BusinessMagazin

Tag: timp

  • Este oficial: Încă o ţară europeană declară stare de urgenţă şi ÎNCHIDE graniţele

    Danemarca a anunţat că închide graniţele pentru toţi turişii internaţionali timp de o lună, într-o serie de măsuri drastice prin care vrea să răspândească extinderea epidemiei de coronavirus.

    Astfel, niciun străin non-rezident nu va putea trece graniţa în Danemarca începând de sâmbătă 14 martie şi până pe 13 aprilie, potrivit Forbes.

    Singurii care vor putea trece sunt cetăţenii danezi care se întorc acasă şi cetăţenii care pot fi documentaţi drept cetăţeni ai ţării.

    Celelalte excepţii care vor putea trece graniţa sunt: alimente, medicamente şi bunuri vitale pentru industrie.

    Mette Fredriksen, premierul danez, a anunţat măsura dramatică în cadrul unei conferinţe de presă, vineri seară, acordând astfel mai puţin de 24 de ore înainte de intrarea în vigoare.

    La momentul anunţului premierului, Danemarca înregistra 801 cazuri, dintre care 23 erau în spital, iar patru se aflau în terapie intensivă.

    În ciuda măsurilor anunţate, Fredriksen spune că se aşteaptă ca numărul cazurilor să crească şi să existe şi decese.

    „Suntem într-un teritoriu necunoscut, dar sunt sigur că vom trece prin asta împreună”, a spus ea.

    Premierul descrie măsurile drept „agresive”, dar spune că este convinsă că merită, chiar dacă beneficiile se vor vedea abia mai târziu.

     

     

     

  • Am coronavirus sau gripă? Care sunt principalele diferenţe şi ce e de făcut dacă bănuiţi că aveţi coronavirus

    Noul coronavirus (Covid-19) se răspândeşte rapid. Până în prezent, la nivel mondial, mai mult de 106.000 de persoane au fost infectate şi mai mult de 3.500 de oameni au murit. Majoritatea cazurilor înregistrate acum sunt în afara Chinei, iar virusul se răspândeşte rapid şi în Europa.
    În România, numărul celor infectaţi cu coronavirus a ajuns la 15.
    Potrivit telegraph.co.uk, noul coronavirus, cunoscut în mod oficial cu denumirea de „Covid-19” este mai periculos decât o răceală banală, iar până acum, între 15%  şi 20% din cazurile de pacienţi spitalizaţi au fost încadrate la un grad ridicat de severitate. Rata mortalităţii variază în prezent între 0,7 % şi 3,4%, depinzând de localizarea pacienţilor şi de accesul la îngrijire medicală bună.
    Este mult mai puţin decât Mers (30%) şi Sars (10%), coronavirusurile care s-au răspândit anterior în China şi Orientul Mijlociu, dar sunt totuşi procente îngrijorătoare.

    Oamenii de ştiinţă din China cred că acest nou coronavirus a suferit două mutaţii, una mai agresivă decât cealaltă, iar asta face şi mai greu de dezvoltat un vaccin împotriva lui.

    Care sunt însă simptomele acestui nou coronavirus?
    Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), principalele simptome ale coronavirusului ar fi:
    – tusea uscată;
    – temperatura;
    – oboseala;
    – dificultăţile de respirare (în cazurile mai severe).


    Câţiva pacienţi ar putea experimenta şi „dureri, congestie nazală, durere de gât sau diaree”, adaugă reprezentanţi ai OMS, potrivit The Telegraph. „Aceste simptome sunt la început blânde şi se dezvoltă treptat. Unii oameni sunt infectaţi, dar nu dezvoltă simptome şi nu se simt rău”.
    Aceste simptome sunt similare cu ale altor boli respiratorii, inclusiv gripa sau răceala. Dacă aveţi astfel de simptome, trebuie să vă întrebaţi:


    – Aţi călătorit în zone de risc precum China, Coreea de Sud sau nordul Italiei în ultimele două săptămâni?
    – Aţi fost în contact apropiat cu cineva cu coronavirus?

    Cât de rapid izbucnesc simptomele de coronavirus?
    Se crede că primele simptome ar apărea între două şi 10 zile după infectarea cu virusul, dar perioada ar putea să fie extinsă până la 24 de zile.
    Majoritatea oamenilor (circa 80%) îşi revin după boală fără un tratament special. Totuşi, unu din şase oameni (16%) se îmbolnăvesc mai grav şi dezvoltă dificultăţi de respirare.
    Oamenii în vârstă, în special cei cu probleme medicale precum tensiunea arterială ridicată, problemele de inimă, de plămâni sau diabet – sunt predispuşi să se îmbolnăvească mai grav.

    Care este diferenţa între coronavirus şi un virus gripal?
    Coronavirusurile şi virusurile gripale ar putea cauza simptome similare, dar genetic sunt foarte diferite.
    „Virusurile gripale incubează foarte rapid – veţi observa simptomele la două-trei zile după ce aţi fost infectaţi, dar coronavirusurile au o perioadă de incubaţie mult mai mare”, spune profesorul Neil Ferguson, un cercetător de la Colegiul Imperial din Londra, citat de The Telegraph.
    „Cu virusul gripal poţi deveni imun, dar există multe virusuri diferite care circulă. Coronavirusurile nu evoluează în acelaşi fel ca şi gripa, cu multiple tulpini diferite, dar în aceeaşi măsură corpul nostru nu va genera o imunitate foarte bună împotriva acestora”, a mai spus el.

