BusinessMagazin

Tag: Scotia

  • Scoţienii RESPING independenţa de Marea Britanie, potrivit datelor oficiale: 55,42% contra independenţei faţă de 44,58% în favoarea ei

    UPDATE 08:27 Alex Salmond îşi recunoaşte înfrângerea la referendumul pe tema independenţei Scoţiei

    Liderul separatiştilor scoţieni Alex Salmond şi-a recunoscut, vineri, înfrângerea la referendumul organizat joi în Scoţia, în cadrul căruia majoritatea populaţiei a votat împotriva independenţei de Marea Britanie

    UPDATE 08:24 Scoţienii resping independenţa de Marea Britanie

    Scoţienii au votat împotriva independenţei de Marea Britanie la referendumul organizat joi, potrivit cifrelor oficiale anunţate vineri şi citate de AFP.

    După numărarea voturilor din 31 dintre cele 32 de circumscripţii, 1.914.187 de persoane au votat împotriva independenţei, ceea ce reprezintă mai mult decât cele 1.852.828 de voturi necesare pentru a obţine o victorie în acest referendum, potrivit datelor oficiale anunţate de BBC.

    În procente, 55,42 la sută din populaţia Scoţiei a votat împotriva independenţei, iar 44,58 la sută în favoarea ei.

    UPDATE 07:40 BBC anticipează respingerea referendumului pentru independenţă din Scoţia

    După numărarea buletinelor din 26 ce circumscripţii, 54 la sută dintre alegători au votat împotriva independenţei, iar 46 la sută în favoarea acesteia.

    La ora locală 05.15 (07.15 ora României), împotriva independenţei votaseră peste 1.397.000 de persoane, iar în favoarea ei peste 1.176.000.

    Pentru a obţine victoria în acest referendum sunt necesare 1.852.828 de voturi.

    BBC anticipează că pe baza rezultatelor declarate până în prezent, referendumul va fi respins cu 55 la sută din voturi la 45 la sută.

    Această victorie va fi, în acest caz, cu trei puncte procentuale peste cea anticipată de ultimele sondaje de opinie.

    UPDATE 06:52 Independenţa Scoţiei, respinsă de 52 la sută din populaţie, potrivit rezultatelor parţiale

    Aceste rezultate au venit cu întârziere din cauza ratei de participare de peste 80 la sută în unele circumscripţii. 

    Din cele zece circumscripţii în care s-a efectuat numărătoare, opt au respins referendumul, în timp ce două s-au pronunţat în favoarea lui. 

    John Curtice, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Strathclyde, a declarat pentru BBC că “dovada că tabăra NU este pe cale să câştige sunt pe cale să apară”.

    “În acelaşi timp, începem să vedem un succes al respingerii referendumului care este departe de a fi atât de important precum se aşteptau ei atunci când a fost anunţat referendumul, în urmă cu 18 luni, sau în orice caz faţă de ceea ce estimau în urmă cu două luni”, a adăugat el.

    UPDATE 01:04 Aproximativ 54% dintre scoţieni se pronunţă împotriva independenţei – exit-poll

    Majoritatea scoţienilor au votat în favoarea rămânerii Scoţiei în cadrul Marii Britanii, anunţă un sondaj al YouGov realizat la ieşirea din secţiile de votare, relatează BBC.

    Aproximativ 54% dintre locuitorii Scoţiei au respins proclamarea independenţei faţă de Marea Britanie, în timp ce 46% s-au pronunţat pentru, anunţă YouGov.

    UPDATE 00:36 Birourile de vot s-au închis în Scoţia

    Birourile de vot s-au închis joi seara, la ora locală 22.00 (00.00, ora României) pentru referendumul privind independenţa Scoţiei, o consultare istorică al cărei rezultat va fi anunţat vineri dimineaţa şi care ar putea conduce la destrămarea Marii Britanii, relatează AFP.

    De la Glasgow la Edinburgh, aproape 80% din cei 4.285.323 de alegători înscrişi în liste, potrivit ultimelor estimări, s-au prezentat la urne pentru a răspunde la întrebarea: “Scoţia trebuie să devină o ţară independentă?”, şi să decidă dacă vor pune capăt sau nu unei alianţe care datează din 1707.

    Peste 600.000 de scoţieni au votat deja prin corespondenţă.

    “A fost o zi foarte încărcată”, a declarat pentru AFP Peter Macvean, un responsabil din cadrul unui birou de vot de la Edinburgh. “Oamenii erau foarte motivaţi”, a adăugat el.

    Cu o oră înainte de închiderea birourilor de vot, alegătorii continuau să vină pentru a-şi exprima opţiunea.

    Cele 2.600 de birouri de vot deschise într-un teritoriu care reprezintă o treime din suprafaţa Marii Britanii trebuie de-acum să înceapă numărarea voturilor.

    Ultimele sondaje creditează totuşi cu un uşor avans tabăra care susţine menţinerea în componenţa Marii Britanii, dar cu un număr de indecişi suficient de mare pentru a înclina balanţa.

    Scoţia reprezintă 8,3 la sută din populaţia Marii Britanii şi 9,2 la sută din Produsul Intern Brut.

    Alegerea scoţienilor ar putea să decidă şi soarta premierului britanic David Cameron, profund implicat în campanie.

    UPDATE 21:14 Exit-poll nedefinitiv: 51% dintre scoţieni se pronunţă împotriva independenţei

    Cincizeci şi unu la sută dintre alegătorii din Scoţia se pronunţă împotriva independenţei faţă de Marea Britanie, în timp ce tabăra secesionistă are o cotă de 49 la sută, conform unui sondaj de tip exit-poll nedefinitiv, prezentat de Reuters înainte de închiderea secţiilor de votare.

    UPDATE 17:40 Scoţia ar putea lua în considerare posibilitatea de a-i acorda azil lui Edward Snowden

    Scoţia ar putea lua în considerare posibilitatea de a-i acorda azil fostului consultant al NSA (Agenţia naţională de securitate din SUA), Edward Snowden, relatează site-ul ibtimes.co.uk.

    UPDATE 16:50 Scoţia ar putea stabili noi recorduri în ceea ce priveşte rata de participare la referendum – studiu

    Rata de participare la referendumul de joi privind independenţa Scoţiei ar urma să fie deosebit de mare, dar pentru a înregistra un record absolut ar trebui să depăşească cele 97,6 de procente înregistrate în Noua Zeelandă în 1946, potrivit unei analize a Universităţii Reading.

