BusinessMagazin

Tag: sticla

  • La ce preţ şi când vor fi disponibile iPhone 8 şi iPhone 8 Plus la Vodafone

    iPhone 8 şi iPhone 8 Plus sunt noua generaţie de iPhone şi dispun de un design nou, cu sticlă şi aluminiu, disponibil în trei versiuni – space grey, silver şi new gold – realizat cu cea mai rezistentă sticlă integrată vreodată într-un smartphone, ecrane Retina HD, chipset A11 Bionic, fiind proiectate pentru experienţe augmentate. Cea mai populară cameră din lume devine şi mai performantă, iar încărcarea wireless reprezintă o nouă capabilitate puternică pentru iPhone. iPhone 8 Plus dispune de camere duale de 12MP şi beneficiază de modul portret cu funcţia de Portrait Lighting, care oferă terminalului efecte de iluminare de studio, iar utilizatorilor, posibilitatea de a surprinde portrete uimitoare cu un efect de profunzime redus în cinci stiluri diferite de iluminare.

    iPhone 8 este disponibil utilizatorilor Vodafone România la un preţ începând de la 299 Euro pentru versiunea de 64 de GB, iar iPhone 8 Plus la un preţ începând de la 399 Euro pentru versiunea de 64 de GB împreună cu un pachet Super Red în valoare de 45 Euro pe lună. 

  • Mica Elveţie a Banatului. „Este foarte frumos, e un loc ideal pentru a te relaxa, are nişte peisaje idilice”

    „Este foarte frumos, e un loc ideal pentru a te relaxa, are nişte peisaje idilice. Stelele se văd foarte bine, e frumos seara să te întinzi pe pătură şi să iei o sticlă de suc sau de vin, meditezi un pic, e foarte relaxant. Recomand!”, spune un turist pentru digi24.ro

    Oamenii locului sunt la fel de încântători ca peisajele de la Poiana Mărului. Aici găsim 11 pensiuni, conform unui site de turism.

    O cameră nu costă mai mult de 150 de lei, iar turiştii au la dispoziţie piscine, terenuri de sport şi, bineînţeles, mâncare tradiţională. Pentru un prânz gazdele cer între 30 şi 50 de lei.

    Dragoş Curelea, proprietarul unei pensiuni: „Clientul nostru, stăpânul nostru, dar în acelaş timp şi prieten. Şi nu e o zicală, foarte mulţi turişti care au venit aici am rămas prieteni şi au revenit sau doar am rămas prieteni cu ei.”

     

  • Opulenţa celui mai bogat cuplu din UK: o casă de sticlă de 20 mil. lire sterline, petreceri de 2,5 mil. lire sterline şi taxe de şcolarizare de 240.000 de lire sterline pe an

    Kirsy Bertralli spune că viaţa ei este “uluitoare” şi dacă luăm în considerare pozele pe care le postează în social media – cu familia, prieteni, petreceri sau vacanţe – nu o poate contrazice nimeni. Jumătatea feminină a cuplului britanic a primit titlul Miss UK în 1988, dar nu s-a născut în sărăcie. Familia sa deţine o proprietate importantă din Marea Britanie şi a crescut într-o locuinţă frumpasă, înconjurată de imagini impresionante, câini şi cai.

    Împreună cu soţul său Ernesto deţine o avere estimată la 11,5 miliarde de lire sterline, cei doi fiind cu mult mai înstăriţi decât Regina Marii Britanii, care nu deţine „decât” o avere estimată la 330 de milioane de lire sterline. Averea lor se bazează pe câştigurile din afacerea dezvoltată de familia lui Ernesto, în domeniul biotehnologiei şi al farmaceuticelor.

    Dar cum se poate cheltui măcar o fracţie din averea fabuloasă deţinută de cuplul britanic?

    Cuplul are trei copii şi cu toţii şi-au petrecut o perioadă importantă din iarna în casa de vacanţă pe care o au într-o staţiune din Elveţia; acolo au un lac, un garaj subteran dar şi un heliport. Sunt vecini cu Bernie Ecclestone.

