BusinessMagazin

Tag: servicii

  • Gigantul IT indian Tech Mahindra deschide primul centru de dezvoltare din România şi vrea să transforme TImişoara într-un hub al operaţiunilor din Europa

    Compania indiană Tech Mahindra, furnizor de servicii şi soluţii de transformare digitală, consultanţă şi remodelarea proceselor de business prin soluţii IT, cu afaceri anuale de 5 mld.dolari, a deschis primul său centru de dezvoltare din România, în Timişoara, cu o echipă de 100 de persoane.

    Centrul se va concentra pe transformarea reţelelor folosind tehnologii de ultimă generaţie pentru clienţii cheie ai companiei din Europa.

    ”Timişoara este un important centru industrial, comercial şi tehnologic, cu un sector IT care creşte vertiginos şi cu o populaţie tânără numeroasă, care vorbeşte atât limba engleză cât şi cea germană. Considerăm că sectorul IT va înregistra creşteri spectaculoase în următorii trei – cinci ani, odată cu apariţia şi răspândirea tehnologiilor noi, precum automatizarea, inteligenţa artificială sau 5G. Astfel, intenţionăm să transformăm Centrul de Dezvoltare Tech Mahindra din Timişoara într-un hub pentru operaţiunile companiei din Europa şi să creştem exponenţial echipa de la an la an”, a declarat Vikram Nair, President, EMEA Tech Mahindra.

    Noul birou Tech Mahindra va funcţiona în Vox Technology Park, unde compania a închiriat peste 600 de metri pătraţi, cu opţiune de extindere în viitor.

    Serviciile furnizate de companie permit companiilor să îşi reducă costurile de operare şi să îşi transforme reţelele prin intermediul celor mai bune tehnologii noi, capabile să creeze noi servicii generatoare de venituri.

    Tech Mahindra, parte a Mahindra Group, este prezentă în 90 de ţări şi are afaceri anuale de 4,9 miliarde de dolari, cu peste 118.390 de angajaţi. Tech Mahindra este cea mai bine clasată companie din afara SUA în clasamentul Forbes Global Digital 100 (2018) şi în Forbes Fab 50 Asia (2018).

    Grupul Mahindra are afaceri anuale de 21 de miliarde de dolari şi peste 200.000 de angajaţi în peste 100 de ţări. Grupul operează în industrii cheie, deţinând o poziţie de lider în producerea de tractoare şi vehicule utilitare, piese auto, IT şi tour operatori.

     

  • Afacerea care livrează 10 milioane de plicuri în fiecare lună. Are peste 1.500 de angajaţi şi o flotă auto formată din 200 de maşini

    Cu peste 10 milioane de plicuri livrate în fiecare lună, Pink Post este cel mai mare operator privat de servicii poştale din România din punctul de vedere al volumelor livrate şi al cotei de piaţă, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. În prezent, aceasta are 1.500 de angajaţi la nivel naţional, 60 de oficii poştale de distribuţie naţională şi o flotă auto formată din 200 de maşini.

    Pink Post pune la dispoziţia clienţilor săi servicii poştale de trimitere a scrisorilor cu confirmare de primire sau scrisori simple, servicii de distribuţie neadresată, dar şi servicii de trimitere expres.

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei, Pink Post se diferenţiază de poşta tradiţională oferind prin furnizarea unor procese simple, standardizate şi controlabile, servicii personalizate, managementul bazelor de date, rapoarte electronice de livrare şi retur.

    Reprezentanţii companiei descriu modul în care afacerea a luat naştere: povestea Pink Post a început, de fapt, în 2009, când Cristi Petcu a fondat compania de servicii poştale Total Post. Apoi, în 2011, Total Post a achiziţionat TCE Post, o companie înfiinţată în 2006, considerată principalul competitor pe piaţa serviciilor poştale din România. În iunie 2017, Total Post a anunţat fuzionarea cu Postmaster, companie deţinută până atunci de Austrian Post Group, pentru a-şi extinde operaţiunile şi cota de piaţă în România. În urma acestui pas, noua companie de servicii poştale a trecut printr-un proces de rebranding la finalul căruia s-a transformat în Pink Post.

    O altă problemă importantă, resimţită în ultimii ani, este cea a forţei de muncă: „Când vine vorba de curieri şi postaşi, atragerea de noi angajaţi şi reducerea fluctuaţiei personalului sunt aspecte care ne preocupă la momentul actual”, spune Diana Tudor, directorul comercial al Pink Post.

    Cea mai recentă investiţie a constat în dezvoltarea a trei servicii noi (Express by Pink Post, Round by Pink Post şi Izzy by Pink Post), axate pe mai multe tipuri de trimiteri, în special în regim de track&trace, apărute dintr-o nevoie a clienţilor, spune Diana Tudor. „Aşadar, pentru că aveam deja centre în toate judeţele ţării, am decis să ne mărim flota auto pentru a creşte cantitatea de corespondenţă livrată, să modernizăm HUB-urile din ţară şi sa angajăm personal dedicat pentru fiecare serviciu în parte”.

    În valoare totală de 1,5 milioane de euro, cele mai recente investiţii au fost direcţionate înspre mărirea parcului auto, crearea aplicaţilor software pentru aceste servicii, echipamente specifice, modernizarea hub-urilor, precum şi în personal specializat pentru aceste servicii: „După calculele noastre, vom ajunge la break-even în aproximativ un an”, descrie Diana Tudor aşteptările pentru anul în curs.  

