BusinessMagazin

Tag: transferare

  • Bitdefender: Serviciile de transfer de fişiere, cele mai vizate de ameninţări de tip phishing în prima parte a anului

    La nivel global, platformele de transfer de fişiere sunt folosite mai frecvent pentru a distribui ameninţări de tip phishing decât serviciile bancare sau cele de comerţ electronic, căile tradiţionale de atac.

    Unul din cinci link-uri periculoase de tip phishing se foloseşte de serviciile de transfer de fişiere pentru a livra conţinut infectat utilizatorilor, arată datele interne ale Bitdefender.

    „Phishing-ul rămâne un vector de atac extrem de eficient, responsabil pentru creşterea numărului de incidente legate de pierderea datelor, atât pentru consumatorii casnici, cât şi pentru companii. Utilizatorii pot cădea uşor în capcana întinsă de atacatori, dat fiind că mesajele primite provin aparent de la surse de încredere pe care aceştia le cunosc şi le folosesc în mod uzual”, a declarat Bogdan Botezatu, specialist în ameninţări cibernetice al Bitdefender.

    Deşi nu utilizează o tehnologie inovatoare, serviciile de transfer de fişiere au devenit tot mai populare ca urmare a uşurinţei în utilizare şi a gratuităţii folosirii acestora. În 2015, Dropbox a depăşit pragul de 400 de milioane de utilizatori care au stocat 35 de miliarde de fişiere Microsoft Office, iar Google Drive a depăşit 200 de milioane în 2014.

    Serviciile de transfer de fişiere şi de stocare a acestora în cloud nu au funcţionalităţi de securitate care să filtreze conţinutul periculos şi permit atacatorilor să transmită şi apoi să ascundă fişierele infectate cu malware fără să lase urme. De exemplu, Dropbox nu monitorizează fişierele utilizatorilor din directoarele private. Cu toate acestea, a implementat un sistem bazat pe semnături, care recunoaşte conţinutul protejat de drepturi de autor. Algoritmul funcţionează automat şi generează semnături unice pentru fişiere, pe care le suprapune peste cele ale fişierelor protejate de drepturi de autor, blocând astfel accesul utilizatorilor care le răspândesc către terţi.

    Dropbox se află pe locul al patrulea în topul celor mai vizate branduri de către atacuri de tip phishing, după PayPal, Apple şi Google.

    Fluxul de infectare se derulează după următorul tipar: utilizatorul primeşte un e-mail aparent autentic care îl îndeamnă să acceseze un link pentru a vedea un document ataşat. Odată accesat, link-ul redirecţionează utilizatorul către o pagină de internet găzduită pe domeniul furnizorului. Pagina solicită numele de utilizator şi parola, le înregistrează şi le trimite infractorilor prin certificate de tip SSL, folosite pentru securizarea comunicaţiilor. Certificatele SSL asigură că transmiterea datelor personale pe o pagină de internet se face în mod securizat, însă nu garantează că site-ul în sine este unul sigur. Aşadar, atacatorii profită de lipsa de cunoştinţe a utilizatorilor şi cumpără certificate ieftine de tip SSL pentru a crea aparenţa că site-urile de phishing sunt legitime.
     

  • Ţiţeiul ieftin otrăveşte producătorii de petrol şi companiile îndatorate

    Însă pentru primul petrolul ieftin înseamnă durere. La nivel macro, acest lucru este evident în vizitele pe care a început să le facă FMI, cu „obsesia“  lui pentru stabilitate: nu la Atena sau la Roma, unde băncile se zguduie la cel mai mic tremur pe burse, ci în Azerbaidjan, o ţară cu un buget dependent aproape în totalitate de veniturile din petrol.

