BusinessMagazin

Tag: mediu

  • Eurostat: Un român câştigă pe oră de 12 ori mai puţin decât un danez

    Angajaţii români sunt printre cei mai prost plătiţi europeni, fiind întrecuţi doar de letoni, conform datelor publicate joi de Eurostat. La polul opus se află suedezi, belgienii şi finlandezii.

    În vreme ce în Danemarca, câştig mediu orar brut era în 2014 de 25,5 euro, iar în Irlanda de 20,2 euro, bulgarii erau plătiţi cu doar 1,7 euro, iar românii cu 2 euro/oră. Adică, în rândul statelor membre, cel mai mare câştig mediu orar brut a fost de 15 ori mai mare decât cel mai mic câştig mediu orar brut, atunci când acesta este exprimat în moneda unică europeană.

    Astfel, un angajat din şase (17,2%) din Uniunea Europeană primea, în 2014, un salariu mic.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Compania care îşi testează produsele în “Iadul alb”: primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade

    Nokian Tyres, cel mai nordic producător de anvelope, îşi testează amănunţit anvelopele de iarnă pe zăpadă, gheaţă şi lapoviţă în centrul de testare denumit White Hell („Iadul Alb”), aflat în apropierea localităţii Ivalo din Laponia. Centrul se întinde pe mai mult de 700 de hectare de câmp înzăpezit şi este poziţionat mult dincolo de Cercul Polar Arctic, cu câteva sute de kilometri mai la nord de Rovaniemi, oraşul Crăciunului şi domiciliul oficial al legendarului Moş Crăciun.

    Nokian Tyres a înfiinţat centrul de testare de la Ivalo la jumătatea anilor ’80, mai exact în 1986, iar de atunci acesta a dobândit reputaţia celui mai exigent, vast, complex şi extrem centru de testare a anvelopelor în mediu natural, din întreaga lume. La White Hell, iarna temperaturile scad mult sub zero grade, în timp ce primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade.

    Din luna noiembrie şi până în mai, pistele de testare sunt supraagolemerate. În această perioadă de aproximativ 200 de zile de ger sunt testate peste 20.000 de anvelope şi sunt parcurşi peste 40.000 de kilometri pe pistă. Echipele extrem de experimentate de şoferi profesionişti testează anvelopele zi şi noapte. În cadrul centrului sunt peste 20 de piste întreţinute constant, întinse pe mai mult de 100 de kilometri, incluzând un „culoar de gheaţă” lung de 700 de metri în care sunt posibile testări în condiţii controlate. Întreţinerea pistei este foarte dificilă deoarece condiţiile pistelor înzăpezite şi îngheţate trebuie să fie comparabile, pentru obţinerea unor rezultate concludente. Practic, aceeaşi grosime a zăpezii, aceeaşi duritate a gheţii, cât şi curăţarea pistei în funcţie de necesităţi, trebuie asigurate constant.

    Pentru unele teste este esenţială simularea condiţiilor extreme. De aceea, testele de anvelope de la Ivalo presupun sute de ore de frânare şi accelerare pe circuit, în slalom şi pe pantă, pe suprafaţă înzăpezită şi îngheţată. Datorită acestor testări intense Nokian Tyres este considerat lider mondial în dezvoltarea şi fabricarea de anvelope.

    Piloţii de teste experimentaţi sunt esenţiali pentru această activitate, însă pe lângă testele efectuate de aceştia, se realizează şi teste cu vehicule robot, care garantează repetarea exactă a testelor individuale. Totuşi, acestea au doar un rol de susţinere, deoarece nicio maşină şi niciun dispozitiv nu pot înlocui piloţii adevăraţi şi experienţa acestora. Unei persoane îi sunt necesari câţiva ani buni pentru a deveni un foarte bun pilot de teste profesionist, capabil să furnizeze informaţii valoroase.
    „În testare sunt utilizate tehnologii de ultimă generaţie care continuă să se îmbunătăţească şi să se dezvolte. De exemplu, monitorizarea în timp real a temperaturii şi umidităţii relative ne face munca mai uşoară şi mai rapidă,” declară Petri Peltoniemi, Test Manager, Nokian Tyres.

    În 2017, Nokian Tyres deschide un nou centru tehnologic cu scopuri multiple în Santa Cruz de la Zarza, Spania, atât pentru anvelopele de iarnă, cât şi pentru cele de vară, pentru a stimula dezvoltarea producţiei pe tot parcursul anului. Situat la sud de Madrid, acest centru de dezvoltare modern se va desfăşura pe mai bine de 300 hectare şi va fi înconjurat de o pistă ovală de 5 kilometri.

    În centrul pistei ovale se vor afla piste de cercetare şi testare suplimentare, pentru acvaplanare, frânare şi manevrare pe suprafeţe umede. Aici se vor desfăşura şi majoritatea testelor de omologare, inclusiv testarea nivelului de zgomot al anvelopelor. Nokian Tyres va investi în noua unitate aproximativ 16 milioane de euro.