    Cele trei servicii au la dispoziţie un depozit central de 3.000 mp, 3 hub-uri principale (Bacău, Cluj şi Sibiu), personal dedicat, 25 rute proprii de noapte care asigură legătura între depozitul central şi toate filialele din ţară, dar şi alte facilităţi.

    Serviciul Express by Pink Post a fost creat cu scopul de a livra plicuri şi colete de mici dimensiuni către destinatarul final în termen de 24/48 de ore de la preluare. Acest serviciu este disponibil în Bucureşti, Ilfov, Cluj, Timişoara, Constanţa, Craiova, Galaţi, Brăila, Arad, Sibiu Bacău, Târgu Mureş, Braşov, Suceava şi Târgovişte, iar corespondenţa poate fi urmărită mulţumită sistemului track&trace.

    Pentru livrarea corespondenţei interne între sediile centrale şi sucursale, agenţiile sau punctele de lucru ale aceleaşi companii, Pink Post a creat serviciul Round by Pink Post. Serviciul include ridicări din diverse puncte prestabilite, după un orar specific (chiar şi de mai multe ori pe zi) şi livrarea în maximum 48 de ore.

    Când vine vorba despre provocări, principala problemă se leagă, potrivit Dianei Tudor, de scăderea volumelor de trimiteri prin poştă şi de publicitate adresată şi neadresată. „Aceste scăderi sunt rezultatul migrării către online şi SMS ale serviciilor de facturare a utilităţilor, respectiv către TV şi social media a publicităţii. În aceste condiţii, provocarea constă în identificarea altor nişe de piaţă pentru servicii pliabile pe structura noastră, cum ar fi scrisorile cu valoare adăugată (serviciul Izzy by PinkPost) şi colete de mici dimensiuni (serviciul Express by PinkPost), servicii care au fost dezvoltate recent”, explică Diana Tudor.

     

  • Nu ştii vreun business sigur, în care să bag nişte bani şi să nu fac nimic, dar să-mi aducă 10-20% pe an?!

    „Aş vrea să bag nişte bani într-un business în care să nu fac nimic, să conducă altcineva, să-mi aducă 10-20% pe an, dar fără riscuri. Eu nu mai vreau să muncesc”.
    În real estate s-a fript din 2007-2008, la bursă – mai degrabă ar băga bani în bitcoin decât în acţiunile din România, fonduri mutuale – ce sunt alea?!
    Nu cred că este singurul antreprenor/investitor român care caută afaceri în care să pună nişte bani, afaceri sigure, fără risc, care să-i aducă un câştig de 10-20% pe an.
    Mulţi au auzit sau au citit despre modelul lui Warren Buffett, care a spus cândva că el caută businessuri în care să investească şi care să-i producă profit şi când el doarme.
    Afacerile în care trebuie să munceşti de dimineaţă până seara, alea nu sunt afaceri.
    Pe piaţă sunt foarte mulţi bani disponibili, depozitele bancare sunt pline, dar dobânzile sunt foarte mici. România este supergeneroasă, cu dobânzi la lei de 3-4% pe an, în condiţiile în care cursul nu s-a depreciat cu mai mult de 1,6% la 9 luni.
    Asta înseamnă în euro un câştig de 2% faţă de o dobândă de 0 şi ceva la sută, dacă nu chiar de minus zero şi ceva la sută, cât este acum în Occident.
    Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri de peste 30% în acest an, dar trebuie să ai nervii tari, pentru că în orice moment te poţi aştepta la o schimbare legislativă care să afecteze afacerile companiilor. Cei care au făcut bani din bussinesuri tradiţionale pe care le-au vândut ar vrea să se ducă pe bursă sau să-şi pună banii în fonduri mutuale care investesc pe bursă sau în alte instrumente financiare, dar cer asigurări că vor câştiga cel puţin 10% în euro pe an, asigurări pe care nimeni dintre administratorii de fonduri mutuale nu le poate oferi.
    Antreprenorii din clasa de mijloc care au reuşit să clădească ceva de la zero în ultimii 10 sau 20 de ani încep să obosească, pentru că au tras mult de business, l-au adus până la un anumit nivel, iar acum vor să-şi ia o rentă sigură din el, ceea ce nu prea se poate.
    Trebuie să munceşti continuu pentru a-ţi ţine clienţii şi contractele.
    Toată lumea ar vrea să facă importuri, să ia o marfă din afară pe care să o plaseze în marile reţele din comerţ fără prea multă implicare şi cu banii recuperaţi foarte repede.
    Într-un business cu servicii nu ai ce să acumulezi, pentru că afacerea depinde de proprietar, de relaţiile lui. Compania nu are active, nu are mărci, nu ar avea ce să vândă unui potenţial investitor.
    Vasile Armenean a vândut Betty Ice cu o întreagă producţie de îngheţată în spate, cu un brand, cu fabrici, cu logistică etc.
    Într-un business cu servicii baza este omul, mintea şi energia lui, care ţine totul în picioare.
    Nu prea sunt afaceri, sau chiar deloc, în care să pui banii şi cineva să-ţi plătească o rentă lunară, iar tu să treci lunar sau anual să-ţi ridici banii.
    La început proprietarul poate să aibă un director care să conducă executiv businessul, dar la un moment dat şi acesta se va „revolta” şi îşi va cere partea.
    Dar dacă cunoaşteţi businessuri sigure, care să producă bani şi când proprietarul sau investitorul dorm, să aibă un manager cinstit, să-mi spuneţi.

