Tag: restaurante

  • Ce sens are să te lupţi şi să-ţi pierzi viaţa şi pacea burgheză?

    Marţi, ora 23.57, când am început să scriu acest articol, televiziunile anunţau că ruşii, cu 14 nave, se pregătesc să debarce în Odessa în încercarea de a cuceri acest port la Marea Neagră. Kievul este bombardat în continuare şi este doar o chestiune de ore sau de zile până când ruşii vor da asaltul final. La Kremlin, Putin continuă teleconferinţele cu liderii europeni, în timp ce liderul Ucrainei, Volodimir Zelenski, este conştient că NATO nu va interveni şi Ucraina nu va fi primită în Alianţă. Premierii Poloniei, Cehiei, Slovaciei sunt la Kiev, în mijlocul bombardamentelor, pentru a-şi arăta suportul pentru Zelenski şi Ucraina. Nu ştiu ce va fi până luni, când această revistă ajunge la voi. Atacul armat al Rusiei împotriva Ucrainei, început pe 24 februarie, a adus discuţii aprinse peste tot, dar părerile cu privire la acest act criminal al lui Putin încep să fie nunţate pe măsură ce zilele trec iar oraşele Ucrainei sunt îngropate la propriu şi la figurat în urma bombardamentelor Rusiei. În cercul meu, corporatist, de birou, de centrul Capitalei, Putin este văzut ca un nebun care vrea să distrugă pe toată lumea, în timp ce Zelenski este văzut nu ca un erou, aşa cum era perceput în primele zile, ci ca un sinucigaş care şi-a distrus ţara şi poporul. Ce sens avea această rezistenţă şi de ce? Este o întrebare care revine tot timpul. Prin această luptă, total inegală, între armata rusă şi cea ucraineană, dacă rezultatul este bombardarea oraşelor, distrugerea drumurilor, moartea oamenilor, a copiilor etc., Zelinski şi-a distrus ţara.

    Corporatiştii mei ar fi predat mai degrabă Ucraina lui Putin, care şi-ar fi instalat propriul guvern. Viaţa ar fi mers ca înainte, poate puţin mai săracă pentru că ruşii mai degrabă aduc sărăcie decât dezvoltare, economia şi businessul ar fi mers, oamenii ar fi fost feriţi, chiar dacă ar fi fost înfrânţi prin faptul că ruşii s-ar fi instalat la Kiev. Tot “eroismul de cafenea” în care lumea îi admiră pe ucraineni, dar de la distanţă, este bun până la un anumit punct.

    Tocmai de aceea avem cozi interminabile la paşapoarte, pentru ca lumea să fie pregătită dacă vreo rachetă zboară până la Bucureşti. Apărarea ţării, cu tot ce implică acest lucru, nu este în fruntea listei corporatiştilor, cel puţin ai mei. Nimeni nu vrea să-şi sacrifice traiul, viaţa, familia pentru nişte sloganuri. Lumea a devenit prea globală, iar patriotismul, cel puţin al nostru, s-a diluat într-un pahar de prosecco.

    Cafenelele şi restaurantele din Bucureşti sunt destul de pline acum, chiar dacă inflaţia este la ceruri, iar economia începe să scadă accelerat. Ucraina este la televizor şi nu sunt mulţi care pot să înţeleagă drama de acolo. Cel puţin nu dintr-un Starbucks, savurând o cafea în timp ce soarele începe să-şi facă simţită prezenţa.

    Corporatiştii mei se uită cu neînţelegere la ucrainenii care îşi apără ţara şi nu înţeleg de ce fac acest lucru. În orice moment, ar da patriotismul pe o masă bună, lipsită de griji. Nimeni nu-şi pune problema să-şi apere ţara cu arma în mână pentru că ar fi o nebunie, n-ar avea niciun sens. Mulţi se uită şi remarcă asaltul refugiaţilor din Ucraina în Bucureşti în acele maşini mari, negre şi foarte scumpe.

    Ucrainenii stau la hotelurile bune din Bucureşti, iar restaurantele de top au mesele ocupate. Cei care au venit cu primul val din Ucraina sunt refugiaţii cu bani, cu mii, zeci, sute şi milioane de euro sau dolari. Duminică a făcut vâlvă cazul unei familii din Ucraina, el şi ea, care au încercat să intre în România cu 24 de genţi de firmă şi 1,6 milioane de dolari cash. Primii care au fugit din Ucraina sunt cei care au avut posibilitatea să facă acest lucru, iar cei care au rămas sunt consideraţi săraci, pentru că nu au avut şi nu au cu ce să fugă din ţară.

    Bineînţeles că sunt şi excepţii, drame în adevăratul sens al cuvântului, pe care le trăiesc aceşti refugiaţi. Există o teamă în rândul corporatiştilor mei, că viaţa bună pe care o duc aici, în Bucureşti, în România, s-ar putea schimba. De altfel, începe să se schimbe din punct de vedere economic, pentru că vremurile devin mai dificile, dar de aici până la un război militar în toată regula este o distanţă destul de lungă. Şi nu sunt mulţi doritori care ar vrea să facă un pas înainte şi să pună mâna pe arme, ca ucrainenii. Atâta timp cât nu suntem noi implicaţi într-un mod direct, putem spune orice. Dar ceea ce este de reţinut ţine de faptul că este mai importantă viaţa şi pacea burgheză decât bombardamentele şi lupta sinucigaşă a lui Zelenski.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Gigantul McDonald`s închide temporar toate restaurantele din Rusia. Lanţul cuprinde 850 de locaţii în Rusia şi are 62.000 de angajaţi

    Gigantul McDonald`s a anunţat că va închide temporar toate restaurantele din Rusia va opri pentru moment toate operaţiunile din această ţară, potrivit BBC.