    Scoţia ar putea stabili noi recorduri în ceea ce priveşte rata de participare la referendum, se arată în analiza profesorului Alan Renwick, publicată pe blogul Departamentului de politică şi relaţii internaţionale al Universităţii Reading, care prezintă mai multe puncte de comparaţie.

    Cea mai mare prezenţă la un plebiscit organizat exclusiv în Scoţia a fost înregistrată la referendumul din 1979, cu privire la transferul unor puteri şi crearea unei adunări regionale scoţiene, când 63,6 la sută dintre alegători s-au prezentat la urne.

    La alegerile generale din Regatul Unit din 1950, au participat 80,9 la sută dintre scoţieni, aceasta fiind cea mai mare participare înregistrată în Scoţia.

    Cea mai mare rată de participare la un referendum din Regatul Unit a fost înregistrată în 1998, în Irlanda de Nord, când 81,1 la sută dintre alegători s-au prezentat la urne. Pe de altă parte, cea mai mare rată de participare la un vot din Regatul Unit, de 84 la sută, s-a înregistrat la alegerile generale din 1950.

    Recordul de participare la un referendum european după 1970 a fost stabilit în 2003, la votul privind aderarea Maltei la UE, când 90,9 la sută dintre cetăţeni s-au prezentat la urne.

    Cea mai mare participare la un referendum unde prezenţa nu este obligatorie a fost în 1995, la votul privind independenţa Quebecului, de 93,5 la sută.

    La alegerile din Nauru din 2013 au participat 96,9 la sută dintre electori, aceasta fiind cea mai mare prezenţă la un vot naţional într-o democraţie după anul 2000. La alegerile generale din Noua Zeelandă din 1946 au participat 97,6 la sută dintre alegători, aceasta fiind cea mai mare rată de participare la un vot naţional într-o democraţie după 1945.

    UPDATE 14:18 Ţările care şi-au proclamat independenţa faţă de britanici

    Scoţia, în cazul unei victorii a taberei care susţine independenţa în referendumul de joi, se va alătura unei lungi liste de state care s-au eliberat de britanici, relatează site-ul american Global Post, care prezintă o hartă cu toate statele care au făcut parte din Imperiu.

    Statele Unite, în 1776, şi Irlanda, în 1916, sunt primele care şi-au proclamat independenţa. Au urmat Egiptul (1922), Canada, Africa de Sud, Australia şi Noua Zeelandă (1931) şi Irakul (1932). Iordania (1946), India şi Pakistanul (1947), Myanmar şi Sri Lanka (1948) şi Malaysia şi Ghana (1949) au constituit următorul val de ţări care au devenit independente.

    Această mişcare de emancipare a continuat atât în Africa şi Orientul Mijlociu, dar şi în America Centrală şi Oceania în anii ’60-’70, iar Zimbabwe şi Vanatu (1980), Belize şi Antigua and Barbuda (1981), St Kitts and Nevis (1983) şi Brunei (1984) sunt ultimele state care au devenit independente în prima jumătate a anilor ’80.

    UPDATE 13:50 Vremea ar putea întârzia anunţarea rezultatelor referendumului din Scoţia

    Vremea ar putea determina întârzieri în anunţarea rezultatelor referendumului pe tema indepedenţei care are loc joi în Scoţia, deoarece există zone izolate de unde buletinele vor fi aduse cu elicoptere sau ambarcaţiuni, relatează BBC News Online.

    Scoţia are zone izolate, astfel încât vremea şi factorul geografic pot juca un rol important în calcularea rezultatelor referendumului.

    Buletinele de vot din insulele Argyll şi Bute, unde o treime din populaţie trăieşte în sate care au mai mult de 1.000 de locuitori, vor fi aduse cu elicopterele la centrul din Lochgilphead, unde se vor număra voturile. Alte zone se bazează pe transportul urnelor cu bărcile.

    Dar vremea nefavorabilă ar putea întârzia primirea buletinelor de vot pentru numărătoare şi, prin urmare, ar putea întârzia rezultatele finale.

    Şi rata de participare ar putea influenţa numărătoarea voturilor. Peste 4,2 milioane de persoane s-au înregistrat pentru a vota în cadrul acestui referendum, acesta fiind cel mai numeros electorat înregistrat vreodată în Scoţia.

    Ofiţerii care vor număra voturile au pus în funcţiune măsuri speciale pentru a reduce cozile de aşteptare de la cele 5.579 de secţii de votare.

    UPDATE 12:24 Personalităţi scoţiene care votează pro sau contra independenţei faţă de Marea Britanie

    Pro-independenţă

    • Liz Lochhead, poet şi dramaturg: Aproape fiecare scriitor sau artist contemporan, tânăr sau bătrân, pe care îl cunosc a declarat că va spune un mare DA la întrebarea Ar trebui ca Scoţia să fie o ţară independentă?…Există o dorinţă puternică spre autonomia politică şi culturală. O dorinţă de a creşte şi de a ne asuma responsabilitatea pentru noi înşine.

    • Irvine Welsh, scriitoare: Cred că Scoţia este în pragul unor lucruri minunate. Începe de fapt să se realizeze pe sine. Dezbaterea naţionalistă pare să fi devenit mult mai matură. Cele două ţări au ales drumuri diferite, deci independenţa pare inevitabilă.

    • Sean Connery, actor: Campania “DA” s-a concentrat pe o viziune pozitivă asupra Scoţiei. Are la bază tendinţa de includere, egalitate şi acea valoare democratică autentică potrivit căreia poporul Scoţiei este paznicul perfect al propriului viitor.

    Contra-independenţă

    • Alex Ferguson, fost manager în fotbal: Opt sute de mii de scoţieni lucrează, ca şi mine, în alte părţi ale Regatului Unit. Nu trăim într-o ţară străină; suntem doar într-o altă parte a familiei Marii Britanii. Scoţieni care trăiesc în afara Scoţiei dar înăuntrul Marii Britanii ar putea să nu primească dreptul la vot la acest referendum, dar avem o voce şi ne pasă foarte mult de ţara noastră.