    Când ar trebui să cerem ajutor medical?
    Persoanele cu febră, tuse şi dificultăţi de respirare ar trebuie să solicite asistenţă medicală rapid – dar nu ar trebui să iasă din casă pentru a face acest lucru.

    Ce să fac dacă mă simt bine, dar m-am întors recent dintr-o zonă de risc?
    În anumite cazuri, vi s-ar putea solicita să staţi în carantină pentru a-i proteja pe ceilalţi chiar dacă nu aveţi simptome, dar aţi călătorit într-o zonă cu grad ridicat de risc.

    Cum se răspândeşte coronavirusul şi cum ne putem proteja?
    Virusul se răspândeşte într-un mod similar gripei sau unei banale răceli, în picături mari produse de tuse şi strănuturi. Germenii pot trăi pe suprafeţe timp de mai multe ore. Organizaţia Sănătăţii din Anglia defineşte „contactul apropiat” cu un purtător de virus referindu-se la o distanţă de doi metri faţă de o persoană şi de o expunere de 15 minute.

    Pentru a ne proteja, igiena mâinilor este principala linie de apărare. Oamenii pot lua virusul mai ales când îşi ating gura, nasul sau ochii cu mâinile infectate. Astfel, cel mai important lucru pe care puteţi să îl faceţi este să vă spălaţi mâinile frecvent cu săpun sau cu un gel dezinfectant.  

    De asemenea, încercaţi să nu vă atingeţi gura, nasul sau ochii cu mâinile nespălate – facem asta în mod inconştient de circa 15 ori pe oră.

    Funcţionează măştile de protecţie?
    Măştile de protecţie din hârtie nu sunt recomandate de autorităţile din domeniul sănătăţii de la nivel internaţional. Nu se pot fixa corespunzător, iar protecţia lor iniţială poate dispărea în scurt timp de la utilizare. Mai rău, se umezesc la interior şi oferă mediul perfect în care germenii să se dezvolte. Devin un hazard pentru alţii dacă nu sunt aruncate unde trebuie. Excepţie fac situaţiile în care aveţi simptome precum strănuturile sau tusa şi o mască ar putea ajuta răspândirea virusului de către dvs.. înspre alte persoane.

    Acesta nu este un articol scris de un medic. În situaţia în care bănuiţi că aţi fost infectat cu coronavirus, vă sfătuim să vă adresaţi specialiştilor.

    Cetăţenii care doresc informaţii despre situaţiile legate de COVID – 19 pot apela gratuit numărul 0800800358.

    Oamenii sunt rugaţi să apeleze numărul unic de urgenţă 112 doar pentru situaţii de urgenţă, iar pentru solicitarea de informaţii să apeleze linia TELVERDE.

    Programul de funcţionare al liniei verde este zilnic, între orele 08.00 şi 23.00, inclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică.

     

  • De ce trebuie de fapt să stăm acasă pe timpul epidemiei de coronavirus. Contează cu adevărat sau nu?

    Viteza cu care epidemia se răspândeşte poate avea un impact imens pentru consecinţele acesteia. Epidemiologii se tem cel mai mult că sistemul de sănătate ar putea fi depăşit de o explozie a bolilor care necesită spitalizarea a mult mai mulţi oameni decât pot fi trataţi, potrivit discuţiilor din presa internaţională. În plus, dacă viteza de răspândire a virusului scade, şansele de realizare a unui vaccin în timp util este mai mare. 
     
    Un grafic devenit viral în mediul online arată de ce este cu adevărat important să respectăm recomandările autorităţilor de a nu ieşi din casă decât dacă este neapărat necesar. 
     
    „Chiar dacă nu reduci numărul total de cazuri, încetinirea ritmului cu care se răspândeşte epidemia este critic” a scris Carl Bergstrom, biolog la Universitatea din Washington într-o postare pe Twitter referitoare la acest grafic. 
    Acesta a fost creat de organizaţia CDC (Centers for Disease Control and Prevention), principalul institut de sănătate naţională a Statelor Unite şi adaptat de consultantul Drew Harris. Ulterior, acesta a devenit viral în mediul online după ce a fost publicat de The Economist. 
     

