BusinessMagazin

Tag: traseu

  • Hobby de CEO: François Coste, CEO Groupama Asigurări: “În natură găsesc soluţii la multe probleme legate de business”

    Coste a observat că regulile pentru o astfel de drumeţie sunt aceleaşi ca într‑un business, iar soluţiile la problemele din birou îşi găsesc rezolvarea mai uşor în mijlocul naturii.

    François Coste este CEO al companiei Groupama Asigurări din 2012, după o experienţă de carieră de aproape trei decenii în companii precum Michelin (1982-1999) şi AXA. Am putea spune că este specializat în pieţele emergente, cea mai mare parte a parcursului său profesional desfăşurîndu-se nu numai în Europa, ci şi în Asia sau Africa. De-a lungul carierei a ocupat poziţii ca director financiar, director IT şi director regional de operaţiuni.

    Compania pe care o conduce a încheiat anul trecut cu prime brute subscrise în valoare de 805 milioane lei, în creştere cu 13% faţă de anul precedent. Compania a intrat pe piaţă în 2007, prin achiziţia BT Asigurări, iar în primăvara lui 2008 a achiziţionat şi Asiban, în urma unei tranzacţii record de 350 de milioane de euro. Brandul este însă pe piaţă din 2009, anul în care cele două companii achiziţionate au fuzionat.

    Pentru 2016, asigurătorul Groupama şi-a propus o creştere a veniturilor de 5% şi un profit de 27 milioane de lei, prin consolidarea poziţiei pe liniile Casco, asigurări de locuinţă şi Property şi o atenţie sporită acordată segmentului asigurărilor de persoane.

    Care sunt hobby-urile dvs. şi cât timp alocaţi acestora?

    Nu am suficiente hobby-uri, însă cel mai mult îmi plac traseele montane, pe care le practic şi în România, împreună cu prietenii mei, mai ales în vacanţe.

    Care sunt traseele montane preferate? Dar cele mai dificile pe care le-aţi urmat?

    Am fost şi pe munţi din România, dar pe niciunul de o dificultate deosebită: am fost pe vârful Omu, iar în urmă cu câteva zile m-am întors din munţii Piatra Craiului, care sunt absolut minunaţi. Carpaţii româneşti sunt impresionanţi. În afara ţării, am fost pe munţi din Japonia, unde am şi trăit, în Franţa, Spania – Sierra Nevada, unde se află cele mai înalte vârfuri din această parte a Europei.

    Cel mai dificil traseu pe care l-am parcurs a fost pe Muntele Fuji din Tokio. Am făcut traseul imediat după taifun fiindcă am ştiut că după un astfel de fenomen natural este foarte senin. Am început căţărarea la 10 noaptea, am ajuns pe vârf la 5  dimineaţa, era foarte frig, era în septembrie şi bătea un vânt rece, dar la răsăritul soarelui am avut parte de o privelişte extraordinară, am putut vedea uriaşul oraş Tokio, geografia minunată a locului, era o imagine similară cu cea din avion. A fost obositor, dar din punct de vedere tehnic nu a fost foarte dificil.

    Cum vă ajută acest hobby în business?

    Mergând în natură găsesc soluţii la multe probleme legate de business, această activitate este totodată o bună sursă de creativite. Îmi vin idei bune când merg, aduc cu mine întotdeauna ceva de scris sau îmi folosesc notiţele de pe telefonul mobil – este o perioadă în care îmi vin idei bune, poate datorită faptului că sunt înconjurat de natură, care mă inspiră, sau a aerului curat, cu siguranţă aceste lucruri funcţionează pentru mine.

    Care sunt principalele reguli după care vă ghidaţi într-un astfel de hobby şi cum vă ajută acestea în business?