  • Nu ştii vreun business sigur, în care să bag nişte bani şi să nu fac nimic, dar să-mi aducă 10-20% pe an?!

    „Aş vrea să bag nişte bani într-un business în care să nu fac nimic, să conducă altcineva, să-mi aducă 10-20% pe an, dar fără riscuri. Eu nu mai vreau să muncesc”.
    În real estate s-a fript din 2007-2008, la bursă – mai degrabă ar băga bani în bitcoin decât în acţiunile din România, fonduri mutuale – ce sunt alea?!
    Nu cred că este singurul antreprenor/investitor român care caută afaceri în care să pună nişte bani, afaceri sigure, fără risc, care să-i aducă un câştig de 10-20% pe an.
    Mulţi au auzit sau au citit despre modelul lui Warren Buffett, care a spus cândva că el caută businessuri în care să investească şi care să-i producă profit şi când el doarme.
    Afacerile în care trebuie să munceşti de dimineaţă până seara, alea nu sunt afaceri.
    Pe piaţă sunt foarte mulţi bani disponibili, depozitele bancare sunt pline, dar dobânzile sunt foarte mici. România este supergeneroasă, cu dobânzi la lei de 3-4% pe an, în condiţiile în care cursul nu s-a depreciat cu mai mult de 1,6% la 9 luni.
    Asta înseamnă în euro un câştig de 2% faţă de o dobândă de 0 şi ceva la sută, dacă nu chiar de minus zero şi ceva la sută, cât este acum în Occident.
    Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri de peste 30% în acest an, dar trebuie să ai nervii tari, pentru că în orice moment te poţi aştepta la o schimbare legislativă care să afecteze afacerile companiilor. Cei care au făcut bani din bussinesuri tradiţionale pe care le-au vândut ar vrea să se ducă pe bursă sau să-şi pună banii în fonduri mutuale care investesc pe bursă sau în alte instrumente financiare, dar cer asigurări că vor câştiga cel puţin 10% în euro pe an, asigurări pe care nimeni dintre administratorii de fonduri mutuale nu le poate oferi.
    Antreprenorii din clasa de mijloc care au reuşit să clădească ceva de la zero în ultimii 10 sau 20 de ani încep să obosească, pentru că au tras mult de business, l-au adus până la un anumit nivel, iar acum vor să-şi ia o rentă sigură din el, ceea ce nu prea se poate.
    Trebuie să munceşti continuu pentru a-ţi ţine clienţii şi contractele.
    Toată lumea ar vrea să facă importuri, să ia o marfă din afară pe care să o plaseze în marile reţele din comerţ fără prea multă implicare şi cu banii recuperaţi foarte repede.
    Într-un business cu servicii nu ai ce să acumulezi, pentru că afacerea depinde de proprietar, de relaţiile lui. Compania nu are active, nu are mărci, nu ar avea ce să vândă unui potenţial investitor.
    Vasile Armenean a vândut Betty Ice cu o întreagă producţie de îngheţată în spate, cu un brand, cu fabrici, cu logistică etc.
    Într-un business cu servicii baza este omul, mintea şi energia lui, care ţine totul în picioare.
    Nu prea sunt afaceri, sau chiar deloc, în care să pui banii şi cineva să-ţi plătească o rentă lunară, iar tu să treci lunar sau anual să-ţi ridici banii.
    La început proprietarul poate să aibă un director care să conducă executiv businessul, dar la un moment dat şi acesta se va „revolta” şi îşi va cere partea.
    Dar dacă cunoaşteţi businessuri sigure, care să producă bani şi când proprietarul sau investitorul dorm, să aibă un manager cinstit, să-mi spuneţi.

  • ANCOM anunţă noi reglementări pe piaţa serviciilor poştale

    Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 27/2019 adoptate la începutul acestei luni, furnizorii de servicii poştale autorizaţi în România trebuie să transmită Autorităţii de reglementare o serie de informaţii şi date statistice privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/644, riscând în caz contrar să fie sancţionaţi. De asemenea, persoanele care intenţionează să revândă servicii poştale, inclusiv prin intermediul unor platforme informatice, sunt obligate să notifice ANCOM în privinţa acestei intenţii începând cu data de 1 ianuarie 2020.

    Prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2019 a fost adoptat regimul sancţionator care se aplică în cazul nerespectării dispoziţiilor Regulamentului (UE) 2018/644 privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete, potrivit căruia furnizorii de servicii poştale autorizaţi în România vor trebui să actualizeze sau să transmită ANCOM o serie de date statistice. Astfel, furnizorii vor putea fi sancţionaţi cu amenzi de la 5.000 de lei până la 2% din cifra de afaceri în cazul nerespectării obligaţiei de a actualiza anumite informaţii (cum ar fi datele lor de identificare, caracteristicile şi descrierea serviciilor de livrare de colete, termenii şi condiţiile generale pentru serviciile de livrare de colete) sau cu amenzi administrative de la 100 de lei la 15.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere pentru a-i determina să furnizeze o serie de informaţii prevăzute de Regulamentul (UE) 2018/644, reprezentând date statistice referitoare la: numărul coletelor interne procesate, numărul coletelor care intră şi/sau ies de pe teritoriul României, cifra de afaceri generată de serviciile de livrare de colete prestate la nivel internaţional, european şi global, o listă de preţuri accesibilă publicului etc.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Despre economia subterană sau cum dispar anual 200 de miliarde de lei din PIB-ul României

