Mult râvnitul concediu nu mai e de mult timp o deconectare autentică. Unii îşi iau zile libere condiţionat de programul colegilor, iar pentru alţii, foaia de concediu rămâne necompletată şi la final de an. În unele companii, e subiect tabú, care îţi poate anula şansele la promovare. Mai departe, graniţa dintre viaţa privată şi cea profesională aproape a fost ştearsă de criza sanitară, munca remote invadând, fără drept de apel, timpul liber. În acest context, aproape nefuncţional, se ridică o întrebare cu implicaţii majore: oare am uitat cum este să fii în concediu cu adevărat?
Mă aflam în concediu prin Toscana în urmă cu trei săptămâni şi m-am surprins intrând pe e-mailul de birou. Cu viile scăldate în soare şi o porţie de paste italieneşti autentice în faţă, eu îmi verificam inboxul. Mi-am dat seama că am ajuns să fac asta natural, din reflex, aşa cum clipesc.
Nu sunt singura. Potrivit BBC, 23% dintre angajaţii britanici au raportat într-un sondaj realizat în 2018 de Glassdoor că în concediu şi-au verificat mailul regulat, iar 15% au spus că au lucrat în timpul concediului de frica de a nu rămâne în urmă şi de a nu reuşi să îşi ducă sarcinile la bun sfârşit. În SUA, procentul este mult mai mare: 59% dintre angajaţi au recunoscut că au intrat în contact cu şefii sau colegii de serviciu cel puţin o dată pe zi în perioada concediului, iar 23% s-au implicat în chestiuni legate de job de trei sau mai multe ori pe zi în vacanţă. Cel mai greu să se deconecteze de locul de muncă le este, se pare, membrilor generaţiei Z (persoane născute între anii 1995 şi 2010), 86% dintre aceştia afirmând că au fost activi în legătură cu serviciul în concediu, arată un sondaj din 2019 al LinkedIn, citat de CBSNews.
Florin Godean, country manager Adecco România, consideră că această practică este foarte nesănătoasă. „Ideal, fiecare persoană care pleacă în concediu trebuie să aibă activ la birou un coleg care poate să îi preia din atribuţii/responsabilităţi pe perioada în care lipseşte. Cu un transfer bine definit de responsabilităţi înainte de concediu se poate evita aducerea laptopului, verificare de e-mailuri sau răspunsul la telefoane.”
Florin Godean, Country Manager, ADECCO ROMÂNIA
„Un angajat care nu îşi foloseşte zilele de concediu nu este neapărat mai productiv. Perioadele de concediu de cele mai multe ori permit persoanelor să se detaşeze şi să vadă lucrurile în altă perspectivă după ce revin la birou.”
La rândul său, Costin Tudor, fondator şi CEO al platformei Undelucram.ro, crede că acest obicei devine nesănătos atât timp cât este făcut constant şi cu atât mai mult cu cât vine dintr-o nevoie pe care compania o are şi pe care nu a ştiut să o anticipeze din timp. Ambii cred totuşi că încă există deconectarea totală de muncă în concediu. „Dar mi-e teamă că în mare parte din cazuri acest lucru reprezintă doar excepţia de la regulă”, subliniază Costin Tudor.
Acest lux de a ne deconecta total de job în concediu depinde foarte mult de companie, de cât de bine pregătim concediul şi de cât de mult control ne dorim, consideră Alexandru Dincovici, antropolog şi general manager, IziBiz Consulting. „În principiu, e ideal ca atunci când mergem în concediu să lăsăm cât mai mult din muncă la birou, însă pentru multă lume, mai ales cei aflaţi în poziţii de management şi, din păcate, mai ales în companiile mai mici, acest lucru nu este complet posibil, din mai multe motive.” În opinia lui, modul actual de lucru, mai ales dacă vorbim de joburile care au făcut tranziţia aproape complet către remote/munca de acasă, e cel mult o scuză pentru a şterge şi mai mult graniţa dintre viaţa profesională şi viaţa personală. „Se poate trasa o linie între cele două destul de uşor şi oricând, însă este nevoie de nişte ingrediente esenţiale aici.”