    Pregătirea este extrem de importantă –  nu poţi să te duci din prima zi pe un traseu dificil. Trebuie să începi traseul foarte devreme pentru că ar putea să apară surprize pe parcurs şi nu îţi doreşti să ajungi noaptea în vârful muntelui. Trebuie să faci această activitate în echipă – deşi pot să spun că am făcut şi o excepţie de la această regulă, când am mers pe traseul Camino de Santiago singur (ruta pelerinilor din nord-vestul Spaniei, spre altarul Sfântului Iacob cel Mare din catedrala Santiago de Compostela, în Galicia; mulţi consideră acest traseu drept unul spiritual, n.r.).

    Am parcurs acest traseu în 10 zile singur în munţii Spaniei şi am observat astfel că atunci când aveam nevoie de ajutor, exista întotdeauna cineva care îmi răspundă şi a fost frumos. O altă regulă este să renunţi la obiectele inutile din bagaj: acesta trebuie cărat, suntem obişnuiţi să cărăm întotdeauna prea multe lucruri, ca în viaţă. Credem că prea multe lucruri sunt indispensabile şi nu este aşa; este important totodată să foloseşti oportunitatea unei astfel de activităţi ca să ajungi la oameni – şi la susţinerea echipei.

    Care sunt hobby-urile pe care nu le‑aţi practica şi care sunt motivele?

    Am visat întotdeauna să pilotez un avion, dar văzând atât de multe incidente legate de această activitate, am decis să nu îmi mai urmez acest vis, îl las pentru o altă viaţă.

  • Veşti bune pentru românii cu credite în euro: referinţa costului creditului îşi continuă traseul în teritoriul negativ

    Indicatorul Euribor cu scadenţa la trei luni, referinţa pentru costul creditelor în euro, îşi continuă tot mai determinat avansul în teritoriul negative la minus 0,2% pe an. Astfel, tendinţa descendentă a indicatorului (Euribor a păşit în teritoriu negativ în luna aprilie din 2015) creează premisele ieftinirii creditelor acordate în euro de băncile din România.

    Dobânda medie pentru un credit în euro pentru populaţie era la finele lunii ianuarie de 4% pe an, faţă de un nivel de 5,6% în aceeaşi lună din 2015. Pe de altă parte, costul mediu la care bancherii vând credite noi în lei era în ianuarie de 7%, cu circa un punct procentual sub nivelul din aceeaşi lună din 2015.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • A visat să devină diplomat, însă traseul carierei sale a luat un alt curs, acumulând până în prezent o experienţă de aproximativ 12 ani în domeniul resurselor umane.

    A urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 2002.

    Primul loc de muncă în domeniu a fost de HR Consultant al companiei de consultanţă AIMS Human Capital (2002-2007), iar acesta a fost urmat de cel de HR Manager al furnizorului de servicii externalizate Genpact (2007-2010).

    Matei a devenit responsabilul de departamentul de resurse umane al subsidiarei locale a companiei franceze Schneider Electric în 2010, printre principalele sale realizări în această poziţie fiind înfiinţarea unui hub regional de suport de clienţi în cadrul companiei ce a ajuns în patru ani la 100 de angajaţi ce deservesc clienţi din 55 de ţări, cât şi atingerea unui grad de retenţie a angajaţilor de 92%.

  • Bucureştiul, oraşul ideal pentru şefi

    Un manager de top român dintr-o multinaţională din Bucureşti are un salariu la jumătate faţă de unul din Geneva, cu 43% sub nivelul unuia din Londra, cu 37% mai puţin decât unul din Dublin şi cu doar 13% sub nivelul unui executiv de top din Varşovia, arată datele unei cercetări comparative realizate de firma de consultanţă în management Hay Group, care publică în fiecare an studii salariale cu date colectate din mediul privat.

    În mod paradoxal poate, acelaşi studiu arată că executivii seniori câştigă mai mult în Bucureşti decât în New York (cu 8% mai mult), Praga (cu 19%), Montreal (cu 18%) sau faţă de oraşele din Japonia (cu 9%). Datele prezentate în comparaţie vizează valoarea medie totală a pachetului de compensaţii şi beneficii şi nu includ informaţii legate de managerii expaţi, care au pachete salariale mult mai mari decât managerii locali din zonele analizate. Cum se explică aceste diferenţe?