    Nokian Tyres a fost fondată în 1988, însă îşi are rădăcinile în anul 1898, când a fost înfiinţată Suomen Gummitehdas Oy sau Fabrica de cauciuc finlandeză. Compania este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Promovează şi facilitează şofatul în siguranţă, în condiţii exigente. Anvelopele inovatoare pentru autoturisme de pasageri, camioane şi maşini grele, sunt comercializate în special în zonele cu zăpadă, împădurite, şi cu condiţii de şofat dificile din cauza anotimpurilor schimbătoare.
    În 2015, cifra de afaceri netă a companiei a fost de aproximativ 1,4 miliarde euro, iar la finalul anului numărul angajaţilor a fost de 4.400. Acţiunile Nokian Tyres sunt listate la bursa Nasdaq Helsinki. Unităţile de producţie se află în Finlanda şi Rusia. La sediul central din Nokia, Finlanda, are loc dezvoltarea centralizată a produselor, sunt finalizate prototipurile şi sunt efectuate testele. Toate produsele sunt dezvoltate conform obiectivelor de siguranţă durabilă şi de respectare a mediului pe parcursul întregului ciclu de viaţă al produsului. Sediul central al Nokian Tyres se află în Nokia, Finlanda, iar sediul european este la Praga.
     

  • Compania care îşi testează produsele în “Iadul alb”: primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade

    Nokian Tyres, cel mai nordic producător de anvelope, îşi testează amănunţit anvelopele de iarnă pe zăpadă, gheaţă şi lapoviţă în centrul de testare denumit White Hell („Iadul Alb”), aflat în apropierea localităţii Ivalo din Laponia. Centrul se întinde pe mai mult de 700 de hectare de câmp înzăpezit şi este poziţionat mult dincolo de Cercul Polar Arctic, cu câteva sute de kilometri mai la nord de Rovaniemi, oraşul Crăciunului şi domiciliul oficial al legendarului Moş Crăciun.

    Nokian Tyres a înfiinţat centrul de testare de la Ivalo la jumătatea anilor ’80, mai exact în 1986, iar de atunci acesta a dobândit reputaţia celui mai exigent, vast, complex şi extrem centru de testare a anvelopelor în mediu natural, din întreaga lume. La White Hell, iarna temperaturile scad mult sub zero grade, în timp ce primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade.

    Din luna noiembrie şi până în mai, pistele de testare sunt supraagolemerate. În această perioadă de aproximativ 200 de zile de ger sunt testate peste 20.000 de anvelope şi sunt parcurşi peste 40.000 de kilometri pe pistă. Echipele extrem de experimentate de şoferi profesionişti testează anvelopele zi şi noapte. În cadrul centrului sunt peste 20 de piste întreţinute constant, întinse pe mai mult de 100 de kilometri, incluzând un „culoar de gheaţă” lung de 700 de metri în care sunt posibile testări în condiţii controlate. Întreţinerea pistei este foarte dificilă deoarece condiţiile pistelor înzăpezite şi îngheţate trebuie să fie comparabile, pentru obţinerea unor rezultate concludente. Practic, aceeaşi grosime a zăpezii, aceeaşi duritate a gheţii, cât şi curăţarea pistei în funcţie de necesităţi, trebuie asigurate constant.

    Pentru unele teste este esenţială simularea condiţiilor extreme. De aceea, testele de anvelope de la Ivalo presupun sute de ore de frânare şi accelerare pe circuit, în slalom şi pe pantă, pe suprafaţă înzăpezită şi îngheţată. Datorită acestor testări intense Nokian Tyres este considerat lider mondial în dezvoltarea şi fabricarea de anvelope.

    Piloţii de teste experimentaţi sunt esenţiali pentru această activitate, însă pe lângă testele efectuate de aceştia, se realizează şi teste cu vehicule robot, care garantează repetarea exactă a testelor individuale. Totuşi, acestea au doar un rol de susţinere, deoarece nicio maşină şi niciun dispozitiv nu pot înlocui piloţii adevăraţi şi experienţa acestora. Unei persoane îi sunt necesari câţiva ani buni pentru a deveni un foarte bun pilot de teste profesionist, capabil să furnizeze informaţii valoroase.
    „În testare sunt utilizate tehnologii de ultimă generaţie care continuă să se îmbunătăţească şi să se dezvolte. De exemplu, monitorizarea în timp real a temperaturii şi umidităţii relative ne face munca mai uşoară şi mai rapidă,” declară Petri Peltoniemi, Test Manager, Nokian Tyres.