Primul, spune el, ar fi pregătirea concediului, pentru care trebuie înştiinţate persoanele care ar putea suna cu tot felul de cerinţe, din afara companiei, şi pregătiţi colegii care vor rămâne la birou, pentru a fi la curent cu proiectele în desfăşurare şi lucrurile care necesită atenţie. „Tot aici intră şi setarea unui mesaj de out of office pe e-mail, care să redirecţioneze comunicările, şi acolo unde există telefon de birou chiar redirecţionarea apelurilor către altcineva.” Al doilea, dar cel puţin la fel de important, consideră că este o negociere a ceea ce presupune concediul, atât cu superiorul ierarhic şi/sau colegii de departament, cât şi cu sine şi familia. „Pentru că cel mai nesănătos lucru care poate să apară în concediu este, în fond, degradarea unor relaţii interumane, atât personale cât şi profesionale, care decurg din imposibilitatea de a trasa o demarcaţie clară între muncă şi timp liber, şi de a-l negocia pe cel din urmă cu persoanele esenţiale din viaţa ta. Dacă trebuie neapărat să lucrezi în concediu, este bine să aloci un interval orar bine definit pentru asta şi să îl comunici ca atare, evitând să păstrezi acelaşi ritm de lucru ca la birou. Dar pentru a putea face asta, este bine ca şi cei apropiaţi să ştie şi să înţeleagă de ce e necesar acest lucru şi, neapărat, ca şi colegii sau partenerii să ştie şi să înţeleagă că se pot baza pe tine doar în anumite condiţii şi într-un anumit ritm de muncă.”
Apoi, vine negocierea cu sine. „Multă lume are dificultate în prioritizarea sarcinilor de muncă şi, mai ales, în separarea sarcinilor urgente de restul, cu atât mai mult dacă se fac presiuni din interiorul sau exteriorul organizaţiei. Până la urmă, foarte puţine lucruri sunt cu adevărat urgente, şi dacă le pui pe hârtie vei observa că acestea din urmă nu sunt nici pe departe la fel de numeroase pe cât ai putea crede. Dacă nu te descurci în această prioritizare sau separare, te poate ajuta o întrebare foarte simplă dar foarte eficientă: care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă sarcina x nu este gata acum, ci peste x ore sau x zile, când revin din concediu? La fel de bine funcţionează, în cazul delegării, întrebarea similară: care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă nu rezolv eu sarcina x, ci se ocupă de ea o colegă sau un coleg?”
Vacanţa, un “must“
Anita Dănciulescu, psiholog clinician, psiholog educaţional şi psihoterapeut în psihoterapie experienţial unificatoare spune că, din punct de vedere psihic, vacanţa este foarte importantă pentru conectarea individului cu sinele, cu partenerul de viaţă, cu familia şi cu propriile autenticităţi. Potrivit ei, decizia de a ne lua o perioadă de repaos şi frecvenţa cu care o facem depind de un mix controlat de hedonism şi posibilităţi financiare, cum ar fi: “Cât de important este să-mi iau un concediu şi câţi bani sunt dispus să cheltuiesc?”.
Anita Dănciulescu, psiholog clinician, psiholog educaţional şi psihoterapeut în psihoterapie experienţial unificatoare
„Vacanţa este foarte importantă pentru conectarea individului cu sinele, cu partenerul de viaţă, cu familia şi cu propriile autenticităţi. Decizia de a ne lua o perioadă de repaos şi frecvenţa cu care o facem depind de un mix controlat de hedonism şi posibilităţi financiare.”
