Craniul, realizat din plastic, este disponibil în ediţie limitată la un preţ de aproape 50.000 de euro, scrie The Telegraph.
Printre articolele disponibile la vânzare pe durata expoziţiei se mai află şi un set de 12 farfurii de porţelan care costă doar echivalentul a 12.000 de euro.
Ori, pentru amatorii de design original, un tapet cu imprimeu cu fluturi, ce costă peste 800 de euro sulul.
La licitaţia din 11 aprilie, care va avea loc la hotelul Athénée Palace Hilton, vor fi oferite 28 de loturi de vin cu o valoare de pornire de aproximativ 40.000 de euro. Majoritatea vinurilor oferite, selectate din cei mai buni ani ai domeniului de către experţi Le Manoir şi somelieri din Bordeaux, au potenţial de păstrare de peste 50 de ani, constituind investiţii valabile într-o piaţă a vinurilor în continuă creştere.
Valoarea celui mai scump lot este estimată la 7.000 – 8.000 de euro şi constă în 12 sticle de Château d’Yquem 1er Cru Superieur Sauternes 2001, Bordeaux. Valoarea estimativă a celui mai ieftin lot este de 150 – 200 de euro – o sticlă de Château Pontet Canet Pauillac 1990 din Bordeaux, Franţa.
“Majoritatea loturilor au ca ţară de provenienţă Franţa şi vor exista nume celebre din Bordeaux, deoarece acestea sunt cele mai tranzacţionate şi nu doar păstrează, ci acumulează valoare în timp: Chateau Yquem, Chateau Smith Haut Lafitte, Chateau Pontet Canet, Chateau Latour. Sunt foarte rare şi sunt întotdeauna o investiţie foarte profitabilă”, a declarat Cristian Preotu, director asociat Le Manoir.
“Credem că din ce în ce mai mulţi români vor înţelege în timp că investiţia în vinuri rare este o investiţie sigură chiar şi pe timp de criză. Când vor vedea că valoarea unui vin bun va creşte cu peste 50% la un an de la cumpărare, piaţa investiţiilor în vinuri rare va creşte în România, la fel cum în ultimul timp a crescut foarte mult piaţa investiţiei în artă”, susţine Preotu.
Unul din loturile licitate provine din România, de la casa de vinuri Davino, o colecţie integrală a vinului Flamboyant, unicat în afara cramei de la Dealu Mare, al cărui preţ de pornire va fi sub 220 de euro.
Câştigătorul fiecărui lot va putea primi un certificat de origine de la compania Le Manoir şi la cerere, un certificat de origine de la castelul de provenienţă al vinului.
Meniul cumpărat la licitaţie se afla în ziua respectivă pe masa lui Washington Dodge, un bancher care călătorea din San Francisco, însoţit de nevasta sa Ruth şi de băiatul lor, Washington Jr. Printre cele 40 de feluri de mâncare din meniul îngălbenit de vreme se găsesc specialităţi precum pui a la Maryland şI ouă Argenteuil, galantină de pui sau coaste de miel la grătar.
Mai mult pe www.zf.ro.
Londra este urmată în de Hong Kong (47.500 dolari pe metru pătrat pentru case, 28.300 dolari pentru apartamente), staţiunea franceză de schi Courchevel 1850 (44.000 dolari pe metru pătrat), St Moritz (42.600 de dolari) şi Gstaad (39.900 dolari) din Elveţia, respectiv Paris (27.200 dolari).
Pe poziţia a 14-a în top se regăseşte Moscova, unde o proprietate sau o locuinţă de lux a costat în medie, în ultimul trimestru al anului trecut, 24.000 de dolari pe metrul pătrat.
Insula Manhattan din New York figurează pe poziţia a 17-a, la 23.300 dolari pe metru pătrat, iar cei care doresc o locuinţă de lux în Sankt Petersburg trebuie să plătească 20.200 dolari pe metru pătrat.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Închirierea de articole vestimentare pentru ocazia la care sunt necesare în loc de cumpărarea lor câştigă teren în ultima vreme, scrie The Independent. Până şi persoanele pasionate de modă care nu concep să nu participe la evenimente din domeniu au ajuns să închirieze ceea ce poartă, apelând la site-uri speciazate.
Un astel de site este Wish Want Wear, de unde se pot “împrumuta” contra cost haine sau accesorii cum ar fi pălăriile, nu peste multă vreme urmând a fi disponibilă şi o secţiune pentru mirese ori Girl Meets Dress.