    În 2017, Nokian Tyres deschide un nou centru tehnologic cu scopuri multiple în Santa Cruz de la Zarza, Spania, atât pentru anvelopele de iarnă, cât şi pentru cele de vară, pentru a stimula dezvoltarea producţiei pe tot parcursul anului. Situat la sud de Madrid, acest centru de dezvoltare modern se va desfăşura pe mai bine de 300 hectare şi va fi înconjurat de o pistă ovală de 5 kilometri.

    În centrul pistei ovale se vor afla piste de cercetare şi testare suplimentare, pentru acvaplanare, frânare şi manevrare pe suprafeţe umede. Aici se vor desfăşura şi majoritatea testelor de omologare, inclusiv testarea nivelului de zgomot al anvelopelor. Nokian Tyres va investi în noua unitate aproximativ 16 milioane de euro.

    Nokian Tyres a fost fondată în 1988, însă îşi are rădăcinile în anul 1898, când a fost înfiinţată Suomen Gummitehdas Oy sau Fabrica de cauciuc finlandeză. Compania este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Promovează şi facilitează şofatul în siguranţă, în condiţii exigente. Anvelopele inovatoare pentru autoturisme de pasageri, camioane şi maşini grele, sunt comercializate în special în zonele cu zăpadă, împădurite, şi cu condiţii de şofat dificile din cauza anotimpurilor schimbătoare.
    În 2015, cifra de afaceri netă a companiei a fost de aproximativ 1,4 miliarde euro, iar la finalul anului numărul angajaţilor a fost de 4.400. Acţiunile Nokian Tyres sunt listate la bursa Nasdaq Helsinki. Unităţile de producţie se află în Finlanda şi Rusia. La sediul central din Nokia, Finlanda, are loc dezvoltarea centralizată a produselor, sunt finalizate prototipurile şi sunt efectuate testele. Toate produsele sunt dezvoltate conform obiectivelor de siguranţă durabilă şi de respectare a mediului pe parcursul întregului ciclu de viaţă al produsului. Sediul central al Nokian Tyres se află în Nokia, Finlanda, iar sediul european este la Praga.
     

  • Opinie Daniel Bujorean: Teoria focusului şi managementul de top

    Daniel Bujorean, ENSIGHT MANAGEMENT CONSULTING

    Până nu de mult, conceptul la modă era multi-tasking-ul. Un apanaj al noului profesionist postmodern care depăşise stadiul de specialist după cele zece mii de ore de muncă necesare pentru a deveni profesionist şi ajungea astfel un super-profesionist. Pentru angajator şi candidat, competenţa era aproape similară cu productivitatea, eficienţa şi profitul. Motiv pentru care, această stare profesională supremă devenise un deziderat în organizaţii.

    Ambele mituri sunt însă contrazise de cercetări serioase din domeniul autovehiculelor care au demonstrat, fără echivoc, pericolul multi-tasking-ului la volan şi de cercetări din domeniul psihologiei şi ale ştiinţei atenţiei care demontează mitul productivităţii. Psihologul şi jurnalistul Daniel Goleman tratează subiectul în profunzime în cea mai recentă carte a sa, Focus. Cartea se concentrează pe subiectul atenţiei! Dezbate tot ce este mai nou în ştiinţa atenţiei şi cum anumite competenţe mentale, hrănite şi antrenate, pot să ne ajute enorm în viaţa personală şi profesională.

    Atenţia este ca un muşchi, spune autorul, dacă este folosită în mod eronat se poate eroda, dar dacă este folosită corect, creşte. Plecând de la această premisă, întelegem beneficiile unui „muşchi” antrenat şi tonifiat pentru a ne oferi avantaje competitive în management.

    Fără telefon, în deplină linişte şi meditativ, Steve Jobs reuşea să îşi concentreze atenţia pe strategia de marketing a firmei Apple, limitând protofoliul de produse la doar câteva, o strategie controversată la acea vreme dar care s-a dovedit de succes pe termen lung. Care sunt capabilităţile strategice ale firmei şi care sunt activităţile la care putem renunţa, externaliza? Pot fi întrebări importante pentru viitorul unei organizaţii. Sunt trei tipuri de atenţie, spune Goleman: interioară, către alţii şi către exterior. Luate împreună pot să ducă la performanţă de business. Se pare că cei mai performanţi dintre noi ne „complacem” în meditaţie, pregătire prin concentrare, recuperare după eşecuri, o atenţie continuă pentru curba de învăţare şi asocieri emoţionale pozitive. Toate ne ajută să ne îmbunătăţim obiceiurile, să adaugăm noi competenţe şi să susţinem excelenţa.

    O atenţie interioară se referă la conştientizarea propriei persoane şi managementul performanţei personale. Datorită faptului că ne cunoaştem bine abilităţile dar şi limitările, avem o percepţie realistă a propriei noastre persoane, înţelegând mai bine nevoia de învăţare. De asemenea, ne canalizăm pe emoţii pozitive şi ne automotivăm fiind pregătiţi să ne ridicăm după eşecuri. Mi-e greu să cred că este cineva care va contesta faptul că aceste lucruri pot constitui avantaje competitive în zilele noastre, când suntem asaltaţi de sute de e-mailuri pe zi, zeci de telefoane, crize interne şi monitorizări de presă care povestesc despre alte noi realizări ale competiţiei.