    În general dictaturile producătoare de petrol din Asia Centrală, cum este Azerbaidjan, se regăsesc printre ţările lovite cel mai dur de scăderea accentuată a cotaţiilor petrolului mai ales deoarece, ca state foste sovietice, au rămas cu o dependenţă puternică de comerţul cu Rusia, un alt producător de petrol, după cum scrie pentru Project Syndicate Bill Emmott, fost editor şef la The Economist.
    Prăbuşirea cu 70% a preţurilor petrolului reprezintă un transfer colosal de 3.000 de miliarde de dolari în venituri anuale de la ţările producătoare de petrol la cele consumatoare.

    Cei mai mari beneficiari ai acestui transfer sunt ţările puternic îndatorate, importatoare de petrol precum Grecia, Italia şi Spania. Şi Germania este răsfăţată, după cum arată sondajele de opinie. Energia mai ieftină (Germania trece printr-o tranziţie costisitoare de la energie poluantă la energie curată) şi creşterea veniturilor prin majorarea salariilor i-au încurajat pe consumatorii nemţi să cheltuiască mai mult, iar consumul a devenit cel mai puternic motor de creştere economică.

    Însă încrederea şi dispoziţia de a cheltui sunt avantaje vulnerabile, mai ales în actualul mediu saturat de turbulenţe şi incertitudini.
    În SUA, înjumătăţirea preţului benzinei îi scoate mai mult pe americani în oraş, la restaurante. Însă ei economisesc mai mult decât ar vrea guvernul. În trecut, petrolul ieftin a stimulat creşterea economiei mondiale deoarece consumatorii cheltuiau mai mult dintr-un dolar suplimentar decât producătorii.

    Petrolul ieftin poate deveni, în multe moduri, inamicul cererii. Când preţurile depăşeau 100 de dolari pe baril, avea sens pentru un producător să investească în explorare în regiuni îndepărtate sau dificile precum Arctica, Africa de Vest şi coasta Braziliei, explică The Economist. Pe măsură ce preţurile au coborât, au scăzut şi investiţiile. Proiecte în valoare de 380 de miliarde de dolari au fost îngheţate. În SUA, cheltuielile cu active fixe din industria petrolului s-au redus la jumătate faţă de nivelul de vârf. Otrava s-a răspândit: indicele PMI (bazat pe intenţiile directorilor de achiziţii din companii) a înregistrat în decembrie o contracţie accelerată de-a lungul întregului sector manufacturier american.

    În Brazilia, durerile cauzate de preţurile petrolului companiei naţionale Petrobras au fost exacerbate de un scandal de coprupţie care a cauzat paralizie la cele mai ridicate niveluri ale guvernului.
    Căderea investiţiilor şi preţurilor activelor este cu atât mai distructivă cu cât este mai rapidă. Prăbuşirea preţurilor petrolului când economia mondială este şubredă poate declanşa defaulturi.
    Posibilele revărsări în sistemul financiar sunt greu de evaluat. O mare parte din creşterea de 650 de miliarde de dolari a datoriilor companiilor din lumea emergentă începând cu 2007 este în industriile petrolului şi materiilor prime.

     

     

     

  • SUA, noul paradis fiscal preferat al lumii bogate

    După ce au acuzat ani la rând alte ţări că îi ajută pe americanii bogaţi să-şi ascundă banii peste hotare, Statele Unite sunt acum pe cale să devină un adevărat paradis fiscal pentru străinii bogaţi, scrie Bloomberg.

    Neaderând la noile standarde globale de raportare, Statele Unite creează o nouă piaţă „fierbinte“, devenind destinaţia preferată a banilor bogaţilor. Toată lumea, de la avocaţi londonezi la companii elveţiene, îi ajută acum pe cei bogaţi să-şi mute conturile din locuri ca Bahamas şi Insulele Virgine Britanice în Nevada, Wyoming şi Dakota de Sud. „Ce ironic, nu ce pervers, ca SUA, care a condamnat atât de dur băncile elveţiene, să devină jurisdicţia secretului bancar“, afirma recent Peter A. Cotorceanu, avocat la Anaford, o firmă de avocatură din Zürich.