  • Ciuperci în parcări şi peşti pe acoperiş

    Marile oraşe ale Europei Occidentale nu doar că iau în serios politicile de decongestionare a traficului şi de reducere a poluării, ci şi se „înverzesc productiv”. În Paris, ca în multe oraşe europene, numărul de maşini este în scădere, ceea ce lasă o mare parte din parcările subterane goale. Printr-un proiect denumit La Caverne, Cycloponics recucereşte aceste teritorii urbane şi le foloseşte pentru cultivarea legumelor ecologice, scrie Euractiv Franţa. Deşi recoltarea a 200 de kilograme de legume organice în fiecare zi pentru a fi livrate în magazinele locale din Paris ar părea o provocare, Jean-Noël Gertz şi Théo Champagnat nu s-au lăsat intimidaţi şi s-au apucat de treabă în 2017. În locul numit Porte de la Chapelle din Paris, cei doi au înfiinţat o fermă urbană de 3.500 de metri pătraţi în subteran, într-o fostă parcare. Însă la Strasbourg unul dintre tineri a avut mai întâi ideea de a folosi instalaţiile subterane. „Există buncăre peste tot. Am început cu o cameră de 150 de metri pătraţi acolo. Dar cei de la Strasbourg au fost un pic reticenţi să renunţe la parcările lor”, a explicat Jean-Noël Gertz, unul dintre fondatorii Cycloponics. Prin urmare, Gertz şi Champagnat au răspuns cererilor de participare la licitaţii de la Paris, ale cărui parcări goale deveniseră ascunzişuri pentru consumatorii şi dealerii de droguri grele. Au trecut mai bine de doi ani de când „organicul a înlocuit iluzia” drogului, iar în acest timp îndrăzneaţa afacere a creat aproximativ cincisprezece locuri de muncă. Acest proiect a fost posibil datorită abilităţilor speciale ale celor doi fondatori. Gerst este de profesie inginer termic, în timp ce partenerul său, Champagnat, este agronom. „Avem nevoie de condiţii de temperatură foarte exacte pentru a controla bolile şi pentru a cultiva legume organice. Deci, în cazul unei parcări, este vorba în principal de inginerie climatică. Trebuie să reproduci toamna tot timpul: multă umiditate, dar şi ventilaţie consolidată”, a explicat Gerst în timp ce arăta o serie de conducte de ventilaţie adăugate la al doilea subsol al „cavernei” unde cresc ciupercile stridie şi miraculoasele shiitake. Pachete mici de paie solubile în apă, sterilizate şi ambalate sunt atârnate de la podea până la tavan, iar ciupercile cresc prin găuri minuscule. Totul este calculat pentru a asigura creşterea lor optimă. Aerul este saturat de umiditate, andivele cresc la întuneric, iar ciupercile sunt răsfăţate cu câteva becuri LED. Parcarea are avantaje certe faţă de grotele calcaroase utilizate de obicei pentru cultivarea ciupercilor deoarece există un control permanent şi precis al condiţiilor de mediu, precum şi o mai bună stabilitate termică. Acesta este motivul pentru care legumele nu cresc în primul, ci în cel de-al doilea subsol al parcării, unde temperatura rămâne stabilă în cazul unui val de căldură sau al unui frig extrem. Agricultura în parcări face, de asemenea, posibilă o rezistenţă mai bună la criza climatică. Paraziţii şi alte insecte, de exemplu, sunt ceva destul de rar în subsol, chiar dacă tuberculii de andive şi paiele cumpărate din afară pot fi şi vectori de boli, cum ar fi sclerotinia, care a distrus o parte din recolta de andive din acest an. Un alt avantaj al legumelor cultivate în oraşe este faptul că nu respiră în acelaşi fel şi nu sunt sensibile la microparticule cum sunt animalele. Cycloponica este, de asemenea, unul dintre puţinele start-up-uri pariziene care au mai degrabă prea mult spaţiu în loc de insuficient. Prin urmare, găzduieşte şi alte structuri în spaţiile sale uriaşe, cum ar fi acvarii de arici de mare prinşi cu mâna în Arctica, precum şi alte proiecte care cresc plante prin metoda hidroponică. De asemenea, tocmai a câştigat proiecte pentru alte două parcări mari din districtul 19 al Parisului. „La Paris, ca în multe capitale europene, oamenii nu mai au maşini, există prea multe parcări, în special în cele mai sărace cartiere. Dar am vizitat şi parcări nefolosite de pe Champs-Elysée. Ar fi posibil să facem ceva în acest sens!” spun antreprenorii. De fapt, afacerea a stârnit deja interesul altor capitale europene, dar, pentru moment, Cycloponics, care în prezent strânge 500.000 de euro pe platforma de investiţii responsabile Lita, îşi propune ca mai degrabă să se extindă spre Bordeaux şi Lyon, tot cu ciuperci ecologice şi andive. „Am face multe alte lucruri, dar reglementările pentru agricultura organică sunt stricte, iar unele ţări interzic