BusinessMagazin

Tag: reusita

  • Borisov: Bulgaria a depăşit România în toate privinţele cu mult timp în urmă

    Premierul bulgar Boiko Borisov a declarat într=un interviu pentru Nova TV că „Bulgaria a depăşit România în toate privinţele în urmă cu mult timp”. Acesta fusese întrebat când va reuşi Bulgaria să prindă din urmă România.

    „Miniştrii lor fură şi sunt prinşi în cele din urmă, în timp ce preşedintele lor caută azil în Moldova. Nu văd niciun bulgar să fugă în România”, a răspuns Borisov la întrebarea reporterului, „cum anume a depăşit Bulgaria România în domeniul anticorupţiei.

    Borisov a mai spus că la ei nu există politicieni condamnaţi pentru coripţie deci, probabil, nu există corupţi printre ei.

    „Consider că prevenţia este cea mai importantă (..) ei ştiu că pe cine prind, acela va pleca imediat”, a mai spus el.

    Premierul bulgar a mai adăugat ca unele companii româneşti vin să facă afaceri în Bulgaria pentru că este mai bine să activezi acolo şi că ţara este mai stabilă şi previzibilă.
     

  • Cronică de film: Deadpool

    Aceasta nu este prima apariţie a lui Deadpool, mercenarul cu gura spurcată, pe marele ecran, însă de data aceasta este cea potrivită. Prima iteraţie a supereroului a avut loc în filmul „X-MEN Originis: Wolverine”, dar personajul a fost redus la o schiţă, iar gura i-a fost cusută. Lucru care, lesne de înţeles, i-a înfuriat pe fani. Aşa că după 7 ani, Deadpool revine pe ecran, mai sângeros şi mai glumeţ ca niciodată. Personajul în cauză este interpretat de Ryan Reynolds, rol ce i se potriveşte de minune. Spiritul comic al actorului se mulează perfect pe tipologia personajului (tot timpul pus pe glume, are o replică la orice şi foloseşte umorul ca metodă de protecţie).

    În plus, Deadpool se diferenţiază de celelalte filme cu supereroi prin faptul că nu se sfieşte să ne arate consecinţele acţiunilor violente ale personajelor (sânge, momente brutale) şi nici cuvintele obscene nu sunt evitate. Un alt element care transpune din benzile desenate este faptul că Deadpool interacţionează cu spectatorii (ruperea celui de-al patrulea perete – zidul imaginar aflat între public şi actori).
    Şi restul actorilor din distribuţie îşi interpretează rolurile bine, deşi mi-aş fi dorit să văd un alt personaj negativ în locul lui Ajax, care este unidimensional. Chiar dacă Deadpool aruncă multe replici împotriva filmelor generice cu supereroi, nici producţia în cauză nu iese prea mult din tipare, aşa că să nu vă aşteptaţi să vedeţi ceva complet nou.

    Regia este semnată de Tim Miller (aflat la primul său lungmetraj, dar nominalizat la Oscar pentru scurtmetrajul animat Gopher Broke), iar scenariul este semnat de Rhett Reese şi Paul Wernick, care au mai lucrat împreună şi la Zombieland. În distribuţie îi regăsim pe Ryan Reynolds (Woman in Gold, Safe House, Fireflies in the Garden), Morena Baccarin (V, Serenity, Back in the Day), T.J. Miller (Transformers: Age of Extinction, Big Hero 6, Silicon Valley), Ed Skrein (The Transporter Refueled, The Sweeney, Kill Your Friends) şi Karan Soni (Safety Not Guaranteed, Blunt Talk, Linked Out).

    Succesul de box-office stă mărturie faptului că lumea aştepta o schimbare în modul de abordare a filmelor inspirate de benzi desenate; chiar dacă universul Marvel, folosind reţeta clasică de eroi care vor să salveze lumea, continuă să aducă miliarde de dolari în conturile Disney,
    Deadpool este un film amuzant, violent, care iese oarecum din tiparele filmelor cu supereroi, iar dacă aţi găsit trailerul ca fiind amuzant, sigur o să râdeţi şi la cinema.
     

  • Google îi va oferi 100.000 de dolari hackerului care va compromite Chrome OS

    Gigantul IT Google îi va oferi o recompensă de 100.000 de dolari celui care va reuşi să găsească vulnerabilităţi în sistemul de operare Chrome OS, informează Go4it.