    Rothschild, instituţia financiară europeană cu o istorie de secole, a dechis o companie de trust în Reno, Nevada, transferând în prezent averile clienţilor străini avuţi din paradisuri ca Bermude, supuse noilor standard de raportare, către trusturi deţinute în Nevada, care nu se supun standardelor respective. Firma spune că operaţiunile sale din Reno oferă servicii familiilor din întreaga lume atrase de stabilitatea SUA şi că clienţii săi trebuie să dovedească faptul că respectă legile fiscale din ţările de origine. Trusturile sale, spun oficialii de la Rothschild, nu au fost create pentru a profita de faptul că SUA nu a adoptat noile standarde.

    Alice Rokahr, preşedinte al Trident Trust, o altă entitate care transferă conturi din Elveţia în Dakota de Sud, şi alţi consultanţi spun că nevoia de discreţie este îndreptăţită. Conturile confidenţiale care ascund avuţia, fie că se regăsesc în SUA, Elveţia sau alte ţări, oferă protecţie împotriva răpirilor sau şantajului în ţările de origine ale deţinătorilor. Cei bogaţi se simt mai în siguranţă parcându-şi banii în SUA spre deosebire de alte locaţii percepute mai puţin sigure.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cele mai proaste parole utilizate în 2015

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Însă chiar şi în aceste vremuri oamenii încă apelează la parole care sunt uşor de spart.

    SpalshData publică un top al parolelor proaste pe Internet pe care le-a identificat în 2015, conform Time. Suspecţii obişnuiţi, “123456” sau “password” sunt încă în top, dar anul acesta şi-au făcut apariţia şi parolele tematice “Star Wars”. Utilizatorii de internet au apelat la parole precum “starwars” “solo” sau “princess”.

    Topul:

    1. 123456
    2. password
    3. 12345678
    4. qwerty
    5. 12345
    6. 123456789
    7. football
    8. 1234
    9. 1234567
    10. baseball
    11. welcome
    12. 1234567890
    13. abc123
    14. 111111
    15. 1qaz2wsx
    16. dragon
    17. master
    18. monkey
    19. letmein
    20. login
    21. princess
    22. qwertyuiop
    23. solo
    24. passw0rd
    25. starwars

    În acest context, 48% dintre românii victime ale clasei de viruşi ransomware au plătit pentru a-şi recupera datele personale de pe terminalul blocat de cea mai prolifică ameninţare a momentului, arată un studiu realizat de iSense Solutions, la comanda companiei româneşti de securitate informatică ce are activitate la nivel global Bitdefender. Potrivit studiului realizat de Bitdefender, românii spun că ar plăti în primul rând pentru programele software din computer, urmate de documentele de serviciu şi de fotografiile personale. Suma medie pe care ar fi dispuşi să o plătească este de 550 de lei.

  • Tânărul de 28 de ani s-a luptat cu Facebook timp de patru ani şi a recâştigat dreptul la intimitate pentru toată lumea

    Numeroase companii, americane şi europene, foloseau sistemul Safe Harbor pentru a ocoli verificările greoaie ale transferurilor de date între birourile deţinute de ambele maluri ale Atlanticului. Între datele transferate se află informaţii referitoare la salarii şi la resursele umane, precum şi date folosite în publicitatea online, importante în mod special pentru companiile din sectorul tehnologiei.

    Decizia Curţii Europene de Justiţie a însemnat condamnarea la moarte a sistemului Safe Harbor, introdus de Comisia Europeană în urmă cu 15 ani şi care era folosit de peste 4.000 de companii, între care Facebook, Google, IBM şi Ericsson. Potrivit Curţii, Safe Harbor nu protejează suficient datele personale ale cetăţenilor europeni, întrucât cerinţele securităţii naţionale în SUA şi interesul public anulează elementele de protecţie a vieţii private incluse în Safe Harbor. În plus, cetăţenii europeni nu au niciun mijloc legal împotriva folosirii incorecte a datelor lor personale în Statele Unite. În prezent, în Congresul american se află un proiect de lege care să dea europenilor dreptul la compensaţii legale.