    Lanţul de restaurante este extrem de popular în Rusia şi are circa 850 de locaţii şi 62.000 de angajaţi.

    McDonald`s se confrunta cu critici la nivel global pentru că nu s-a retras din Rusia imediat după invazia începută de Vladimir Putin în Ucraina.

    Într-o declaraţie, CEO-ul Chris Kempczinski a declarat că acest conflict „a provocat o suferinţă de nedescris unor oameni inocenţi” şi „ne alăturăm lumii în condamnarea agresiunii şi violenţei şi ne rugăm pentru pace”.

     

     

     

     

  • Liviu Popescu, Fratelli: Banii veniţi prea repede sunt cei mai periculoşi

    Liviu Popescu, 47 de ani, este coproprietar Fratelli, unul dintre cele mai mari grupuri de restaurante si cluburi, alături de Mihai, fratele său geamăn, Dani Caramihai si Nicu Mergeani, toţi foşti colegi de liceu.

     

    Până la 18 ani a jucat tenis de performanţă, care i-a  adus rezistenţa fizică necesară şi în business. În 1994 activa ca antrenor de tenis şi squash la Le Club, supranumit si Clubul Francez, unul dintre locurile cele mai populare din anii ’90. În 2005 a început cu ,,Fratelli Espresso Bar” de lângă Atheneu şi a ajuns astăzi la o reţea de cluburi sub acest brand în mai multe oraşe mari din ţară şi o serie de resto-baruri precum Biutiful,
    Fratellini, Uanderful sau Carnivale. Liviu Popescu a fost invitatul emisiunii Viaţa ta e un business, a canalului Aleph Business, şi a vorbit despre cum e să fii manager în industria HoReCa, cu plusuri şi minusuri.

    Tu când erai copil, ce îţi imaginai că vei ajunge?

    Când eram copil, mi-am imaginat mult timp că o să ajung jucător de tenis, pentru că şi eu, şi fratele meu am jucat tenis de performanţă până la 18 ani şi în timpul liceului şi visam să jucăm la Roland-Garros, să câştigăm turnee de tenis şi să ne facem meseria din treaba asta.

    Dacă ar fi să dai puţin timpul înapoi, ai da tot businessul Fratelli pentru Roland-Garros?

    Câteodată te gândeşti. Duşmanul binelui e tot binele. Partea cu tenisul mi se părea mult mai relaxantă, adică eu am terminat liceul, după care m-am apucat de antreprenoriat. Imediat m-am angajat şi am început să antrenez şi am avut o viaţă foarte frumoasă timp de vreo şapte-opt ani. Pentru că jucam cu toată lumea din Bucureşti, nu aveam stresul ăsta al businessului, să câştig bani frumoşi.

    Care a fost primul tău salariu?

    Aveam 18 ani şi m-am dus la mama în 1994 şi i-am zis uite, mi-au dat francezii ăştia 300 de dolari. Şi mamei i s-a făcut rău pentru că era o sumă foarte mare în perioada respectivă. Şi la 18 ani m-a întrebat dacă nu i-am furat de undeva. Atunci salariul mediu era de 70, 80, 100 de dolari.

    Ce ai învăţat de la Ilie Năstase?

    Ce îi trece prin cap spune, nu se fereşte, nu se ascunde, este foarte direct şi foarte instinctiv.

    Când nu te mai uiţi la o notă de plată?

    Eu sunt destul de artist. Dacă îmi place ceva nu prea mă uit la nota de plată, dar domnul Ţiriac m-a învăţat şi a spus că şi-a dat seama că a devenit bogat când nu s-a mai uitat în dreapta meniurilor unde sunt scrise preţurile. E bine să te uiţi, oricum.

    De la ce porneşte totul într-un business?

    Totul porneşte de la visurile tale şi cel mai important, să le şi aplici. Adică important e să visezi. E frumos să visezi, dar ceea ce visezi să poţi şi aplica în termeni reali.

    La ce se gândeşte un antreprenor când face primul milion de euro şi de ce nu se opreşte acolo?

    Banii veniţi prea repede sunt cei mai periculoşi. Cred că dacă ai posibilitatea de a avea un milion de euro, trebuie să te gândeşti foarte bine cum să-i ţii. În primul rând, îţi trec multe idei prin cap şi poţi să îi risipeşti. Sfatul meu este să stai să aştepţi puţin şi să te gândeşti bine de tot şi să iei o decizie înţeleaptă.

    Care este cea mai tare afacere pe care ai avut o în mână şi ai fi putut s-o faci? 

    Dumnezeu cred că ne-a dat exact ce ne-a trebuit. Deocamdată, tot ce am avut în mână şi am făcut ne-a mers bine. Am avut şi perioade în care am pierdut.