    Atenţia către alţii se referă la modul cum empatizăm cu ceilalţi. O atenţie care ne va ajuta să înţelegem cum oamenii percep lucrurile, cum se simt şi prin urmare ne va oferi competenţele de motivare, convingere, influenţare, negociere, mediere şi colaborare.

    Atenţia către exterior are legătură cu capacitatea noastră de a recunoaşte tendinţe în piaţă, de a „mirosi” tehnologiile viitorului cu impact direct asupra afacerii noastre. Această capacitate poate să facă diferenţa într-un sector, printr-o viziune corectă a viitorului.

    Decizia de intrare pe o nouă piaţă sau de eliminare a unei unităţi strategice din organizaţie, decizia de poziţionare sau de urmărire a cotei de piaţă în detrimentul profitului, intrarea pe o piaţă de nişă, toate pot fi influenţate de capacitatea unui manager de a se concentra şi de a-şi antrena muşchiul atenţiei pe cele trei dimensiuni.

    Care dimensiune este însă prioritară în management? Când vorbim de management, atenţia către exterior este foarte importantă. Richard A. D’Aveni şi Ian C. MacMillan au studiat 57 de companii falimentare şi tot atâtea companii supravieţuitoare prin prisma scrisorilor trimise de manageri către acţionari în timpul crizelor de scădere a cererii în piaţă. Au dorit să observe pe ce aspecte îşi vor concentra atenţia şi în consecinţă acţiunile lor. În acest sens au analizat conţinutul acestor scrisori cu cinci ani înainte de faliment şi au măsurat atenţia managerilor către exterior (Input: forţă de muncă, capital, clădiri, materie primă, informaţie şi Output: la nevoile clienţilor, produse şi creşterea cererii) dar şi către mediul intern. Rezultatele lor au arătat că, în condiţii normale, managerii firmelor supravieţuitoare alocă atenţie egală mediului intern şi celui extern, dar mai multă atenţie pentru output decât pentru input.

    Când apare criza de scădere a cererii, ei îşi modifică focusul şi dau o mai mare atenţie aspectelor importante ale mediului extern. În contrast, managerii firmelor falimentare au ignorat factorii de output în timpul crizei şi şi-au îndreptat atenţia către input şi mediul intern („A Study of the Focus of Attention of Top Managers in Surviving and Failing Firms”, Sage Publications, 1990).

    Rezultatele sunt în concordanţă cu literatura de specialitate dar şi cu observaţiile empirice ale consultanţilor Ensight Management Consulting. În articolul publicat recent de Business Magazin, „Forţa de vânzări, de la trupe de infanterie la trupe de asalt”, Sorin Spiridon sublinia tocmai importanţa factorilor de output dar şi noua paradigmă a pieţelor mature: „Pentru multe dintre companiile din pieţele mature soluţia a fost abandonarea conceptului de «share of market» şi înlocuirea lui cu un altul şi anume, «share of wallet». Iar această schimbare nu este una de termeni, ci una extrem de profundă, în care compania trebuie să îşi schimbe în mod fundamental modelul de business. Iar cele mai dificile schimbări care trebuie operate sunt în ceea ce priveşte clienţii şi forţa de vânzări.”

  • Sfaturile tânărului care s-a pensionat la 34 de ani despre cum să faci bani: ”Aruncă-ţi televizorul!”

    În luna august, Brandon – un fost dezvoltator software care nu îşi foloseşte numele în mediul online din motive legate de intimitate – şi-a dobândit independenţa financiară şi s-a pensionat la 34 de ani. În prezent, scrie despre banii săi şi despre propria călătorie financiară pe blogul Mad Fientist.

    Business Insider a publicat şase din cele mai bune sfaturi ale sale:

    1. Încearcă să realizezi ce te face fericit

    Primul şi cel mai important lucru pe care trebuie să îl conştientizezi este să afli ce este important pentru tine şi ce te face fericit.

    Acest lucru este mai dificil de făcut decât sună. Mulţi dintre oameni îşi cheltuiesc banii pe lucruri care nu le aduc fericire şi majoritatea nu realizează că fac acest lucru fiindcă urmează scenariul vieţii altcuiva. În momentul în care am realizat că banii pot cumpăra libertatea – libertatea orelor de la 9 la 5, libertatea faţă de alarmele de ceas, cea legată de timpul pe care mi-l petreceam pe cererile ridicole ale şefului meu – mi-am direcţionat toţi banii spre acel scop.