    Curtea de Justiţie s-a referit în decizia sa la dezvăluirile făcute de Edward Snowden, fost contractor al Agenţiei Naţionale de Securitate a Statelor Unite, potrivit cărora programul Prism a permis autorităţilor americane să colecteze informaţii private direct de la mari companii din sectorul tehnologiei, precum Apple, Facebook şi Google.
    Statele Unite, care înaintea deciziei au apărat cu tărie programul naţional de securitate şi apoi au exprimat „profunda dezamăgire“ faţă de decizia justiţiei europene.

    După victoria lui Max Schrems în faţa Curţii Europene de Justiţie, Edward J. Snowden i-a scris pe Twitter „că a schimbat lumea în bine“. Penny Pritzker, secretarul pentru comerţ al SUA, a avut o opinie diferită, afirmând că decizia „pune în pericol economia digitală transatlantică înfloritoare“.

    Polemica pare să nu îl fi impresionat pe Schrems. „Mă aşteptam la asta. Potrivit legii nu puteau spune altceva“, a spus tânărul de 28 de ani. În pofida acestei siguranţe, puţini jurişti specializaţi în confidenţialitatea datelor se aşteptau la o astfel de decizie radicală, care are consecinţe semnificative pentru majoritatea companiilor care transferă peste Atlantic informaţii personale obţinute prin activităţi precum căutări pe internet, postări pe reţelele sociale şi achiziţii online.

    Companiile vor putea utiliza alte soluţii de transfer legal al datelor, dar decizia justiţiei dă dreptul autorităţilor de reglementare din statele UE să investigheze dacă datele transferate în Statele Unite sunt protejate în mod corespunzător. Iar unele dintre aceste autorităţi de reglementare au o opinie critică faţă de atitudinea privind confidenţialitatea datelor a companiilor din Silicon Valley.
    Schrems a început o campanie în justiţie împotriva Facebook la vârsta de 24 de ani, pe vremea când studia dreptul într-un program de schimb de studenţi la Santa Clara University School of Law din California. Atunci, doi avocaţi ai unor companii de tehnologie din Silicon Valley le-au vorbit studenţilor, iar Schrems a fost surprins să afle că nu iau în serios legislaţia europeană strictă în domeniul confidenţialităţii datelor, întrucât companiile rareori sunt penalizate aspru pentru încălcarea acesteia. La momentul respectiv, Schrems căuta un subiect despre care să scrie, aşa că a decis să afle cum tratează Facebook legislaţia europeană în domeniu. Reglementările UE limitează felul cum companiile pot colecta informaţii personale, le interzice să le folosească în scopuri neautorizate şi restricţionează maniera în care sunt manipulate.

    Schrems a trimis Facebook o solicitare pentru a vedea toate datele colectate de companie despre el, în conformitate cu legislaţia UE. După două săptămâni şi zeci de e-mailuri, Schrems a primit prin poştă un CD cu peste 1.200 de pagini de informaţii, conţinând fiecare solicitare de prietenie şi invitaţie pe care a trimis-o de la înfiinţarea contului său, în 2008. Majoritatea informaţiilor nu au fost o surpriză, dar tânărul a fost şocat să vadă că Facebook a păstrat informaţii pe care le ştersese şi care nu mai erau vizibile online, inclusiv textul complet al unei conversaţii private cu o prietenă spitalizată pentru probleme psihologice. Facebook a explicat că o persoană poate şterge numai partea sa de corespondenţă.