acest lucru. Spania, de exemplu, cu siguranţă că nu doreşte ca Olanda să poată cultiva căpşuni”, a explicat  Gertz. Cu excepţia ajutorului de start-up pentru fermierii tineri, ferma nu primeşte niciun ajutor de la politica agricolă comună (PAC), dar aplică noua strategie a UE „de la fermă la furculiţă” cu cea mai mare stricteţe deoarece nu poţi ajunge mai aproape de consumatori decât prin a te aşeza sub ei. Compania livrează produse alimentare bio aprozarelor în fiecare zi, ajutată în special de o flotă de 20 de biciclete de marfă. Această piaţă permite, de asemenea, companiei să beneficieze de preţuri mai mari, datorită în special reţelei Biocoop, care oferă o primă pentru produsele locale. Dar această primă este mai degrabă secretă, întrucât Franţa şi-a văzut numărul culturilor de  andive trecând de la 4.000 la mai puţin de 500 în 20 de ani şi numărul de ferme de ciuperci de la 300 la mai puţin de 30. În Bruxelles, povestea se mută la altitudine. Cea mai mare fermă urbană din Europa, situată pe acoperişurile capitalei UE, creşte peşti şi legume, respectând criteriile stricte ale economiei circulare. Fondatorul companiei BIGH (Building Integrated Greenhouse), Steven Beckers, spune că ferma sa urbană intenţionează să-şi copieze practicile de succes peste graniţă. În Bruxelles se poate mânca biban de mare de când arhitectul belgian Steven Beckers, un pionier al agriculturii urbane, a fondat BIGH în 2015. Cu o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi, cea mai mare fermă urbană din Europa se află în inima Bruxelles-ului, pe acoperişurile Foodmet, o piaţă de alimente cunoscută sub numele de „burta Bruxelles-ului”, care atrage peste 100.000 de oameni în fiecare weekend. „Privind întotdeauna oraşul ca pe o soluţie şi nu ca pe o problemă, am căutat modalităţi de a-l face productiv”, spune Beckers. „În calitate de arhitect, am văzut şi posibilitatea de a înconjura o clădire cu o seră productivă ale cărei plante reglează climatul şi protejează ocupanţii de extreme, purificând în acelaşi timp aerul de dioxidul de carbon cu care este încărcat”, a adăugat el. Pe acoperişurile Foodmet, ferma adoptă un model de economie circulară, asigurându-se că nu se pierde nimic şi că totul este redistribuit. Energia fermei provine în primul rând din energia pierdută de clădirea pe care o înconjoară şi de la panouri solare. „Recuperăm energia termală irosită în camerele reci ale Foodmet folosind o pompă de căldură. Pompele sunt alimentate cu energie electrică din reţeaua clădirii, care este alimentată în mare parte de panouri fotovoltaice. Deci, folosim în principal energie irosită, precum şi energie verde”, a precizat fondatorul. Însă puterea BIGH constă în faptul că creşte peşte în mijlocul oraşului şi foloseşte excrementele produse de animale pentru a hrăni plantele. Bibanul cu dungi, originar din America de Sud, este crescut în iazuri mari, în care biofiltrele tratează resturile pentru a le transforma în nitriţi şi apoi în nitraţi care, la rândul lor, sunt folosiţi ca nutrienţi pentru roşiile, vinetele şi ardeii din seră.„Alegerea bibanului cu dungi se bazează pe faptul că este un peşte de calitate ridicată, al cărui metabolism răspunde bine la condiţiile unei ferme cu sistem închis prin natura sa gregară şi obiceiul de a trăi în râuri şi estuare“, a explicat arhitectul. „Bucătarii îl apreciază pentru carnea sa, care este excelentă, şi pentru prospeţimea sa, transportul şi procesarea durând câteva ore în loc de obişnuitele câteva săptămâni dintre prindere şi punerea în farfurie”, a adăugat el. Deasupra culturilor acvatice se află o seră automată de înaltă tehnologie, unde apa şi lumina sunt distribuite şi controlate fin. Pe mesele glisante mari, mai multe soiuri de plante cresc în căldura din jur, înainte de a fi trimise în magazine sau supermarketuri. Grădina de legume în aer liber este folosită ca teren de pregătire pentru agricultura urbană prin încercarea de a reintegra social şi profesional persoane care, prin intermediul asociaţiei Groot Eiland, au grijă de fructe şi legume, le transportă la restaurantul asociaţiei şi le procesează. Această cultură fără antibiotice, pesticide sau îngrăşăminte chimice va trece în curând frontiera pentru a fi copiată în Franţa şi – de ce nu – în alte părţi ale Europei. „Avem în plan mai multe proiecte în Belgia şi Franţa, oportunităţile sunt numeroase şi dorim să avansăm pas cu pas cu un al doilea proiect în Hauts-de-France, şi cu altele în Paris şi în împrejurimi”, a mai spus Beckers.