    • Susan Boyle, cântăreaţă: Sunt o scoţiancă mândră şi independentă, pasionată de moştenirea şi de ţara mea. Dar nu sunt o naţionalistă.

    • Joanne K Rowling, scriitoare: Reticenţa mea în a fi de acord cu independenţa nu are nimic de-a face cu lipsa de încredere în oamenii remarcabili ai Scoţiei sau în realizările sale. Adevărul simplu este că Scoţia este supusă aceloraşi presiuni din secolul 21 ca şi restul lumii. Trebuie să participe la aceeaşi competiţie a pieţelor globale, să se apere de aceleaşi ameninţări şi să navigheze prin ceea ce pare în continuare o recuperare economică fragilă.

    UPDATE 09:00 Birourile de vot s-au deschis

    De la Glasgow la Edinburgh, alegătorii vor trebui să răspundă la întrebarea: “Scoţia trebuie să devină o ţară independentă?”, şi să decidă dacă vor pune capăt sau nu unei alianţe care datează din 1707.

    În total, 4,29 de milioane de alegători – dintre care 600.000 au votat deja prin corespondenţă – sunt chemaţi la urne, în timp ce se aşteaptă o participare masivă, de 80 la sută.

    Într-un birou de vot din Edinburgh, Peter Macvean, unul dintre responsabilii de procesul de vot, anticipează chiar o rată de participare de 90 la sută.

    “Este o zi foarte specială, aşa ceva se întâmplă o dată în viaţă”, a declarat el, în timp ce îşi făceau apariţia primii alegători.

    Secţiile de votare se vor închide joi seara, la ora 22.00 (24.00 ora României), iar rezultatele vor fi anunţate vineri dimineaţa.

    După ce au condus în intenţiile de vot, cei care militează împotriva independenţei au înregistrat o stagnare în ultimele săptămâni, fiind prinşi din urmă de campania mai agresivă şi mai vizibilă a celor care sunt în favoarea independenţei.

    Ultimele sondaje creditează totuşi cu un uşor avans tabăra care susţine menţinerea în componenţa Marii Britanii, dar cu un număr de indecişi suficient de mare pentru a înclina balanţa.

    Scoţia reprezintă 8,3 la sută din populaţia Marii Britanii, o treime din suprafaţa sa şi 9,2 la sută din Produsul Intern Brut. Prin urmare, o minoritate va decide viitorul entităţii formate din Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.

    Alegerea scoţienilor ar putea să decidă şi soarta premierului britanic David Cameron, profund implicat în campanie.

    07:40 Scoţia decide joi dacă va deveni sau nu independentă

    Cele 2.600 de birouri de vot scoţiene îşi deschid uşile la ora locală 07.00 (09.00 ora României) şi se închid la 22.00 (24.00 ora României). Primele rezultate sunt aşteptate vineri dimineaţă.

    Cei 4,29 milioane de alegători – dintre care 600.000 au votat deja prin corespondenţă – sunt chemaţi la urne şi este aşteptată o participare masivă, de ordinul a 80 la sută din populaţie.

    Nimeni nu vrea să rămână tăcut atunci când este în joc viitorul Scoţiei şi scrutinul se anunţă strâns.

    După ce au condus în intenţiile de vot, cei care militează împotriva independenţei au înregistrat o stagnare în ultimele săptămâni, fiind prinşi din urmă de campania mai agresivă şi mai vizibilă a celor care sunt în favoarea independenţei.

    Ultimele sondaje creditează totuşi cu un uşor avans tabăra care susţine menţinerea în componenţa Marii Britanii, dar cu un număr de indecişi suficient de mare pentru a înclina balanţa.

    Această independenţă, “să o facem!”, a declarat liderul separatiştilor, premierul scoţian Alex Salmond, într-o scrisoare solemnă publicată de presă miercuri.

    “Este o ocazie unică în viaţă, să o prindem cu amândouă mâinile”, a insistat el, în strigăte de “Da, putem” ale unei mulţimi entuziasmate în timpul unui miting la Perth, în cursul serii.

    “Dacă aveţi cea mai mică îndoială, nu o transformaţi în vot pentru da”, a replicat liderul campaniei de respingere a referendumului, fostul ministru britanic de finanţe Alistair Darling, la Glasgow.

    “Să ameninţi scoţienii cu sfârşitul lumii nu serveşte la nimic”, apreciază Ali Durrani, student la drept pakistanez la Edinburgh, care ar putea participa la vot ca toţi rezidenţii de origine străină din Scoţia. “Pakistanul, atunci când şi-a obţinut independenţa în 1947, nu avea nimic: nici serviciu public, nici armată. Să lăsăm o şansă independenţei”.

    Londra a promis să lanseze procesul de delegare a mai multor competenţe în domeniile bugetar şi social către Edinburgh, care dispune de propriul Parlament şi de un Guven regional din 1999, încă din ziua următoare votului, în cazul respingerii referendumului.

    Dacă Scoţia alege independenţa, va fi sfârşitul unei alianţe ce datează din 1707. Aceasta ar putea marca şi soarta premierului britanic David Cameron, care a calificat miercuri drept “tragedie” scenariul unei sciziuni.

    În schimb, Alex Salmond ar urma să iasă învingător din scrutin indiferent de rezultatul acestuia. În cazul în care câştigă tabăra care susţine aprobarea referendumuui, el se va putea erija în erou al indepedenţei. Dacă nu, va obţine o autonomie sporită.

    În ceea priveşte Scoţia, “indiferent dacă va fi da sau nu, (ea) nu va mai fi niciodată la fel”, anticipează cotidianul scoţian The Herald.

    ANALIZĂ: Consecinţele economice şi politice ale unei independenţe a Scoţiei

    Numeroase întrebări de ordin economic, politic şi diplomatic despre viitorul unei eventuale Scoţii independente au apărut înaintea referendumului de joi, în timp ce sondajele de opinie anticipează un scor strâns între susţinătorii şi opozanţii independenţei.

    Într-o primă fază, un vot în favoarea independenţei nu se va materializa în schimbări spectaculoase, dar va marca începerea unor negocieri complexe de dobândire a independenţei efective a regiunii nordice a Marii Britanii, fixată pentru 24 martie 2016 de către Partidul Naţional Scoţian (SNP) al lui Salmond.