    Schrems nu contestă Facebook şi îşi foloseşte în continuare contul. „Trebuie să putem folosi aceste servicii, dar trebuie să existe o limită“, a spus el. Aşa că a trimis 22 de plângeri despre păstrarea datelor şi alte practici ale Facebook în domeniul confidenţialităţii la comisarul pentru protecţia datelor din Irlanda, ţara în care este înregistrată divizia europeană a companiei. Doi ani mai târziu, după ce Snowden a dezvăluit că Agenţia Naţională de Securitate a SUA poate obţine acces la informaţii personale ale europenilor păstrate de companii americane de tehnologie, prin programul Prism, Schrems a făcut o nouă plângere, în care afirma că Facebook nu ar trebui să transfere datele sale personale în SUA, pentru că nu sunt protejate în mod adecvat acolo. Autoritatea de reglementare a respins petiţia, dar aceasta a devenit ulterior cazul judecat de Curtea Europeană de Justiţie. Curtea a decis că autorităţile naţionale pot investiga dacă transferurile de date respectă legislaţia UE, iar acordul Safe Harbor a fost declarat invalid.

  • Fascinaţia remiterilor

    Radu Pojoga este o prezenţă discretă în mediul de business autohton. A lucrat timp de mai bine de 12 ani în telecomunicaţii, iar în 2009, când criza începea să se facă simţită în românia, a decis să facă o schimbare şi a trecut în industria transferurilor de bani.

    În urmă cu şapte ani, când am început să lucrez pentru MoneyGram România şi Bulgaria, acest birou era pe lista aspiraţiilor mele. Ştiam că nu vom putea ajunge aici aşa curând, dar, cu ajutorul extinderii reţelei noastre de parteneri, fiecare an care trecea reprezenta un pas mai aproape”, povesteşte la inaugurarea locaţiei cu numărul 3.500 Radu Pojoga, director regional pentru Europa de Sud-Est al MoneyGram.

    Cariera lui a început în 1997 la Mobifon, devenit Connex şi apoi Vodafone. Din 2004, a lucrat la Zapp România iar după trei ani s-a mutat la UPC România unde a lucrat în perioada 2007-2009.

    La MoneyGram International, Radu Pojoga a ajuns în primăvara anului 2009 şi a staţionat timp de doi ani pe poziţia de business development manager România & Bulgaria. În 2011 a fost promovat country manager România şi Bulgaria, iar din iulie 2014 este director regional pentru Europa de Sud-Est.

    „Piaţa era într-o continuă scădere din cauza crizei financiare începute ce a afectat piaţa muncii în străinătate. MoneyGram era reprezentat în România în mare parte prin sectorul bancar, cu o reţea formată din aproximativ 1.000 de locaţii. Cum am reuşit să păstrăm un trend crescător în contextul scăderii pieţei? Numai cu ajutorul extinderii reţelei de parteneri din România, reţea care are în acest moment 3.500 de locaţii şi este alcătuită din trei sectoare diferite“.

    România este, în limbajul oamenilor din domeniul remiterilor, o ţară „net receive“. MoneyGram a crescut în acelaşi ritm cu piaţa, fenomen favorizat de creşterea anuală a numărului de persoane care emigrează. Anual, în medie 18.000 de români părăsesc ţara şi se îndreaptă către nordul continentului şi către ţări precum Spania, Italia, Germania şi US. Anul 2014 a fost unul atipic:  conform datelor INS, un număr de 42.000 de români au plecat din ţară. Acest lucru a favorizat creşterea volumului de bani trimişi spre România şi, implicit, a numărului de tranzacţii efectuate. MoneyGram International şi-a propus să extindă operaţiunile în România, deoarece România este o piaţă cheie pentru MoneyGram în Europa, susţine Pojoga. Businessul MoneyGram, unul dintre principalii jucători în transferul de bani la nivel mondial, a crescut în primele nouă luni pe plan local cu peste 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar valoarea medie a unei tranzacţii realizate prin acest serviciu este de 300 de euro, similară celei de anul trecut.