    Google este una dintre companiile care le plătesc sume mari celor care reuşesc să găsească vulnerabilităţi în serviciile lor. Acum, gigantul a mărit la 100.000 de dolari, de la 50.000 de dolari, recompensa pentru hackerul care va reuşi să compromită sistemul de operare Chrome OS, prezent pe Chromebook-uri.

    Pentru a putea câştiga premiul, un hacker va trebui să treacă de sistemele de securitate ale platformei în guest mode (mod vizitator), iar hack-ul să funcţioneze şi după ce sistemul este rebootat.

    Google le-a oferit anul trecut două milioane de dolari hackerilor care au găsit vulnerabilităţi în serviciile sale. Până acum, însă, nimeni nu a reuşit să compromită sistemul de operare Chrome OS în condiţiile impuse de Google, potrivit Go4it.

  • Putin are răspuns la orice

    Traducere de Florin Caşotă

    – Domnule Preşedinte, acum 25 de ani am sărbătorit sfârşitul Războiului Rece. Tocmai a trecut un an cu mai multe crize şi mai multe conflicte armate ca oricând. Ce s-a întâmplat între Rusia şi Occident?

    Vladimir Putin: O întrebare grea. Am făcut totul greşit.

    – Totul?

    – Încă de la început, nu am reuşit să depăşim diviziunea Europei. În urmă cu 25 de ani Zidul Berlinului a căzut, dar zidurile invizibile au fost mutate în Europa de Est. Acest lucru a dus la neînţelegeri reciproce şi atribuiri de vinovăţie. Aceste ziduri sunt cauza tuturor crizelor de atunci până acum.

    – Ce vreţi să spuneţi? Când au escaladat lucrurile?

    – În 2007 mulţi oameni m-au criticat pentru discursul meu de la conferinţa despre securitate din München. Dar ce am spus acolo? Doar am semnalat faptul că fostul secretar general al NATO Manfred Wörner a garantat faptul că NATO nu se va extinde în est după căderea Zidului Berlinului. Foarte mulţi politicieni germani au avertizat lumea în legătură cu acest lucru, un exemplu este Egon Bahr. (Vladimir Putin primeşte de la purtătorul de cuvânt un dosar subţire. Conţine transcrierile mai multe convorbiri). ”N-au fost publicate niciodată„, spune Putin.

    – Despre ce fel de convorbiri este vorba?

    – De-a lungul anului 1990, pe vremea acea, cancelarul Germaniei Helmut Kohl şi ministrul de externe Hans-Dietrich Genscher au avut mai multe conversaţii cu preşedintele Gorbaciov şi cu alţi oficiali ruşi.

    (Putin citeşte cu voce tare, în rusă, din document. Degetul arătător urmăreşte fiecare propoziţie.)

    – De exemplu, asta a spus Egon Bahr pe 26 iunie 1990: ”Dacă nu facem acum paşi clari pentru a preveni diviziunea Europei acest lucru va duce la izolarea Rusiei„. Bahr, un om înţelept, a avut o sugestie concretă cu privire la modul în care ar putea fi evitat acest pericol: Statele Unite şi Uniunea Sovietică, dar şi alte state interesate ar trebui să redefinească o zonă în Europa Centrală care să nu fie accesibilă de către NATO cu structurile militare. Bahr chiar a spus că: în cazul în care Rusia ar fi de acord cu extinderea Nato, el nu va mai veni la Moscova. (Putin râde în bărbie)

    – S-a mai întors în Rusia?

    – Sincer, nu ştiu, spune Putin încă râzând.

    – Acum serios, statele centrale europene au dorit să devină membre ale NATO din proprie voinţă. Se aşteptau la securitate odată cu acest pas.

    – Am auzit asta de o mie de ori. Bineînţeles, fiecare stat are dreptul să-şi organizeze securitatea în ce fel doreşte. Dar statele care erau deja în NATO ar fi putut să-şi urmărească propriile interese şi să se abţină în legătură cu expansiunea NATO în estul Europei.

    – Ar fi trebuit NATO să refuze?

    – De ce nu? întreabă Putin în germană ignorându-şi translatorul.