  • Când atenţia la detalii devine business

    „Jonglăm între viaţa noastră de familie şi creşterea unei afaceri în care credem cu adevărat. Fiind implicaţi până în cel mai mic detaliu în tot procesul de realizare a decorurilor, aranjamentelor, invitaţiilor şi, în general, a tuturor aspectelor ce au ţinut de organizarea nunţii noastre, am avut ocazia să aflăm şi ce tipuri de accesorii erau la acel moment mai greu de găsit pe piaţă”, povesteşte Ramona Vasile. Doar un mic pas a fost de făcut de la idee până la business, adaugă ea. În următorii doi ani au făcut economii pe care le-au investit ulterior în achiziţia de materie primă, în închirierea, dezvoltarea şi lansarea unui magazin online.
    Încet-încet, au început să producă accesorii pentru caligrafie, ştampile pentru sigiliu din ceară sau sigilii autoadezive. „Nu am calculat niciodată suma fixă investită, însă aceasta depăşeşte cu siguranţă 11.000 de euro în acest moment. O parte din aceşti bani au fost investiţi în achiziţia de echipamente şi utilaje”, spune Marian Vasile. Veniturile celor doi antreprenori au fost de 15.000 de lei (puţin peste 3.000 de euro) în 2019, la o marjă de profit de aproximativ 30%, care nu include însă şi amortizarea echipamentelor achiziţionate. „Principalul obiectiv pe care îl avem pentru 2020 este de a interacţiona şi mai mult cu persoanele care ne sunt clienţi. Ne dorim să organizăm diverse întâlniri cu pasionaţi de caligrafie, de ilustraţie, cu graficieni sau designeri de invitaţii şi materiale promoţionale.” Ramona şi Marian Vasile vor, de asemenea, să participe mai mult la târguri dedicate organizării de evenimente, pentru ca Decor Diafan – numele pe care l-au dat businessului lor – să se dezvolte ca brand. „Produsele sunt fabricate în studioul nostru, 100% handmade (manual – trad.), având însă materie primă provenită şi din import, din ţări precum Franţa, Germania sau Italia.” Pentru că ei au văzut că orice afacere antreprenorială porneşte greu şi are nevoie de susţinere, Ramona şi Marian Vasile vor să susţină, la rândul lor, atelierele de produse handmade care vând produse asemănătoare sau care completează gama de produse Diafan. „Clienţii noştri sunt persoanele pasionate de caligrafie, de desen şi ilustraţie, persoane care vor să-şi personalizeze accesoriile legate de un eveniment special din viaţa lor sau pur şi simplu persoane cu hobby-uri din sfera handmade”, spune Ramona Vasile. O altă categorie o reprezintă firmele cu activităţi de organizare de evenimente, de design al articolelor de papetărie pentru diferite evenimente sau care se ocupă de marketing.
    O colecţie de culori perlate pentru caligrafie sub brandul Diafan costă 99 de lei, iar o ştampilă personalizată cu mesajul dorit de cumpărător porneşte de la 119 lei, în funcţie de formă şi dimensiuni.

  • Adevărul despre „multitasking”. Poate un angajat să facă mai multe lucruri bine în acelaşi timp sau nu?

    „Multitaskingul este, în opinia mea, un mit. Nu poţi cu adevărat să te afli în acelaşi timp în acelaşi loc, oferind de nota 10 livrabilele diferite mereu”, spune tranşant Lavinia Ţânculescu, într-un interviu  Business MAGAZIN. Ea este doctor în psihologie, membru al Asociaţiei de Psihologie Industrială şi Organizaţională, tutore pentru cursul de diagnoză organizaţională, consultant organizaţional, lector universitar şi psihanalist de formare analitică. Din punctul de vedere al specialistului, posibilitatea de a face mai multe lucruri bine simultan este un mit, lucru demonstrat chiar ştiinţific. „Nu este posibil ca creierul uman să genereze mai multe tipuri de acţiuni în acelaşi timp cu acelaşi grad de eficienţă. Poţi să le faci, dar le faci pe toate prost sau mediocru. Din motivul acesta este esenţial să acorzi timpul şi spaţiul necesare fiecărei acţiuni în parte”, subliniază ea.