    MoneyGram a ajuns la 3.500 de puncte de lucru pe piaţa locală prin intermediul partenerilor săi. Spre comparaţie, în 2011 MoneyGram avea aproximativ 2.000 de puncte de lucru la nivel naţional.

    MoneyGram are businessul împărţit pe trei segmente: bancar (colaborează cu BCR, UniCredit Bank, Alpha Bank, Intesa Sanpaolo Bank, Libra Bank şi Marfin Bank), retail (Carrefour, Orange) şi Forex (Speed Transfer, Smith & Smith şi case de schimb valutar).
    Cea mai mare pondere, de circa 50%, o au transferurile realizate pe zona de retail (inclusiv Forex), datorită programului prelungit de lucru, inclusiv în timpul weekendului.

    Remiterile românilor aflaţi la muncă în străinătate s-au ridicat în 2014 la aproximativ 3,4 miliarde de dolari, în scădere cu aproximativ 400 milioane de dolari faţă de 2011, potrivit unor calcule prezentate de MoneyGram pe baza datelor de la Banca Mondială. Anul trecut, România a depăşit Cehia ca remiteri cu aproape un miliard de dolari, însă a fost în urma unor ţări precum Serbia, cu remiteri de 3,7 miliarde de dolari în 2014, Ungaria (4,5 miliarde de dolari), Polonia (7,5 miliarde de dolari) sau Ucraina, ţară care conduce şi clasamentul remiterilor din Europa de Est, cu 7,6 miliarde de dolari. În 2010, România se afla pe poziţia a treia în clasament, după Ucraina şi Polonia.
    Anul trecut, românii au primit bani în principal din Italia (1 miliard de dolari), Spania (790 milioane de dolari) şi Germania (450 milioane de dolari). Principalele ţări în care românii au trimis bani sunt Spania, cu 127 milioane de dolari, Moldova, cu 109 milioane de dolari, şi Italia, cu 71 milioane de dolari.

    Printre partenerii MoneyGram se numără BCR, cea mai mare bancă locală în funcţie de mărimea activelor, Carrefour, al doilea jucător din retailul autohton după cifra de afaceri, dar şi Orange, cel mai mare operator de telefonie mobilă.
    „MoneyGram a efectuat un studiu de piaţă în rândul consumatorilor ce folosesc serviciile de transfer de bani. Rezultatele studiului ne arată că 16% folosesc serviciul de transfer de bani pentru situaţii de urgenţă cum ar fi: plata facturilor, rambursarea ratelor către bănci, achiziţia de noi bunuri şi servicii şi, nu în ultimul rând, pentru asigurarea traiului zilnic. 25% dintre respondenţi au declarat că folosesc acelaşi serviciu pentru nevoi repetitive şi de urgenţă, iar 59% doar pentru nevoi repetitive”, susţine Pojoga.

    Ce planuri are MoneyGram în viitor? „Compania are în plan diversificarea serviciilor oferite clienţilor prin introducerea de noi canale de trimitere şi primire a banilor: cash to ATM (trimiţi cash şi îi ridici de la ATM) şi cash to account (trimiţi cash direct în cont), cash to mobile (trimiţi cash şi îi primeşti în portofelul electronic de pe mobil)”.România este singura ţară din Europa de Sud-Est care oferă clienţilor săi o unealtă de localizare  – MoneyGram Locator – prin care aceştia  pot afla în orice moment ce locaţii ale partenerilor sunt disponibile în vecinătatea lor, precum şi orarul de funcţionare.
     

  • Doi tineri provoacă sistemul bancar. Au realizat o metodă nouă de a schimba valuta

    Firma a fost fondată de doi estoniei, de Kristo Kaarmann şi Taavet Hinrikus, în urmă cu patru ani, care are 400 de angajaţi şi a transferat deja 4,5 miliarde de dolari  de la înfiinţare.