    Între timp, problemele legate de economie sunt cele care stârnesc cele mai multe comentarii.Ce pierde Marea Britanie în cazul în care Scoţia optează pentru independenţă

    ANALIZĂ: Referendum istoric pe tema independenţei Scoţiei

    Scoţienii au ocazia istorică, joi, să-şi recapete independenţa pierdută acum trei secole, printr-un referendum ce ar putea provoca o formidabilă undă de şoc, o victorie a susţinătorilor independenţei putând conduce la destrămarea Marii Britanii şi încurajarea naţionaliştilor în Europa.

    Miza este considerabilă. Suspansul copleşitor. Mobilizarea extremă.

    La sfârşitul campaniei, sondajele mizează pe rezultate foarte strânse. După ce a dominat timp de doi ani, tabăra unioniştilor este urmată îndeaproape de susţinătorii independenţei, înregistrând un avans mediu de două puncte procentuale, situat în interiorul marjei de eroare.

    Ce pierde Marea Britanie în cazul în care Scoţia optează pentru independenţă

    CRONOLOGIE: Lungul drum pe care Scoţia l-a parcurs până la referendumul asupra independenţei

    Scoţia şi-ar putea redobândi independenţa pe care a pierdut-o în urmă cu trei secole, în urma referendumului de joi, relatează AFP, care prezintă 12 date ce pot permite înţelegerea drumului pe care Scoţia l-a parcurs către acest scrutin.

    – 2 noiembrie 1967: ascensiunea spectaculoasă a formaţiunii separatiste Scottish National Party (SNP), până atunci marginală, într-un scrutin parţial la Hamilton, propulsează problema independenţei scoţiene pe scena naţională.

    – 1 martie 1979: eşecul unui referendum cu privire la transferul unor puteri şi crearea unei adunări regionale scoţiene. O proporţie de 51,6 la sută dintre scoţieni a votat “pentru”, dar această tabără reprezenta doar 32,9% din alegătorii înscrişi, sub pragul prevăzut de 40%.

    Continuarea cronologiei

  • Scoţia ar putea lua în considerare posibilitatea de a-i acorda azil lui Edward Snowden

    Edward Snowden, fostul consultant al NSA (Agenţia naţională de securitate din SUA), care a dezvăluit tehnicile de supraveghere folosite la scară largă împotriva cetăţenilor americani, a fugit din ţara lui şi se află în Rusia, unde a primit azil politic până în 2017.

    Anul acesta, activistul scoţian Mick Napier a prezentat o petiţie în care cerea autorităţilor scoţiene să-i acorde lui Snowden azil în Scoţia, în cazul dobândirii independenţei la referendumul din 18 septembrie. Napier le-a spus parlamentarilor scoţieni că ţara îi datorează lui Snowden “recunoştinţă” deoarece acţiunile sale au fost semnificative pentru “fiecare cetăţean din Scoţia”, potrivit ibtimes.co.uk.

    Susţinătorii acestei iniţiative, formulată după ce Snowden a fost ales rector la Universitatea Glasgow, apreciază că, dacă Scoţia i-ar acorda acestuia azil, ar arăta “o distanţare clară de caracterul intruziv al securităţii britanice”. O Scoţie independentă s-ar desprinde de Regatul Unit şi, totodată, nu ar mai fi parte dintr-o “relaţie specială” cu Statele Unite.

    Ideea ca Scoţia să rişte un scandal diplomatic cu Statele Unite acordându-i azil lui Snowden a fost calificată drept “revoltătoare” de unii parlamentari.

    Guvernul scoţian a precizat că subiectul va fi discutat după referendum.

  • ANALIZĂ: Mişcările separatiste care ar putea fi inspirate de referendumul scoţian

    În jumătatea estică a Europei, destrămarea Uniunii Sovietice şi cea a Iugoslaviei au creat numeroase ţări noi, dar în Europa de Vest, graniţele au rămas aceleaşi. Cu toate acestea, există tendinţe separatiste, unele dintre ele militante, relatează Deutsche Welle, în pagina electronică.

    CATALONIA

    Cea mai mare influenţă a referendumului din Scoţia va fi în Catalonia. Regiunea beneficiază în prezent de un nivel ridicat de autonomie culturală şi politică şi are propriul parlament regional. Dar catalanii vor propriul stat, în principal din raţiuni economice, ei afirmând că Spania ca întreg profită de bogăţia Cataloniei. De la începutul crizei economice, numărul celor care susţin independenţa a crescut în mod semnificativ. Guvernul regional din Barcelona vrea să organizeze un referendum ca cel din Scoţia în noiembrie, dar Madridul refuză să îl accepte. O confruntare pare, astfel, inevitabilă.

    ŢARA BASCILOR

    Naţionalismul basc şi limba bască au fost oprimate în timpul dictaturii lui Franco, la fel ca în Catalonia. Dar Ţara Bascilor spaniolă este într-o situaţie economică mai proastă decât Catalonia. Cu toate acestea, o minoritate a naţionaliştilor basci este mult mai militantă în prezent. Organizaţia bască ETA a ucis peste 800 de persoane în 50 de ani în efortul de a obţine separarea de Madrid. În urmă cu trei ani, ETA a renunţat la violenţă. Dar nici asaltul, nici negocierile nu au adus Ţara Bascilor mai aproape de un referendum.

    FLANDRA

    În ultimele alegeri parlamentare din Belgia, Noua Alianţă Flamandă condusă de Bart de Wever a devenit cea mai puternică formaţiune din Flandra. De Wever este convins că statul belgian se va destrăma oricum, aşa că vrea stabilirea unei Flandre independente prin negocieri. Separatismul flamand este un caz special: Belgia este formată din Flandra vorbitoare de olandeză, Valonia vorbitoare de franceză – care include şi o comunitate vorbitoare de germană – şi regiunea bilingvă Bruxelles.

    Dacă Flandra se va separa, Belgia îşi va pierde jumătate din populaţie şi putere economică. O mare problemă în acest caz ar fi însă Bruxelles-ul, unde se află sediile UE şi NATO. Neclară va fi şi situaţia Valoniei. Au fost discuţii despre unirea acesteia cu Franţa, Luxemburg sau chiar Germania. Dar până în prezent, belgienii au reuşit să rămână împreună.