    „Principala motivaţie pentru care există această economie informală este cea de neplată a taxelor. Mai există o componentă legată şi de neconformarea cu regulamentele, autorizaţiile şi aşa mai departe. Adică îţi faci un business în economia formală dar nu vrei să obţii autorizaţie, să plăteşti anumite taxe. Motivaţia principală este legată de neplata taxelor, iar în România, ştim cu toţii, avem o problemă majoră când ai 36% TVA necolectat, este o problemă extrem de gravă şi nu pare să existe voinţa politică să luăm măsuri în această privinţă”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank şi fost preşedinte al Consiliului Fiscal.

    Activităţile asociate cu economia subterană sunt realităţi concrete în toată lumea. Pentru a aloca resurse eficient, pentru un stat este esenţial să aibă informaţii în legătură cu magnitudinea economiei subterane, activităţile implicate în aceste procese, persoanele implicate, dar şi frecvenţa acestor activităţi. Este foarte dificil de măsurat şi analizat activităţile economice subterane, inclusiv bunurile şi forţa de muncă implicată, în contextul în care persoanele implicate în astfel de activităţi nu doresc să fie identificate.

    Subiectul este controversat, în măsura în care există dezbateri privind definiţia economiei subterane, modalitatea de a face estimările, dar şi utilizarea acestor estimări în economie. Cu toate acestea există destule indicii care sugerează faptul că economia mondială ascunsă este în creştere, însă se cunosc foarte puţine despre amploarea şi dezvoltarea acestui tip de economie în economiile emergente din Europa de Est şi Asia Centrală.

    Din 31 de ţări europene analizate de Fondul Monetar Internaţional într-un raport din 2018, România ocupă locul al patrulea în UE în ceea ce priveşte dimensiunea economiei subterane estimate, cu o pondere de 26,3% din Produsul Intern Brut al ţării în 2016, serie neajustată. Cea mai mare pondere a economiei subterane este în Bulgaria, cu 29,6% din PIB, însă ţara vecină a României a făcut eforturi considerabile în ultima vreme pentru combaterea acestor activităţi. „Dacă ne uităm la alte ţări avem Bulgaria care şi-a redus masiv pierderile din TVA, Polonia la fel, iar noi ne complacem într-o situaţie extrem de gravă care pune în pericol siguranţa naţională până la urmă. Când nu ai bani de autostrăzi, asemenea deficite de încasare reprezintă o problemă foarte gravă. Media europeană de colectare de taxe şi impozite este de 40% şi noi avem doar 26%”, mai spune Ionuţ Dumitru.

    Media dimensiunii economiei subterane a României în perioada 1991-2015 se află la valoarea de 30,14% din PIB, cu un maxim în 1991 de 36,03% şi un minim de 22,73% în 2014. Contribuţia economiei ascunse în economia românească a scăzut semnificativ din 1991 încoace per total, cu mici variaţii de-a lungul anilor. Din 1991 a urmat un trend descendent şi a ajuns în 1997 la o pondere de 31,65%. În 1999 a urcat cu mai mult de trei puncte procentuale, până la 34,4% din PIB, reintrând apoi pe un trend descendent.

    Criza economică a dus la o creştere a dimensiunii economiei informale în aproape toate statele europene. Contribuţia economiei ascunse în România a crescut în 2009 la 28,23% din PIB, de la 25,44% în 2007, o creştere de aproape 3 puncte procentuale. După anul 2009, ponderea acestor tipuri de activităţi a scăzut constant, ajungând în 2014 la minimul postdecembrist de 22,73% din PIB.

    Cauzele dimensiunii şi dezvoltării economiei subterane sunt multiple. Povara taxelor şi impozitelor în general şi povara fiscală pe muncă în particular (în special cea a contribuţiilor la asigurările sociale) sunt factori determinanţi pentru mărimea economiei ascunse. În România, povara fiscală (tax wedge), diferenţa dintre costurile totale ale angajatorului şi salariul net al angajatului, este de 36,7%, pe locul 7 în Uniunea Europeană şi cea mai mare din Europa Centrală şi de Est. Media Europeană este de 32,5%, potrivit unui raport din 2018 al lui Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal la acel moment.

    „Cauzele sunt multiple. În primul rând putem menţiona povara taxelor şi impozitelor pentru muncă, unde avem o povară foarte înaltă, dacă ne uităm la contribuţiile sociale. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de cota de venit de 10%, noi avem o povară fiscală generată de contribuţiile sociale foarte mare, în special la veniturile mici. Mai sunt şi alţi factori care ţin de birocraţia plăţii taxelor şi impozitelor, de multe ori efortul birocratic este atât de mare încât mulţi îşi pun întrebarea dacă chiar merită să te supui”, a mai spus Ionuţ Dumitru.

    Alţi factori care influenţează nivelul economiei neoficiale sunt: controlul statului asura corupţiei, eficacitatea guvernului (calitatea serviciilor publice, calitatea seviciilor sociale), statul de drept, dar şi capacitatea guvernului de a reglementa în mod eficient economia, astfel încât să permită şi să avantajeze dezvoltarea mediului privat.