    “În timp ce multe sectoare au suferit mutaţii datorită avansului tehnologiei, în sectorul bancar nimic interesant nu s-a întâmplat în ultimii 20 de ani”, a spus Kaarmann.

    Amândoi se confruntau o aceeaşi problemă. Kaarmann era plătit în lire, dar trebuia să plătească facturile în Estonia în euro, iar Hinrikus era plătit în euro, dar avea nevoie de lire pentru cheltuielile zilnice. Cei doi şi-au trimis bani unul în contul celuilalt, fără alte taxe suplimentare. Astfel a apărut ideea înfiinţări TransferWise.

    Înainte Kaarmann a lucrat în calitate de consultat pentru companii precum PwC sau Deloitte şi sfătuia băncile cum să-şi îmbunătăţească sistemele, iar Hinrikus a fost unul dintre oamenii esenţial din cadrul Skype, unde a fost primul angajat al companiei.

    Modul în care funcţionează TransferWise este în felul următor: compania cuplează doi oameni care vor să facă schimb de valută, transfer peer-to-peer. Practic, un individ în loc să cumpere valută de la bancă, o cumpără de la un alt om. Pentru acest lucru TransferWise percepe o taxă de 1 liră pentru tranzacţii de până la 200 de lire apoi 0.5% din suma respectivă.

    Afacerea a atrans atenţia mai multor investitori, printre care Richard Branson, Virgin, Peter Thiel, co-fondatorul PayPal sau David Yu, unul dintre fondatorii Betfair.  În ianuarie 2015, compania a fost evaluată la 1 miliard de dolari, conform presei străine. În aceeaşi perioadă afacerea a crescut rapid în Statele Unite. A înregistrat o creştere de 40-50% pe lună de la începutul anului.

  • Doi tineri provoacă sistemul bancar. Au realizat o metodă nouă de a schimba valuta

    Înainte băncile aveau monopol pe acest domeniu foarte lucrativ, însă o să aibă  concurenţi serioşi în următori ani. Un exemplu este TransferWise, companie care se ocupă cu transferuri de bani direct de la un individ la altul, fără implicarea băncilor, relatează BBC.

    Firma a fost fondată de doi estoniei, de Kristo Kaarmann şi Taavet Hinrikus, în urmă cu patru ani, care are 400 de angajaţi şi a transferat deja 4,5 miliarde de dolari  de la înfiinţare.

    “În timp ce multe sectoare au suferit mutaţii datorită avansului tehnologiei, în sectorul bancar nimic interesant nu s-a întâmplat în ultimii 20 de ani”, a spus Kaarmann.

    Amândoi se confruntau o aceeaşi problemă. Kaarmann era plătit în lire, dar trebuia să plătească facturile în Estonia în euro, iar Hinrikus era plătit în euro, dar avea nevoie de lire pentru cheltuielile zilnice. Cei doi şi-au trimis bani unul în contul celuilalt, fără alte taxe suplimentare. Astfel a apărut ideea înfiinţări TransferWise.

    Înainte Kaarmann a lucrat în calitate de consultat pentru companii precum PwC sau Deloitte şi sfătuia băncile cum să-şi îmbunătăţească sistemele, iar Hinrikus a fost unul dintre oamenii esenţial din cadrul Skype, unde a fost primul angajat al companiei.

    Modul în care funcţionează TransferWise este în felul următor: compania cuplează doi oameni care vor să facă schimb de valută, transfer peer-to-peer. Practic, un individ în loc să cumpere valută de la bancă, o cumpără de la un alt om. Pentru acest lucru TransferWise percepe o taxă de 1 liră pentru tranzacţii de până la 200 de lire apoi 0.5% din suma respectivă.

    Afacerea a atrans atenţia mai multor investitori, printre care Richard Branson, Virgin, Peter Thiel, co-fondatorul PayPal sau David Yu, unul dintre fondatorii Betfair.  În ianuarie 2015, compania a fost evaluată la 1 miliard de dolari, conform presei străine. În aceeaşi perioadă afacerea a crescut rapid în Statele Unite. A înregistrat o creştere de 40-50% pe lună de la începutul anului.