    Ce ai păstrat tu din antrenorul de tenis şi foloseşti în business?

    Perseverenţa. Poate şi rezistenţa fizică, care e foarte importantă în businessuri de genul acesta în care lucrăm sâmbăta şi duminica, când alţii se odihnesc. Sportul te ajută foarte mult să fii rezistent psihic şi fizic. M-a ajutat foarte mult stând multe ore pe terenul de tenis cu soarele în cap. De aceea eşti obişnuit când ai de tras.

    Ce este cel mai greu în business?

    În domeniul nostru de activitate este lupta cu oamenii. Pentru că nu există forţă de muncă calificată şi nu numai atât. Dar nici ca număr nu există forţă de muncă în acest domeniu. Toată lumea din industrie, de la ospătar, spălător de vase, picolo, visează să îşi ia un job în Europa.

    Lumea se uită cu admiraţie la Fratelli. Ce ai putea să le spui celor care astăzi ar vrea să facă la fel?

    În primul rând, să se trezească mai devreme decât alţii şi să muncească mai mult decât concurenţii lor. Şi să se asigure că au un buget de şase luni în cazul în care se întâmplă ceva, vine o pandemie, nu-ţi intră clienţi în restaurant, ai nişte probleme şi atunci trebuie să ai un buget separat de cel de investiţii, de şase luni, pe care să fii gata să-l pui la bătaie în cazul în care lucrurile nu merg aşa cum ar trebui.

    Crezi că ai fi făcut bani mulţi dacă intrai în imobiliare?

    Important este să faci ce îţi place. Cred că m-aş descurca şi în imobiliare. Pe partea de vânzări, am avut parte de trai­ninguri profesionale, care sunt foarte importante. Mai ales dacă le faci la o vârstă adecvată.

    Există reinventare în business?

    Dacă nu reuşeam să ne reinventăm noi nu am mai fi fost astăzi aici. Dacă nu eşti pregătit să te reinventezi instant atunci poţi să poţi să-i pui cruce businessului.

    Când crezi că o să fie shaormeria Fratelli?

    Într-un concept al vieţii curente, eu cred că e o idee foarte bună să faci o shaormerie. Pentru că preţul de achiziţie al produselor este destul de mic şi profitul destul de mare. Nu îţi trebuie bucătari cu experienţă foarte mare. Îţi trebuie doar buni executanţi. Însă noi nu prea facem lucruri prin care să îi copiem pe alţii. Adică dacă văd o shaormerie care merge, nu fac şi eu shaormerie pe care scrie Fratelli. Nu prea mâncăm shaorma.

    Ce îţi reproşezi în momentele în care eşti tu cu tine?

    Nu ştiu, poate n-ar mai trebui să fiu atât de artist în busi­ness, să fiu puţin mai aplicat. Asta e o vorbă mare, ştii să fii aplicat în business.

    Care este cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o?

    Cea mai importantă lecţie este aceea de a fi atent la businessul tău. În România nu merge să faci business, iar tu să stai pe Coasta de Azur. Şi să vii din când în când şi să ai pretenţia să-ţi meargă foarte bine. Trebuie să fii prezent în business. Cred că e greu să vinzi un apartament de un milion de euro, tu stând pe Coasta de Azur pe un şezlong.

    Tu te uiţi după un weekend la încasări?

    Asta e cea mai mare greşeală pe care o poţi să faci. Pentru un business în HoReCa nu este relevant un weekend sau două. Nici măcar trei. Ci o perioadă de timp care poate fi împărţită în anotimpuri, pentru că, din păcate, Bucureştiul este un oraş bazat foarte mult pe anotimpuri. Deci vara pentru Bucureşti este un sezon prost. Toată lumea pleacă.

    Care sunt conceptele de business din industria ta pe care le admiri?

    Cred că noi suntem destul de uniţi când am creat business în jurul nevoilor pe care le are oraşul şi în jurul a ceea ce ştim noi să facem. Am făcut lucruri care ne-au făcut plăcere şi am modificat idei de afară văzute în călătorii sau studiate. Ne-am uitat la tot felul de lanţuri.

    Ce concepte sau idei pe care voi le-aţi pus pe piaţă nu au mers şi de ce?

    Deocamdată nu pot să zic că n-a mers ceva, dar în general, conceptele şi ideile care nu merg, nu merg din cauza faptului că nu te-ai preocupat de ele. Efectiv nu ai muncit acolo să stai să te ocupi de ele. Povestea cu clubul nostru, care era singurul club privat din România, cu număr limitat de membri, unde noi ne aşteptam să fie 500 de membri şi să ne acopere cheltuielile, n-a fost aşa. A fost deschis zece ani de zile. După 10 ani de zile ne-am dat seama că munceam foarte mult şi nu aveam criteriul aşteptat. Românii se duc în Bulgaria şi mai puţin veneau la noi.

    Dacă cineva vrea să-şi deschidă o cafenea, un restaurant sau un club ce ar trebui să ştie?

