa-zis apărător, în persoana lui Donald Trump, care vrea să expulzeze imigranţii şi să limiteze numărul celor veniţi la muncă în State.

  • Ce mai poţi cumpăra online: un călugăr!

    Pe site-ul Amazon Japonia o companie oferă un serviciu prin care clienţii pot închiria un călugăr pentru a oficia înmormântări, scrie Quartz

    În serviciu este inclus călugărul, transportul şi o donaţie, totul pentru suma de 300 de dolari. Pe de altă parte, un templu budist care oferă aceleaşi servicii cere 830 de dolari sau poate mai mult.

    Deşi 60% dintre japonezi susţin că nu sunt religioşi sau că sunt ateişti, budismul zen şi ceremoniile budiste sunt încă folosite pentru înmormântări.

    Seriviciul oferit de compania Minervi nu este nou, însă de când a apărut pe Amazon numărul de comenzi a crescut foarte mult. În plus, mai mulţi călugări şi-au declarat interesul de a se afilia la serviciul Minervi.

  • Cum a reuşit o tânăra să facă 30.000 de lire sterline vânzând haine vechi. Face suficienţi bani să îşi plătească şcola şi 3 vacanţe pe an

    Laura Rose, 21 de ani, a început să-şi vândă hainele care nu i se mai potriveau  pentru a face bani de buzunar. Curând a descoperit că îi place să vândă haine şi a trecut şi în garderobele prietenilor. A început să vândă hainele prietenilor, însă a cumpărat haine şi de la magazine second hand, care apoi erau vândute mai scump pe eBay. Astfel a reuşit să câştige 30.000 de lire sterline, bani destui pentru a-şi plăti cursurile la universitate şi pentru trei excursii pe an, scrie Daily Mail.

    „Am început să-mi vând lucrurile de care nu aveam nevoie. Am câştigat doar vreo 20 de lire, dar mi-am dat seama că îmi plăcea să fac asta”, a declarat Rose. „La început m-am gândit că este o metodă bună de a face bani de buzunar, dar curând am început să vând şi lucrurile prietenilor”, adaugă ea.

    A început să cumpere produse de la licitaţii de pe eBay, pe care le vindea mai scump. „Cumpăram produse şi cu o liră, apoi le vindeam cu 20”, susţine ea. „Nu este uşor, îţi ia foarte mult timp pentru a avea succes, este o chestiune de perseverenţă. După vreo şase luni am început să fac un produs considerabil. Nu s-a întâmplat peste noapte.”

    Tânăra de 21 de ani susţine că această afacere îi aduce destui de mulţi bani pentru a-şi permite vacanţe în Spania, Franţa sau Italia.