    Reglementările din piaţa muncii reprezintă un factor esenţial pentru dimensiunea economiei ascunse. Astfel, în 2008, diferenţa dintre salariul minim pe economie şi cel mediu pe economie în România se apropia de 32%, în 2012 diferenţa a crescut la 35%, în 2015 această diferenţă a crescut până la 43%, iar în 2017 ecartul s-a majorat până la aproximativ 47%. „Aş adăuga un alt factor. Faptul că, neavând o calitate a serviciilor publice corespunzătoare, în special de sănătate şi educaţie, conformarea voluntară este extrem de mică şi motivaţia de a face evaziune este foarte mare – tu plăteşti taxe şi impozite foarte mari, însă atunci când ai o problemă medicală trebuie să scoţi bani din buzunar şi rişti să intri cu o boală în spital şi să ieşi cu şapte, motivaţia de conformare voluntară scade dramatic.”

    Nivelul şi calitatea serviciilor publice sunt de asemenea factori determinanţi pentru dimensiunea şi evoluţia economiei subterane. Nivelul şi calitatea serviciilor publice se pot reflecta în numărul de morţi din accidente rutiere, care în România este cel mai mare din UE raportat la populaţie. Astfel, în 2017, 98 de persoane la un milion de locuitori au murit în accidente rutiere pe şoselele din România, în timp ce media europeană este de 49 de decese la un milion de locuitori. De asemenea, România are cea mai mare rată din UE a deceselor care ar fi putut fi evitate la persoane cu vârsta mai mică de 79 de ani, de 48%. Media europeană este de 33,1%.

    În ceea ce priveşte munca la negru, România ocupa în 2013 locul doi în Uniunea Europeană ca dimensiune, de 26,2% din valoarea adăugată brută. Deficitul de încasare a TVA-ului din România este cel mai mare din Uniunea Europeană, de 35,9% în 2016. Deficitul de încasare de TVA se referă la diferenţa între ce şi-a propus statul să încaseze din TVA într-un anumit an şi cât a încasat efectiv.

    Ionuţ Dumitru este de părere că reducerea nivelului economiei subterane ţine de aceiaşi factori care sunt determinanţi pentru dimensiunea acesteia, dar şi de digitalizarea instituţiilor româneşti, în special a autorităţii fiscale.

    „Reducerea economiei neobservate ţine de multe aspecte care sunt legate între ele: nivelul taxelor pe muncă, calitatea serviciilor publice, eficienţa cheltuirii banilor publici. Mai este şi aspectul digitalizării în domeniul administraţiei fiscale, care ar ajuta enorm. În felul acesta Bulgaria şi Polonia au redus masiv apetitul de evaziune fiscală, în timp ce la noi aceste programe sunt inexistente. Am asistat în 2015 la reducerea TVA-ului şi cu toate acestea nu am văzut efecte de conformare – problema este foarte gravă şi structurală – rezolvarea problemei colectării taxelor trebuie realizată pe calea digitalizării. Este mult mai uşor, de exemplu, să plăteşti taxele online decât să te duci să stai la cozi”, adaugă Dumitru.

    El dă atât exemplul Poloniei, cât şi pe al Bulgariei, ţări în care relaţia dintre contribuabil şi autoritate fiscală este una digitalizată, la fel şi supravegherea tranzacţiilor de către autorităţi.

    „Polonia a făcut recent asta (digitalizarea autorităţii fiscale – n. red.), iar acum relaţia dintre autoritatea fiscală şi contribuabil este una în timp real, electronică, în timp ce la noi ne-am dorit să facem, am avut programul cu Banca Mondială, la care actualul ministru de finanţe a renunţat, ceea ce arată destul de clar că, după şase ani în care nu s-a făcut nimic, nu există voinţă politică. Bulgaria a făcut un program similar cu Banca Mondială cu mulţi ani înaintea noastră, cu rezultate majore de colectare, în timp ce noi am tras de el ani de zile, după care am renunţat.”

    Dimensiunea medie a economiei mondiale ascunse este de 31,9% din PIB. Din 158 de ţări analizate, cea mai mare pondere a economiei subterane există în Zimbabwe – 60,6% – şi Bolivia – 62,3% din PIB. Cele mai mici rate ale acestei economii se regăsesc în Austria – 8,9% din PIB – şi Elveţia – 7,2% din PIB, potrivit economiştilor Medina şi Schneider de la FMI.

    Estimările economiei informale sunt dificil de realizat, în cea mai mare măsură din cauza faptului că actorii implicaţi nu vor să fie identificaţi. Metodele folosite în estimări sunt de asemenea contestate de unii economişti. Pentru o mai bună acurateţe, autorii studiului din cadrul FMI au folosit, pe lângă informaţiile de la birourile de statistică naţionale, şi metoda sondajelor de opinie, atât în cadrul populaţiei, cât şi în cadrul managerilor de companii. De asemenea, un alt indicator folosit în cercetare a fost estimarea diferenţei între consumul per gospodărie şi venitul gospodăriei. Toate aceste date au permis, într-o oarecare măsură, aproximarea unei dimensiuni a acestor tipuri de activităţi economice.