“Este timpul să fac o pauză în muncă şi să mă focusez pe aspectele personale din viaţa mea?”. La rândul său, Alexandru Dincovici este de părere că vacanţa este importantă „pentru că viaţa nu este doar despre muncă. Este şi despre ceilalţi, despre familie, comunitate şi societate”. El adaugă că în toate contextele care nu sunt axate strict pe muncă ne dezvoltăm anumite abilităţi de care avem nevoie şi care ne sunt foarte utile în viaţă, şi pe care le putem transfera inclusiv în viaţa profesională.
„Munca, în general, mai ales într-o corporaţie sau companie, într-o societate capitalistă, este despre un anumit tip de valori, într-un context care te formează într-un anumit fel, destul de specific. Este despre acumulare, câştig, productivitate, progres şi o sumedenie de indicatori, cei mai mulţi numerici, care trebuie să crească în permanenţă. E o călătorie care nu se termină niciodată, dar care te forţează aproape mereu, dacă intri în acea logică a corporaţiei sau companiei, să faci întotdeauna mai mult, să îţi depăşeşti limitele. Şi, în timp, această logică a producţiei sau să-i zicem a firmei, vine cu costuri foarte mari, şi fizice dar şi psihice.”
Vacanţa, în schimb, subliniază Dincovici, este singurul element reglementat, alături de zilele libere legale, care te mai scoate din acest context. „Îţi dă ocazia să experimentezi şi alte tipuri de interacţiuni şi de activităţi şi să îţi dezvolţi alte abilităţi. Şi este absolut necesară pentru că suntem oameni şi, doar muncind într-un astfel de cadru nu vom putea niciodată să devenim nişte oameni mai buni.” În opinia sa, ar trebui să ne luăm concediu cât de des simţim, „însă e important să luăm pauze de la muncă sau măcar să mai diversificăm activităţile şi să ne asigurăm şi că avem parte de destulă odihnă”. În principiu, spune antropologul, e recomandat să ne luăm concediu în cel puţin două momente diferite din an, dar nu există un răspuns bine definit. „Concediile trebuie de obicei sincronizate cu cele ale altor membri ai familiei sau ale unor prieteni, ceea ce complică puţin lucrurile.”
Alexandru Buşilă, psiholog, fondator al proiectului Cortul Terapeutic şi preşedinte al asociaţiei Enable Emotions, alege să descrie importanţa vacanţei printr-o paralelă, provocându-ne să ne imaginăm o lanternă perfect funcţională, dar care are acumulatorii descărcaţi. „În cel mai bun caz o mai putem folosi pentru scurt timp ca lumină de veghe. Şi apoi – beznă. Cât de importanţi sunt acumulatorii încărcaţi pentru lanternă, atât de important este concediul pentru oameni. Zilele de weekend ne ajută să ne reîncărcăm bateriile, dar pe termen lung nu e suficient. În plus faţă de weekend, concediul ajută la deconectare. Şapte zile, zece zile, 20 de zile în care presiunea zilnică a taskurilor profesionale este eliminată permit creierului să se reîncarce cu creativitate, motivaţie, eficienţă. De multe ori spunem – «am nevoie de o pauză». Şi din păcate, tot de multe ori, doar spunem. Ar fi bine să învăţăm să şi luăm pauză. E foarte important!” El consideră că frecvenţa cu care ne luăm concediu depinde de „acumulatorii” fiecăruia dintre noi, subliniind că important este să alternăm concediul de explorare cu cel de odihnă. „Sunt oameni care au nevoie de concediu după concediu. Atunci când explorăm ne deconectăm, dar există riscul să ajungem la epuizarea fizică dacă exagerăm. Sunt oameni care fac 3.000 de paşi pe zi în mod constant şi când merg în vacanţă ajung să facă şi 20.000 de paşi pe zi în fiecare zi de concediu. E un efort enorm pentru organism şi în loc să ne încărcăm bateriile, le descărcăm şi mai mult. E bine să alternăm – o zi de concediu explorăm, o zi ne odihnim. Minunat ar fi să ne luăm un concediu pentru a explora şi un alt concediu pentru a ne odihni.”