    „Sunt puţini manageri buni în România, iar cei care sunt cu adevăraţi buni trebuie reţinuţi”, crede Andreea Voinea, directorul de resurse umane al BCR, cea mai mare bancă de pe plan local. În opinia ei, aşa-numitul pool de talente din România este relativ îngust la nivel de poziţii de top management, iar majoritatea candidaţilor buni sunt concentraţi în Bucureşti. De aceea, bătălia pe competenţele lor a făcut ca salariile să le crească într-un ritm mult mai accelerat prin comparaţie cu ce s-a întâmplat cu restul angajaţilor din companii.

    De aceeaşi părere este şi Mirela Marinescu, head of executive search în cadrul grupului APT, cu activităţi în domeniul recrutării şi închirierii de forţă de muncă temporară, care spune că România a ajuns să aibă şefi bine foarte bine plătiţi pentru că multă vreme angajatorii nu au găsit candidaţi bine pregătiţi care să ocupe poziţii de management.

    „Când au apărut multinaţionalele, majoritatea poziţiilor erau ocupate de expaţi şi, după ce şi-au încheiat mandatele, cel puţin o parte din pachetele lor salariale s-au transferat şi către managerii români care au rămas să îi înlocuiască. Deşi angajatorii nu au oferit şi nu oferă aceleaşi pachete românilor prin comparaţie cu cele ale expaţilor, au fost totuşi nevoiţi să le dea salarii mari şi managerilor locali, pentru a-i motiva şi pentru a-i reţine în companii”, menţionează Marinescu.

    Pachetele salariale ale managerilor de top din România diferă în funcţie de dimensiunea companiilor şi de industria în care activează, însă, în general, un manager de top câştigă, în medie, între 10.000 şi 15.000 de euro net pe lună, la care se adaugă bonusul anual şi aşa-numitele „long term incentive plan“ (plan de motivare pe termen lung), prin care aceştia primesc pachete de acţiuni în companie, la preţuri preferenţiale, potrivit informaţiilor din piaţă.

    La polul opus sunt însă pachetele salariale ale muncitorilor din România, care adesea primesc puţin peste salariul minim pe economie (adică circa 175 de euro net pe lună). De altfel, aceeaşi comparaţie făcută de consultanţii de la Hay Group în multinaţionale la nivelul poziţiilor de muncitori / personal operaţional arată o poziţionare complet diferită a angajaţilor din Bucureşti prin comparaţie cu cei care ocupă astfel de funcţii în alte ţări. De departe cea mai mare diferenţă este între costul salarial al unui muncitor din Bucureşti şi al unuia din Geneva, care câştigă de zece ori mai mult decât unul din România (deşi un şef din Capitală câştigă doar de două ori mai puţin decât unul din acelaşi oraş elveţian). În oraşele din Japonia sau din Olanda, dar şi în Londra, Dublin, Paris, Berlin sau New York angajaţii care fac parte din categoria personalului operaţional primesc salarii de 3 până la 5 ori mai mari decât în Bucureşti, deşi diferenţele dintre pachetele salariale ale şefilor din aceleaşi zone nu sunt atât de mari. ”Atunci când decid să investească într-o ţară, investitorii se uită de regulă la mai multe aspecte, cum ar fi costurile cu forţa de muncă pentru personalul operaţional, pentru că în această categorie intră o mare parte din personalul unei companii, dar şi la potenţialul de viitori angajaţi pe care i-ar putea avea în locul respectiv”, spune Mihaela Lupu, market leader productized services în cadrul Hay Group România.

  • A refuzat să locuiască în New York ca să îşi facă propria afacere în ţară. Acum vinde România

    „Traseu uşor: Bucureşti – Constanţa – Bucureşti – Bran – Braşov – Sinaia – Bucureşti – Constanţa – Bucureşti. Cred că mă pot angaja la Infotrafic“. Aşa arată o postare de pe pagina Ralucăi Mureşan, o tânără de 24 de ani care călătoreşte chiar şi 3.000 de kilometri pe lună în toate colţurile ţării şi munceşte 16 ore pe zi.