    Trebuie să se priceapă la cifre. Trebuie să aibă o o cultură şi o educaţie în domeniul respectiv. Vedem foarte mulţi antreprenori care n-au nicio cultură, nicio educaţie, dar investesc în cafenele, restaurante, cluburi. Toate sunt businessuri foarte diferite. Trebuie să fii şi realist.

    Dai bani cu împrumut?

    Nu, pentru că am o familie destul de mare de întreţinut.

    Unde se mănâncă bine în
    Bucureşti?

    Condiţiile de a avea un restaurant bun sau un loc bun sunt că trebuie să ai mâncare bună, servicii bune, atmosferă, preţuri adecvate, dar cred că cel mai bun restaurant din punctul meu de vedere, sper să nu se supere ceilalţi prieteni care au restaurante, este Casa lui David.

    Care este indicatorul la care tu te uiţi ca să îţi dai seama dacă este criză sau nu?

    Dacă economia merge, dacă banii se mişcă sau nu, în busi­nessul nostru îţi dai seama. Aflăm printre primii dacă se întâmplă ceva rău. La Fratelli până în anul 2009 nu avea meniuri. Mă rog, le aveam, dar nu le foloseam. Nu venea nimeni să întrebe cât costă ceva. Acum, în perioada postpandemică, am constatat cu surprindere că oamenii nu se uită la meniu. Sunt fericiţi că ies afară din casă şi au o foamete incredibilă de a cheltui şi a socializa.

    Ce defecte trebuie să ai ca să fii un bun antreprenor?

    Să fii cumpătat. Întotdeauna am încercat să fim obiectivi şi faţă de noi şi faţă de clienţii noştri. Al doilea defect pe care trebuie să îl ai este să te trezeşti foarte devreme. Adică trebuie să faci sacrificii să te trezeşti înaintea concurenţei tale. Mai târziu este prea târziu.

    Care este lucrul cu care te mândreşti cel mai tare în business?

    Continuitatea asta pe care o avem. Adică te trezeşti dimineaţa de 16 ani de zile şi poţi să te focusezi profesional. Povestim care e planul pentru ziua respectivă, fratele meu lucrează ceva, eu lucrez altceva. Suntem tot timpul online. Asta e foarte important, să menţinem comunicarea bună între noi. Şi nu vorbim de bani. E o regulă de familie, regulă nescrisă în grupul nostru de business. Să nu vorbim de bani decât în momentele cheie, când sunt de făcut investiţii sau când sunt probleme. 


    Când ai făcut primul milion de euro?

    Primul million de euro l-am avut în datorie în 2008. Am terminat de construit nişte hale, Fratelli Studio şi Fratelli Club în luna noiembrie. Şi pe
    2 ianuarie, ne-a luat foc, am avut un incendiu. Halele nu erau asigurate încă în perioada sărbătorilor. Ne-am agitat cu petreceri, cu revelioane şi ne-a luat foc. Am pierdut totul atunci, un milion de euro.


    Care este diferenţa dintre un restaurant în Bucureşti şi un restaurant la New York, dincolo de nota de plată?

    Putem să vorbim mult pe diferenţe. Să luăm Europa. Ai observat că în Viena există ospătari de 50-60 de ani? Pentru că ei şi-au dorit de mici, şi-au terminat studiile şi s-au gândit să fie ospătari.  În România, a fi ospătar sau barman este doar o oportunitate de moment. Nimeni nu s-a gândit să-şi facă o meserie din asta. În România vor doar să facă bani uşor. Să nu creadă cineva că a fi ospătar bun e uşor. Poţi fi ospătar toată viaţa, dar nu asta este mentalitatea în România. Asta e o diferenţă.

  • Meet the CEO. ​De la un simplu angajat, la conducerea celui mai mare lanţ de restaurante din ţară

    Paul Drăgan a început să lucreze în unul dintre primele restaurante McDonald’s din România, odată cu intrarea brandului pe piaţa locală. Astăzi, 27 de ani mai târziu, este directorul general al afacerii cu peste 90 de unităţi şi venituri anuale de 869 de milioane de lei, care este şi liderul pieţei locale de restaurante. Ce l-a ajutat să se evidenţieze dintre miile de angajaţi care lucrează an de an pentru lanţul de restaurante cu servire rapidă, dincolo de tenacitatea cu care şi-a construit cariera pas cu pas?

     

    Privind în urmă, cred că faptul că mi-am construit cariera exclusiv în cadrul aceleiaşi companii mi-a oferit un avantaj important, pentru că am avut ocazia să cunosc îndeaproape specificul fiecărei poziţii şi să am o imagine foarte clară în ceea ce priveşte compania”, răspunde Paul Drăgan, care a preluat rolul de director general al Premier Restaurants România, referindu-se la parcursul profesional, mai rar întâlnit, în peisajul autohton. După o carieră de peste 20 de ani în care a lucrat pentru McDonald’s, a ajuns să preia, în vara anului 2020, conducerea afacerilor companiei. A devenit astfel responsabil acum de un business format din 92 de restaurante şi cafenele, care a generat în 2020 afaceri de 869 de milioane de lei şi un profit net de 87,6 milioane de lei. Primul său loc de muncă a fost chiar la McDonald’s, odată cu intrarea pe piaţa din România a lanţului de restaurante cu servire rapidă (quick service restaurant – QSR), în 1995. Atunci, brandul american a venit pe piaţa locală direct, urmând ca în 2016 operaţiunile acestuia să fie preluate de francizatul cu origini malteze Premier Capital.