Puşculita cu zile libere
În ciuda beneficiilor evidente ale plecării în concediu, un articol din 2014 al celor de la Business Insider, bazat pe un sondaj realizat de firma OfficeTeam, pe care îl citează Anita Dănciulescu, sublinia faptul că în Statele Unite o treime dintre angajaţi nu îşi folosesc toate zilele de concediu. Conform sondajului, 38% dintre angajaţi nu îşi iau concediu deoarece vor să păstreze zilele libere pentru situaţia în care ar putea să apară alte nevoi; 30% consideră că au foarte multă muncă şi nu vor să piardă timpul, invocând teama că nu vor putea să îşi termine taskurile la timp, 12% au declarat că nu o fac pentru că nu le place, 10% nu aveau timp să îşi ia concediu, 3% au pus acest lucru în seama faptului că managerii lor s-ar supăra, iar 7% au invocat alte motive. Conform aceluiaşi articol, în timpul vacanţei 34% dintre respondenţi considerau că nu şi-au luat timpul necesar potrivit pentru o vacanţă, 25% nu s-au putut concentra sau nu şi-au putut scoate munca din minte, 22% au luat legătura cu oamenii din propriul birou prea des şi doar 7% nu au luat legătura cu biroul deloc. The Guardian scotea la iveală, în 2018, o situaţie similară, arătând într-un articol că o treime dintre angajaţii britanici nu folosiseră toate zilele de concediu în acel an, în timp ce 16% dintre respondenţii sondajului prezentat au declarat că s-au simţit vinovaţi din cauza faptului că şi-au folosit toate zilele de concediu la care aveau dreptul. Odată cu pandemia lucrurile nu au făcut decât să se înrăutăţească. Business Insider prezenta, la sfârşitul lui 2020, un sondaj realizat în vara anului trecut de compania IPX 1031 la nivelul Statelor Unite, potrivit căruia 92% dintre angajaţii chestionaţi şi-au anulat, amânat sau nu şi-au făcut de loc planuri de vacanţă din cauza crizei sanitare şi, doar 27% şi-au luat concediu de la începutul pandemiei. „Când masa din bucătărie devine birou, e din ce în ce mai greu să faci diferenţa între muncă şi timp liber. Din păcate, vedem că tot mai mulţi angajaţi – din toate sectoarele – nu îşi iau concediu sau timpul personal oferit de angajatori, fie din cauza volumului crescut de muncă, fie deoarece nu reuşesc să găsească un echilibru între viaţa profesională şi cea personală”, declara Claire Barnes, senior vice president of human resources la Monster Worldwide, în acelaşi articol.
Ce probleme identifică specialiştii noştri în fenomenul zilelor de concediu puse „la saltea” de angajaţi şi căror factori consideră că se datorează? Costin Tudor este de părere că în piaţa locală acest fenomen a început odată cu boomul preluării de proiecte noi de către companiile multinaţionale care activează în România. „Tranziţia proiectelor în sine, precum şi derularea din punct de vedere operaţional a acestora au dus la o nevoie de personal cu disponbilitate crescută la job. Ţin minte că eu, la momentul când activam într-una dintre companiile multinaţionale din România, aveam prin 2009/2010 undeva la 45 de zile de concediu de odihnă strânse «la saltea», şi nu pot să spun că reuşeam să am mai mult de zece zile de concediu pe an”, îşi aminteşte el.
Pe de altă parte, Florin Godean consideră că zilele de concediu adunate au apărut din neglijenţa angajaţilor, dar mai ales a angajatorilor. „Cu câţiva ani înainte de începutul pandemiei angajatorii au început să abordeze acest subiect dar în mod sporadic şi mai mult teoretic. Nu cred că există diferenţe mari între ţări. Cred că depinde mai mult de sectorul economic şi de domeniul de activitate.”