    PADANIA

    Mişcarea separatistă din nordul Italiei are motivaţii strict economice. Nordul, cu regiunile Lombardia, Valle de Aosta, Piemont, Liguria, Veneţia şi Emilia Romagna, generează o mare parte din produsul naţional al Italiei. Mulţi italieni din nord cred că cei din centrul şi sudul Italiei risipesc banii pe care ei îi câştigă cu greu. În anii ’90, partidul Liga Nordului a cerut o separare deplină a regiunii Padania, nume derivat din “pianura padana”, denumirea italiană a Văii Po. În prezent, Liga Nordului este mult mai moderată şi cere doar ca nordul să păstreze trei sferturi din banii produşi, în loc să îi transfere Romei.

    TIROLUL DE SUD

    În Tirolul de Sud, factorii economic şi cultural-istoric se îmbină. Tirolul de Sud a aparţinut Austro-Ungariei până la sfârşitul Primului Război Mondial, după care a fost atribuit Italiei. După o fază de “italienizare” în timpul regimului lui Mussolini, Tirolul de Sud a câştigat din ce în ce mai multă autonomie politică şi lingvistică, după al Doilea Război Mondial. Bogata regiune are chiar dreptul de a-şi păstra o mare parte din venit. Multă vreme, cetăţenii din Tirolul de Sud au părut mulţumiţi, dar criza datoriilor a reaprins sentimentul separatist şi tot mai mulţi dintre ei cer separarea de Roma.

    CORSICA

    Multă vreme, statul francez a încercat să elimine complet limba corsicană din viaţa publică şi din şcolile de pe insulă. Încercările de obţinere a autonomiei au fost combătute. Grupările militante, în principal FLNC, au încercat timp de mulţi ani să iasă de sub suveranitatea Franţei prin violenţă, atacând reprezentanţii sau simbolurile statului francez şi casele de vacanţă ale cetăţenilor Franţei continentale.

    În această vară, FLNC a anunţat că nu va mai folosi violenţa, dar potenţialul de conflict rămâne. Sugestiile de autonomie făcute de Guvernul socialist condus de Lionel Jospin, în 2000, au înfuriat opoziţia conservatoare. Aceasta consideră că dacă va fi acordată autonomie Corsicăi, şi alte regiuni, precum Bretania sau Alsacia, ar putea cere independenţa. În mod tradiţional, Parisul manifestă prea puţină consideraţie faţă de limbile regionale, devreme ce politicenii din capitala Franţei le consideră periculoase pentru unitatea ţării.

    BAVARIA

    Puţini bavarezi se gândesc probabil serios la înfiinţarea unui stat propriu. Bavaria are deja termenul “stat” inclus în numele său oficial “Freistaat Bayern” – statul liber Bavaria. Există însă şi secesionişti bavarezi, cum ar fi politicianul conservator Wilfried Scharnagel (CSU) care a cerut separarea de Germania într-o carte publicată în 2012. Dar până în prezent nu a apărut o mişcare semnificativă în acest sens.

    Mişcări separatiste nu există însă doar în Europa, subliniază CNN, enumerând şi alte zone din lume.

    QUEBEC

    În 1995, provincia Quebec a organizat fără succes cel de-al doilea referendum în 15 ani pentru a se separa de Canada, după ce locuitorii săi au respis această propunere în 1980. Mulţi au atribuit această înfrângere întrebării neclare la care au fost chemaţi să răspundă cetăţenii. În timp ce scoţienii vor fi întrebaţi simplu dacă “Scoţia trebuie să fie o ţară independentă”, canadienii din Quebec au fost întrebaţi dacă “sunt de acord ca (provincia) Quebec să devină suverană, după ce a oferit oficial Canadei un nou Parteneriat Politic şi Economic, în cadrul proiectului de lege privind viitorul Quebecului şi al acordului din 12 iunie 1995”. Din 1995 însă, apetitul Quebecului pentru independenţă pare să fi scăzut.

    CHINA

    China are motive să fie îngrijorată de mişcările separatiste, care îşi fac simţite vocile din Tibet până în Hong Kong, fără a mai menţiona “renegata provincie” Taiwan. În acest sens, cotidianul controlat de stat Global Times a luat atitudine împotriva independenţei Scoţiei, afirmând: “dacă Scoţia obţine independenţa, Marea Britanie va coborî de la nivelul de ţară de primă clasă la cel de rangul al doilea, ceea ce va rupe din nou echilibrul în Europa. Iar consecinţele ar putea avea influenţă asupra geopoliticii internaţionale”.

    Provincia vestică Xinjiang, unde trăiesc numeroşi uiguri, are una dintre cele mai vocale mişcări separatiste. Atacurile din gări şi alte locuri publice din provincie au determinat autorităţile chineze să lanseze o campania antiteroristă în Xiniiang, pe care activiştii uiguri o numesc Turkistanul de Est.

    KURDISTAN

    Kurzii au militat multă vreme pentru o ţară a lor şi, paradoxal, acum, când este nevoie de un front unit împotriva ISIS, kurzii au cea mai mare şansă de a câştiga în sfârşit mai multă autonomie în nordul Irakului. Kurzii au fost divizaţi şi reprimaţi de la destrămarea Imperiului Otoman, când au fost stabilite actualele graniţe internaţionale ale regiunii, făcând din Kurdistan cea mai mare naţiune din lume fără stat. Siria şi Turcia au, de asemenea, comunităţi kurde importante şi este puţin probabil ca acestea să vadă cu ochi buni o independenţă mai mare acordată kurzilor în Irak.

  • STRATFOR: Implicaţiile referendumului scoţian pentru stabilitatea Europei

    Dacă acest referendum se va încheia cu independenţa Scoţiei, se va adeveri că după 300 de ani aproape jumătate dintre scoţieni preferă nesiguranţa economică unei uniuni cu o naţiune străină.

    Timp de decenii, naţionalismul a depăşit problemele economice. Modelul omului economic poate fi un ideal pentru unii, dar este empiric fals. Oamenii sunt interesaţi de bunăstarea economică, dar nu cu excluderea tuturor celorlalte lucruri. În acest caz, aceasta nu cântăreşte mai mult decât dreptul naţiunii scoţiene la autodeterminare.

    Indiferent care va fi rezultatul votului, excepţie făcând o înfrângere covârşitoare a naţionaliştilor, cutia Pandorei s-a deschis şi nu numai în Marea Britanie. Referendumul va re-legitimiza întrebările care au provocat de secole multe conflicte pe continentul european.