    – Deoarece face parte din reguli ca NATO să accepte orice ţară liberă în cazul în care aceasta doreşte şi dacă îndeplineşte anumite condiţii

     – Şi cine a făcut aceste reguli? Politicienii, nu?, vorbeşte Putin, tot în germană, apoi trece înapoi la rusă. Nicăieri nu este scris că NATO trebuie să accepte anumite ţări.

    – De ce crezi că s-a întâmplat astfel?

    – NATO şi SUA îşi doreau o victorie completă asupra Uniunii Sovietice. Au vrut să stea singuri pe tronul din Europa. Acum ei stau pe tron şi noi discutăm despre toate aceste crize, care nu s-ar fi întâmplat altfel. Se poate observa aceeaşi tendinţă spre un triumf absolut şi în planurile de apărare antirachetă americane.

    – Însă scutul american antirachetă nu este unul defensiv?

    – În 2009, preşedintele american Obama a spus că scuturile antirachetă servesc ca apărare împotriva rachetelor nucleare iraniene. Însă acum există un tratat prin care este interzisă dezvoltarea de rachete nucleare de către Teheran. Cu toate acestea Statele Unite încă lucrează la scuturile antirachetă. Un tratat cu Spania a fost semnat, se pregăteşte un sistem în România, acelaşi lucru se va întâmpla în Polonia în 2018, o unitate radar va fi instalată în Turcia. Care este scopul acestor acţiuni?

    – Aţi explicat în detaliu greşelile pe care le-a făcut Occidentul în relaţia cu Rusia. Rusia nu a făcut nicio greşeală?

    – Da, am făcut greşeli. Dacă am fi prezentat interesul naţional într-un mod mai clar încă de la început, lumea s-ar fi aflat în echilibru acum. După destrămarea Uniunii Sovietice, am avut şi noi probleme, pentru care noi suntem responsabili: prăbuşirea economică, prăbuşirea sistemului social, separatismul şi, desigur, atacurile teroriste care au zguduit ţara noastră. În acest sens, nu trebuie să căutăm vinovaţi în străinătate.

    – În ultimul interviu acordat Bild, în urmă cu 10 ani, aţi declarat că Germania şi Rusia nu au fost niciodată mai apropiate. Cum este această relaţie în prezent?

    – A rămas simpatia reciprocă a popoarelor noastre şi va rămâne fundamentul relaţiilor noastre.

    – Nimic nu s-a schimbat?

    – Chiar şi cu ajutorul propagandei anti-Rusia din mass-media, Germania nu a reuşit să distrugă această simpatie.

    – Vă referiţi la Bild?

    – Nu mă refer la voi personal. Dar, bineînţeles, media din Germania este influenţată din greu de către ţara de dincolo de Oceanul Atlantic.

    – Nu ştiam asta. În ce stare se află relaţia dintre Germania şi Rusia?

    – Aveam o situaţie foarte bună în 2005. Schimbul comercial avea un volum de 80 de miliarde de dolari pe an. Mii de slujbe au fost create în Germania datorită investiţiilor ruseşti. În acelaşi timp, mai multe companii germane au investit în Rusia. În plus, existau foarte multe contacte culturale şi sociale între cele două ţări. Acum? Volumul schimburilor comerciale este la jumătate, aproximativ 40 mld. euro.

  • “Criza? cea mai mare oportunitate!”

    Acum ştiu exact ce am de făcut.“ Dragoş Anastasiu stă în biroul său din Strada Reînvierii şi povesteşte relaxat despre scenariile pesimiste în care crede şi care prevăd debutul unei noi crize economice către sfârşitul anului. Spune însă că nu mai îl sperie nici o nouă criză, nici concurenţa în creştere din piaţa turismului. „Avem atât de mult potenţial să luăm cotă de piaţă, încât nu îmi e teamă. Am fost dezorientaţi şi speriaţi în 2009, când nu ştiam ce ni se întâmplă. Dar ne-am dumirit destul de repede, am făcut câteva mişcări importante şi ne-am triplat cifra de afaceri în criză“, povesteşte omul de afaceri.

    Eurolines intrase în criza economică din 2009 cu afaceri de 32 milioane de euro, iar în 2010 Eurolines a surprins piaţa când a anunţat achiziţia Danubius Travel, firmă deţinută de TUI Travel PLC (70%), de Ciprian Popescu şi de Camelia Dinu. Danubius Travel era una dintre primele agenţii de turism înfiinţate în România, cu sediul central în Mamaia, şi se ocupa în special de incoming.