  • Serviciile BRD de mobile banking, ATM şi POS au fost întrerupte după o pană de electricitate

    „În urma unei avarii a reţelei de electricitate, funcţionarea aplicaţiilor de internet şi mobile banking, a ATM-urilor şi POS-urilor, precum şi a call-center-ului băncii, a fost întreruptă, dar revine progresiv la parametrii normali. Ne cerem scuze pentru neplăcerile pe care acest incident tehnic le poate cauza şi vă mulţumim pentru înţelegere. Serviciile sunt repuse succesiv în funcţiune. Echipele noastre tehnice lucrează la remedierea situaţiei; revenim cu detalii de îndată ce serviciile devin funcţionale”, arată banca, pe Facebook.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Acesta este primul telefon Huawei fără acces la serviciile Google

    Compania chineză va lansa cel mai recent smartphone al său, Mate 30, la München în Germania, spre sfârşitul acestei luni. Va fi prima serie de smartphone-uri Huawei care intră pe piaţă de când compania a fost plasată pe lista neagră de comerţ a Statelor Unite, care i-a întrerupt accesul la aplicaţiile şi serviciile Google pentru produsele ulterioare.

    În mai, Washington a plasat Huawei pe o listă care interzice companiilor americane să-i vândă tehnologie şi produse software. Aceasta a însemnat că Huawei nu mai putea face afaceri cu furnizori cheie precum Intel, Micron, Qualcomm sau parteneri software precum Google şi Facebook.

    Huawei a anticipat ameninţarea şi şi-a asigurat stocuri de componente, dar nu a putut asigura produse software. Compania licenţit soft Google pentru mai multe smartphone-uri înainte de a fi plasată pe lista neagră a SUA, dar nu a mai putut realiza acest lucru pentru seria Mate 30.

    Compania şi-a dezvoltat propriul sistem de operare numit Harmony, pe care l-a prezentat luna trecută.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este tânărul care vinde cele mai multe televizoare din România

    „Legat de parcursul internaţional, pentru moment mă concentrez pe dezvoltarea carierei mele la nivel local, dar nu exclud pe viitor explorarea unor altor oportunităţi”, a spus Ciprian State într-un interviu pentru realizarea profilului său din catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, ediţia 2019.

    Ciprian State ocupă funcţia de head of product for TV, AV&IT categories la Samsung, companie ce a avut în 2018 o cotă de peste 40% pe piaţa locală de televizoare.

    Un moment-cheie al carierei sale a fost orientarea spre marketingul de produs, în anul 2005, după o experienţă iniţială în servicii clienţi şi suport vânzări. „Un alt moment cheie a fost perioada din Romtelecom/Telekom România, unde am învăţat foarte multe despre modul în care decizii strategice importante legate de infrastructură sunt transpuse în realitate şi mi-am dezvoltat şi completat perspectiva asupra pieţei de telecomunicaţii prin focusul pe serviciile TV, o componentă cheie a pachetelor de servicii consumer.”

    Experienţa sa internaţională constă într-un stagiu de consultanţă de patru luni în Kenya, în cadrul grupului Orange, precum şi experienţa educaţională a programului de MBA al Sheffield University. „Lucrând mult timp în grupuri internaţionale şi fiind implicat în zona de strategie de business, am experienţă în a gândi din perspectivă internaţională şi regională, datorită imperativului de a fi la curent cu bunele practici internaţionale din industrie şi de a le implementa local sau, uneori, de a le exporta pe cele locale la nivel internaţional.”

  • La aproximativ patru ani de la intrarea Uber în România, cursa serviciilor de ridesharing a ajuns la un nou nivel

    „După ce scazi benzina, ţigările şi mai mănânci şi tu ceva, rămâi cu vreo 6.000 lei net pe lună”, spune Ionuţ S., întrebat câţi bani poate câştiga un şofer de ridesharing în România. La 5 dimineaţa într-o zi de weekend, Ionuţ, un fost taximetrist în vârstă de 33 de ani, este pe stradă deja de 9 ore, cu trei aplicaţii de ridesharing deschise în bord – Uber, Yango şi CleverGo – şi vânează comenzi pe oricare dintre ele pentru a scoate cât mai mulţi bani până dimineaţă.

    Un venit net de 6.000 de lei net nu este uşor de obţinut în România. Mai ales dacă respectivul venit nu este încasat de la stat, nu vine pentru cineva cu o experienţă îndelungată la locul de muncă şi nici pentru un IT-ist, ci pentru un şofer.

    Disruptive – aşa cum reuşesc să fie orice aplicaţii care îşi propun să reinventeze un aspect din viaţa de zi cu zi a oamenilor, precum transportul – aplicaţiile de ridesharing au iscat discuţii masive în această industrie şi proteste masive din partea taximetriştilor şi a transportatorilor autorizaţi.
    În acelaşi timp, o mare parte din şoferii care deserveau companii de taximetrie preferă să migreze către aplicaţiile de ridesharing. Potrivit datelor din piaţă, sunt peste 20.000 de şoferi activi pe zona de ridesharing din România.

    La intrarea pe piaţă, companiile au împânzit reţelele sociale cu mesaje de tipul „câştiguri de 2.000 de lei pe săptămână” şi cu o multitudine de bonusuri de înrolare în aplicaţie. Mai mult, potrivit estimărilor realizate de Asociaţia Coaliţiei pentru Economia Digitală – care reprezintă companii precum Uber, Bolt şi Clever – 2,5 milioane de români utilizau în luna mai aplicaţii de ridesharing în România, o parte dintre aceştia fiind foşti clienţi ai taximetriştilor.