    În această locuinţă, au două bucătării – una pentru chef-ul care se ocupă de cele mai multe mese şi alta pentru Kirsty, care găteşte de trei ori pe săptămână; ea găteşte, de pildă, prânzul de duminică, dar lasă spălatul vaselor în grija altora.
    Familia are o altă locuinţă de vacanţă, pentru perioada verii, pe malul lacului Geneva. Reşedinţa de la Londra, în valoare de 10 milioane de lire sterline are propria sală de gimnastică şi o sală de cinema.

    Yacht-ul deţinut de cei doi Bertralli este cea mai mare ambarcaţiune de agrement construită vreodată în Marea Britanie şi este acum cel mai important spaţiu pentru organizarea de petreceri a familiei. Îşi petrec câteva luni pe an pe acest vas, care are un echipaj de 30 de persoane. Excursii recente includ destinaţii ca Alaska, Indonezia şi Caraibe.

    Iar petrecerea organizată când Kristy a împlinit 40 de ani a costat nu mai puţin de 2,5 milioane de lire sterline. Înainte de a se căsători, ea s-a consacrat în lumea muzicală, fiind cea care a produs, între altele, Black Coffe, cel mai important hit al formaţiei britanice All Saints. A luat o pauză de la cariera muzicală în momentul în care a devenit mamă, dar şi-a reluat preocupările legate de domeniu; în prezent, de pildă, înregistreză la Londra un nou album.

  • Opulenţa celui mai bogat cuplu din UK: o casă de sticlă de 20 mil. lire sterline, petreceri de 2,5 mil. lire sterline şi taxe de şcolarizare de 240.000 de lire sterline pe an

    Kirsy Bertralli spune că viaţa ei este “uluitoare” şi dacă luăm în considerare pozele pe care le postează în social media – cu familia, prieteni, petreceri sau vacanţe – nu o poate contrazice nimeni. Jumătatea feminină a cuplului britanic a primit titlul Miss UK în 1988, dar nu s-a născut în sărăcie. Familia sa deţine o proprietate importantă din Marea Britanie şi a crescut într-o locuinţă frumpasă, înconjurată de imagini impresionante, câini şi cai.

    Împreună cu soţul său Ernesto deţine o avere estimată la 11,5 miliarde de lire sterline, cei doi fiind cu mult mai înstăriţi decât Regina Marii Britanii, care nu deţine „decât” o avere estimată la 330 de milioane de lire sterline. Averea lor se bazează pe câştigurile din afacerea dezvoltată de familia lui Ernesto, în domeniul biotehnologiei şi al farmaceuticelor.

    Dar cum se poate cheltui măcar o fracţie din averea fabuloasă deţinută de cuplul britanic?

    Cuplul are trei copii şi cu toţii şi-au petrecut o perioadă importantă din iarna în casa de vacanţă pe care o au într-o staţiune din Elveţia; acolo au un lac, un garaj subteran dar şi un heliport. Sunt vecini cu Bernie Ecclestone.

    În această locuinţă, au două bucătării – una pentru chef-ul care se ocupă de cele mai multe mese şi alta pentru Kirsty, care găteşte de trei ori pe săptămână; ea găteşte, de pildă, prânzul de duminică, dar lasă spălatul vaselor în grija altora.
    Familia are o altă locuinţă de vacanţă, pentru perioada verii, pe malul lacului Geneva. Reşedinţa de la Londra, în valoare de 10 milioane de lire sterline are propria sală de gimnastică şi o sală de cinema.

    Yacht-ul deţinut de cei doi Bertralli este cea mai mare ambarcaţiune de agrement construită vreodată în Marea Britanie şi este acum cel mai important spaţiu pentru organizarea de petreceri a familiei. Îşi petrec câteva luni pe an pe acest vas, care are un echipaj de 30 de persoane. Excursii recente includ destinaţii ca Alaska, Indonezia şi Caraibe.

    Iar petrecerea organizată când Kristy a împlinit 40 de ani a costat nu mai puţin de 2,5 milioane de lire sterline. Înainte de a se căsători, ea s-a consacrat în lumea muzicală, fiind cea care a produs, între altele, Black Coffe, cel mai important hit al formaţiei britanice All Saints. A luat o pauză de la cariera muzicală în momentul în care a devenit mamă, dar şi-a reluat preocupările legate de domeniu; în prezent, de pildă, înregistreză la Londra un nou album.