    „În 2010, am decis să cumpărăm tot ce avea Danubius în România, cu sedii, cu terenuri, cu 8 autocare, am cumpărat tot. Am sesizat potenţialul pentru că eu aveam o reţea de peste 50 de agenţii care suferea de lipsa unui brand turistic puternic (pentru că Eurolines e un brand asociat cu autocarele, 80% dintre români ştiu ce este Eurolines, dar ştiu că face transport. Noi vindeam şi turism prin Eurolines, de câteva milioane pe an, dar era greu). Aşadar, eu aveam reţeaua şi nu aveam brandul, ei aveau brandul şi nu aveau reţeaua. Am clădit un parteneriat, ei ne lasă în pace, nu ne pun beţe în roate şi sunt superîncântaţi de volumele pe care le-am adus în atât de puţin timp“. În cei cinci ani de când brandul TUI face parte din reţeaua Eurolines, agenţiile lui Dragoş Anastasiu au împânzit toate centrele comerciale din România, omul de afaceri fiind convins de modelul care spune că turismul de masă se face acolo unde se face şi comerţul de masă, adică acolo unde merg oamenii să cheltuiască bani. „Suntem prezenţi în toate mallurile din România, mai puţin la Promenada, şi anul acesta vom mai deschide 4 agenţii în malluri, dintre care 3 în Bucureşti.“ Reţeaua TUI Travel Center va ajunge în acest an la 81 de agenţii şi la afaceri de 75 milioane de euro. Anul trecut, TUI Travel Center a rulat 70 de milioane de euro care înseamnă, aproximativ, 300.000 de turişti deserviţi.

    „Unii sunt turişti care cheltuie 50 de euro, alţii cheltuie 10.000 de euro – ca în turism. Important este numărul mare, care ne permite să diversificăm mereu serviciile şi să ne gândim mereu la cum putem aduce şi cât mai mulţi străini în România. Dincolo de cei 300.000 de turişti pe care îi deservim predominant pe plecări, mai avem în grup şi HotelBets România, o agenţie online, care, alături de croaziere, ne duce către 10.000 de turişti de incoming pe an“, explică Dragoş Anastasiu.

    De fapt, incomingul a devenit cel mai important pariu pe care omul de afaceri l-a făcut în ultimul timp: „Eu sunt convins că se poate face incoming în România. Pentru a face incoming în România, avem nevoie de infrastructură – pe care o avem, pentru nevoi legate de turism – şi de  existenţa unor locaţii cu servicii superioare. Am tot fost în căutare de locaţii frumoase şi am tot găsit (le strângem în Romanian Best Location, www.robelo.ro, unde sunt deja membri Conacul lui Maldăr, Poem Boem din Sinaia, hotelul Rembrandt din Bucureşti sau hotelul Teleferic din Poiana Braşov). Dar am şi vorbit cu mai mulţi hotelieri despre cum să creştem calitatea serviciilor pentru turişti precum cei din Germania (eu am trăit 15 ani acolo şi cred că încă sunt blocat în zona germanică), care este o zonă imensă de potenţial. Primii paşi sunt legaţi de chestii simple: traducerea serviciilor în germană, un kids club în germană, urmând ca investiţiile mai serioase să vină ulterior. Nu am reuşit să găsesc mai ales mentalitatea necesară pentru a ne adapta acestui tip de clientelă. Atunci am decis să facem noi ceva şi aşa am decis să intrăm în zona de management hotelier“, povesteşte Dragoş Anastasiu modul cum a luat fiinţă The Makers, entitatea de management hotelier în care activează alături de Dragoş Petrescu (fondatorul reţelei City Grill) şi de Hildegard Helen Brandl (fondatorul biroului de arhitectură UNITH2B). „Planul pe termen lung este să ne promovăm împreună, să achiziţionăm împreună şi să facem şcoală de turism împreună“, explică Anastasiu, care are în comun cu ceilalţi doi membri ai The Makers nu numai faptul că sunt antreprenori, ci mai ales faptul că au revenit din străinătate să facă business în România.