    Nevoia unor servicii de calitate a făcut ca afacerile de ridesharing să înflorească pe plan local. Astfel, chiar dacă de multe ori au preţuri mai ridicate decât cele practicate de firmele de taximetrie, companii precum Uber au ajuns să aibă sute de mii de clienţi în România. Companiile care operează pe piaţa locală platforme de ridesharing apasă pedala investiţiilor şi caută să îşi contureze mai apăsat amprenta în ţară şi în regiune. „Piaţa din România este extrem de bună şi are foarte mult potenţial.

    Doar pe produsul de ridesharing văd uşor 5-10 milioane de utilizatori în următorii cinci-zece ani. Dacă ne uităm la populaţia României care reprezintă potenţiali clienţi, vedem că gradul de conştientizare a oamenilor referitor la serviciile de ridesharing este la 98%. Trebuie doar să găsim noi moduri prin care să îi facem să folosească telefonul”, spune Ash Kebriti, general manger pentru Europa Centrală şi de Est în cadrul Uber, într-un interviu acordat în exclusivitate Business MAGAZIN şi ZF.

    Cu un milion de utilizatori în prezent pe piaţa din România şi circa 10.000 de şoferi parteneri, compania americană Uber crede că şi numărul şoferilor ar putea creşte exponenţial în următorii ani dacă trendul îşi urmează cursul, în contextul în care piaţa se află doar la 10% din potenţialul maxim.

    „În România avem mulţi şoferi, dar nu sunt încă destui. Cred că trebuie să atragem din ce în ce mai mulţi şoferi. Numărul lor cred că ar putea creşte chiar de 3-4 ori în următorii ani. Bucureştiul are caracteristicile unui oraş care are nevoie de ridesharing. În primul rând pentru că oamenii utilizează foarte mult maşinile pentru a se deplasa în oraş, dar şi pentru că este populat de oameni care au un apetit pentru digital şi servicii tehnologice”, adaugă Kebriti, cu ocazia deschiderii celui mai mare centru de servicii al Uber din regiunea Europei Centrale şi de Sud. După o investiţie de 250.000 de dolari, Uber a deschis un centru de servicii dezvoltat în România, într-o spaţiu de 320 de metri pătraţi dintr-o clădire de birouri, care oferă singurul loc în care şoferii se pot întâlni faţă în faţă cu reprezentanţii companiei.
    O astfel de investiţie reprezintă pariul Uber pentru România şi pentru regiune şi o încercare de a-şi consolida brandul, într-o piaţă din ce în ce mai aglomerată.

    Spre exemplu, la două zile după ce ministrul transporturilor, Răzvan Cuc, a anunţat adoptarea ordonanţei care legalizează platformele de ridesharing, o nouă firmă de transport alternativ şi-a făcut apariţia pe piaţa din România. Folosind propriul sistem de cartografiere, direcţionare şi navigaţie, ruşii de la Yango promit să reducă masiv preţurile pieţei. Mizează pe cererea mare de curse, care îi va ţine mereu ocupaţi pe şoferi şi care va acoperi astfel costurile platformei. Încep prin a percepe 0% comision, însă strategia lor implică mărirea acestuia odată cu dezvoltarea serviciului pe piaţă.