    În rândul activităţilor Laviniei Ţânculescu se numără şi lucrul cu  angajaţi din organizaţii mari în procese de coaching şi spune că unul dintre lucrurile pe care le-a observat în lucrul cu manageri, cu şefi de echipă, dar şi cu angajaţi care nu au managementul echipei în responsabilitate este că majoritatea oamenilor nu înţeleg ce înseamnă prioritizarea şi nu ştiu cum să îşi organizeze ziua. „Eu am fost contestată de câteva ori că sunt împotrivă – fiind şi cadru universitar – ca studenţii să mănânce în timpul orei; asta nu pentru că ar fi o chestiune de politeţe sau de bun simţ, ci pentru că organismul lor investeşte atenţie în actul digestiei şi nu atenţie la ore, la informaţia schimbată”, subliniază specialistul.
    Prin urmare, nici mâncatul în faţa laptopului, pe care mulţi dintre angajaţii companiilor constrânşi de un volum de muncă din ce în ce mai mare îl adoptă, nu este prielnic angajatului, dar nici organizaţiei în care acesta lucrează. „Dacă vrei să le faci pe amândouă greşit sau într-un mod nepotrivit, poţi să le faci.” Totuşi, Lavinia Ţânculescu, care se autodeclară susţinătoarea  timpului şi spaţiului alocate exclusiv unei sarcini, subliniază: „Garantez că dacă cineva dedică în mod special timp unei sarcini şi nu se mai gândeşte în altă parte, aceeaşi sarcină iese şi mai repede, şi mai bine decât dacă ai fi făcut două-trei-patru-cinci-şase lucruri în acelaşi timp”.
    Specialistul mai aminteşte că în mod istoric, din vremuri preistorice, femeile au fost mai predispuse la a face multitasking: trebuia să aibă în acelaşi timp grijă de copii, de curăţenia în casă, de mâncare, iar bărbaţii aveau un singur scop: să vâneze, să aducă hrana acasă.  „Ei sunt mai degrabă unitasking şi istoric vorbind.” Chiar dacă s-au mai schimbat lucrurile şi tehnologia ajută, subliniază ea, „creierul uman nu s-a schimbat prea mult de la omul cavernelor până la omul acesta contemporan, se diferenţiază cu până la 1% din perspectivă genetică”.
    Şi totuşi, ce să facem ca să ne concentrăm 100% pe ceea ce facem?
    „În primul rând trebuie să ai o conştiinţă a prezentului, a acestui a fi acolo, concept despre care se vorbeşte acum sub denumirea de mindfulness: a fi aici cu minimum de efort.” Iar când colegii de open space ne întrerup din sarcinile pe care ne concentrăm în acele momente, un refuz politicos este ideal într-o astfel de situaţie: „Îi poţi spune unui coleg: Nu pot, vin în 5 minute – fiecare înţelege că un alt coleg poate fi ocupat; pe de altă parte, evident că şi abuzul de o astfel de scuză nu este cel mai potrivit lucru”. Ea le sugerează angajaţilor să îşi planifice ziua de lucru într-un mod realist. „Ce spun întotdeauna, mai ales angajaţilor cu care derulez programe de coaching, este să îşi planifice maximum 5 ore şi jumătate de muncă – 6 ore în agenda zilnică, nu 8 ore.” Ea citează un studiu realizat la nivel mondial din care ar reieşi că angajaţii lucrează efectiv, în medie, 2 ore şi 15 minute: „Nu este bine pentru angajator, dar acesta este şi un rezultat al faptului că angajaţii sunt obosiţi, nu se pot concentra – când spun efectiv, nu mă refer la momentele de reîntoarcere la sarcina respectivă, ci la munca efectivă – dincolo de faptul că s-ar putea ca în anumite geografii să se lucreze mai puţin”. 
    Sfatul principal legat de organizarea timpului este o programare realistă a agendei zilnice: „Dacă vrei să fii eficient cu adevărat, fă-ţi programul astfel încât să nu ai mai mult de două sarcini majore pe zi, două proiecte importante la care lucrezi – să nu îţi faci planificarea de la oră la oră, să îţi laşi anumite intervale de timp libere pentru că nu se ştie niciodată ce poate interveni – inclusiv faptul că s-ar putea să ai un blocaj, să nu poţi să te concentrezi”. Astfel, specialistul sugerează o organizare a întâlnirilor cu cel puţin 15-20 minute pauză între ele, astfel încât să poţi măcar să respiri. „Câteodată şi ieşirea din cadru, schimbarea perspectivei ajută; atenţia unui adult se defocalizează după 40 de minute, ceea ce înseamnă că ar trebui să te ridici, să faci câţiva paşi, să te întorci ca să fii eficientă pentru următoarea sarcină.”
    De cele mai multe ori, subliniază Ţânculescu, pauza de cafea, pauza de ţigară, pauza în general este de dorit: „Când spun pauză, mă refer la uz, nu la abuz, pentru că sunt mulţi angajatori care se plâng de faptul că există angajaţi care mai mult stau pe afară decât sunt la birou”.
    Tânculescu oferă şi exemplul unei cunoştinţe care lucra într-o mare companie de consultanţă şi audit, în care în sezonul ocupat angajaţii lucrau foarte mult şi erau deseori obosiţi, dar care nu renunţau niciodată la pauza de prânz: „În mod absolut ritualic aş putea spune şi demn de urmat, se ridica la ora 12 de la birou şi se întorcea la ora 13. Îşi ţinea întotdeauna pauza de masă. Era una dintre cele mai eficiente angajate, nu avea timpi morţi, dar avea această decenţă în raportarea la sarcini. Este esenţial să te raportezi în mod productiv la sarcini, dar eşti absolut inconştient să te raportezi în mod abuziv la sarcini”.
    Oamenii care au un grad ridicat de conştiinţă de sine şi care iau pauze sau pleacă de la birou atunci când nu se simt bine sunt oamenii bine conectaţi cu propriul corp şi poate şi cei mai eficienţi. Pe de altă parte, există însă şi acele persoane care şi abuzează de aceste opţiuni, precum şi de anumite beneficii pe care un angajator le pune la dispoziţie. „Există într-adevăr şi angajaţi toxici care fac abuz de o serie de beneficii puse în sprijinul lor – multe companii le pun la dispoziţia angajaţilor tot felul de jocuri – sau spaţii de recreere – pentru recreere de câteva minute, nu de ore în şir.” Acestea însă pot genera efectul opus, o recreere de câteva ore într-un spaţiu de relaxare dintr-un birou modern va îngreuna munca angajatului: „Dacă te recreezi în felul acesta timp de o oră, două, trei, nu vei mai reuşi să intrii sau vei reintra foarte greu în starea de om al muncii”.
    Din acest motiv, ea spune că are o abordare considerată poate neconvenţională de unii specialişti din domeniul resurselor umane referitoare la toate mijloacele de relaxare noi puse la dispoziţia angajaţilor de către angajatori: „Întrebam: ce caută hamacele la voi în birou? Hamacul te conduce înspre o stare de plăcere totală a copilului mic care este ţinut în braţe. Cui i-ar mai fi uşor să se ridice de acolo? Nu ţi-e uşor, te ridici, eşti mai degrabă obosit fiindcă îţi ieşi din ritm. Aceasta consumă energie foarte mare”.
    Consideră că este puţin probabil ca un astfel de angajat să fie în continuare productiv, conştient: „Noi vrem angajaţi conştienţi, care îşi gestionează propria muncă. Putem să folosim metafora balerinei halterofile: ori e balerină, ori e o persoană care ridică haltere”.
    Pe de altă parte, angajatorii consideră că ar avea angajaţi mai relaxaţi dacă le-ar delimita mai bine atribuţiile: „Un angajat ar fi mai liniştit, mai calm, dacă ar avea sarcini clare de muncă – momente de feedback mai dese, interacţiuni constructive şi punctuale, nu şedinţe interminabile, de 3-4 ore, de câte 15 participanţi, unde nimeni nu mai ştie cine participă şi toată lumea are în faţă un laptop şi fenomenul acesta al inerţiei se întâmplă de faţă cu toţi participanţii”. Chiar dacă  noi avem sentimentul că suntem productivi fiindcă stăm în şedinţe de dimineaţa până seara, de fapt nu este aşa. „A abuza de un anumit tip de interacţiune, cum ar fi şedinţa, te face să fii neproductiv”.
    De asemenea, consideră că pentru a avea angajaţi mai liniştiţi angajatorii trebuie să le ofere posibilitatea să îşi modeleze sarcinile postului de muncă, să nu aibă acelaşi tip de sarcină – acesta fiind de altfel unul dintre motivele prin care se poate ajunge la burnout. „Burnoutul are trei dimensiuni: epuizare psihică, cinism, ineficienţă profesională, nu mai este vorba doar despre un anumit nivel de stres – toate acestea conduc la manageri care nu îşi mai pregătesc angajaţii, colegi care sunt răi unii cu alţii. Pentru că în situaţia asta suntem – şi mulţi dintre ei nici nu realizează că trebuie să spună stop sau să ceară un ajutor .”
    Ce să facă angajaţii pentru o viaţă mai bună la birou? Lavinia Ţânculescu răspunde cât se poate de direct: „Să se adapteze sau să plece. A te adapta înseamnă foarte mult înseamnă să fii capabil să îţi creezi sau să aderi la o serie de mecanisme de gestiune a factorilor stresori din jur”, concluzionează ea.