    Acest lucru trebuie analizat cu atenţie pe un continent predispus la conflicte extreme şi care este încă plin de graniţe ce nu se suprapun peste cele ale naţiunilor aşa cum sunt ele înţelese din punct de vedere istoric. Catalonia, a cărei capitală este Barcelona, cel de-al doilea oraş ca mărime din Spania, are o mişcare de independenţă semnificativă. Tratatul de la Trianon a divizat Ungaria, astfel că unii unguri locuiesc în România, iar alţii în Slovacia. Belgia este formată din grupuri de francezi şi olandezi (valoni şi flamanzi), care se detestă unii pe alţii. Jumătatea estică a Poloniei a fost confiscată de Uniunea Sovietică, iar în prezent aceasta face parte din Ucraina şi Belarus. Mulţi ceceni şi locuitori din Daghestan vor separarea de Rusia, aşa cum au făcut cei din Carelia care se consideră finlandezi. Există o mişcare şi în nordul Italiei, de separare a oraşelor sale prospere de restul ţării. Războiul dintre Azerbaidjan şi Armenia este departe de a se fi încheiat, în timp ce numeroase alte exemple pot fi găsite în Europa.

    Dreptul la autodeterminare naţională nu se referă doar la dreptul naţiunii de a se guverna singură, ci şi la dreptul naţiunii de a ocupa zona sa geografică tradiţională. Iar cum amintirile cu privire la geografie variază, creşte posibilitatea de conflict. De exemplu, Irlanda. După ce a luptat pentru independenţa de Anglia şi Marea Britanie, dreptul asupra Irlandei de Nord, a cărei identitate naţională depinde din al cui punct de vedere priveşti lucrurile, a rezultat într-un război sângeros care a durat decenii întregi.

    Independenţa Scoţiei va transforma istoria britanică. Aceasta va însemna că insula britanică va fi divizată în două state-naţiune. Anglia va fi vulnerabilă aşa cum nu a fost de trei secole, iar Scoţia va trebui să îşi determine viitorul. Partea dificilă a autodeterminării naţionale este nevoia de a lua decizii şi de a trăi cu ele.

    Subliniind că aceasta nu este o pledoarie împotriva naţionalităţii scoţiene, George Friedman susţine că scopul său este să atragă atenţia asupra puterii enorme a naţionalismului în special în Europa şi în ţările colonizate de europeni.

    Mai important este că deşi destrămarea Iugoslaviei şi Uniunii Sovietice nu au fost văzute ca precedente pentru restul Europei, Scoţia va fi văzută ca un exemplu. Nimeni nu poate nega că Marea Brtianie este o entitate de o importanţă deosebită. Într-un moment în care criza economică din UE este intensă, destrămarea uniunii britanice va legitima pretenţii naţionale îngropate de decenii.

  • STRATFOR: Implicaţiile referendumului scoţian pentru stabilitatea Europei

    Dacă acest referendum se va încheia cu independenţa Scoţiei, se va adeveri că după 300 de ani aproape jumătate dintre scoţieni preferă nesiguranţa economică unei uniuni cu o naţiune străină.

    Timp de decenii, naţionalismul a depăşit problemele economice. Modelul omului economic poate fi un ideal pentru unii, dar este empiric fals. Oamenii sunt interesaţi de bunăstarea economică, dar nu cu excluderea tuturor celorlalte lucruri. În acest caz, aceasta nu cântăreşte mai mult decât dreptul naţiunii scoţiene la autodeterminare.

    Indiferent care va fi rezultatul votului, excepţie făcând o înfrângere covârşitoare a naţionaliştilor, cutia Pandorei s-a deschis şi nu numai în Marea Britanie. Referendumul va re-legitimiza întrebările care au provocat de secole multe conflicte pe continentul european.

    Acest lucru trebuie analizat cu atenţie pe un continent predispus la conflicte extreme şi care este încă plin de graniţe ce nu se suprapun peste cele ale naţiunilor aşa cum sunt ele înţelese din punct de vedere istoric. Catalonia, a cărei capitală este Barcelona, cel de-al doilea oraş ca mărime din Spania, are o mişcare de independenţă semnificativă. Tratatul de la Trianon a divizat Ungaria, astfel că unii unguri locuiesc în România, iar alţii în Slovacia. Belgia este formată din grupuri de francezi şi olandezi (valoni şi flamanzi), care se detestă unii pe alţii. Jumătatea estică a Poloniei a fost confiscată de Uniunea Sovietică, iar în prezent aceasta face parte din Ucraina şi Belarus. Mulţi ceceni şi locuitori din Daghestan vor separarea de Rusia, aşa cum au făcut cei din Carelia care se consideră finlandezi. Există o mişcare şi în nordul Italiei, de separare a oraşelor sale prospere de restul ţării. Războiul dintre Azerbaidjan şi Armenia este departe de a se fi încheiat, în timp ce numeroase alte exemple pot fi găsite în Europa.

    Dreptul la autodeterminare naţională nu se referă doar la dreptul naţiunii de a se guverna singură, ci şi la dreptul naţiunii de a ocupa zona sa geografică tradiţională. Iar cum amintirile cu privire la geografie variază, creşte posibilitatea de conflict. De exemplu, Irlanda. După ce a luptat pentru independenţa de Anglia şi Marea Britanie, dreptul asupra Irlandei de Nord, a cărei identitate naţională depinde din al cui punct de vedere priveşti lucrurile, a rezultat într-un război sângeros care a durat decenii întregi.

    Independenţa Scoţiei va transforma istoria britanică. Aceasta va însemna că insula britanică va fi divizată în două state-naţiune. Anglia va fi vulnerabilă aşa cum nu a fost de trei secole, iar Scoţia va trebui să îşi determine viitorul. Partea dificilă a autodeterminării naţionale este nevoia de a lua decizii şi de a trăi cu ele.

    Subliniind că aceasta nu este o pledoarie împotriva naţionalităţii scoţiene, George Friedman susţine că scopul său este să atragă atenţia asupra puterii enorme a naţionalismului în special în Europa şi în ţările colonizate de europeni.