    Cei de la Yango colaborează cu 55 de parteneri din România, firme de transport autorizate. Principalul lor avantaj competitiv se bazează pe tehnologia proprie. „Compania noastră a dezvoltat o serie de tehnologii avansate care controlează automat starea maşinii şi modul de conducere a acesteia”, a anunţat Andrei Voicu, director regional al Yango, operată de Yandex Taxi, membră a grupului rusesc Yandex.
    Un alt jucător nou intrat pe această piaţă este Spark Technologies UAB, o companie lituaniană care oferă un serviciu de tip car sharing pentru închirierea de maşini electrice prin intermediul unei aplicaţii mobile. Reprezentanţii companiei au anunţat la începutul lunii iulie că vor să investească aproximativ 700.000 de euro în următorii 2-3 ani pe piaţa locală pentru a populariza serviciul. Suma cuprinde atât investiţia în flota de maşini electrice, cât şi celelalte costuri adiacente, precum marketingul, operaţionalul şi administrativul.
    Piaţa de ridesharing din România continuă să fie din ce în ce mai aglomerată, însă statisticile arată că potenţialul este departe de a fi atins. Potrivit unui studiu realizat în luna mai de compania de audit şi consultanţă PwC România, piaţa de profil se ridică la valoarea de 1,6 miliarde de lei, această sumă totalizând contravaloarea călătoriilor efectuate atât prin intermediul platformelor de mobilitate de tip Uber, Bolt, cât şi al curselor efectuate cu taxiurile tradiţionale. De altfel, studiul arată că românii fac în medie aproximativ 22 de călătorii pe an, dintre care şase călătorii sunt efectuate prin intermediul aplicaţiilor de tip Uber, iar 16 călătorii sunt curse cu taxiurile tradiţionale. „Estimăm că numărul călătoriilor ar putea creşte cu peste 50% şi, în contextul unei reglementări favorabile, piaţa de 1,6 mld. lei în prezent ar putea să crească până la 2,8 mld. lei la nivelul anului 2023. Asta este valoarea cifrei de afaceri pe care o au companiile care oferă aceste servicii pe piaţa locală“, a explicat Bogdan Belciu, partner al PwC.
    Conform studiului realizat de PwC, anul trecut în Bucureşti şi Ilfov erau înregistrate aproximativ 100 de licenţe pentru companiile de taxi şi un număr de 54.000 de şoferi în sistemul de taxi tradiţional, la care se adaugă 20.000 de şoferi în sistem de ridesharing şi încă 22.000 de şoferi de taxi care folosesc aplicaţii mobile de tip Clever Taxi sau Star Taxi.
    Bogdan Belciu a menţionat că în contextul urbanizării numărul şoferilor de tip ridesharing sau taxi tradiţional se va majora, iar digitalizarea va ajuta la dezvoltarea unor sisteme noi de ridesharing, precum cele care permit oamenilor să preia călători pentru curse mai lungi, spre exemplu Bucureşti-Constanţa.
    Pe baza acestui principiu al digitalizării societăţii, Uber colaborează cu autorităţile în ţări precum Ucraina, Marea Britanie şi Australia şi chiar şi în oraşe americane precum Denver şi Boston, punând la dispoziţia clienţilor servicii de transport public de tip autobuze electrice sau servicii de navetă.
    În mod surprinzător, Uber ar vrea să ajungă şi în România cu astfel de servicii, care ar putea să revoluţioneze transportul în comun.
    „Pe termen lung, am vrea să facem un sistem de microbuze de navetă, cum avem în Kiev. Dar nu putem rezolva singuri transportul public. Aici trebuie să colaborăm cu statul. Sunt oraşe în lume care au ales să folosească soluţiile noastre de e-mobilitate”, spune Ash Kebriti, şeful Uber în regiune.
    Cum ar funcţiona? Kebriti susţine că au testat mai multe modele de plată, precum abonamentele lunare – actualul sistem pe care funcţionează în principal transportul public – dar şi printr-un sistem de pay by use, care ar însemna că plăteşti în funcţie de distanţa pe care o parcurgi la bordul vehiculului Uber, iar cel mai probabil a doua opţiune este cea care ar fi implementată dacă Uber ar intra în transportul public din România.
    În acelaşi timp, aceasta nu este singura soluţie a companiei pentru transportul în comun. „Sunt ţări unde guvernele vor să opereze în continuare transportul public, iar acolo le oferim alte soluţii din portofoliul nostru, precum o aplicaţie de mobilitate în care agregăm toate variantele de transport public şi de transport alternativ – un altfel de Google Maps”, spune Kebriti.
    Serviciile şi platformele de ridesharing au căpătat o încadrare legală pe piaţa locală abia anul acesta, pe fondul unei OUG pentru reglementarea serviciilor de ridesharing care impune o serie de reguli atât pentru platformele care vor să opereze în România, cât şi pentru şoferii care vor să devină parteneri.
    Reprezentanţii companiei Uber susţin că niciun şofer nu s-a conformat încă şi aşteaptă normele de reglementare pentru actuala legislaţie, care este deja în vigoare, platformele şi şoferii având timp până la data de 1 noiembrie pentru a se conforma. Uber vrea să utilizeze centrul deschis în luna august în Pipera pentru a-i ajuta pe şoferi să se conformeze mai uşor la noua legislaţie. Costurile de conformare se ridică la circa 700 de lei pentru un şofer partener. „Momentan legea a intrat în vigare, dar aşteptăm să iasă normele de la Ministerul Comunicaţiilor pentru platforme şi de la Autoritatea Rutieră Română pentru şoferii parteneri. Când vom avea aceste norme vom sprijini cum putem noi mai bine şoferii în procesul de conformare. Vom aduce la noi în centru reprezentanţi ai şcolilor de atestare profesionale şi ai autorităţilor, care în momentul în care un potenţial şofer va avea contact cu Uber să îi poate oferi sprijinul şi informaţiile de care au nevoie. Practic, vrem ca şoferii parteneri să îşi rezolve tot procesul la noi în centru”, spune Nicoleta Schroeder, general manager al Uber România.
    Comparativ cu regiunea, reprezentanţii Uber susţin că noul cadru de reglementare din România reprezintă „un compromis”, dar piaţa aşteaptă normele de aplicare. „Trebuie să înţelegem normele. În ceea ce priveşte procesul de certificare, în unele privinţe legislaţia are sens, în altele nu are. Este un pas totuşi în direcţia potrivită pentru că au recunoscut platforma şi transportul alternativ. Nu este perfect, dar este bine comparativ cu alte pieţe”, susţine Ash Kebriti.
    Printre aspectele reglementate până acum la care se referă reprezentanţii Uber România se numără deţinerea unui certificat profesional, vârsta minimă stabilită la 21 de ani – cu 2 ani experienţă în condus, utilizarea unei maşini mai noi de 15 ani, obţinerea unei licenţe de transport alternativ pentru entitatea juridică pe care operează şoferul şi obţinerea unei licenţe de transport alternativ pentru vehiculul utilizat. În România compania Uber mai operează serviciul de livrări Uber Eats şi serviciul de ridesharing cu maşini electrice Uber Green, care are însă doar 70 de maşini. Pentru anul acesta nu există planuri de extindere în alte oraşe decât cele cinci în care operează – Braşov, Cluj, Timişoara, Bucureşti şi Iaşi – însă anul viitor ar putea aduce noi oraşe pe harta românească a Uber.