Acest fenomen are repercursiuni reale. „Poate consolida depresiile şi anxietăţile pe care angajaţii le dezvoltă din munca pentru acasă şi volumul mai mare de muncă pe care şi-l asumă. Totodată, va lăsa fără rezolvare anumite aspecte personale pe care angajaţii le pun pe hold pentru a munci”, susţine Anita Dănciulescu. În opinia ei, cel mai probabil angajaţii nu pleacă în vacanţă din două motive: comoditatea de acasă care, în contextul actual este foarte validă – munca nu se mai face neapărat într-un mediu inconfortabil – şi investirea în alte planuri de viitor.
Alexandru Buşilă enumeră, printre motive, entuziasmul unui job nou, posibilităţile financiare şi nu numai. „Cred că în funcţie de fiecare persoană există explicaţii diferite pentru fenomenul zilelor de concediu puse la saltea. Îţi doreşti foarte mult să ajungi să lucrezi la o anumită companie, în sfârşit visul ţi se îndeplineşte şi de încântare efectiv uiţi de concediu. Sau ai nevoie de bani şi preferi să îţi iei concediu doar fictiv. De altfel, potrivit Eurostat, în 2019 un procent de 29% dintre rezidenţii din Uniunea Europeană cu vârste de peste 16 ani nu şi-au permis să plătească o săptămână de concediu departe de casă. Buşilă spune că există şi oameni care nu ştiu ce să facă în concediu, îşi pierd sensul, au impresia că trăiesc degeaba şi atunci preferă să muncească. „Cu cât punem însă mai multe zile de concediu la saltea, cu atât cresc şansele să crească zilele de concediu medical, subliniază el, adăugând că păstrarea lor e primul pas către epuizare. „Iar de la epuizare mai e doar un pas până la somatizare, depresie, burnout.” Efectele nu vizează însă doar angajatul. „Pentru companie pierderile pot fi majore mai ales când vorbim de specialişti şi nu numai. Oamenii sunt greu de înlocuit şi de multe ori procesul de recrutare poate dura mai mult decât este dispus clientul să aştepte.”
Alexandru Dincovici susţine la rândul său această idee, spunând că, pe de-o parte, angajaţii pot ajunge mai uşor la burnout şi la scăderea productivităţii, iar în ceea ce priveşte companiile, „oricare ar fi motivul, fie că vorbim despre o cultură organizaţională a performanţei sau de un mediu de tip start-up extrem de alert şi de aglomerat, pe termen lung aceste tipuri de companii nu pot rezista fără probleme majore de retenţie a personalului, care le vor afecta implicit şi performanţa.” Un model de business sustenabil trebuie să ia neapărat în calcul angajaţii şi bunăstarea lor, consideră antropologul.
La polul opus celor care „se zgârcesc” la zilele de concediu din varii motive sunt cei care recuperează acum după anul precedent şi trimit nenumărate cereri de concediu spre aprobare. Cât concediu e prea mult? „Nu există prea mult concediu. Există doar o greşită gestiune a perioadelor încarcate şi alegerea perioadelor pentru concediu. Cred că de aici apar cele mai multe acumulări de zile de concediu care sunt transferate în anii următori”, spune şeful Adecco.
Trup şi suflet pentru companie
„Ai mai multe şanse să fii promovat dacă nu îţi iei concediu pentru a le demonstra superiorilor cât de implicat eşti în companie?”, a fost una dintre întrebările pe care le-am ridicat. Anita Dănciulescu şi Alexandru Dincovici consideră, deopotrivă, că acest lucru depinde de companie şi industrie. „Contează foarte mult şi modalitatea în care oamenii se definesc ca angajaţi, îşi definesc dorinţele de dezvoltare personală, ca mai apoi să stabilească şi ce sacrificii pot face pentru a-şi îndeplini scopurile”, spune Anita Dănciulescu.