  • Film: Viaţă de schimb

    ”Îmi doresc mai mult timp!„… Toţi gândim şi simţim aşa. Dar cum ar fi ca într-o zi să poţi obţine acest timp contra cost?! Inovatorul thriller SF ”Self/less: Transfer de viaţă„ explorează tocmai consecinţele care vin odată cu preţul nemuririi. Filmul este distribuit pe marile ecrane de Freeman Entertainment, unde rulează începând din 7 august.

    Multimilionarul om de afaceri Damian Hale (Ben Kingsley) a fost mult timp centrul universului, folosindu-se de puterea sa după bunul plac. După ce află că are cancer, acceptă să se supună unei proceduri medicale revoluţionare, menite să îi readucă tinereţea.

    Damian îşi înscenează moartea şi începe o nouă viaţă, departe de cunoscuţi, după ce conştiinţa sa este transferată cu succes în corpul unui bărbat mai tânăr (Ryan Reynolds). Numai  că există oameni care nu ar permite niciodată ca imperfecţiunile procedurii să devină cunoscute, aşadar vieţile lui şi ale celor din jur sunt în mare pericol.

  • Coordonează activităţile de supply chain din România şi alte şapte state

    Claudiu Conţanu are o experienţă de 10 ani în industria de petrol şi gaze, din care peste 2 ani în Elveţia, şi acum coordonează activităţile de supply chain din România, Bulgaria, Georgia, Ucraina, Moldova, Franţa, Spania şi Elveţia.

    Poziţia ocupată de Conţanu a fost creată în 2011 pentru optimizarea întregului value chain al KMG International – din momentul încărcării materiilor prime, transferul acestora către cele 3 unităţi de producţie (rafinăria Petromidia Năvodari, rafinăria Vega Ploieşti şi divizia de petrochimie) şi până la livrarea şi vânzarea produselor finite în 15 ţări – subsidiarele grupului din România, Moldova, Georgia, Bulgaria, Ucraina, Turcia şi parteneri din regiunea Mării Negre şi a Mării Mediterane.

    Principalele sale responsabilităţi vizează planificarea şi achiziţia necesarului de materii prime (ţiţei, componente bio sau alte materii prime secundare), alinierea şi îmbunătăţirea procesului de producţie pentru obţinerea de produse petroliere cu valoare adăugată mare, eficientizarea canalelor logistice (naval, rutier, feroviar) şi a capacităţilor de depozitare/transfer carburanţi şi produse secundare.

    Performanţele atinse de divizia condusă de Conţanu în 2014 sunt strâns legate de recordurile istorice obţinute de rafinăria Petromidia – procesarea a peste 5 milioane de tone de materii prime, creşterea producţiei de motorină la 2,43 milioane tone, îmbunătăţirea randamentelor pentru motorină – 48,8% –  şi a celor pentru produse albe – 85,7%, dar şi scăderea costului de procesare până la 21,2 USD/tonă.

    De asemenea, în acord cu programul lansat de grup în 2013 pentru eficientizarea şi îmbunătăţirea întregului flux de operaţiuni – „Change for good“ -, divizia de Supply Chain a reuşit anul trecut o reducere cu 5% a costurilor de logistica şi cu 10% a pierderilor de produse petroliere.

    La nivelul KMG International, peste 620 de angajaţi sunt implicaţi zilnic în activităţi de supply chain. Aceştia au gestionat în 2014 circa 550 de nave ce au tranzitat porturile Midia şi Constanţa (descărcare materii prime/încărcare produse petroliere finite), 670 de trenuri ce au plecat din rafinărie către cele 7 depozite ale companiei din România, volumul de produse petroliere şi materii prime ridicându-se la peste 8,5 milioane tone. 