    Nu mi-au lipsit lucrurile la care renunţam pentru a economisi pentru libertatea mea financiară fiindcă libertatea mea era mai importantă decât tot ceea ce puteam cumpăra.

    2. Concentrează-te pe ceea ce poţi controla

    În loc să te stresezi legat de ce se întâmplă cu economia sau să încerci să prezici evoluţia pieţei bursiere, concentrează-te pe lucrurile pe care le poţi controla cu adevărat şi optimizează acele lucruri.

    Taxele de investiţii te pot costa mii de dolari pe parcursul vieţii, aşa că minimizează acele taxe investind în produse de investiţii low-cost.

    3. Automatizează totul

    După ce ai creat un portofoliu simplu cu fonduri de index low-cost, diversificate, setează automat investiţii lunare şi apoi ignoră complet portofoliul tău.

    Oamenii sunt nişte investitori groaznici, aşa că dacă poţi să-ţi scoţi creierul şi emoţiile din ecuaţia, nu vei fi doara mai puţin stresat în cazul eventualelor căderi ale pieţei, dar vei avea la final şi mult mai mulţi bani.

    4. Opreşte consumul şi începe să creezi

    Consumul oferă fericire temporară, dar să creezi ceva îţi oferă fericire de durată. Este uşor să te întorci de la muncă şi să te uiţi timp de ore întregi la televizor, dar este mult mai dificil să faci ceva creativ cum ar fi să scrii o postare pe blog, să faci bijuterii sau să exersezi la un instrument muzical. Să creezi este mult mai plăcut decât să consumi şi poate avea drept consecinţă chiar şi venituri suplimentare.

    5. Aruncă-ţi televizorul pe fereastră

    Că tot veni vorba de televizor… aruncă-l pe fereastră. Sau, şi mai bine, vinde-l.

    În momentele în care oamenii de publicitate de bombardează cu lucruri pe care „trebuie să le ai”, devii mai puţin fericit cu ceea ce ai şi începi să cheltuieşti bani (în mod ironic pe lucruri care nu te vor face fericit). Odată ce reporterii TV îţi prezintă evenimente neplăcute pe un televizor 4k, foarte realist, devii mai temător şi mai puţin dornic să ieşi şi să explorezi lumea.

    Nu te topi într-o  baltă de frică şi nefericire pe canapeaua ta şi du-te să îţi trăieşti viaţa.

    6. Experimentează

    Aşa cum am spus mai sus, este greu să afli ce te face cu adevărat fericit. Lucrurile care se adaugă fericirii tale astăzi ar putea să nu îţi provoace aceeaşi bucurie în ziua următoare, aşa că experimentează şi evită să te blochezi în angajamente mari. Încearcă orice înainte să cumperi. Închiriază înainte să devii proprietar. Împrumută atunci când este posibil şi cumpără obiecte folosite atunci când nu poţi împrumuta. Drumul spre fericire (şi spre independenţa financiară) nu va fi în linie dreaptă şi vei face şi greşeli pe parcurs, dar când te concentrezi pe fericire durabilă şi îţi aliniezi cheltuielile cu obiectivul final, vei fi mai încrezător că eşti pe traiectoria corectă.

  • Studiu FIFPro: Peste 45% dintre jucătorii de fotbal câştigă mai puţin de 1.000 de dolari pe lună

    FIFPro a realizat un studiu la nivel mondial cu privire la condiţiile de lucru în fotbalul profesionist masculin, Raportul Global cu Privire la Ocuparea Forţei de Muncă FIFPro 2016, în urma căruia a reieşit că peste 45% dintre jucătorii de fotbal câştigă mai puţin de 1.000 de dolari pe lună.

    Studiul a fost realizat de către Universitatea din Manchester (Marea Britanie), în baza chestionarelor completate de aproape 14.000 de fotbalişti activi din 54 de ţări şi 87 de ligi din Europa, America şi Africa. Este considerată cea mai mare cercetare cu privire la sportivii profesionişti, utilizând date care au fost furnizate direct de sportivi.

    Prin intermediul unui chestionar, jucătorii au fost invitaţi să răspundă la 23 de întrebări, cu privire la subiecte ca: salarii, contracte, transferuri, antrenamente, meciuri trucate, violenţă, siguranţa locului de muncă, sănătate, bunăstare şi educaţie.

    Majoritatea jucătorilor au cariere scurte şi fragile, conform studiului. Aceştia se confruntă des cu neplata salariilor, nu au un viitor sigur şi de cele mai multe ori nu sunt pregătiţi pentru viaţă de după o carieră în fotbal. Având contracte cu o durată medie de doi ani, fotbaliştii îşi desfăşoară activitatea într-un mediu foarte competitiv şi fragmentat.