  • Opulenţa celui mai bogat cuplu din UK: o casă de sticlă de 20 mil. lire sterline într-o staţiune de schi, petrecere de 2,5 mil. lire sterline şi taxe de şcolarizare de 240.000 de lire sterline pe an

    Kirsy Bertralli spune că viaţa ei este “uluitoare” şi dacă luăm în considerare pozele pe care le postează în social media – cu familia, prieteni, petreceri sau vacanţe – nu o poate contrazice nimeni. Jumătatea feminină a cuplului britanic a primit titlul Miss UK în 1988, dar nu s-a născut în sărăcie. Familia sa deţine o proprietate importantă din Marea Britanie şi a crescut într-o locuinţă frumpasă, înconjurată de imagini impresionante, câini şi cai.

    Împreună cu soţul său Ernesto deţine o avere estimată la 11,5 miliarde de lire sterline, cei doi fiind cu mult mai înstăriţi decât Regina Marii Britanii, care nu deţine „decât” o avere estimată la 330 de milioane de lire sterline. Averea lor se bazează pe câştigurile din afacerea dezvoltată de familia lui Ernesto, în domeniul biotehnologiei şi al farmaceuticelor.

    Dar cum se poate cheltui măcar o fracţie din averea fabuloasă deţinută de cuplul britanic?

    Cuplul are trei copii şi cu toţii şi-au petrecut o perioadă importantă din iarna în casa de vacanţă pe care o au într-o staţiune din Elveţia; acolo au un lac, un garaj subteran dar şi un heliport. Sunt vecini cu Bernie Ecclestone.

    În această locuinţă, au două bucătării – una pentru chef-ul care se ocupă de cele mai multe mese şi alta pentru Kirsty, care găteşte de trei ori pe săptămână; ea găteşte, de pildă, prânzul de duminică, dar lasă spălatul vaselor în grija altora.
    Familia are o altă locuinţă de vacanţă, pentru perioada verii, pe malul lacului Geneva. Reşedinţa de la Londra, în valoare de 10 milioane de lire sterline are propria sală de gimnastică şi o sală de cinema.

    Yacht-ul deţinut de cei doi Bertralli este cea mai mare ambarcaţiune de agrement construită vreodată în Marea Britanie şi este acum cel mai important spaţiu pentru organizarea de petreceri a familiei. Îşi petrec câteva luni pe an pe acest vas, care are un echipaj de 30 de persoane. Excursii recente includ destinaţii ca Alaska, Indonezia şi Caraibe.

    Iar petrecerea organizată când Kristy a împlinit 40 de ani a costat nu mai puţin de 2,5 milioane de lire sterline. Înainte de a se căsători, ea s-a consacrat în lumea muzicală, fiind cea care a produs, între altele, Black Coffe, cel mai important hit al formaţiei britanice All Saints. A luat o pauză de la cariera muzicală în momentul în care a devenit mamă, dar şi-a reluat preocupările legate de domeniu; în prezent, de pildă, înregistreză la Londra un nou album.

  • Povestea oraşului în care s-a inventat afacerea decoraţiunilor de Crăciun

    Bogaţia minereurilor din fier din zonă au ajutat de asemenea la dezvoltarea acestei mici industrii care, datorită acestor ingrediente naturale şi optimismului locuitorilor, a dat naştere la Glashutten – cabanele în care se fabrifcă sticla prin meşteşuguri tradiţionale şi care împânzesc în prezent oraşul.

    Cu mai mult de patru secole în urmă, familia Greiner a ajuns să prospere de pe urma uneia dintre aceste mici afaceri. La sfârşitul anilor ‘50, Hans Greiner şi Christoff Mueller au pus bazele afacerii lor cu decoraţiuni din sticlă în Lauscha, după ce au obţinut o licenţă de la Ducele Saxe-Coburg-ului, Johann Casimir.

    În perioada respectivă, sticla era scumpă şi era destinată aristocraţiei, Veneţia şi Germania având o tradiţie puternică de comerţ cu produse precum paharele din sticlă veneţiană. Sticlăria pictată oferea o alternativă mai populară, iar treptat sticla a început să fie folosită zilnic, chiar şi de populaţia mai săracă. 