Dincovici notează că în unele firme angajaţii nu simt că îşi pot lua concediu, pentru că există o cultură dăunătoare, care favorizează munca şi atât, cu orice preţ. „Zona start-up-urilor reprezintă un caz aparte, pentru că volumul de muncă şi creşterea extrem de rapidă, în acele start-up-uri care reuşesc să atragă finanţare şi/sau clienţi, duc la o presiune foarte mare pe angajaţi şi concediul ajunge un deziderat la care nu mai are nimeni acces. Nu şi le pune nimeni la saltea, efectiv, dar nici nu eşti văzut cu ochi buni dacă îţi iei concediu sau nu există nimeni care să te înlocuiască şi îţi dai seama că nu mai poţi face faţă volumului de muncă dacă îţi iei mai multe zile libere consecutive.”
Alexandru Dincovici, antropolog şi general manager, IziBiz Consulting
„Modul actual de lucru, mai ales dacă vorbim de joburile care au făcut tranziţia aproape complet către remote/munca de acasă, e cel mult o scuză pentru a şterge şi mai mult graniţa dintre viaţa profesională şi viaţa personală.”
El aminteşte şi de acele industrii sau domenii în care angajaţii câştigă bani în plus datorită prezenţei lor la muncă, în care salariul de bază este mic, însă este compensat de bonusuri, bacşiş sau alte tipuri de recompense, caz în care concediul reprezintă de fapt o pierdere financiară pe care angajaţii nu şi-o permit. Potrivit lui, în general ai mai multe şanse să fii promovat cu multă muncă şi zile puţine de concediu acolo unde există ierarhii clar definite şi o structură piramidală care permite ascensiunea regulată la un nivel ierarhic superior.
„Axarea pe acest tip de mobilitate însă, în detrimentul mobilităţii laterale, de exemplu, poate duce la o cultură şi la un climat organizaţional destul de neplăcute pe termen lung. În general, într-un astfel de sistem se încurajează foarte mult competitivitatea şi poate mult mai puţin cooperarea. Oricine munceşte mai mult este, de obicei, apreciat mai mult, însă asta depinde enorm de sistemele interne de evaluare şi de cât de mult sunt încurajate aceste comportamente în detrimentul altora.” Munca, adaugă el, nu trebuie să fie despre sacrificiu. „Avem suficient de multe valori pozitive pe care le putem regăsi într-o companie şi printre care nu se numără şi ideea de sacrificiu. Nici nu cred că poate fi înţeleasă şi asimilată în context organizaţional de prea multă lume, pentru că e destul de învechită şi nepotrivită timpurilor noastre. Pe lângă toate efectele dăunătoare asupra calităţii vieţii tuturor celor vizaţi.”
La aceeaşi întrebare, răspunsul lui Alexandru Buşilă a fost unul categoric: „Ai mai multe şanse să te îmbolnăveşti şi să nu mai apuci să te bucuri de beneficiile promovării dacă îţi sacrifici zilele de concediu ca să fii văzut şi apreciat. Dacă şefii tăi apreciază acest tip de implicare (sacrificiul), poate ar fi bine să te întrebi dacă vrei să lucrezi cu şi pentru aceşti oameni. Să rămâi peste program o oră din când în când, atunci când chiar o cere situaţia, e firesc. Dar să faci din orele suplimentare o obişnuinţă, un stil de viaţă, din punctul meu de vedere este o lipsă de iubire de sine.” Psihologul spune că a împărţit oamenii care fac ore suplimentare în două categorii: cei pe care nu-i aşteaptă nimeni acasă – „şi atunci ce rost are să termin treaba şi să merg acasă?” şi cei care ştiu exact ce-i aşteaptă acasă – „şi atunci cu cât îmi termin treaba mai târziu cu atât voi petrece mai puţin timp acasă”.
Alexandru Buşilă, psiholog, fondator al proiectului Cortul Terapeutic şi preşedinte al asociaţiei Enable Emotions
„Cu cât punem mai multe zile de concediu la saltea, cu atât sunt şanse mai mari să crească zilele de concediu medical. Păstrarea lor e primul pas către epuizare, iar de la epuizare mai e doar un pas până la somatizare, depresie, burnout.”