    Dragoş Anastasiu explică faptul că treburile în The Makers sunt clar împărţite: „Dragoş Petrescu e pe partea de F&B, Eurolines se ocupă de marketing, vânzări şi imagine prin Eurolines TUI Travel Center, iar de partea de arhitectură se ocupă UNITH2B, un birou de arhitectură de origine germană“, dar strategia cu care au plecat în căutare de locaţii pe care să le ia în management s-a transformat pe parcurs: „Primul loc pe care l-am găsit şi am vrut să îl luăm în management a fost Green Village. Pe acesta însă l-am cumpărat, deşi nu asta a fost ideea. Dar Green Village este atât de special, la fel cum este toată Delta Dunării, încât nu am rezistat“.

    Eurolines a investit „câteva milioane de euro“ în achiziţia şi în repoziţionarea Green Village, pe care l-a preluat integral de la omul de afaceri Sorin Marin şi în care derulează o investiţie de 1 milion de euro. Anul trecut, Dragoş Anastasiu şi-a petrecut toată vara la Green Village („am stat cinci luni câte patru zile pe săptămână acolo“). „Suntem din toamnă în trei cataloage mari germane şi rezultatele au început să se vadă. În acest moment, peste 50% din sezonul 2016 este vândut şi sunt perioade din sezon pentru care suntem booked out, cum este perioada Anonimul, când tot Sfântul Gheorghe este ocupat.“

  • Trei antreprenori clujeni au comenzi de 2 mil. euro pentru o soluţie de casă inteligentă la un an de la înfiinţare

    Lorand Pavai, cu o experienţă de peste 10 ani în domeniul dezvoltării de software, împreună cu Călin Istrate şi Tunyagi Arthur au investit 50.000 de euro pentru dezvoltarea unei soluţii software pentru utilizatorii care vor să-şi transforme locuinţa într-o casă „inteligentă“.

    Aflat încă în faza de testare, start-up-ul Sine a obţinut deja 500 de comenzi pentru implementarea sistemului, cu o valoare totală de 2 milioane de euro.

    „În 2015 s-a lucrat intens pentru dezvoltarea start-up-ului SiNE , respectiv acum am reuşit să ajungem în faza de beta. Am reuşit să obţinem cereri pentru aproximativ 500 de implementări pentru al doilea trimestru al anului 2016 şi 2017, cu o valoare totală de 2 milioane de euro“ a spus Lorand Pavai, unul dintre fondatori.

    Citiţi mai multe pe www.zfcorporate.ro

  • Care este cea mai bună culoare de purtat la un interviu de angajare?

    Decizia în ce priveşte hainele alese pentru un interviu de angajare poate reprezenta un factor de stres in plus.

    Julie Bishop, blogger pentru website-ul de recrutare Glassdor şi cea care a pus bazele Jobhop, un site unde angajaţii şi candidaţii pot să se conecteze, crede că există o legătură între culoarea hainelor şi şansele de reuşită ale unui candidat. Ea a dezvăluit într-un articol al The Independent câteva dintre secretele prin care prin intermediul culorii, un candidat ar putea influenţa în mod pozitiv decizia angajatorului.

    1. ”Asortaţi” culoarea hainelor cu nevoile angajatorului

    Documentaţi-vă pentru a afla ce caută compania şi îmbrăcaţi-vă în concordanţă cu această informaţie. ”Se grăbesc să găsească un angajat pentru rolul respectiv? Dacă da, aţi putea purta o culoare care să sporească urgenţa. Roşu, precum şi albastru roial, sunt culori folosite deseori în vânzări pentru a stimula impulsul cumpărării – poate o eşarfă roşie sau o cravată albastră ar putea ajuta grăbirea deciziei”, a spus Bishop.

    2. Gândiţi-vă la cultura companiei şi la mesajul pe care vreţi să îl transmiteţi

    Gândiţi-vă la semnificaţia culorilor în ţara originară a companiei pentru care aplicaţi pentru un post. Spre exemplu, culoarea oranj este asociată în Statele Unite ale Americii cu pericolul sau cu prizonierii – un mesaj pe care nu aţi vrea să îl transmiteţi. Dacă aplicaţi pentru un loc de muncă într-o companie olandeză, aceasta ar putea fi în schimb cea mai potrivită culoare – în Olanda, aceasta este culoarea familiei roiale olandeze şi toată lumea o poartă la Ziua Regelui. Este de asemenea culoarea echipei naţionale de fotbal. În China, culoarea roşie reprezintă norocul, iar în Japonia, galben înseamnă curaj.