    Unul dintre produsele  Griener & Mueller erau ghirlandele cu mărgele din sticlă cu care se împodobeau copacii în sezonul de iarnă. Înainte de invenţia lor, “das lametta” sau beteala era făcută din fâşii de argint. Problema lor era că răspândeau în aer acid sulfuric, spre deosebire de mărgelele din sticlă, deloc toxice. 

    Piaţa pentru produsele din sticlă de la Lauscha s-a extins în secolul al XVII-lea, când fiii lui Mueller au construit o fabrică, în 1607, în timp ce alţi producători de sticlă din regiune au format fraternităţi pentru a cumpăra pământ şi resursele pe care le cerea industria. Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cererea crescuse şi “glasshutten” erau răspândite în tot oraşul. Meşteşugarii produceau pahare, sticle, mărgele şi ochi de păpuşi. Tradiţiile germane începuseră să fie exportate, în special cea legată de “Tannenbaum” — bradul de Crăciun. Acesta a fost importat mai întâi de nobilimea engleză, există consemnări despre «un brad imens, de crengile căruia atârnau dulciuri, fructe şi jucării, aranjate cu gust, luminate de mici lumânări din ceară » aflat în 1800  la aşezământul reginei. Prinţesa Victoria s-a bucurat de un copac cu ornamente la Kensington Palace în 1832, iar un moment important a fost în 1848, când o poză din Illustrated London News îi prezentau pe Victoria şi pe Prinţul Albert în jurul bradului de Crăciun, sub care se aflau cadouri.

    În această perioadă Hans Greiner, descendent al primului Greiner, a început să facă ornamente din sticlă în formă de alune şi fructe, în scopul decorării brazilor de Crăciun. Totuşi, consemnările despre globurile rotunde au început să existe din 1847: acestea erau făcute prin inserarea unui tub fierbinte din sticlă în argilă, al cărui termen în germană este « kugel », procedeu folosit în continuare astăzi.

    Imigranţii germani din Pennsylvania şi Ohio au început să cumpere brazi pentru casele lor americane în secolul al XVIII-lea, dar se spune că un reverend din Williamsburg, Virginia, ar fi decorat pentru prima oară un brad de Crăciun cu nuci poleite, lumânări şi ghirlande din popcorn. Globurile din sticlă nu apăruseră încă, dar piaţa transatlantică avea potenţial pentru Lauscha. Cel care a văzut această oportunitate este tânărul de 28 de ani Frank Woolworth. În 1880, un călător german a vizitat magazinul său din Lancaster, Pennsylvania şi i-a oferit câteva ornamente din Lauscha. Woolworth credea că acestea nu vor avea succes pentru că nu aveau nicio utilitate practică.  Totuşi, a acceptat să încerce să le vândă şi a reuşit să ajungă la un profit de 4,32 dolari într-o singură zi.

    După mai bine de un secol, Lauscha îşi revine în comerţul cu ornamente inundat în ultimii ani de ornamentele ieftine fabricate în China. Produsele făcute manual trebuie să inoveze şi să se orienteze pe piaţa premium. În 2008, Krebs Glas Lauscha a creat un glob cu aur şi diamante care valora 20.000 de lire, iar anul următor, Hallmark din Regatul Unit a răspuns cu unul ce a ajuns la valoarea de 82,000 de lire sterline. Recordurile continuă pe această piaţă – pentru că producţia de globuri de Crăciun este o afacere serioasă, la fel de competitivă ca oricare alta.

     

  • De ce nu ar trebui să refolosim sticlele de apă. Avertismentul cercetătorilor care îţi dă fiori

    Cu un corp compus în proporţie de 60% din apă şi având în vedere faptul că în jur de patru litri de apă sunt eliminaţi, zilnic, prin intermediul transpiraţiei, urinei şi respiraţiei, hidratarea este un element esenţial pentru o viaţă sănătoasă, mai ales în timpul zilelor călduroase de vară.

    În încercarea de a bea cantitatea de apă recomandată pentru consumul zilnic, facem tot ce putem, incluzând aici folosirea sticlelor de apă.

    Cei mai mulţi dintre noi, cumpărăm o sticlă de apă şi apoi o refolosim. Este un lucru bun pentru mediul înconjurător, însă nu şi pentru sănătate.

    Specialiştii compară consumul de apă dintr-o sticlă refolosită cu momentul în care o persoană ar linge jucăria căţelului lor.