În opinia lui Costin Tudor, în mod normal nu ar trebui să se întâmple acest lucru. „Dar realitatea ne arată că o mare parte din promovări se întâmplă şi datorită impresiei pe care o faci în faţa managerului. Iar disponibilitatea la job contribuie foarte mult la această impresie.”
Pe de altă parte, Florin Godean nu crede că există companii care au acest criteriu de promovare. „Un angajat care nu îşi foloseşte zilele de concediu nu este neapărat mai productiv. Perioadele de concediu de cele mai multe ori permit persoanelor să se detaşeze şi să vadă lucrurile în altă perspectivă după ce revin la birou.”
Cu laptopul pe plajă – muncă sau concediu?
Într-un comunicat de presă recent, reprezentanţii agenţiei de turism Eturia anunţau că începând cu vara anului trecut, au început să primească, timid, solicitări pentru sejururi în destinaţii exotice, unde internetul să aibă o viteză bună, pentru ca turiştii să poată să lucreze, îmbinând astfel utilul cu plăcutul. Potrivit lor, solicitările pentru acest tip de sejururi au continuat să crească începând din martie, iar acum au atins un record în cazul Eturia şi, cu toate că momentan acest segment de călători este în creştere, în doi-trei ani poate deveni o direcţie de business. Mai avem însă nevoie de concediu când lucrăm remote, poate chiar dintr-o destinaţie exotică? „Cu atât mai mult avem nevoie”, consideră Alexandru Buşilă. Apoi explică: „Pandemia a creat o confuzie în rândul angajaţilor. Lucrez din locul unde dorm, mănânc sau mă relaxez uitându-mă la televizor. Creierul are tendinţa de a face asocieri pentru a-şi uşura procesele. Când ne aşezăm în pat creierul ştie deja că urmează să se odihnească. Prin urmare, dacă noi deschidem laptopul şi ne apucăm să lucrăm la un raport, în pat fiind, creierul va fi dezorientat – dormim sau muncim? Chiar dacă muncim remote, din locuri pe care le asociem cu vacanţa, e important să facem cererea de concediu, să închidem laptopul de muncă, telefonul şi să ne bucurăm de vacanţă – 24 de ore din 24, măcar 7 zile consecutive.”
La rândul său, Alexandru Dincovici este de părere că esenţa vacanţei, cel puţin astăzi, nu se referă la locul în care ne aflăm şi implicit la opoziţia dintre familiar şi exotic, ci mai degrabă la o rupere de ritm şi schimbare de perspectivă. „Locuitorii Greciei şi ai Turciei, indiferent de ţara lor de baştină, merită şi au şi nevoie, şi ei de vacanţă. Lucrul remote este tot lucru, ne ocupă în continuare cel puţin tot atâtea ore pe zi şi de multe ori este o activitate mult mai singuratică şi mai lipsită de interacţiune umană decât tipul de muncă on-site cu care suntem mai obişnuiţi. Pe termen lung, cred că este şi mult mai periculos pentru sănătatea noastră mintală, indiferent dacă vorbim despre oameni aflaţi într-o relaţie de cuplu, cu copii sau oameni singuri.”
Din perspectiva lui Costin Tudor aceasta e doar o soluţie de compromis şi nicidecum o separare între muncă şi viaţa personală, „separare pe care o recomand”. Evident, adaugă el, sunt lucruri care ţin de personalitatea fiecăruia dintre noi şi poate chiar şi de experienţa în câmpul muncii. „Însă cred cu tărie că vacanţa ar trebui apreciată şi experimentată la adevărata ei valoare.” La rândul său, Florin Godean spune că „fiecare dintre ele are alt rol pentru angajat şi pentru organizaţie. Odihna şi recuperarea din concediu sunt la fel de importante ca productivitatea sau motivaţia angajatului.”