    3. Dacă aveţi îndoieli, alegeţi albastru

    Dacă nu reuşiţi să aflaţi mai multe informaţii despre cultura organizaţională a companiei sau despre ce tip de persoană caută, nu vă asumaţi riscuri. Cea mai bună culoare de purtat la un interviu de angajare pentru care nu aţi reuşit să vă documentaţi suficient este albastrul, potrivit expertului.

    4. Culoarea ar trebui să fie potrivită brandului companiei unde vreţi să vă angajaţi

    Potrivirea culorii hainelor cu cea reprezentativă pentru companie ar putea să vă ofere un avantaj faţă de competiţie.

    5. Purtaţi culoarea preferată

    Dacă alegeţi să purtaţi culoarea preferată, cel care vă intervievează va afla astfel mai multe despre caracterul, atitudinea şi gradul de încredere pe care le aveţi, potrivit recrutorului.

    6. Este important să fiţi subtil – să vă îmbrăcaţi, de exemplu, în roz din cap până-n picioare, nu va fi niciodată o idee bună, concluzionează Bishop.

  • Ţara care face atât de mulţi bani din gunoi, încât îl importă de la mii de kilometri

    Suedia a reuşit un lucru care părea aproape imposibil: statul de 9,5 milioane de locuitori a rămas fără gunoi. Chiar dacă acesta este un lucru pozitiv, el are şi urmări negative. Suedia trebuie să importe acum gunoi pentru a asigura necesarul de căldura şi electricitate al cetăţenilor săi.

    Prin folosirea celor două milioane de tone de gunoi şi importul din afara graniţelor, Suedia a devenit un model pentru alte state, suedezii fiind lideri mondiali în domeniul recuperării energiei din deşeuri.

    Suedia a început astfel să preia gunoiul produs de Norvegia, care încă produce o cantitate mai mare de deşeuri decât cea pe care o poate transforma în energie. Norvegienii trimit anual 80.000 de tone de gunoi către vecinii lor suedezi.

    Soluţia de a importa gunoi de la norvegieni este una extrem de profitabilă: norvegienii plătesc pentru a plasa excesul de deşeuri, suedezii îl ard pentru căldură şi electricitate iar apoi tratează cenuşa, transformând-o în îngrăşământ care ajunge înapoi la norvegieni. Catarina Ostland, consultant în cadrul agenţiei suedeze pentru protecţia mediului, nu este mulţumită de acest sistem. “Aş prefera să importăm gunoi de la state precum Italia, România sau Bulgaria, pentru că acolo nu există o cultură a reciclării. Ar fi mult mai util pentru întreaga lume”, a spus Ostland citată de idealistrevolution.org.

    Anual, cantitatea totală de deşeuri generate în Româniai este de 10,2 tone de persoană, peste dublul mediei UE. Doar cinci alte ţări au produs mai multe deşeuri pe cap de locuitor în UE în anul 2010: Bulgaria, Luxemburg, Finlanda, Estonia şi Suedia.

     

  • Cum a reuşit acest tânăr să devină milionar la doar 23 de ani

    Daniel Ek este unul dintre cei mai tineri milionari ai lumii, averea sa fiind rezultatul fondării Spotify, cel mai mare serviciu de streaming de muzică, evaluat la peste 8 miliarde de dolari. Ek s-a născut la data de 21 februarie 1983 în Stockholm şi a crescut în Ragsved, în apropiere de capitala Suediei.

    Când era copil, a primit un computer Commodore 20 de la tatăl său vitreg, care lucra în domeniul IT. La 14 ani a început să construiască site-uri împreună cu prietenii săi în cadrul laboratorului IT al şcolii, cerând 5.000 de dolari pentru o pagină. A cheltuit cei 15.000 de dolari câştigaţi astfel pe jocuri video, potrivit site-ului World of CEOs. A făcut de asemenea bani din găzduirea de pagini web. La 16 ani a aplicat pentru un post de inginer la Google, dar i s-a spus să se întoarcă după ce va obţine o diplomă. S-a înscris la facultatea de inginerie la Institutul Regal de Tehnologie al Suediei, dar a renunţat după opt săptămâni. S-a angajat în cadrul companiei de licitaţii Tradera, achiziţionată de Ebay, şi, după mai multe funcţii deţinute, a devenit CTO al site-ului de fashion şi entertainment Stardoll.

