BusinessMagazin

Tag: strategii

  • Reteaua Georgescu

    Dintr-un anumit punct de vedere, Radu Georgescu poate fi comparat cu Ion Tiriac. Au aceeasi strategie de a se alia cu parteneri de afaceri puternici, foarte cunoscuti. Si amandoi folosesc apoi in avantajul companiilor lor numele acestor parteneri. Majoritatea articolelor din presa, vorbind despre Radu Georgescu sau despre vreuna dintre cele patru companii aflate sub brandul umbrela Gecad – Gecad Technologies (cea care a lansat brandul Axigen), ePayment, Gecad Net si Gecad Software – mentioneaza si acum prima si probabil cea mai mare tranzactie in domeniul IT de pana acum a antreprenorului, faptul arhicunoscut ca Microsoft a cumparat tehnologia antivirus RAV produsa de Georgescu. Faptul mai putin stiut e ca intelegerea cu Microsoft a prevazut ca de fiecare data cand Microsoft vorbeste public despre tehnologia de securitate, timp de trei ani, sa mentioneze numele producatorului initial, Gecad. A fost concesia facuta de gigantul american in negocieri. „Nu era putin lucru sa vorbeasca Bill Gates de tine din doua in doua saptamani“, spune Georgescu.

    S-ar putea spune ca Georgescu a mai facut o potrivire perfecta, acum, cand Bill Gates nu mai vorbeste despre Gecad. Ati auzit de Axigen? E un software pentru gestionarea comunicatiilor prin e-mail la nivel de server, adresat in special furnizorilor de servicii de acces la internet (ISP). Cisco Systems e cel mai mare furnizor de echipamente pentru acesti ISP, de la cabluri de fibra optica la echipamente mult mai complexe si chiar software. Si, de putina vreme, unul dintre actionarii indirecti in Axigen, tranzactie anuntata saptamana trecuta. Radu Georgescu tine sa precizeze foarte exact ca investitia este in Axigen si nu in Gecad, un brand mult mai cunoscut.

    Datele partii publice a tranzactiei sunt urmatoarele: un consortiu de investitori din care fac parte fondurile de investitii Global Finance si 3TS – Cisco Growth Fund III au cumparat 11,76% din actiunile Axigen cu 2 milioane de euro. Partea inca in umbra a tranzactiei – probabil asa va si ramane – este reprezentata de identitatea celorlalti participanti in acest consortiu. In total e vorba de sapte nume, doua cele deja pomenite, ale fondurilor de investitii, si cinci ale unor persoane fizice. Georgescu spune doar ca „sunt persoane din businessul global si nu doresc sa se stie“. Cei sapte au fost alesi dintr-un numar total de 20 de pretendenti, selectati intr-o prima etapa de Radu Georgescu si Ted Cominos, unul dintre vechii partenerii ai lui Georgescu, fost director al cabinetului de avocatura Linklaters si implicat la vremea respectiva in negocierile cu Microsoft, acum devenit reprezentant al consortiului de investitori in board-ul Axigen.

    Povestea atragerii investitorilor a inceput acum mai bine de sase luni. Georgescu si Cominos, acesta din urma bun cunoscator al mecanismelor de venture capital, fiind el insusi partener in cadrul fondului de investitii Ethemba Capital LLP. A rezultat o lista cu douazeci de nume, pe care fie Georgescu, fie Cominos trebuia sa le contacteze si sa le atraga in discutii. Obiectivul financiar a fost unul fix, 2 milioane de euro, la fel ca si pachetul de actiuni scos la vanzare, ceea ce punea aprecierea proprie asupra valorii de piata a companiei la 15 milioane de euro.

    Ulterior, dupa trierea celor sapte, fiecare dintre ei a fost liber sa faca o oferta in limita celor 2 milioane de euro. Patru dintre ofertanti au fost dispusi sa dea chiar suma maxima, spune Georgescu, iar oferta a fost suprasubscrisa de 8 ori. Adica suma ofertelor a fost de 16 milioane de euro.

    Dar banii nu au fost primul obiectiv al lui Georgescu. O spune chiar el: „Nu am avut vreodata vreo problema si nici nu am in continuare de a-mi autofinanta si mai departe companiile“. Pe langa software, Georgescu a investit in timp si in domeniul imobiliar, avand acum un portofoliu estimat de unii dintre apropiati la 30-40 de milioane de euro si investeste in titluri de la bursa din Bucuresti si la cele straine. Una din experientele profitabile de pe bursa a fost achizitia de actiuni Google in momentul cand pretul lor era de nici 200 $, pentru a le vinde in momentul cand cotatiile au ajuns la 400 $. Daca le-ar fi pastrat, ar fi putut vinde astazi la peste 700 $.