Iluzia vacanţei (cu şeful şi colegii)
În urmă cu ceva timp, o prietenă îmi povestea că merge frecvent în team buildinguri, atât în ţară cât şi în străinătate. Pe moment mi-am spus: „Ce norocoasă!”. Mi-am schimbat însă rapid părerea când mi-a spus că asta se traduce prin mai puţină libertate în ceea ce priveşte alegerea perioadelor de concediu şi deadline-uri mai strânse. Poate ţine teambuildingul loc de concediu? Anita Dănciulescu este de părere că nu e cazul, pentru că de cele mai multe ori teambuildingurile sunt menite să întărească, apropie, consolideze o echipă, nu să relaxeze membrii echipei într-un cadru personal în care profesionalul să nu intervină, aşa că, în momentul nepotrivit, poate reprezenta multă oboseală, presiune şi obligaţie în rândul angajaţilor. „Seamănă, dar nu este vacanţă”, spune şi Alexandru Buşilă.
Dincovici susţine, de asemenea, că deşi team buildingurile sunt o pauză de la munca efectivă, angajatul nu este, nici într-un team building, stăpânul propriului său timp. „Dimpotrivă, dintr-un anumit punct de vedere team buildingul reprezintă o perioadă mult mai încărcată, cel puţin cognitiv şi emoţional. Programul, de obicei, este foarte plin, de dimineaţa până seara, iar angajaţii trebuie să fie prezenţi şi implicaţi în toate activităţile, care îi solicită diferit, dar la finalul zilei chiar mai mult decât o zi de lucru. Şi mă refer aici la activităţile oficiale, nu şi la petrecerea de după sau la socializarea informală intensă de după terminarea programului. Oamenii se pot întoarce de la team building mult mai obosiţi şi, pentru multă lume ele reprezintă o ruptură completă de cotidian şi de viaţa lor personală. Team buildingul, chiar dacă util pentru companie şi echipă, poate fi de fapt asemuit unei mutări temporare a întregii vieţi a angajatului la birou, fără niciun fel de timp liber pentru el şi lucrurile care contează în viaţa sa.”
Concediu obligat-forţat
Un alt trend remarcat în rândul companiilor este acela de a le cere angajaţilor să păstreze un anumit număr de zile de concediu pentru perioada sărbătorilor de iarnă – cel mai adesea – şi să îşi ia zile libere când compania intră în stand by, deşi angajatul poate şi-ar fi dorit să beneficieze de ele în alt interval, stârnind astfel un val de frustrări mocnite. „Această practică nu este legală şi orice fel de astfel de practici trebuiesc sesizate. Există în schimb buna înţelegere între colegi, discuţiile în prealabil cu managerii tocmai pentru a împăca pe toată lumea şi zilele de concediu să fie consumate”, spune Florin Godean.
Din perspectiva lui Costin Tudor, o soluţie la această situaţie este o bună comunicare cu managementul despre planificarea gradului de încărcare pe proiecte, respectiv despre intenţia de a lua concedii în anumite perioade din an. „Este foarte important şi ar rezolva multe din problemele care au loc în acest moment, mai ales dacă vorbim despre motivaţia angajaţilor de a rămâne în companie.”
Legat de schimbările pe care pandemia le-ar putea aduce în sistemul tradiţional de acordare a concediului, cu cele minim 21 de zile – în cazul României – reglementate de stat, reprezentantul Undelucram.ro nu crede că trebuie să reinventăm sau să schimbăm neapărat ceva la acesta, accentuând că foarte importantă este însă planificarea din timp, împreună cu managementul.
Costin Tudor, fondator şi CEO, undelucram.ro
„Realitatea ne arată că o mare parte din promovări se întâmplă şi datorită impresiei pe care o faci în faţa managerului. Iar disponibilitatea la job contribuie foarte mult la această impresie.”