    Recipietul din care bem apă acasă sau la birou, poate fi un adevărat „cuib” de bacterii. 

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • A cunoscut succesul doar după ce sticla sa de parfum s-a spart într-un magazin. Astăzi compania are afaceri de 9 miliarde de dolari

    Joseph Marie François Spoturno s-a născut în mai 1874, în Corsica, fiind un descendent al Isabellei Bonaparte, o mătuşă de-a lui Napoleon Bonaparte. Ambii săi părinţi au murit timpuriu, iar tânărul François a fost crescut de străbunica şi bunica lui. După câţiva ani petrecuţi în serviciul militar, François a primit o slujbă de secretar la Paris, de la un scriitor şi viitor senator.

    În capitala franceză, tânărul şi-a luat numele de fată al mamei sale, uşor modificat pentru a da un aer mai franţuzesc, fiind cunoscut ulterior ca François Coty; tot aici s-a căsătorit cu Yvonne Alexandrine Le Baron. Mai târziu l-a cunoscut pe Raymond Goery, un farmacist care producea şi vindea parfumuri în magazinul propriu, de la care Coty a a învăţat meseria de parfumier. Primul său parfum s-a numit Cologne Coty.

    În 1904, François Coty a înfiinţat la Paris o companie de parfumuri cu numele său. La început, îşi vindea parfumurile prin magazine, buticuri, saloane de coafură, dar avea puţin succes. Norocul lui s-a schimbat atunci când a scăpat o sticlă de La Rose Jacqueminot pe o tejghea din Grands Magasins du Louvre. Atraşi de miros, clienţii se învârteau în zonă, dorind să cumpere parfumul. Întregul stoc al lui Coty a fost vândut în câteva minute şi magazinul i-a oferit un spaţiu pentru a-şi distribui produsele.

    Succesul lui La Rose l-a făcut milionar pe Coty şi l-a consacrat ca un jucător important în industria parfumurilor. După cinci ani, în 1909, a prins contur Perfume City, o vilă rezidenţială în afara Parisului, care ulterior a fost transformată într-un mare complex industrial. De-a lungul timpului, Perfume City a evoluat, iar în 1920 Coty deţinea şi controla toate aspectele legate de producţia de parfumuri, inclusiv câmpurile de flori, fabricile de ambalare, magazinele de imprimare şi vehiculele de livrare. Antreprenorul şi-a dat seama repede că pentru a creşte afacerea şi mai mult trebuia să ajungă la cât mai mulţi oameni; cu alte cuvinte, să-şi facă produsele cunoscute.

    Strategia sa a fost simplă: a cerut artiştilor şi producătorilor de bijuterii să creeze produse de lux destinate frumuseţii, care nu au fost puse niciodată la dispoziţia maselor. Strategia sa a funcţionat, iar parfumul a fost perceput rapid ca un produs de lux. În 1912, a deschis filiale în New York şi Londra, fiind o mişcare strategică importantă pentru companie. La sfârşitul primului război mondial, soldaţii s-au întors acasă cu parfumuri franţuzeşti pentru cei dragi, iar acest lucru a condus la creşterea cererii pentru produsele Coty din partea consumatorilor din SUA.

    În anii ’20, Coty a continuat să se extindă şi şi-a asigurat o relaţie avantajoasă pe pieţele din Italia, Elveţia, Germania, Spania şi America de Sud. În 1929, Yvonne a divorţat de Coty, iar acordul de divorţ prevedea că François Coty urma să-i plătească fostei sale soţii câteva milioane de franci în trei rate. Pentru că antreprenorul nu a făcut ultima plată, în următorii ani instanţele s-au pronunţat în favoarea lui Yvonne şi i-au acordat dreptul de proprietate asupra unei părţi mari din averea lui Coty, care a decedat în 1934, la casa lui din Louveciennes. 

    În 1963, Yvonne a vândut Coty Inc. trustului farmaceutic gigant Pfizer, sub condiţia ca niciun membru al familiei Coty să nu fie implicat în conducerea companiei. Sub administrarea Pfizer, compania a început să-şi distribuie parfumurile aproape exclusiv prin farmacii, nu prin magazine, cum o făcuse anterior. În 1992, Pfizer a vândut Coty companiei germane Joh. A. Benckiser GmbH, care o deţine şi în prezent.