    Mai mult de 45% din jucătorii de fotbal chestionaţi câştigă mai puţin de 1.000 de dolari pe lună. Salariul mediu la nivel mondial variază între 1.000 de dolari şi 2.000 de dolari pe lună. Doar fotbaliştii care evoluează la cel mai ridicat nivel competiţional cîştigă foarte mult: doar 2% dintre fotbalişti încasează anual 720.000 de dolari net sau mai mult.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PayU a intermediat în două ore de Black Friday aproape 24.000 de tranzacţii. Într-o zi obişnuită procesează aproape 20.000 de tranzacţii

    UPDATE 11.30 – Numărul tranzacţiilor procesate a ajuns la aproape 49.000 cu o valore de 36,5 milioane de lei. La categoria fashion s-au înregistrat deja peste 91% din totalul vânzărilor de anul trecut de Black Friday

    Update 10:30 – Valoarea totală a tranzacţiilor a ajuns la 29,5 milioane de lei (60% din valoarea totala de anul trecut). Numărul tranzactiilor 36,879 venite din 45 de ţări. Minutul de aur rămâne 8.10 – când au fost peste 500 tranzacţii/minut

    PayU a intermediat în două ore de Black Friday aproape 24.000 de tranzacţii. Într-o zi obişnuită procesează aproape 20.000 de tranzacţii.

     Intervalul 7:00 – 8:00 – 3.947 tranzacţii

    Intervalul 8:00 – 9:00 – 11.391 tranzacţii

    Valoarea totală este de aproape 20 de milioane de lei. Din care 70% – IT&C,  7% – fashion, 14% – alte categorii din retail (home&deco, jucarii, cărti, flori etc). La categoria fashion: s-a înregistrat deja peste 60% din totalul vânzărilor de anul trecut (pe 20 noiembrie 2015). Coşul mediu de cumpărături, în perioada indicata, este de 832 lei

  • Evoluţia Black Friday în ultimii 3 ani. Numărul tranzacţiilor s-a dublat, iar valoarea comenzilor a crescut de aproape patru ori

    Evenimentul Black Friday, introdus în România în 2011, a cunoscut o evoluţie constantă de-a lungul anilor, inclusiv la nivelul tranzacţiilor procesate de către PayU, liderul pieţei de plăţi online. Numărul de tranzacţii, volumele tranzacţionate, coşul mediu de cumpărături, numărul de ţări care s-au alăturat evenimentului din România – toate au înregistrat creşteri semnificative, îndeosebi în ultimii 3 ani.

    ”În România, Black Friday este un eveniment cu o identitate proprie, nu este o acţiune de lichidare de stocuri, de o zi, aşa cum a fost gândit şi cum se desfăşoară in SUA, ci mai curând o acţiune care generează consum, un instrument de marketing folosit, în cazul unor comercianţi, chiar mai bine de o lună. Astfel că, de Black Friday, valoarea medie a coşului de cumpărături se dublează faţă de valoarea medie anuală.

    Indiferent de felul în care este implementat, din perspectiva noastră, Black Friday este o ocazie de a câştiga încrederea consumatorilor români în plăţile online, cât şi în comerţul online. Analiza cifrelor din sistemul PayU de la un an la altul ne demonstrează că suntem pe un trend ascendent din acest punct de vedere.” declară Marius Costin, Country Manager PayU România.

    Cât se cumpără de Black Friday?

    Numărul de tranzacţii a crescut de la aproximativ 56.000 în 2013 la peste 120.000 în 2015, iar valoarea totată a comenzilor a evoluat de la 18 mil lei, în 2013, la peste 68 mil lei anul trecut. Coşul mediu de cumpărături a crescut, de asemenea, de la 330 lei la peste 560 lei în acelaşi interval de timp. Pentru ediţia Black Friday de anul acesta, de pe data de 18 noiembrie, PayU estimează o creştere de 60% a volumelor tranzacţionate, ajungând la o valoare de 110 milioane lei.
    Cele mai scumpe produse cumpărate de Black Friday în ultimii 3 ani au fost echipamente de fotografiat profesioniste, televizoare, vacanţă la Rio. Sumele sunt între 16.800 şi 25.000 lei.

    Care sunt categoriile de produse preferate?

    Produsele IT&C au fost în fiecare an în topul preferinţelor de cumpărare de Black Friday şi vor rămâne fruntaşe şi anul acesta. Şi o altă categorie a început să câştige teren, cea formată din produse precum: mobilier, decoraţiuni, produse alimentare, produse cosmetice, vinuri şi nu numai. Această categorie ocupa doar 5% în 2013, a crescut până la 21% în 2015 şi se estimează că va deţine aproximativ 30% din totalul vânzărilor de Black Friday de anul acesta.

    De unde vin comenzile de Black Friday?

    În 2015 s-au făcut achiziţii din 95 de ţări prin platforma PayU România. Din România au venit aproximativ 115.000 de comenzi. De asemenea, PayU a înregistrat un număr mare de tranzacţii din: UK, Italia, Austria, Germania (între 670, respectiv 335 tranzacţii).