    Paul Drăgan îşi aminteşte că a mers la interviu la recomandarea unui prieten, a fost angajat şi şi-a dorit să rămână în acest mediu, renumit pentru dinamismul acestuia: „A contat foarte mult faptul că am fost primit într-o echipă alături de care simţeam că pot evolua şi de la care aveam multe de învăţat.”  Asemenea multora dintre tinerii proaspăt absolvenţi care aleg să îşi înceapă cariera la McDonald’s, şi el a început cu un job în restaurant, prin programul Manager Trainee: „Iar fiecare pas făcut alături de McDonald’s a însemnat o etapă de creştere profesională, care m-a adus aici, 27 de ani mai târziu, ca director general”. Ce l-a motivat să lucreze pentru aceeaşi companie aproape trei decenii? „Sunt conştient că acest parcurs – şi faptul că am rămas o perioadă atât de îndelungată în cadrul acestui business – a fost determinat de valorile pe care le-am regăsit aici şi de susţinerea de care se bucură fiecare angajat pentru dezvoltarea potenţialului său. Acest model bine pus la punct în interiorul sistemului McDonald’s este o garanţie că o poziţie de management este accesibilă oricărui membru al echipei, dacă există dedicare, pasiune şi dorinţă.”

    Business global, carieră internaţională

    De mai bine de 20 de ani  a devenit manager de restaurant în cadrul businessului, mai întâi în România şi apoi în Statele Unite, ca parte a unui proiect de schimb de experienţă. A îndeplinit apoi atribuţii de consultant de operaţiuni în Canada, de unde s-a întors să preia funcţia de manager de operaţiuni şi, ulterior, director de operaţiuni, coordonând toate restaurantele din ţară şi supraveghind dezvoltarea strategică a fluxurilor operaţionale. În 2018, s-a alăturat echipei din Malta, ţara de origine businessului Premier Restaurants, unde a condus lanţul de restaurante timp de aproximativ doi ani: „Am reuşit să construiesc echipe puternice, înţelegând mai bine cultura locală şi obiceiurile consumatorilor de acolo”. În vara lui 2020, în plină pandemie, a preluat rolul de director general al afacerii din România. Drăgan spune că unul dintre motivele pentru care a revenit a fost tocmai cel de a pune în aplicare ceea ce a învăţat peste graniţe: „În 2020 am revenit cu bucurie şi cu multă determinare de a pune în aplicare tot ceea ce am învăţat de-a lungul timpului din fiecare experienţă internaţională în parte. Am regăsit în România colegi şi prieteni cu care lucrasem în urmă cu mulţi ani, dar şi noi colegi – tineri ambiţioşi, profesionişti şi dornici de afirmare. Împreună ne-am propus să dezvoltăm în continuare businessul prin calitatea produselor şi serviciilor pe care le oferim, prin digitalizare, dar şi prin formarea unor echipe dedicate, cu grijă pentru oameni şi nevoile acestora.” Prioritatea sa principală se leagă, de altfel, spune el, de dezvoltarea echipei – „Un business nu poate funcţiona fără o grijă sporită pentru oamenii care i se dedică, iar din punctul meu de vedere, echipa este catalizatorul succesului nostru de-a lungul anilor”. 

    În acest moment au peste 5.000 de angajaţi, răspândiţi în cele 28 de oraşe ale ţării unde sunt prezenţi. Drăgan precizează că pentru aceştia, compania implementează constant programe de dezvoltare, inclusiv cursuri de dezvoltare managerială şi leadership, iar în 2021, numărul de ore de training dedicate angajaţilor au ajuns la un maximum de peste 37.000. „Am susţinut şi continuăm să susţinem performanţa angajaţilor şi dezvoltarea aptitudinilor, organizând traininguri dedicate, încurajând promovarea din interiorul reţelei şi oferind beneficii pe măsura eforturilor”.

    În afară de posibilitatea de a promova, motivaţia colegilor săi este susţinută atât de bonusuri pentru performanţă – angajaţii care lucrează în weekenduri, de exemplu, „primesc bonusuri substanţiale care se adaugă salariului de bază” – , cât şi de flexibilitate. Angajaţii din sediul central pot opta pentru muncă în sistem hibrid, iar cei din restaurante au posibilitatea de a alege între un program de 4, 6 sau 8 ore. „McDonald’s este un angajator care se implică activ pentru a asigura un mediu în care angajaţii să-şi poată finaliza sau continua studiile. Oferim burse de studiu şi performanţă, programe de pregătire, cum este BACmeUP, şi derulăm parteneriate de lungă durată pentru programe de studii postuniversitare”, adaugă Paul Drăgan, referindu-se la angajaţii care lucrează în pauzele de studiu pentru lanţul de restaurante.


    Carte de vizită Paul Drăgan

    ♦Œ A preluat conducerea operaţiunilor McDonald’s România în vara anului 2020.

    ♦ Şi-a construit cariera exclusiv în cadrul McDonald’s. A început cu un job în restaurant, prin programul Manager Trainee, în urmă cu
    27 de ani.