    A fost de asemenea CEO al utorrent, unul dintre cele mai populare site-uri bittorrent. A fost contractat apoi de agenţia de advertising Tradedoubler pentru a construi un program de computer pentru ei, ce s-a dovedit atât de eficient încât l-au plătit cu circa 1 milion de dolari.

    Eek a devenit astfel milionar la 23 de ani. Şi-a dorit însă o afacere care să combine pasiunea sa pentru tehnologie şi pentru muzică. După ce s-a împrietenit cu preşedintele Tradedoubler, Martin Lorentzon, a decis împreună cu el să fondeze Spotify, în aprilie 2006. Ek a devenit CEO-ul companiei. Modelul de afacere de a oferi acces la muzica online era diferit de alte servicii similare prin faptul că nu presupunea taxarea la download. Clienţii spotify puteau să asculte muzică online gratis, dacă erau dispuşi să suporte reclame audio sau vizuale. totuşi, în schimbul plăţii a 5 sau 10 dolari, clienţii puteau să evite reclamele.

    La început reprezentanţii industriei muzicale nu au manifestat interes pentru inovaţia lui Ek, deoarece Spotify aducea industriei venituri mai mici pentru un cântec decât în cazul unui serviciu de download precum iTunes al companiei Apple. Ek a replicat că Spotify descurajează pirateria online prin oferirea unei alternative low-cost şi că în timp serviciul va genera industriei venituri substanţiale din drepturi de autor. Spotify s-a lansat în 2008 şi a câştigat rapid popularitate atât în rândul utilizatorilor, cât şi al investitorilor.

    Spotify se apropie de 30 de milioane de abonaţi, după ce la finalul anului trecut ajunsese la 28 de milioane, potrivit Financial Times. Cele mai recente informaţii publicate de companie indicau faptul că serviciul avea 75 de milioane de utilizatori activi, din care 20 de milioane erau plătitori. Spotify a câştigat 8 milioane până la sfârşitul lui 2016 şi este pe punctul de a ajunge la 30 de milioane de utilizatori în următoarele trei luni, potrivit FT. Serviciul costă 9,99 dolari pe lună.

    Anul trecut, compania a primit o finanţare de 526 de milioane de dolari de la investitori precum Goldman Sachs Group Inc., Baillie Gifford & Co., Discovery Capital Management, Lansdowne Parners, Rinkelberg Capital şi Senvest Capital, potrivit Bloomberg.

  • Doi foşti colegi de liceu au pornit un canal de YouTube urmărit de 250.000 de români. “Lumea caută mereu feţe proaspete”

    Un calcul realizat pe baza informaţiilor obţinute de la vloggerii cu care am discutat arată că, pentru a obţine echivalentul unui salariu minim pe economie (1.050 lei), un creator de conţinut trebuie să genereze, lunar, peste 2,5 milioane de afişări. Mai simplu spus, dacă toată populaţia Bucureştiului s-ar uita lună de lună la clipurile sale, un youtuber ar reuşi să câştige în jur de 250 de dolari.

    Cum reuşesc atunci creatorii români să trăiască de pe urma canalelor de YouTube? „Trebuie să îţi creezi propriile tale contracte cu diferiţi terţi. Nu poţi să trăieşti din YouTube“, explică Ionuţ Bodonea şi Andrei Lăcătuş, care au fiecare 27 de ani şi care au dezvoltat serialul online „10 lucruri“.

    CITESTE SI:

    Povestea tinerilor din Cluj care au creat unul dintre cele mai populare seriale online din România

    Cum a ajuns un tânăr din Deva să fie mai popular decât Smiley. Aproape un milion de oameni s-au abonat la glumele lui

    Povestea lor a început în urmă cu aproape 5 ani, într-un club din Bucureşti: „A fost ideea mea, vreau să scrie mare în toată revista“, spune Andrei râzând. „Într-o seară, când eram în Kulturhaus, am văzut o fată dansând în nişte feluri nu tocmai ortodoxe şi am zis «Frate, aş face un filmuleţ cu fata asta, 10 feluri în care să nu dansezi în club». Urma să vină ziua mea, aşa că le-am dat mesaj prietenilor mei şi le-am zis că ştiu ce vreau cadou, şi anume domeniul 10lucruri.ro.“ Alături de Ionuţ şi un alt fost coleg de liceu au reuşit să filmeze un clip, dar nu au fost foarte mulţumiţi de ce le-a ieşit; surprinderea lor a fost cu atât mai mare când au văzut cât de repede s-a viralizat.