    Coşul mediu de cumpărături al altor ţări a crescut în ultimii 3 ani, iar România a trecut de pe locul 2 (în 2013) pe locul 6 (în 2015). Anul trecut, ţările cu un coş mediu de cumpărături mai mare decât cel al României au fost: Estonia (2.890 lei), Finlanda (1.320 lei), Luxemburg (1.165 lei), Letonia (630 lei) şi Portugalia (600 lei).
     

  • Povestea omului care a construit una dintre cele mai importante afaceri din România. Are o reţea de 44 de magazine şi peste 8000 de angajaţi

    Ca angajat, Dragoş Pavăl nu a avut şefi care să ştie să-l aprecieze. Acum, la mai bine de 20 de ani după ce a fondat propria firmă, de numele său se leagă o întreagă serie de superlative. Nu este doar apreciat, ci şi cel mai admirat manager din mediul privat de afaceri, în 2015, este cel mai important retailer român, dar şi cel mai putenic antreprenor. Pavăl, care spune franc că nu-i place să vorbească despre el, povesteşte cum a ajuns aici şi ce planuri mai are pentru afacerea pe care o vede păstrată în familie, generaţie după generaţie.

    Tot ce am construit am făcut împreună“, spune Dragoş Pavăl referindu-se la fratele său, Adrian Pavăl, care s-a implicat în 1993 în afacere. „Suntem firi complementare şi ne potrivim ca o mănuşă unul cu celălalt. Ne înţelegem bine, avem reguli clare pe care le-am stabilit, nu au existat situaţii în care să avem certuri, să ne ameninţăm, chiar dacă am avut şi discuţii aprinse“, spune antreprenorul băcăuan care a primit în 2015 cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri din România.

    Pavăl spune că foarte multe firme antreprenoriale din România s-au stins din cauza problemelor dintre asociaţi. „Am observat la mulţi dintre cei cu care am interacţionat că în momentele în care le mergea foarte bine, în loc să fie concentraţi să-şi consume energiile pentru a dezvolta mai departe firma, porneau discuţii de la lucruri banale şi ajungeau să se certe şi să împartă tot ce construiseră până atunci, fără să bănuiască că individual nu vor mai reuşi. Sunt excepţii, dar cei mai mulţi nu au mai reuşit.

    Fiecare credea că e pionul principal şi că singur poate avea cel puţin acelaşi succes şi de multe ori s-a dovedit că nu e aşa. În cazul nostru, eu cred că fratele meu este pionul principal. Nu ştiu ce crede el, dar ne înţelegem“, spune Dragoş Pavăl, vorbind la interviul acordat după semnarea parteneriatului cu Comitetul Olimpic Român. Întrebat cum îşi împart responsabilităţile, Pavăl spune râzând că lucrurile sunt clare: „El câştigă banii şi eu îi cheltui. El se ocupă de partea operaţională a afacerii, eu mă axez de dezvoltare, investiţii, marketing şi sunt «interfaţa» cu exteriorul“.

    La 23 de ani de la momentul în care a ales să încerce aventura antreprenoriatului, Pavăl controlează Dedeman, o afacere cu 42 de magazine, 8.100 de angajaţi şi vânzări care se vor plasa anul acesta în jurul a 4 miliarde de lei. Întrebat de momentul în care ajunge la pragul de un miliard de euro, antreprenorul spune că acesta nu este un scop în sine, „nu cred că are nimeni drept obiectiv să ajungă la un miliard de euro. Pe termen mediu vrem să ne consolidăm poziţia în piaţă, să acoperim ţara bine“. Planul său este să ducă reţeaua la 50 de magazine şi spune că este probabil să mai adauge câteva, de dimensiuni mai mici, în oraşele care au potenţial.

    În mod firesc, dezvoltarea ar fi trebuit să se încheie anul viitor. „Avem resursele necesare, dar e mai greu pe final. Înainte, când în acelaşi timp căutam terenuri în 15 oraşe pentru a face magazine, dacă nu găseam într‑un loc cumpăram în alt oraş, dacă nu îl autorizam într-un loc, demersurile erau în grafic pentru un alt şantier“, explică Pavăl motivul pentru care acum sunt mai puţine opţiuni pentru investiţii iar anul acesta a deschis doar trei noi spaţii. Bugetul de investiţii alocat pentru 2015 este de 90 de milioane de euro din fonduri proprii, dar, explică Pavăl, „ne rămân resurse“. Investiţia pe magazin diferă de la un caz la altul, în funcţie de costul terenului sau dimensiunea spaţiului; pentru cel mai recent deschis, la Timişoara, inaugurat în urmă cu mai puţin de două săptămâni, cheltuiala totală s-a plasat la 17 milioane de euro, incluzând achiziţia terenului, fondul de marfă, construcţia şi amenajarea magazinului, care are 15.000 mp.