    Antreprenoarea şi-a deschis anul trecut businessul Trip to Romania, un proiect care oferă tururi personalizate străinilor care ajung în România în vizite de afaceri.

    Proiectul a pornit la Valencia, unde tânăra a plecat să studieze cu bursă Erasmus şi i s-a cerut să creioneze un plan de afaceri în turism pentru un business care s-ar preta în ţara sa de domiciliu. S-a întors în  România în iulie 2013 şi a transformat ideea într-un business. A lansat trei luni mai târziu site-ul, în care a investit sub 1.000 de euro.

    Tânăra le oferă mai întâi sugestii şi recomandări celor care ajung în Capitală şi, ulterior, le prezintă şi oferta Trip to Romania de petrecere a timpului liber, compania funcţionând ca un serviciu de concierge. Dincolo de transferul la şi de la aeroport, antreprenoarea oferă şi circuite turistice, în funcţie de programul clientului.

    Află care sunt cele mai promiţătoare start-up-uri din România

  • Istoria şi poveştile unor mahalale din Capitală, spuse pe traseul “Prin Bucureştii lui Mircea Eliade”

    Astfel, sâmbătă, de la ora 17.00, Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate – ARCEN invită bucureştenii la un nou traseu cultural pietonal, care va aduce în atenţie o zonă reper pentru Bucureştii începutului de secol XX, potrivit paginii de Facebook a evenimentului.

    Traseul “Prin Bucureştii lui Mircea Eliade” se va desfăşura în fiecare sâmbătă şi duminică, în perioada 28 martie – 5 aprilie, de la ora 17.00, în perimetrul străzilor Mântuleasa – Romulus – Popa Soare – Dimineţii – Pictor Romano – Sf. Ştefan – Plantelor -Negustori – Dumitru Stăniloae – Calea Moşilor – Sfinţilor, având ca punct de pornire Biserica Mântuleasa şi punct final strada Radu Cristian.

    Traseul cultural ARCEN aduce pentru prima dată în faţa publicului o serie de elemente de mitologie urbană (tramvaiul, liftul, fereastra, podul şi pivniţa, scara şi trăsura), toate preluate din literatura fantastică a lui Mircea Eliade.

    Traseul “Prin Bucureştii lui Mircea Eliade” cuprinde istoria şi poveştile mahalalelor Negustori, Sfinţilor, Mântuleasa şi Vergului, legătura acestor locuri cu Mircea Eliade – casa cu mansardă, Şcoala Mântuleasa, Foişorul de Foc, casa lui Mircea Vulcănescu -, dar şi istoria prezenţei personajelor lui Mircea Eliade în acest spaţiu “încărcat de semne magice”.

    Traseul cultural ARCEN se doreşte a fi o alternativă pietonală a Capitalei, o “plimbare” ce valorifică patrimoniul construit şi imaterial al Bucureştilor şi care contribuie la salvarea memoriei oraşului.

    Participarea la traseul “Prin Bucureştii lui Mircea Eliade” este gratuită.

  • FINALA turneului de la Indian Wells: Prezentarea finalistelor Simona Halep şi Jelena Jankovici

    Până la finală, sportiva sârbă a eliminat următoarele jucătoare:

    Turul II – Lauren Davis (SUA), locul 55 WTA, scor 6-7 (5), 6-0, 6-4;

    Turul III – Madison Keys (SUA), locul 18 WTA şi cap de serie numărul 16, scor 5-7, 6-4, 6-3;

    Optimile de finală – Belinda Bencic (Elveţia), locul 37 WTA şi cap de serie numărul 31, scor 6-3, 3-6, 6-3;

    Sferturile de finală – Lesia Ţurenko (Ucraina), locul 85 WTA, jucătoare venită din calificări, abandon la scorul de 6-1, 4-1;

    Semifinale – Sabine Lisicki (Germania), locul 30 WTA şi cap de serie numărul 24, scor 3-6, 6-3, 6-1.