    Mai important este că deşi destrămarea Iugoslaviei şi Uniunii Sovietice nu au fost văzute ca precedente pentru restul Europei, Scoţia va fi văzută ca un exemplu. Nimeni nu poate nega că Marea Brtianie este o entitate de o importanţă deosebită. Într-un moment în care criza economică din UE este intensă, destrămarea uniunii britanice va legitima pretenţii naţionale îngropate de decenii.

  • Ce pierde Marea Britanie în cazul în care Scoţia optează pentru independenţă

    1. Scotch. Această băutură provine, prin definiţie, dintr-un singur loc şi anume Scoţia.

    2. Sean Connery. Poate cel mai cunoscut actor scoţian de la Hollywood, Sean Connery a afirmat clar că este în favoarea independenţei scoţiene şi susţine “valorile democratice centrale pentru care poporul Scoţiei le păzeşte cel mai bine”.

    3. Susan Boyle. Cântăreaţa scoţiană care a creat senzaţie la concursul “Britain’s Got Talent” consideră că scoţienii “vor putea să îşi păstreze identitatea şi în cadrul Marii Britanii”.

    4. Castelul din Edinburgh. Britanicii nu vor mai putea introduce Castelul din Edinburgh, o faimoasă atracţie turistică, pe lista cu cele mai impresionante locuri de văzut de pe teritoriul său, dacă Scoţia devine independentă.

    5. Haggis. Este un fel de mâncare tradiţional scoţian din stomac umplut cu organe de oaie.

    6. Gerard Butler. Un alt actor scoţian faimos, Gerard Butler nu este prea sigur în legătură cu independenţa Scoţiei. “Eram total proindependenţă (…) dar acum sentimentul meu este că ar trebui să ne strângem laolaltă mai degrabă decât să ne separăm”, a declarat el în mai.

    7. Robert Burns. Scriitor scoţian faimos care a scris poemul “Auld Lang Syne”, cântat în lumea întreagă de Anul Nou.

    8. Monstrul din Loch Ness. Misterioasa creatură vine din Scoţia şi unele persoane s-au întrebat dacă monstrul şi-a făcut apariţia pentru a-şi exprima opinia cu privire la independenţă.

  • Regina Elizabeth II consideră că decizia cu privire la independenţă aparţine scoţienilor

    Într-un gest excepţional, Buckingham Palace a reamintit săptămâna trecută rezerva Majestăţii Sale.

    “Imparţialitatea constituţională a suveranei este un principiu stabilit prin democraţia noastră, iar regina l-a respectat pe toată durata domniei. Potrivit acestui principiu, monarhul este deasupra politicii şi responsabilii guvernamentali au datoria de a face în aşa fel încât acest lucru să rămână astfel”, a subliniat un purtător de cuvânt al palatului regal.

    O actualizare considerată necesară după informaţiile apărute în presă potrivit cărora oameni politici, între care premierul David Cameron, sub şocul avansului înregistrat recent de intenţiile de vot în favoarea independenţei, i-ar fi cerut să intervină în campanie.

    Dar la un de doborârea recordului de longevitate al reginei Victoria pe tronul britanic, suverana în vârstă de 88 de ani, care domneşte în Marea Britanie din 1952, nu poate fi decât preocupată de perspectiva unei eventuale separări a Scoţiei.

    “Legăturile de lungă durată dintre Elizabeth II şi această regiune a regatului său pe care o preferă în mod deosebit vor fi rupte irevocabil în cazul unui vot în favoarea independenţei. Acest lucru i-ar frânge cu siguranţă inima”, aprecia miercuri cotidianul Daily Telegraph.

    Mama reginei era scoţiană, iar Elizabeth II îşi petrece mai multe luni pe ani la reşedinţa sa de vară din Balmoral, în nord-vestul Scoţiei.

    În faţa impasibilităţii sale afişate, specialiştii îşi amintesc o declaraţie de natură foarte politică, referitor la integritatea Marii Britanii. Era în 1977 în faţa Parlamentului, cu ocazia jubileului de argint. Şi se referea la Scoţia şi Ţara Galilor, care cereau un transfer de putere.

    “Nu pot uita că am fost încoronată regina Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord”, a declarat ea, insistând asupra “beneficiilor pe care le-a adus uniunea pe plan intern şi internaţional tuturor locuitorilor din toate părţile Marii Britanii”.

    “Dacă totul merge prost săptămâna viitoare, cât va regreta că nu a făcut mai mult”, consideră Daily Telegraph.

    “Votul este extrem de strâns şi intervenţia sa ar putea face diferenţa”, a declarat la rândul său un deputat pentru cotidianul The Independent.

    Alex Salmond, liderul separatiştilor, a promis că o scoţie independentă ar păstra-o pe regină ca şef al statului, aşa cum este cazul Marii Britanii şi altor 15 state din Commonwealth, între care şi Canada. Dar pentru cât timp, devreme ce numeroşi naţionalişti nu îşi ascund înclinaţiile republicane, se întreabă între altele Guardian.

    Acest cotidian, care citează experţi constituţionali, explică de altfel că regina va trebui să numească un guvernator general pentru a o reprezenta în Scoţia în caz de independenţă.

    Unii subliniază totuşi că regina Elizabeth II a ştiut perfect să îşi sugereze părerea în presă. Astfel, potrivit The Times ea a ştiut să îşi arate “îngrijorarea” cu privire la această situaţie. “Sper că oamenii se vor gândi serios la viitor”, ar fi declarat ea duminică după ce a asistat la un serviciu religios în apropiere de castelul Balmoral.

  • RBS şi Lloyds se mută din Scoţia în Anglia, dacă scoţienii votează pentru independenţă

    RBS, care este înregistrată în Scoţia din 1727, şi-a motivat decizia de relocare, în eventualitatea unui vot în favoarea independeţei Scoţiei, prin îngrijorarea provocată de impactul pe care separarea de Marea Britanie l-ar putea avea asupra ratingului instituţiei bancare, informează Financial Times.

    De asemenea, grupul RBS, care este deţinut în proporţie de 81% de guvernul britanic, a explicat că schimbările fiscale, monetare şi legale determinate de un vot favorabil la referendum ar putea avea un impact negativ asupra afacerii băncii.

    Pe de altă parte, relocarea nu va afecta în niciun fel calitatea serviciilor bancare oferite clienţilor săi de pe teritoriul Marii Britanii.