    Procentele detinute de investitori „au fost impartite inegal, dupa regula – cum sa spun fara sa sune urat? – a liberului arbitru“, spune Georgescu, sugerand ca el a fost cel care a impus procentele. Fiecare dintre actionari a fost deci ales avand ca principal criteriu potentialul de crestere a numarului de clienti pe care sa-l poata aduce. „Alternativa era sa o luam noi, mestesugareste, cum am facut si cu RAV. In 10 ani de zile am ajuns unde am ajuns. Dar acum stim ca exista niste scurtaturi, ne uitam spre niste deal-uri mari pe care le-ar putea aduce investitorii nostri.“

    De partea cealalta, a cumparatorilor, Axigen este o afacere buna. Tehnologia din spatele produsului este considerata de multi ca inovatoare. Si chiar daca anul acesta cifra de afaceri a Axigen nu va depasi 300.000 de euro – foarte putin, daca ne raportam la evaluarea de 17 milioane asupra companiei, data de vanzarea procentelor -, este bine pozitionata in piata acestor produse. Conform companiei de analiza a pietei Radicati din Statele Unite, Axigen are o cota de piata pe segmentul serverelor de e-mail la nivel global de 0,52%. Cinci milioane de casute de e-mail folosesc astazi Axigen. Si, un amanunt deloc de neglijat, aceasta prima runda de investitii in start-up-ul Axigen le ofera actionarilor prioritate la viitoarele runde de investitii.

    „Cisco are un exercitiu financiar sanatos, are exces de cash, a avut decizii investitionale bune in trecut, e normal sa cauti o metoda cat mai buna de a investi, iar un fond cu experienta ca 3TS poate face aceste investitii mai bine“, spune Bogdan Constantinescu, country manager al Cisco Systems pentru Romania si Republica Moldova. Constantinescu se ocupa de activitatea companiei de telecomunicatii in aceste doua tari, dar nu si de investitiile Cisco. Facand o paranteza, Cisco este cunoscuta in industria telecom prin faptul ca s-a extins prin achizitii si apoi prin faptul ca scenariul preluarilor este relativ asemanator; in multe dintre companiile achizitionate, Cisco este deja actionar minoritar. Georgescu spune insa ca exclude cedarea controlului catre alta companie si urmareste mai degraba o listare la bursa. „Daca nu credeam ca aceste companii din grupul Gecad pot ajunge in cativa ani la o valoare de 200, chiar 500 de milioane de euro, nu ma apucam de treaba. Am vazut numere suficient de mari, nu ma amuza sa mai construiesc o firma de niste sute de mii, niste milioane“, spune Georgescu.

    Faptul ca marile corporatii din domeniul tehnologiei incep sa aloce fonduri pentru investitii incepe sa fie un curent, remarcat si de seful Cisco din Romania. „Cred ca pentru marile companii, un fond de investitii devine deja o tendinta si in acelasi timp o necesitate“, spune Bogdan Constantinescu.

    De altfel, Cisco nu e prima companie IT care actioneaza ca un fond de investitii si care activeaza in Romania. Primul exemplu este Intel Capital, ramura a producatorului american de procesoare Intel, care este de mai mult de doi ani in actionariatul companiei romanesti de software Siveco.

    Dezvoltarea unui brat de venture capital pentru o companie ca Intel are sens din mai multe motive. In primul rand cel strategic, acela de a dezvolta piata pe care activeaza. „Intel este puternic implicat in domeniul educatiei si acesta a fost unul dintre motivele principale cand am ales sa investim in Siveco. Atunci cand internetul era la inceputuri si voiam sa dezvoltam mai mult piata de PC-uri, am ales Centrum.cz, astazi al doilea portal din Cehia“, explica Dan Lupu, senior manager in cadrul Intel Capital si sef al biroului din Romania. „Cu toate acestea, ne uitam in acelasi timp cu atentie la partea financiara a investitiei. Doar in cazuri extreme am investi fara sa aiba sens din punct de vedere financiar.“

    Un fond de investitii de 10-20 de milioane de euro este si unul dintre planurile lui Radu Georgescu, insa pentru un viitor mai indepartat. Flerul in alegerea partenerilor i-ar folosi si in acest caz.

    O umbrela pentru branduri

  • Numaratoare de cafenele

    Saptamana trecuta, Tudor Dragomir Niculescu, fondatorul si actionarul majoritar al lantului de cafenele Turabo, a mers la Carrefour si si-a cumparat o harta mare a Romaniei. Si-a mai cumparat si un set de magneti colorati, cu care a marcat pe harta cafenelele pe care le are acum si orasele unde urmeaza sa deschida noi cafenele. Sunt marcate acum aproape toate orasele mari ale Romaniei: cu magneti rosii cele 13 cafenele pe care le are acum, cu albastri cele 13 care sunt in plan pe termen mediu (un an) si cu galben cele doua francize pe care Niculescu le-a dat in Bucuresti pana acum.