    Jankovici, antrenată în 2011 de Andrei Pavel, iar acum de fratele ei Marko, a ocupat locul 1 WTA în august 2008 şi a câştigat peste 17 milioane de dolari din tenis. Ea s-a impus în 2010 la turneul de la Indian Wells şi mai are în palmares alte 12 trofee la simplu. De asemenea, sportiva sârbă, în vârstă de 30 de ani, a mai disputat 19 finale, una fiind la US Open, în 2008, iar ultima la Bogota, în aprilie 2014.

    Jelena Jankovici a disputat 11 meciuri în 2015, obţinând şapte victorii. Înainte de acest turneu, ea nu trecuse de turul al doilea la niciuna dintre cele patru competiţii la care a participat în acest an.

    La rândul ei, Simona Halep a trecut la turneul californian de următoarele jucătoare:

    Turul II – Daria Gavrilova (Rusia), locul 106 WTA, jucătoare venită din calificări, scor 2-6, 6-1, 6-2;

    Turul III – Varvara Lepchenko (SUA), locul 31 WTA şi cap de serie numărul 26, scor 6-1, 3-6, 6-1;

    Optimile de finală – Karolina Pliskova (Cehia), locul 15 WTA şi cap de serie numărul 14, scor 6-4, 6-4;

    Sferturile de finală – Carla Suarez Navarro (Spania), locul 13 WTA şi cap de serie numărul 12, scor 5-7, 6-1, 6-1;

    Semifinale – Serena Williams (SUA), locul 1 WTA, s-a retras.

    Pentru Simona Halep, aceasta este a 17-a finală. Ea a mai câştigat zece turnee, la Shenzhen (WTA), Dubai (Premier 5), ambele în 2015, Doha (Premier 5), Bucureşti (WTA), ambele în 2014, Nurnberg (WTA), ‘s-Hertogenbosch (WTA), Budapesta (WTA), New Haven (Premier), Moscova (Premier) şi Sofia (turneul “mic” al campioanelor), toate cele şase în 2013.

    Halep, 23 de ani, a mai disputat şase finale, WTA Finals – Singapore (Turneul Campioanelor), Roland Garros (Grand Slam), Madrid (Premier Mandatory), toate trei în 2014, Bruxelles (Premier), în 2012 şi Fes (WTA), în 2011 şi 2010.

    Sportiva română a jucat în acest an 21 de partide (inclusiv cele două din FedCup), câştigând 19.

    Halep şi Jankovici s-au mai întâlnit de patru ori până în prezent, iar românca a câştigat ultimele trei partide, toate meciurile lor disputându-se în trei seturi. Ultima lor întâlnire a avut loc în optimile de finală ale ediţiei 2014 a Australian Open, când Halep a câştigat cu scorul de 6-4, 2-6, 6-0. Tot sportiva din Constanţa a câştigat şi meciul din sferturile de finală ale turneului de la Roma, din 2013, cu scorul de 4-6, 6-0, 7-5, precum şi pe cel din turul întâi al turneului de la Bruxelles, din 2012, cu scorul de 6-2, 3-6, 7-6 (3).

    Singurul succes al jucătoarei sârbe a fost înregistrat în 2010, în turul întâi al US Open, scor 6-4, 4-6, 7-5.

    Calificarea în ultimul act este recomensată la Indian Wells cu un premiu de 439.420 de dolari şi 650 de puncte WTA. Învingătoarea va primi 900.400 de dolari şi 1.000 de puncte WTA.

    Competiţia de la Indian Wells (California, SUA), una dintre cele mai importante după Grand Slam-uri şi după Turneul Campioanelor, este de categorie Premier Mandatory şi are premii totale de aproape 5,4 milioane de dolari. Tabloul principal de simplu cuprinde 96 de jucătoare, cu 32 de capi de serie, care evoluează direct în turul secund.