Alte site-uri se specializează în închirierea de pantofi de firmă sau genţi, cum ar fi Bag, Borrow or Steal, de la care şi un personaj secundar din serialul “Totul despre sex” s-a întâmplat să “împrumute” o geantă, The Borrowers Club ori Kennedy Purple, a cărui fondatoare s-a inspirat chiar din serialul anterior menţionat.
Cu noul model, Bentley tinteste forbalistii din Premier League, dar si membrii familiei regale, care sunt mari fani ai producatorului auto britanic. Producatia initiala va fi de aproximativ 3.500 de bucati pe an, iar principalele piete de desfacere vor fi SUA, China si Germania.
Masina va avea scaunele invelite in cea mai fina piele, iar in spate va fi dotata cu un compatiment pentru pastrarea bauturilor si a paharelor. Unele modele vor avea interioare din lemn, facute la comanda, pentru clientii care vor ca masina lor sa devina o a doua casa.
Mai mult pe www.incont.ro.
Proprietatea lui Huntsman, situată lângă Park City, în zona staţiunii de schi Deer Valley, este întinsă pe mai bine de 2.000 mp, are 12 dormitoare, piscină interioară şi garaj pentru 22 de maşini. Potrivit The Wall Street Journal, locuinţa respectivă, una dintre cele mai luxoase de acest fel din America, valorează 49,5 milioane de dolari.
Cum arată o cabană de schi de 50 de milioane de dolari (GALERIE FOTO)
Jon Huntsman Jr., fost guvernator de Utah între 2005 şi 2009, ulterior ambasador în China între 2009 şi 2011, a fost unul dintre candidaţii pentru nominalizarea Partidului Republican pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie 2012, însă a abandonat cursa, anunţând în ianuarie că susţine candidatura lui Mitt Romney, cel mai bine plasat dintre candidaţii republicani la ora actuală.
Jon Huntsman Sr., în vârstă de 74 de ani, a făcut avere graţie companiei Huntsman Corp., fondată de el în 1970 şi pe care a transformat-o într-unul dintre cei mai mari furnizori din lume de produse chimice, cu o cifră de afaceri de peste 9 mld. dolari în 2010.
Vânzările record au urcat cifra de afaceri a BMW cu 13,8%, la 68,8 miliarde de euro, în timp ce profitul înainte de deducerea dobânzilor şi taxelor a avansat cu 56,9%, la 8 miliarde de euro. În baza acestor rezultate, BMW anticipează că numărul de vehicule comercializate va continua să crească în acest an. “Divizia producătoare de automobile, care reuneşte mărcile BMW, Mini şi Rolls-Royse, a profitat în special de creşterea vânzărilor şi de optimizarea costurilor”, se arată într-un comunicat al grupului.
Printre articolele propuse, realizate între anii 1900 şi 2000, se găsesc un fotoliu din lemn de cireş realizat de arhitectul şi designerul Josef Frank în 1925-1926 şi o masă din anii ’50 semnată Carl Auboeck, renumit pentru mesele sale confecţionate din trunchiuri de copaci. Pe lista exponatelor a figurat şi un candelabru ale cărui braţe închipuie razele soarelui, creat şi produs în anii ’50 de firma J.T. Kalmar, ce a realizat şi corpurile de iluminat de la Opera şi Bursa din Viena.
Un secol de extravaganţă în design (GALERIE FOTO)
Cel mai scump obiect scos la licitaţia care a avut loc în această săptămână este un ceas cubic stradal din oţel, proiectat la 1906 de Emil Schauer şi montat la Stock im Eisen Platz, 1010, Viena, unde a stat până în 2007. Ceasul a fost evaluat la 12.000-13.000 de euro, iar preţul cu care s-a vândut a fost de 14.940 de euro.