    Ž♦ De mai bine de două decenii a devenit manager de restaurant în cadrul businessului, mai întâi în România şi apoi în Statele Unite, ca parte a unui proiect de schimb de experienţă.

    ♦ A fost şi consultant de operaţiuni în Canada; ulterior a preluat funcţia de manager de operaţiuni şi, ulterior, director de operaţiuni în România.

    ♦ Anterior preluării rolului curent a condus lanţul de restaurante din Malta.


    Niciun an fără un nou McDonald’s

    În ceea ce priveşte obiectivele ce ţin, concret, de creşterea afacerii, vizează în primul rând expansiunea prin deschideri de noi unităţi. „Planurile de dezvoltare ale reţelei rămân printre obiectivele noastre principale în 2022. Ne dorim să ajungem la un număr cât mai mare de consumatori, aşadar vom menţine procesul de expansiune naţională. Urmează să deschidem noi locaţii, prin prisma cărora să ne consolidăm poziţia de lider al pieţei de restaurante cu servire rapidă din România, şi vom continua să investim şi spre zonele de digital şi convenience – doi piloni de susţinere ai businessului nostru.” Directorul general Premier Restaurants România previzionează patru deschideri de restaurante, alături de o extindere în ariile pe care le descrie drept prioritare pentru ei: McDelivery şi McDrive. Digitalizarea este un alt obiectiv important, accentuat odată cu pandemia, iar anul acesta au în vedere alte 10 restaurante care să beneficieze de un nou sistem de digital până la finalul anului. „Ne dorim ca toate restaurantele noastre să se bucure de transformarea EOFT (experience of the future)”. În ceea ce priveşte investiţiile planificate, Paul Drăgan menţionează că şi-au propus să păstreze un nivel similar anului trecut, când au alocat 52 de milioane de lei deschiderilor, precum şi digitalizării. Doar în procesul de remodelare şi digitalizare a restaurantelor, preconizează investiţii de aproximativ 2 milioane de euro. Au de asemenea în vederea lansarea unor noi programe speciale pentru generaţia digital native şi introducerea unor opţiuni care să facă experienţa utilizatorilor cât mai captivantă. Un exemplu în acest sens este  Mobile Order & Pay, un program aflat în curs de implementare, prin care clienţii vor putea comanda şi plăti direct din aplicaţia mobilă McDonald’s, ulterior ridicându-şi comanda din restaurante. Aplicaţia de mobil, pe care au lansat-o în 2019, are în prezent 2,5 milioane de utilizatori.  Printre priorităţi se numără, de asemenea, inovaţia la nivelul gamei de produse, iar Paul Drăgan menţionează că au în plan să folosească atât reţete originale, cât şi reinterpretate, prin care să dezvolte oferta de bază a meniului.

    În ceea ce priveşte tendinţele pe care Drăgan le observă pe piaţa pe care activează – o industrie HoReCa estimată de specialişti la circa 2 miliarde de euro – acestea se referă mai ales la comportamentul consumatorilor. „Există în continuare apetit de consum în România, iar oamenii nu s-au lăsat descurajaţi de impedimentele pandemiei. Din contră, s-au adaptat rapid şi au găsit soluţii prin care să ajungă aproape de produsele lor favorite şi să se bucure de ele în deplină siguranţă”, spune el, precizând mai cu seamă preferinţa clienţilor pentru e-commerce. Cum se vede criza prin „barometrul” McDonald’s? Paul Drăgan menţionează că nu au fost ocoliţi nici ei de presiunea preţurilor la produse alimentare, de uz casnic, dar şi la energie şi materii prime. „În ultima vreme am asistat la creşteri semnificative ale preţurilor la produse alimentare, produse de uz casnic, dar şi la energie şi materii prime. Starea de incertitudine se reflectă de multe ori în astfel de fluctuaţii, iar riscul legat de inflaţie pe termen lung nu trebuie ignorat de niciun segment de business. Prin urmare, ne pregătim pentru orice scenariu şi rămânem atenţi la schimbările pieţei. Am alături o echipă puternică şi foarte bine pregătită, motiv pentru care am convingerea că vom trece cu bine peste orice provocare, indiferent de natura ei.”

     