    Meciurile se dispută pe suprafaţă rapidă la Indian Wells Tennis Garden, o bază sportivă de 360.000 de metri pătraţi, cu o arenă centrală de 16.100 de locuri, a doua din lume din punct de vedere al capacităţii, după Arthur Ashe Stadium de la Flushing Meadows, New York (peste 22.500 de locuri), dintre cele destinate numai tenisului.

     

  • FINALA turneului de la Indian Wells: Prezentarea finalistelor Simona Halep şi Jelena Jankovici

    Până la finală, sportiva sârbă a eliminat următoarele jucătoare:

    Turul II – Lauren Davis (SUA), locul 55 WTA, scor 6-7 (5), 6-0, 6-4;

    Turul III – Madison Keys (SUA), locul 18 WTA şi cap de serie numărul 16, scor 5-7, 6-4, 6-3;

    Optimile de finală – Belinda Bencic (Elveţia), locul 37 WTA şi cap de serie numărul 31, scor 6-3, 3-6, 6-3;

    Sferturile de finală – Lesia Ţurenko (Ucraina), locul 85 WTA, jucătoare venită din calificări, abandon la scorul de 6-1, 4-1;

    Semifinale – Sabine Lisicki (Germania), locul 30 WTA şi cap de serie numărul 24, scor 3-6, 6-3, 6-1.

    Jankovici, antrenată în 2011 de Andrei Pavel, iar acum de fratele ei Marko, a ocupat locul 1 WTA în august 2008 şi a câştigat peste 17 milioane de dolari din tenis. Ea s-a impus în 2010 la turneul de la Indian Wells şi mai are în palmares alte 12 trofee la simplu. De asemenea, sportiva sârbă, în vârstă de 30 de ani, a mai disputat 19 finale, una fiind la US Open, în 2008, iar ultima la Bogota, în aprilie 2014.

    Jelena Jankovici a disputat 11 meciuri în 2015, obţinând şapte victorii. Înainte de acest turneu, ea nu trecuse de turul al doilea la niciuna dintre cele patru competiţii la care a participat în acest an.

    La rândul ei, Simona Halep a trecut la turneul californian de următoarele jucătoare:

    Turul II – Daria Gavrilova (Rusia), locul 106 WTA, jucătoare venită din calificări, scor 2-6, 6-1, 6-2;

    Turul III – Varvara Lepchenko (SUA), locul 31 WTA şi cap de serie numărul 26, scor 6-1, 3-6, 6-1;

    Optimile de finală – Karolina Pliskova (Cehia), locul 15 WTA şi cap de serie numărul 14, scor 6-4, 6-4;

    Sferturile de finală – Carla Suarez Navarro (Spania), locul 13 WTA şi cap de serie numărul 12, scor 5-7, 6-1, 6-1;

    Semifinale – Serena Williams (SUA), locul 1 WTA, s-a retras.

    Pentru Simona Halep, aceasta este a 17-a finală. Ea a mai câştigat zece turnee, la Shenzhen (WTA), Dubai (Premier 5), ambele în 2015, Doha (Premier 5), Bucureşti (WTA), ambele în 2014, Nurnberg (WTA), ‘s-Hertogenbosch (WTA), Budapesta (WTA), New Haven (Premier), Moscova (Premier) şi Sofia (turneul “mic” al campioanelor), toate cele şase în 2013.

    Halep, 23 de ani, a mai disputat şase finale, WTA Finals – Singapore (Turneul Campioanelor), Roland Garros (Grand Slam), Madrid (Premier Mandatory), toate trei în 2014, Bruxelles (Premier), în 2012 şi Fes (WTA), în 2011 şi 2010.

    Sportiva română a jucat în acest an 21 de partide (inclusiv cele două din FedCup), câştigând 19.