Foto: Dorotheum
De la Arcul de Triumf, Champs-Elysées coboară lin către Sena. Dacă alegi partea dreaptă a bulevardului, primul loc pe care îl întâlneşti în cale este restaurantul lui Joël Robuchon. Asta dacă nu-ţi fură privirea sclipitorul magazin Cartier de pe trotuarul opus. Trebuie să te uiţi de două ori, ce-i drept, pentru că firma nu-ţi sare nicidecum în ochi. În plus, “atelierul”, pentru că aşa e denumirea în franceză, este la subsol, iar intrarea se face trecând printre rafturile unui magazin de suveniruri. Nici nu ar trebui să atragă atenţia, pentru că nu toţi plimbăreţii de pe cea mai scumpă arteră comercială din Europa intră în publicul său ţintă. Am auzit prima oară de Joël Robuchon vara trecută, când mi-a căzut în mână “Where”, una dintre revistele înşirate în lobby-ul hotelului Mandalay Bay din Las Vegas. “Where” îl numea pe francez “bucătarul secolului” şi saluta deschiderea unui nou restaurant în cadrul complexului hotelier MGM Grand, una dintre cele mai luxoase clădiri de pe Las Vegas Boulevard. Robuchon le reproşa americanilor că bucatele din meniuri sunt aceleaşi indiferent de anotimp şi că îşi propune în primul rând să diversifice oferta culinară.
La Paris, Robuchon era mai agitat decât mă aşteptam. “Aşa e mereu la astfel de evenimente”, avea să-mi explice Cedric Leurquin, responsabilul de comunicare corporate al Air France. Restaurantul său, cotat cu două stele Michelin, găzduia jurnalişti din peste zece ţări şi oficiali francezi pentru prezentarea noilor meniuri de la clasa business pe zborurile de lung-curier. Prin completarea meniurilor cu bucatele gătite de Joël Robuchon, bucătarul ale cărui restaurante totalizează 26 de stele Michelin, dar şi prin oferirea unor truse de igienă şi a altor servicii auxiliare, Air France vrea să-şi securizeze pasagerii pe zborurile lungi, cele mai profitabile pentru aviaţia europeană în actualul context economic. “Vom fi ambasadorii bucătăriei franţuzeşti în lume”, adăuga Christian Herzog, vicepreşedintele de marketing al grupului Air France KLM, maeştrii culinari fiind înnoiţi de acum încolo la fiecare şase luni.
Lupta pentru pasageri a devenit tot mai aprigă în ultimii ani, după ce companiile aeriene din Orientul Apropiat au intrat agresiv pe piaţa europeană pentru a cuceri cotă de piaţă pe zborurile de lung curier, în mare parte către destinaţiile din Asia şi Oceania. Turkish Airlines, Emirates, Qatar Airlines, dar şi Etihad Airways, Singapore Airlines şi Thai Airways au obţinut numeroase premii în ce priveşte confortul, mâncarea şi serviciile auxiliare oferite pasagerilor înaintea îmbarcării, dar şi în timpul şi după zbor.
Atotputernicii Air France KLM, British Airways şi Lufthansa se văd nevoiţi să inoveze tot mai mult la capitolul servicii, muşcaţi pe de-o parte de orientali şi asiatici şi, pe de altă parte, de preţurile extrem de competitive ale operatorilor low-cost. Nemţii îşi schimbă bucătarii la fiecare două luni pentru zborurile de lung curier, gemenii Thomas şi Mathias S¸hring fiind responsabili în ianuarie şi februarie de meniurile Star Chef la clasele premium. Născuţi la Berlin în 1977, cei doi au devenit celebri după ce au lucrat la Mezzaluna, unul dintre restaurantele de top ale Thailandei, dar şi la Roma, Wolfsburg şi Zwolle. Experienţa lor nu va distanţa meniurile Lufthansa de nuanţele mediteraneene, de regulă mai apreciate de pasagerii europeni.
British Airways oferă meniurile First unde pasagerii pot alege, în funcţie de apetit, dar şi de starea de spirit, “Catch of the Day”, meniul cu fructe de mare oferit de scoţienii de la Loch Fyne, dar şi ceaiurile englezeşti, a căror servire e inspirată de unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Marea Britanie, The Dorchester.
Puţin tardiv, europenii încep să înţeleagă că zborul nu mai înseamnă de multă vreme călătoria din punctul A în punctul B, ci trebuie să devină o experienţă cât mai plăcută. Pierderile de miliarde de euro din aviaţia europeană au determinat reduceri de costuri şi la capitolul servicii, iar asiaticii au exploatat minusul la maximum în favoarea lor. “În planul de a ajunge din nou pe profit, am ales să menţinem acelaşi nivel al investiţiilor în calitatea serviciilor de la bord. Capacitatea de a inova şi de a urca la aşteptările pasagerilor va fi parte din succesul nostru”, spunea Alexandre de Juniac, noul CEO al Air France. Ambiţia este necesară, dar nu şi suficientă.