    „Primul clip a făcut zece mii de vizualizări într-o zi sau două. Ne-am chinuit cu o lavalieră chinezească pe care am dat 25 de lei, cu un trepied găsit printr-un beci şi cu o cameră de 640×480, un handycam de vacanţă. Filma mai prost decât toate telefoanele din ziua de azi. Îmi aduc aminte că ne-a şi dat cineva un comentariu, «cu ce cartof ai filmat asta?»“

    Primul moment dificil pentru echipa „10 lucruri“ a venit odată cu ideea monetizării canalului. „Colegul nostru Vlad ne-a spus că putem să scoatem bani din 10 lucruri, dar că pentru asta trebuie să ne organizăm ca o redacţie. Noi n-am putut ţine pasul, el s-a supărat că noi nu dădeam nimic la deadline şi a decis să îşi facă propriul lui canal. Culmea, exact din momentul ăla am început să producem bani“, îşi aminteşte Andrei, la fel cum îşi aminteşte şi că în primul an nu au avut niciun proiect, în al doilea an au avut unul sau două şi au ajuns, încet-încet, la o medie de două proiecte pe lună: „Primul contract a fost pentru Biblionet, era un proiect făcut de Bill şi Melinda Gates. Practic, din momentul ăla ne-am dat seama că putem să taxăm apariţia anumitor produse în show-ul nostru. Product placement putea să facă oricine; ce ne diferenţia pe noi era că pe baza unui brief dezvoltam tot proiectul. Este prima oară, chiar săptămâna asta, când o să postăm un clip care nu are scenariul scris în totalitate de noi“.

    Canalul „10 lucruri“ are astăzi aproape 250.000 de abonaţi şi peste 140 de clipuri publicate. Contractele le încheie pe societatea 10 lucruri SRL, o agenţie de publicitate pe care vor să deruleze mai multe proiecte, inclusiv în zona de spectacole. Ionuţ a renunţat la jobul său de zi cu zi şi manageriază businessul, angajament pe care şi l-a luat în momentul în care au deschis firma. Nu vor să vorbească foarte mult despre încasări, dar spun că într-o lună bună pot să asigure „un salariu bun, peste medie“ fiecărui membru al echipei. Iar echipa mai include, în afară de ei, încă 4-5 persoane.

    „În România nu poţi să trăieşti din CPM (banii oferiţi pe mia de vizualizări – n.red.), ai cam 100 de dolari la un milion de vizualizări. E foarte greu să faci un milion de vizualizări, iar banii sunt mult prea puţini. În străinătate e un pic mai bine, pentru că acolo licitează mult mai mulţi advertiseri pe un singur slot. La noi licitează un om pe zece sloturi. Nu e neapărat vina advertiserilor, şi piaţa e destul de mică“, îmi explică Ionuţ, care detaliază şi motivele: „Nu se investesc bani în pre-roll-urile de la YouTube sau în publicitatea care intră forţat în timpul clipurilor. Nu poţi să trăieşti din YouTube, trebuie să îţi creezi propriile tale contracte cu diferiţi terţi“.

    Cel mai mare proiect al lor, ca şi valoare, a fost pentru un producător de bere. Ca vizualizări, însă, cel mai de succes a fost pentru o băutură energizantă care i-a trimis, pentru cinci zile, în Ibiza. „Era povestea atât de bine făcută şi produsul integrat atât de puţin încât nu a zis nimeni că e reclamă.“ Durata medie a unui episod este de zece minute; şi chiar dacă timpul de consum este mult mai mic acum pe online, „pentru un episod de genul ăsta lumea stă şi se uită. Lumea s-a obişnuit cu o anumită durată, de-asta clipurile din serialul 10 lucruri au în general 10 minute. E o poveste, iar oamenii se uită până la capăt; e ca un episod din Friends, dacă l-ai face de trei minute s-ar supăra toată lumea pe tine“, spune Andrei.