    Lavinia Ţânculescu este doctor în psihologie, membru al Asociaţiei de Psihologie Industrială şi Organizaţională, tutore pentru cursul de diagnoză organizaţională, consultant organizaţional, lector universitar şi psihanalist de formare analitică.

  • Încă o decizie radicală luată în Italia, la scurt timp după anunţul carantinei în toată ţara

    Un specialist în finanţe din Italia a anunţat astăzi că toate plăţile pentru creditele ipotecare vor fi suspendate în ţară la scurt timp după ce guvernul a luat măsura extremă de a pune toată ţara în carantină în lupta cu coronavirusul.
    Laura Castelli, ministrul adjunct al economiei, a făcut anunţul la o staţie de radio din ţară, potrivit Reuters.

    Anunţul vine la scurt timp după ce prim-ministrul italian, Giuseppe Conte, a anunţat că se impune carantină pentru toti cei 60 de milioane de locuitori ai Italiei, dupa ce a anuntat initial masuri pentru nordul tarii. El a spus ca miza principala este acum sanatatea. 

    Peste 9000 de persoane au fost infectate in Italia cu noul coronavirus si peste 450 de oameni au murit din cauza acestuia. 

    Italia este astfel cea mai afectată ţară din Europa de noul coronavirus, iar aceste cifre au determinat guvernul Italiei sa ia masuri drastice.

     

  • Ce vrei să faci mai departe? Să am afacerea mea! Şi de ce ai nevoie? De bani! Şi de o idee!