    Or pentru un spaţiu de 11‑12.000 mp investiţia se plasează la 10-12 milioane de euro, în funcţie de teren şi de calitatea lui. „Sunt situaţii în care trebuie să îngropăm 1 milion de euro sau chiar mai mult în pământ, fundaţii, piloni, piloţi, pentru ca magazinul să fie stabil.“

    Ce se va întâmpla când toată ţara va fi acoperită? „Ieşim peste graniţe, dar nu ne asumăm riscuri, învăţăm de la cei care s-au extins în afara ţării lor şi au pierdut şi ce au avut în ţara de origine. Nu vom face această greşeală.“ Primul pas va fi în Moldova de peste Prut, pentru ca Dedeman să înveţe ce înseamnă să opereze un magazin în afara ţării, având totuşi câteva avantaje.

    Pe de o parte riscurile sunt mai mici, pentru că afacerea va fi gestionată de la sediul din Bacău. În plus, nu va fi nevoie de un depozit logistic dedicat, pentru că magazinul din Moldova poate fi aprovizionat tot din Bacău. „Pe de altă parte vom vedea ce înseamnă frontiera, alte mentalităţi. Am tot studiat regiunea, avem nişte concluzii dar nu vi le pot spune“, spune Dragoş Pavăl. Una peste alta, băcăuanul nu doreşte să cumpere o altă reţea, chiar dacă spune că sunt afaceri de vânzare, „dar nu sunt compatibile cu noi. În România nu e necesar să cumpărăm ceva, pentru firmă îmi doresc să rămânem eu şi echipa noastră echilibraţi şi cu picioarele pe pământ“.

    DE LA ANGAJAT LA ANGAJATOR

    Unul dintre momentele cheie în dezvoltarea afacerii, spune băcăuanul, a fost în 1992. Terminase facultatea de informatică în 1990 şi primise repartiţie – deşi avusese loc revoluţia, până la finalul lui 1990 a mai funcţionat sistemul de repartiţie a absolvenţilor – la o fabrică de confecţii, la centrul de calcul. A stat la fabrică doar câteva luni, pentru că, argumentează Pavăl, „nu puteam face mare lucru acolo. Era un centru de calcul preistoric şi când am venit cu o propunere să schimbăm calculatorul străvechi cu PC-urile care apăruseră deja, le folosisem în facultate şi învăţasem să lucrez cu ele, a existat o reticenţă absolută“. A făcut o propunere şefului său, care nu a reacţionat, iar apoi s-a adresat superiorului acestuia, directorul economic. Începând din a doua zi, atitudinea şefului său direct s-a schimbat radical, îl trimitea după ziare şi îl încuraja să plece să-şi viziteze soţia care era încă studentă, numai să nu mai stea pe la birou. „Am decis să plec, nu aveam nicio perspectivă să fac ceva concret acolo, eram plătit degeaba.“

     

  • Confesiunile unei stewardese:„Fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele… dar după o vreme ajunsesem să plâng înainte de fiecare zbor”

    O fostă însoţitoare de bord a companiei Singapore Airlines îşi povesteşte experienţele mai puţin plăcute din cadrul acestei meserii, ce au determinat-o să demisioneze. Printre problemele sale se numărau atât pasagerii necivilizaţi, dar mai ales cerinţele fizice şi emoţionale ale acestui job, nepotrivite caracterului său, arată un articol publicat de Daily Mail.

    La un an după ce a demisionat, Hilary îşi împărtăşeşte povestea prin intermediul unui blog. Ea spune că cea mai dificilă parte a fost adaptarea la diferenţele culturale şi la viciile asociate, de exemplu petrecerile staffului, unde se obişnuia să se consume mult alcool şi descrie acel loc de muncă ca fiind „un mediu toxic” .

    „Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele. Fiind înconjurată de un astfel de mediu, trebuie să te menţii fermă pe poziţii, să nu fii tentată de fumat, alcool, petreceri. Nu toţi fac asta, însă majoritatea da.” spune Hilary.

    Ea sfătuieşte alte fete care îşi doresc să lucreze ca stewardese să se gândească de două ori înainte, pentru că nu e o meserie atât de uşoară precum se crede. Deşi există şi avantaje ale acestui job, dezavantajele le întrec cu siguranţă. „Nu este o oboseală normală. E greu de explicat. E vorba despre o combinaţie între oboseală fizică, psihică şi mult stres. În plus, te afli în majoritatea timpului într-un tub de metal, cu puţin oxigen”.

    Printre părţile bune, Hilary menţionează, totuşi, „salariul foarte bun, mâncarea excelentă din diferite ţări şi, mai ales, oamenii pe care îi cunoşti şi experienţele de viaţă”. Fosta stewardesă menţionază că jobul nu e, în esenţă, unul rău, însă nu a fost unul potrivit pentru ea.