    Un lider solidar

    Provocat să îşi descrie cariera în câteva cuvinte, Paul Drăgan spune că acestea ţin de valorile pe care le-a încurajat, la rândul său, în toate echipele din care a făcut parte. „Pentru mine, baza de la care poţi începe să construieşti un sistem care să aibă succes ţine de nevoia de comunitate, solidaritate şi empatie. Cu siguranţă dedicarea, o etică sănătoasă de lucru şi o implicare autentică sunt importante pentru a avea rezultate bune, însă înainte de toate, trebuie să împărtăşim acele valori care vorbesc despre noi ca oameni, ca parteneri şi colegi, ca o echipă care poate face faţă oricărei provocări – chiar şi celor mai neaşteptate. Pentru că cine ar fi putut prevedea că ultimii doi ani ne vor aduce faţă în faţă cu această nouă realitate?” Din această perspectivă, nu lipsesc din strategia lor nici obiectivele legate de sustenabilitate şi responsabilitate socială  – iar Drăgan exemplifică printr-o platformă denumită Better M, prin care McDonald’s România se aliniază la angajamentul global de a înlocui ambalajele de plastic folosite pentru produse cu variante sustenabile. „Datorită iniţiativelor derulate până acum – schimbarea ambalajului pentru îngheţata McFlurry şi McSundae, introducerea paiului de carton, la cerere, şi a tacâmurilor şi noilor ambalaje de salate, am reuşit să reducem cantitatea de plastic folosită anul trecut în restaurante cu peste 120 de tone”, precizează el. De asemenea, vor susţine în continuare Fundaţia pentru Copii Ronald McDonald, axată pe familiile care au nevoie de sprijin, oferind cazare gratuită părinţilor ai căror copii urmează tratamente medicale de lungă durată. Anul acesta, fundaţia va deschide o nouă Casă Ronald McDonald pentru părinţi şi copii la Iaşi. În luna noiembrie 2021, cu ocazia campaniei de strângere de fonduri devenită tradiţională pentru companie, au colectat peste 2 milioane de lei, bani ce vor fi direcţionaţi finalizării proiectului de la Iaşi, dar şi susţinerii celorlalte două Case Ronald McDonald, deschise la Bucureşti şi Timişoara.


    Planurile de dezvoltare ale reţelei rămân printre obiectivele noastre principale în 2022. Previzionăm patru deschideri de restaurante, alături de o extindere în ariile prioritare: McDelivery, McDrive şi digitalizare. Ne dorim ca toate restaurantele noastre să se bucure de transformarea EOFT (Experience of the Future).

    Paul Drăgan, director general, McDonald’s România


    Când vine vorba despre provocări, Paul Drăgan spune că nu s-a temut niciodată de acestea, chiar dacă nu au fost puţine, şi a încercat să vadă partea bună a fiecărei experienţe prin care a trecut. Iar ca exemplu oferă amintirea de la începuturile carierei sale, când a petrecut doi ani în Statele Unite ale Americii ca manager de restaurant. Acolo a înţeles ce înseamnă cu adevărat diversitatea, prin coordonarea unei echipe de angajaţi care proveneau din 16 ţări diferite. „În mijlocul acestui melting pot cultural, adaptarea mea ca lider a fost esenţială. De aceea, preţuiesc enorm toate experienţele din ţările unde am lucrat, pentru că sunt convins că acest contact direct cu o multitudine de culturi m-a ajutat să mă formez şi să rămân deschis către noi perspective.” De altfel, menţionează că indiferent de dificultatea situaţiei în care se află, este o persoană orientată spre soluţii: „Dacă nu ai curajul să încerci – şi rezistenţa de a face faţă obstacolelor – nu poţi atinge obiectivele pe care ţi le doreşti. Iar în momentul în care izbândeşti prin propriile forţe, depăşind impedimente care altădată ar fi părut imposibil de gestionat, satisfacţia este cu atât mai mare”. Privind retrospectiv la cariera sa, nu se opreşte asupra unei singure realizări, ci se declară fericit de experienţa avută per ansamblu: „Pe de-o parte, sunt mândru – şi recunoscător – pentru ceea ce am realizat pe plan profesional de-a lungul carierei, pentru abilităţile pe care le-am dobândit. Pe de altă parte, pentru mine întotdeauna au fost importante realizările obţinute în echipă şi succesele împărtăşite cu colegii. Şi apoi, sunt mândru de această experienţă în sine, de faptul că am rămas alături de McDonald’s timp de peste 26 de ani, contribuind la rândul meu la formarea noilor generaţii de colegi şi la implementarea unui model de succes. Pentru că vorbim într-adevăr despre un model de succes, recunoscut atât pe plan global, cât şi naţional.” Nu este nici genul de CEO care a avut un singur mentor în carieră şi crede că a învăţat de la fiecare dintre managerii şi colegii cu care a interacţionat: „În felul acesta am dobândit nu doar cunoştinţe valoroase, ci şi modele pe care am încercat să le implementez cât mai bine şi să le transmit, la rândul meu, celor din jur.”  Iar calităţile prin care cei din jurul său se pot evidenţia se pot evidenţia în faţa sa sunt motivaţia, adaptarea la cultura organizaţională a companiei, precum şi un sistem de valori similar acesteia: „Credem în valoarea individuală a fiecărui candidat şi suntem convinşi că la McDonald’s oricine îşi poate găsi rolul care i se potriveşte, fie că vorbim despre cei aflaţi la început de drum, cât şi cei cu experienţă”.


    Trei sfaturi pentru tinerii aflaţi la început de carieră:

    1. Aveţi încredere în propriile forţe şi nu vă temeţi să testaţi lucruri noi, fiindcă doar aşa veţi învăţa: având curajul să încercaţi şi asumându-vă responsabilitatea pentru acţiunile voastre.

    2. Acceptaţi că vor exista şi lucruri pe care nu le puteţi controla cu totul, dar pentru toate celelalte, luptaţi şi nu vă lăsaţi doborâţi de presiune.

    3. Ascultaţi şi căutaţi să deveniţi cea mai bună versiune a voastră. Este un proces continuu, dar cred că aceasta este frumuseţea lui.