    Nu este prima dată când aud acest concept: vreau să am afacerea mea şi caut o idee.
    Ce mă frapează este însă ordinea din propoziţie, unde a avea o idee este pe ultimul loc.
    În business, ideea şi determinarea celui care vrea să o pună în practică reprezintă motorul.
    Fără o idee, n-ai cum să strângi bani, iar dacă ai bani şi nu ai o idee, fie ţii banii la bancă, fie cumperi un apartament ca să-l dai apoi în chirie.
    Dar de ce nu ai găsit o idee până acum? Răspunsul noii generaţii: „Nu am stat efectiv să mă gândesc la asta, am avut şcoală, examene şi acum muncă (interlocutorul are un job). Dacă aş sta să mă gândesc, sigur aş avea/găsi o idee”.
    Nu aş putea spune că piaţa din România debordează de idei de business, dar progresele făcute în ultimul deceniu, mai ales după criză, sunt extraordinare, în special într-o ţară care nu încurajează antreprenorii, cel puţin pe cei mici şi mijlocii, unde succesul în afaceri este invidiat (şi eu aş fi reuşit să fac bani dacă aveam relaţii, dacă eram securist, dacă lucram în comerţul exterior – perioada anilor ’90 fiind extrem de prezentă în mintea tuturor!), iar eşecul este evidenţiat, constituind un stigmat.
    Cele mai bune idei de business vin dintr-o necesitate, dintr-o frustrare proprie, dintr-o întâmplare. Gândiţi-vă la Revolut, un serviciu la care au aderat 1 milion de români într-un timp record. Nikolai Storonsky şi Vlad Yatsenko erau total frustraţi de faptul că la plăţile externe, când plăteau produse sau servicii într-o altă monedă, cursurile valutare folosite de bănci erau mult mai mari decât cursurile valutare curente, diferenţele ajungând şi la 2-3%, ceea ce este enorm. Aşa că au creat Revolut, pentru a oferi clienţilor un serviciu de plată mai rapid, mai comod, mai ieftin, prin care cursurile valutare sunt la nivelul pieţei atunci când faci plăţi externe. Revolut a câştigat teren pentru că este un serviciu în favoarea clienţilor, în timp ce băncile oferă un serviciu mai degrabă în favoarea lor decât în favoarea clienţilor.
    Uber a apărut şi este folosit pentru că este mai ieftin decât un taxi obişnuit, mai curat şi mai rapid decât clasicele taxiuri, încremenite în timp.
    Toată lumea are idei de business, chiar eu i-am prezentat interlocutorului o idee de reducere a traficului din Bucureşti, dar în final câştigă doar cei care reuşesc să implementeze ideile respective. Execuţia este baza businessului, spun toţi antreprenorii.
    Businessul din România este extrem de polarizat, primele 1.000 de companii, ca cifră de afaceri, din totalul de 660.000 controlează 40% din piaţă. Multe pieţe sunt acaparate şi prea puţin sunt cei care cred că ar mai fi loc şi de alţi jucători. Dacă ar fi aşa, nici Uber şi nici Revolut nu ar fi apărut.
    Mihaela Ioniţă, directorul de HR al Coca-Cola HBC România, compania care îmbuteliază cunoscutul produs american, spune că în viitor nu se va mai lucra pe un contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, pentru opt ore pe zi.
    În aceste condiţii, când procesele de muncă vor fi din ce în ce mai digitalizate, automatizate, iar inteligenţa artificială va câştiga teren, se va elibera o forţă de muncă care, pentru a supravieţui, va trebui să găsească idei de business, să ofere produse şi servicii fie mai bune decât cele curente, fie altele, total diferite.
    Până una-alta, dacă aveţi idei de business pentru interlocutorul meu, pe care doriţi să le vindeţi sau să le închiriaţi, cred că ar vrea să vă asculte! Că de muncit, poate să muncească!

  • Ce fac milenialii care sunt jenaţi de averea moştenită. Au şocat pe toată lumea

    Diverşi tineri din generaţia milenialilor se simt jenaţi de averea lor şi nu ştiu cum s-o ascundă de ceilalţi. Fie că se tem că nu a fost obţinută pe de-a-ntregul legal, fie că existenţa ei perpetuează inegalitatea socială ori mijloacele de-a o obţine contribuie la poluarea mediului, aceştia caută modalităţi de a se despărţi de banii prea mulţi pe care îi au. O soluţie pentru ei, scrie Washington Post, vine de la o organizaţie denumită Resource Generation, care-i învaţă pe milenialii bogaţi cum să se împace cu faptul că fac parte dintr-o clasă privilegiată şi să-şi doneze o mare parte a banilor. Resource Generation funcţionează în Statele Unite, unde are mai multe filiale, la care sunt înscrişi diverşi tineri bogaţi. Aceştia plătesc organizaţiei o cotizaţie stabilită în funcţie de averea lor, dar nu mai mare decât 10% din suma pe care doresc s-o doneze, pentru ca să poată dona bani şi în altă parte. Membrii sunt sfătuiţi să lucreze cu organizaţiile care reprezintă diverse comunităţi şi conducătorii acestora, care ştiu mai bine de ce este nevoie în locul respectiv, şi să nu dicteze cum vor fi folosiţi banii pe principiul că bogaţii ştiu cel mai bine cum să rezolve problemele societăţii, astfel putând să ajute la reducerea inegalităţii de venituri, la creşterea accesului la educaţie ori la introducerea unui salariu minim din care se poate trăi. 

  • Preot din Năvodari, filmat când butona telefonul în timpul SPOVEDANIEI! VIDEO

    Andrei Salomia, căci despre el este vorba, este un personaj care a născut o serie de controverse, după ce a decis să îmbine cele sfinte cu afacerile. Mai exact, atunci când nu slujeşte în Casa Domnului, Andrei Salomia ridică blocuri şi construieşte vile.

    Contactat de ziarul Replica pentru a oferi un punct de vedere în legătură cu filmarea în care preotul stă pe telefon în timpul spovedaniei, Andrei Salomia ne-a precizat: “Nu stau pe telefon in timpul spovedaniei, poate era ceva urgent. Sunt lucruri mult mai importante de care ar trebui să vă ocupaţi, care se întâmplă la noi în ţară”.

    La îndemnul preotului, am decis să ne aplecăm privirea către lucruri mult mai importante decât o taină sfântă luată în derâdere. De-a lungul timpului, Andrei Salomia a iscat o serie de controverse. Parohul Bisericii “Bunavestire” şi-a depozitat în lăcaşul de cult pe care-l administrează, piesele de mobilier ce urmau să ajungă pe terasa deţinută de fiul acestuia, în staţiunea Mamaia, scrie