    Halep şi Jankovici s-au mai întâlnit de patru ori până în prezent, iar românca a câştigat ultimele trei partide, toate meciurile lor disputându-se în trei seturi. Ultima lor întâlnire a avut loc în optimile de finală ale ediţiei 2014 a Australian Open, când Halep a câştigat cu scorul de 6-4, 2-6, 6-0. Tot sportiva din Constanţa a câştigat şi meciul din sferturile de finală ale turneului de la Roma, din 2013, cu scorul de 4-6, 6-0, 7-5, precum şi pe cel din turul întâi al turneului de la Bruxelles, din 2012, cu scorul de 6-2, 3-6, 7-6 (3).

    Singurul succes al jucătoarei sârbe a fost înregistrat în 2010, în turul întâi al US Open, scor 6-4, 4-6, 7-5.

    Calificarea în ultimul act este recomensată la Indian Wells cu un premiu de 439.420 de dolari şi 650 de puncte WTA. Învingătoarea va primi 900.400 de dolari şi 1.000 de puncte WTA.

    Competiţia de la Indian Wells (California, SUA), una dintre cele mai importante după Grand Slam-uri şi după Turneul Campioanelor, este de categorie Premier Mandatory şi are premii totale de aproape 5,4 milioane de dolari. Tabloul principal de simplu cuprinde 96 de jucătoare, cu 32 de capi de serie, care evoluează direct în turul secund.

    Meciurile se dispută pe suprafaţă rapidă la Indian Wells Tennis Garden, o bază sportivă de 360.000 de metri pătraţi, cu o arenă centrală de 16.100 de locuri, a doua din lume din punct de vedere al capacităţii, după Arthur Ashe Stadium de la Flushing Meadows, New York (peste 22.500 de locuri), dintre cele destinate numai tenisului.

     

  • Traseul francului elveţian de la monedă sigură la explozie nucleară pe pieţele financiare

    “Nu a fost o decizie uşoară, dar am fost convinşi că este una corectă”, a comentat şeful Băncii Centrale Elveţiene, Thomas Jordan, măsura de eliminare a plafonului pentru franc, într-un interviu apărut în publicaţiile elveţiene Le Temps şi NZZ. El a explicat că Banca Naţională a Elveţiei a constatat că dacă ar fi continuat să menţină artificial cursul francului la un nivel scăzut ar fi riscat să piardă controlul asupra politicii monetare, pe termen lung.

    Jordan a spus că eforturile de controlare a francului nu mai sunt justificate, el insistând că economia este într-o situaţie mult mai bună decât era la momentul introducerii plafonului valutar.

    „Am dat timp economiei elveţiene să se adapteze la noua situaţie. O perioadă de trei ani nu este neglijabilă“, a spus bancherul, insistând că plafonul valutar a fost considerat de la început o măsură temporară, excepţională. El a recunoscut totuşi că situaţia economiei Elveţiei este mai dificilă după liberalizarea cursului francului.

    Analiştii apreciază că decizia a fost determinată de costurile mari presupuse de intervenţiile în piaţă pe care banca centrală le-a avut în ultimele luni. Presiunea pentru renunţarea la plafonul de schimb valutar a crescut în ultimele luni, odată cu deprecierea euro, pe fondul aşteptărilor tot mai mari ca Banca Centrală Europeană să înceapă un program de achiziţii de obligaţiuni, posibil în valoare de 550 de miliarde de euro. Majoritatea analiştilor anticipează că BCE va decide lansarea programului de suplimentare a lichidităţilor prin achiziţii de obligaţiuni guvernamentale la şedinţa de politică monetară din 22 ianuarie, pe fondul stagnării economice din zona euro şi al pericolului deflaţiei.

    „Intervenţiile Băncii Naţionale pe piaţa valutară din ultimele zile trebuie să fi costat destul de mult, împingând instituţia spre decizia surpriză. Date fiind presiunile puse pe cursul euro/franc, o încălcare accidentală a plafonului minim ar fi afectat mai serios credibilitatea băncii centrale“, a declarat Ipek Ozkardeskaya, analist al băncii Swissquote.