    Harta si magnetii au devenit necesare dupa achizitia pe care a semnat-o saptamana trecuta, privind un lant de noua cafenele din cadrul hipermarketurilor Real. De fapt, cei trei tineri din Timisoara care i-au vandut lui Niculescu lantul Dark Cafe pentru numai 500.000 de euro aveau o intelegere cu cei de la Real pentru a deschide cate o cafenea in fiecare hipermarket. Cum Real a ajuns acum la noua magazine in toata tara si urmeaza sa mai inaugureze trei pana la sfarsitul acestui an (in Bucuresti, in Deva si in Galati), magnetii verzi de pe harta lui Niculescu sunt in numar de 12. Magneti verzi mai sunt in punga de langa harta, deoarece Real va mai anunta deschideri, iar Niculescu intentioneaza sa mearga cu ei mai departe.

    Pana ce va anunta lantul german de hipermarketuri urmatoarele destinatii, Tudor Niculescu se grabeste cu rebrandingul celor noua pe care le-a cumparat: „Rebrandingul din Dark Cafe in Turabo Cafe va dubla practic investitia pe care am facut-o la achizitie“. De ce au fost cele noua cafenele atat de ieftine? „Nu au fost atat de ieftine de la inceput“, spune Niculescu, precizand ca discutiile cu cei de la Dark Cafe au durat patru luni. „Pana la urma le-au vandut deoarece nu aveau un rulaj foarte bun si probabil nu mai aveau forta sa se extinda“, spune Niculescu. Cele noua cafenele au in acest an o cifra de afaceri de 600.000 euro, iar Niculescu spune ca dupa aducerea lor la standard Turabo, precum si o data cu deschiderea urmatoarelor trei cafenele, cifra de afaceri din cafenelele situate in hipermarketurile Real va ajunge la 2 milioane de euro anul viitor.

    Niculescu spune ca mai urmeaza si alte achizitii, fiind in discutii cu patru operatori mici, care au sase cafenele. „Sunt aproape sigur ca doua dintre aceste discutii se vor finaliza anul acesta, iar celelalte la inceputul anului viitor“, spune Niculescu, care are 500.000 de euro pentru aceste achizitii.

    Pe langa achizitii, care ii asigura o crestere „in salturi“, care ar fi dificil de realizat altfel, Niculescu isi continua proiectele de cafenele stradale. Doua vor mai fi deschise pana la sfarsitul anului in Bucuresti, iar o a treia va fi inaugurata in aceasta saptamana in cel mai ravnit loc pentru proprietarii de cafenele din Bucuresti, Piata Dorobanti. „Era o zona din care nu puteam sa lipsesc, dar am asteptat un moment prielnic“, spune Niculescu. Momentul a sosit o data cu un telefon de la proprietarul spatiului unde functiona din 2000 cafeneaua Nova Brasilia, care s-a retras de pe piata. „Proprietarul a decis sa se retraga, deoarece chiria foarte mare din zona nu justifica de multe ori prezenta unei cafenele; dar eu imi pot permite sa tai din bugetul de marketing pentru a fi prezent acolo“, explica Niculescu. Prima cheltuiala cu spatiul din Dorobanti a fost investitia initala pentru renovarea spatiului, care a ajuns la 250.000 euro: „Este cea mai mare investitie pe care am facut-o intr-o cafenea, cu 50% mai mare decat intr-o cafenea Turabo“.

    In continuare in cautare de spatii stradale, Niculescu nu este tentat de deschiderea mall-uri sau cladiri de birouri. Exista si exceptii – Iulius Mall, la Iasi si la Timisoara: „Ma inteleg foarte bine cu cei de la Iulius Mall si voi pastra colaborarea cu ei“. A doua incercare cu mall-uri a fost nefericita, la City Mall (in sudul Capitalei), unde Niculescu a inchis dupa doua luni.

    Singura exceptie referitoare la cafenelele in cladirile de birouri o va face la anul, cu o cafenea la parterul cladirii de birouri pe care o va construi el, cu o investitie de 5 mil. euro (echivalentul cifrei de afaceri pe 2006 a tuturor cafenelelor Turabo laolalta cu activitatea de organizare de evenimente, derulata de Niculescu prin complexul Turabo Grand Ballroom). „Va fi o combinatie de cafenea pentru cladire de birouri, dar va avea si iesire stradala, pentru ca eu pana acum nu am vazut decat prea putine cafenele care sa mearga in cladirile de birouri“, spune fondatorul Turabo.
    Faptul ca va duce Turabo – un brand premium – intr-un hipermarket nu il face pe Niculescu sa se teama: „Eu vad Real pe aceeasi treapta cu Carrefour si cred ca, dimpotriva, voi castiga clienti noi“. Oricum, din 2008 se pregateste sa duca brandul Turabo in cartierele bucurestene. „Drumul Taberei sau Tineretului mi se par locuri unde voi putea gasi suficienti clienti pentru a sustine o investitie Turabo“.