    “RBS intenţionează să menţină un nivel important al operaţiunilor bancare în Scoţia şi, de asemenea, o mare parte dintre angajaţii săi, pentru a susţine activităţiile băncii şi pentru a continua să ofere servicii de calitate clienţilor din Scoţia”, se arată într-o declaraţie emisă joi de instituţia bancară.

    De asemenea, grupul Lloyds, deţinut în proporţie de 25% de guvernul britanic, a anunţat că are în plan relocarea diviziilor Bank of Scotland şi Scottish Widows în Londra, în cazul în care Scoţia se va desprinde din Regatul Unit.

    Lloyds are, în prezent, 16.000 de angajaţi în Scoţia, iar RBS, 12.000, însă băncile nu au explicat cum vor fi afecatţi aceştia de eventualele relocări în Anglia.

     

  • Referendum pentru destrămarea unui regat. Scoţia va decide dacă se desparte de administraţia de la Londra

    Principalele subiecte de dezbatere sunt legate de viitorul lirei sterline şi de modul cum independenţa Scoţiei ar putea afecta Regatul Unit, Uniunea Europeană sau zona euro.

    Deşi sondajele indică un vot împotriva independenţei, există întotdeauna marja de eroare. Chiar mai mult de atât, în cazul în care votul se dovedeşte a fi negativ, dar rezultatul unul extrem de strâns, parlamentul va trebui să reacţioneze la dorinţa de separare a unui număr semnificativ de scoţieni. Ultimele sondaje arată că peste 40% din scoţieni sunt proindependenţă, iar acest lucru înseamnă că dezbaterea privind separarea de regat nu se va încheia odată cu referendumul din septembrie, indiferent de rezultat.

    Importanţi oficiali britanici, printre care şi prim-ministrul David Cameron, au insistat că statele ce fac parte din Regatul Unit trebuie să transmită un mesaj de solidaritate şi apartenenţă către scoţieni. El a avertizat că dacă nu pot fi convinşi să rămână în regat, cei din Scoţia „se vor trezi într-o ţară diferită”.

    Reacţia oficialilor din statele membre ale Regatului Unit al Marii Britanii sugerează grija acestora faţă de modul în care presa şi societatea civilă tratează subiectul referendumului. Numărul relativ mic de ştiri şi dezbateri din Anglia, Ţara Galilor sau Irlanda de Nord arată o lipsă de interes care ar putea împinge un segment al alegătorilor spre un vot proindependenţă, astfel încât mai mulţi lideri de opinie încearcă, în mod constant, să aducă subiectul în discuţie şi în celelalte state ce pot fi afectate direct de alegerea scoţienilor.

    Într-o serie de interviuri acordate BBC, Cameron a punctat un lucru extrem de important: doar 4 milioane pot vota, însa rezultatul îi va afecta pe toţi cei 63 de milioane ce fac parte din Regatul Unit.

    Scoţia vs. Europa
    Relaţia Scoţiei cu Uniunea Europeană, în cazul unui vot proindependenţă, este încă neclară. Nu există date oficiale care să confirme că Scoţia va moşteni cetăţenia europeană obţinută sub umbrela Regatului Unit în anul 1973, fiind extrem de plauzibil ca noul statut să însemne urmarea procedurii normale de accedere în UE, respectiv prin depunerea candidaturii. Alex Salmond, primul-ministru al Scoţiei, a lăsat de înţeles că apartenenţa la Regatul Unit nu are legătură cu statutul Scoţiei de stat membru, însă oficiali ai Uniunii Europene precum José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, tind să îl contrazică. Poziţia Scoţiei va fi cel mai probabil determinată în urma unor negocieri de natură politică, ce vor aduce în prim-plan interesele celorlalte state membre.

    Consecinţele votului de pe 18 septembrie vor fi numeroase, indiferent de rezultatul acestuia. Dacă Scoţia votează în favoarea separării, atunci va urma probabil o serie de schimbări majore precum adoptarea unei noi monede, ieşirea din Uniunea Europeană odată cu proclamarea independenţei, precum şi modificări în ceea ce priveşte problema istorică a rabatului britanic. Un nou stat înseamnă, automat, o nouă configuraţie geopolitică, iar interesele comerciale din zonă par a pune presiune pentru un vot împotriva independenţei.

    Din punct de vedere politic, în cazul separării urmările sunt evidente: guvernul scoţian condus de Alex Salmond va prelua şi atribuţiile încă ţinute pe Downing Street, numărul parlamentarilor din Westminster se va reduce, iar graniţele vor fi întărite. În cazul în care populaţia decide să rămână alături de ceilalţi membri ai regatului, votul strâns care se conturează va deschide totuşi drumul către discuţii referitoare la modul cum guvernul de la Londra se ocupă de problemele Scoţiei.

    Dintre cei 650 de parlamentari care îşi desfăşoară mandatul la Westminster, 59 sunt trimişi de Scoţia. Dacă votul din septembrie va aduce ieşirea din Regatul Unit, atunci aceste locuri vor deveni disponibile începând cu martie 2016, data la care s-a stabilit declararea autonomiei. Problema este că această dată va veni la zece luni după alegerile generale din regat, fapt care a provocat întrebări legate de durata mandatului pentru parlamentarii scoţieni. Soluţia propusă, şi anume a unui mandat de zece luni, nu a fost primită foarte bine de restul britanicilor, care au propus ca aceste locuri să fie ori eliminate, ori redistribuite către Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.

     

  • Culmea artei interactive: instalaţie din ciocolată comestibilă (FOTO, VIDEO)

    Artista scoţiană Anya Gallaccio a creat o lucrare intitulată “Stroke”, care a presupus tapetarea unei încăperi cu bucăţi de carton pe care a întins ciocolată amăruie, invitând vizitatorii să interacţioneze cu ea, scrie Boston Globe.

    Cei care vin să admire “Stroke” până la jumătatea lui iulie pot chiar lingă sau să ronţăie ciocolata de pe bucăţile de carton tapetat cu ea. Artista zice că vrea ca lucrarea ei nu numai să le stimuleze simţurile, dar şi să-i facă să se gândească la asociaţiile trezite în mintea lor de ciocolată. Expoziţia este sponsorizată de firma Chocolate Trading Company din Macclesfield, Cheshire.