    Explicaţiile şefului băncii centrale nu sunt pe placul afaceriştilor elveţieni, care se aşteaptă la o scădere a exporturilor, şi nici al cumpărătorilor care trec deja graniţa în ţările vecine, în căutarea unor produse mai ieftine.

     „Impactul real al deciziei nu va fi cunoscut timp de luni de zile, dar este mai aproape de cel al unei explozii nucleare decât al unei bombe convenţionale de 1.000 de kilograme. Efectul este ca o gaură neagră care poate înghiţi cantităţi uriaşe de bani“, consideră analistul Javier Paz.

    Indicele SMI al bursei elveţiene a scăzut cu 12% pe 15 ianuarie, marcând cel mai mare declin din ultimii 27 de ani, după ce francul elveţian s-a apreciat la un nivel record faţă de euro în urma deciziei băncii centrale a Elveţiei de a renunţa la plafonul minim de curs valutar. Acţiunile băncii Credit Suisse au scăzut cu 15,1%, în timp ce titlurile producătorului de ciment Holcim au coborât cu 11,6%. De asemenea, acţiunile producătorului de bunuri de lux Richemont au scăzut cu 14,7%, iar cele ale producătorului de medicamente Actelion, cu 14,3%.

    Francul s-a apreciat cu până la 41%, la 85,17 centime pentru un euro, imediat după anunţul Băncii Naţionale a Elveţiei.

    Monedele şi acţiunile bancare din Europa de Est au înregistrat scăderi puternice. Zlotul polonez s-a depreciat cu 16% faţă de francul elveţian, forintul maghiar cu 15%, în timp ce în România cursul anunţat de BNR pentru francul elveţian a crescut cu 15,7%.

    Scăderile au fost provocate de îngrijorarea investitorilor că împrumutaţii în franci elveţieni vor avea probleme să ramburseze creditele, în urma aprecierii monedei. Polonezii, ungurii şi românii au contractat credite în franci elveţieni, înainte de criza financiară din 2008, pentru că erau mai ieftine, dar ulterior costurile au crescut semnificativ.

    „Va fi un an dureros pentru polonezii cu credite în franci elveţieni. Deprecierea zlotului ar putea alimenta temerile legate de stabilitatea financiară a Poloniei“, a avertizat Piotr Matys, analist la Rabobank International în Londra.

    Citigroup, Deutsche Bank şi Barclays, nume grele din industria bancară mondială, au înregistrat pierderi cumulate de 400 de milioane de dolari în urma deciziei băncii centrale elveţiene. „Pierderile vor fi de ordinul miliardelor de dolari – acestea sunt încă evaluate. Victimele vor fi de la bănci mari la brokeri, fonduri de hedge, fonduri mutuale şi speculatori valutari. Vor fi unde de şoc în sistemul financiar“, apreciază Mark T. Williams, specialist în managementul riscului la Universitatea Boston.

  • O companie aeriană cu un singur avion vinde bilete la clasa business la preţ de economy

    La Compagnie, o firmă privată cu un singur avion, oferă locuri business class la jumătate faţă de preţul altor companii. Compania operează un singur zbor pe zi, pe ruta New York – Paris.

    “Suntem o companie franceză, aşa că mâncarea este extrem de importantă. Sunt feluri pe care în mod normal le-ai avea într-un restaurant”, a declarat unul dintre directorii companiei, citat de WSJ.

    Toţi pasagerii au acces la o tabletă, iar scaunele se pot transforma în paturi pentru a permite odihna pe o suprafaţă plană.

    Compania oferă trei tipuri de bilete: unul flexibil, care poate fi folosit oricând, semi-flexibil, valabil pentru o perioadă limitată, şi biletele promoţionale, care pot fi achiziţionate cu 1.250 de dolari de persoană, preţ similar celor de la clasa economy ale altor companii aeriene.