  • Trucuri pentru o vacanţă reuşită. Care este primul lucru pe care trebuie să îl faci când intri într-o cameră de hotel

    Descrie stilul său drept ”minimalism senzual” şi îşi numeşte produsele ”blobjects” (blobiecte, în limba română, n.red). Iubeşte albul şi culoarea roz, care apar nu doar în aceste produse, ci şi în propria garderobă. Cel mai recent proiect îl reprezintă firma de arhitectură şi design Kurv. Petrece aproximativ 400.000 de mile în aer în fiecare an. În acelaşi timp, petrece aproximativ 180 de nopţi sau jumătate din an în hoteluri. 
     
    În călătoriile sale, a învăţat câteva lucruri utile pentru orice călător:
     
    1. Cum să îţi prepari propria cafea într-un avion: America are o reputaţie proastă în ceea ce priveşte cafeaua, iar băută într-un avion, indiferent de linia aeriană americană, este o experienţă neplăcută. El iubeşte cafeaua, astfel că a învăţat să şi-o prepare singur: ”Iau o cană cu apă caldă de la însoţitorii de zbor şi o folosesc – câteodată comand o jumătate de cană de lapte fierbinte, de asemenea, astfel încât să îmi prepar un latte.”
     
    2. Cum să te asiguri că ai mereu ceva interesant de făcut în timpul nopţii: de fiecare dată când călătoreşte într-un nou oraş, foloseşte aplicaţia numită Bandsintown app pentru a găsi ce formaţii au performanţe atunci când se află acolo. ”Am urmărit câteva concerte în Berlin (Pink Floyd), Stockholm (XX), Londra (The Killers), Kiev (Disclosure), Milano (GusGus), etc.)
     
    3. Cum să despachetezi: ”Când fac design pentru hoteluri, nu pun alte spaţii de depozitare în afara celor din principala zonă – un singur dulap în care poţi să pui orice. Restul spaţiilor de depozitare nu sunt necesare. Cu cât mai curată este camera, cu cât este mai minimalistă, cu atât sunt mai mici şansele să laşi ceva în urmă.”
     
    4. Primul lucru pe care să îl faci când ajungi într-o cameră de hotel: ”Camerele de hotel au tendinţa să fie prea aglomerate; dacă am de gând să petrec trei zile acolo, trebuie să mă simt liber şi capabil să gândesc relaxat. Iau fiecare bucată de hârtie, fiecare carnet şi le ascund în sertare. Nu îmi place aglomeraţia creată de astfel de lucruri. La fel procedez şi cu baia, unde există foarte multe lucruri .” Oferă exemple şi de situaţii mai ”extreme”, în care a reamenajat cu totul camera unui hotel ”Urma să petrec două săptămâni la hotelul Hudson din New York şi am înlăturat aproape toată mobila şi rearanjat patul. Era lângă fereastră, cu lumina în spate şi vrei să te trezeşti uitându-te la lumina care vine pe fereastră.” Spune că la plecare, managerul i-a mulţumit şi i-a spus că îi place cum amenjase camera. 
     
    5. Cum să te asiguri că îţi aminteşti de un loc: îţi faci un tatuaj. În prezent, el are 26 de tatuaje, făcute în 26 de oraşe diferite. ”În Japonia a fost cel mai greu să-mi fac unul, este în continuare un mediu destul de rigid acolo – de altfel, când m-am cazat odată la un hotel din Japonia, nu am fost lăsat să intru în piscină din cauza tatuajelor.”
     
     
     
     

  • Această plantă creşte de 57 de ani într-o sticlă sigilată. Ultima dată a fost udată acum 45 de ani. ”Nu am tuns-o niciodată”

    Într-o sâmbătă în anul 1960, David Latimer a plantat din curiozitate o sământă într-o sticlă, însă după câţiva ani sămânţa s-a tranformat într-un exemplu incredibil al unui ecosistem sigilat. Ultima oară când Latime a udat planta a fost în 1972.

    Când Latimer a plantat sămânţa în 1960, bărbatul a aşezat-o într-o sticlă rotundă pe fundul căreia se afla compost şi apă.

    Vezi aici de ce această plantă creşte de 57 de ani într-o sticlă sigilată. Ultima dată a fost udată acum 45 de ani. ”Nu am tuns-o niciodată”