    Unde mai este prezentă Premier Restaurants, compania care operează McDonald’s România

    Premier Restaurants România este parte a companiei Premier Capital, partenerul maltez pentru dezvoltare al restaurantelor McDonald’s din Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta şi România. Premier Capital plc operează 166 de restaurante şi are 9.000 de angajaţi, servind peste 150 de milioane de clienţi anual, în cele şase pieţe. Premier Capital plc reprezintă businessul McDonald’s al grupului Hili Ventures Ltd, prezent în 10 ţări şi implicat în diverse operaţiuni de logistică, transport naval, inginerie, petrol şi gaze, tehnologie, proprietăţi, ospitalitate şi leasing şi care deţine parteneriate cu McDonald’s şi Apple.

  • O nouă criptomonedă a crescut cu 285.000% în câteva ore după o glumă a McDonald`s cu Elon Musk

    O nouă criptomonedă a crescut cu 285.000% în câteva ore în contextul unei glume a lanţului de restaurante McDonald`s transmisă către Elon Musk, potrivit Business Insider.

    Pentru context, Elon Musk a lansat o provocare către McDonald`s, marţi, şi a promis că va mânca un meniu „Happy Meal” în direct la TV dacă lanţul de restaurante implementează criptomoneda Dogecoin ca mijloc de plată.

    „Doar dacă Tesla acceptă grimacecoin”, a răspuns lanţul de restaurante, printr-o postare pe Twitter care include o versiune crypto a mascotei McDonald`s cunoscută drept „Grimace”.

    Acest schimb de replici a deschis o fereastră pentru oportuniştii din piaţa crypto, iar în următoarele ore au apărut peste zece versiuni diferite ale criptomonedei grimacecoin. Una dintre ele a înregistrat o creştere de peste 285.000% în primele ore după postarea McDonald`s, potrivit CoinDesk.

    Concret, una dintre ele a început să se tranzacţioneze la 0,0007 dolari şi a ajuns la un preţ maxim de 2 dolari, înainte de a scădea spre 0,60 dolari în următoarele ore. Capitalizarea maximă pe care a atins-o moneda a fost de 2 milioane de dolari.

    McDonald`s a transmis pentru revista Fortune că nu are legătura cu niciuna dintre criptomonedele grimacecoin apărute.

  • Povestea tânărului din România care şi-a deschis prima afacere căutând-o pe Google. Acum face milioane de euro cu aceasta şi are un nou pariu

    Numele lui Paul Nicolau este asociat, în industria HoReCa locală, cu cel al omului care a adus racii în restaurantele locale şi pe mesele românilor. La 7 ani distanţă, în plină pandemie, a făcut un nou pariu: online-ul. Ce rezultate i-a adus noua sa afacere şi ce ambiţii are pe viitor?

    Am început afacerea cu raci acum 8 ani după un search pe Google: idei de afaceri. A fost extraordinar de greu deoarece totul a început fără bani, iar când faci afaceri fără bani, faci slalom în a găsi soluţii. La început aveam un singur angajat şi anume eu.

    Eu pescuiam racii pe care mai apoi îi vindeam în Piaţa Obor. La 8 ani distanţă am în medie 50 de angajaţi, investiţii de peste 2 milioane de euro în infrastructură, o cifră de afaceri medie anuală medie de 1,5 – 2 milioane de euro, vând anual peste 150.000 de porţii de mâncare la restaurant şi în online, prin platforma Fish To Door, şi am încheiat anul cu 22.000 de colete trimise către clienţi”, descrie Paul Nicolau, succinct, evoluţia sa ca antreprenor.

    Acum, când se uită în urmă, spune că „este chiar foarte interesant să realizez că nu ai neapărat nevoie de bani pentru a reuşi, ci de un crez, dorinţă şi muncă, enorm de multă muncă”. Platforma Fish to Door a fost lansată anul trecut, în luna mai, când industria HoReCa primise deja o lovitură puternică prin prisma blocajului provocat de pandemie.

    În ciuda contextului însă, Paul Nicolau spune că „pentru mine, anul pandemic a fost cel mai bun an. Online-ul a explodat în comenzi şi vânzări, iar restauranul, având o terasă mare, a avut încasări foarte bune”. Ideea i-a venit deoarece, fiind direct importator de peşte şi fructe de mare şi având acces la preţuri competitive în piaţa de distribuitori din România, dar nu şi un fan al vânzării en gross, pe care o consideră „lipsită de emoţie”, a căutat soluţii şi a realizat că doar online poate accesa cât mai mulţi clienţi.

    „Am găsit această soluţie inovatoare şi câştigătoare totodată, de a împacheta produsele congelate în cutii de polistiren, care le menţin în condţii optime. Am lansat un magazin online cu toate produsele mele, în care clientul intră şi comandă şi noi trimitem, a doua zi, comanda către client oriunde în România. Antreprenorul deţinea deja un depozit frigorific în Giurgiu, aşa că investiţia iniţială, care s-a ridicat la 80.000 de euro, a fost direcţionată către lansarea platformei online, marketing, achiziţia cutiilor de polistiren, precum şi către achiziţia de produse şi laptopuri. „Totul este foarte bine optimizat şi, cu doar patru angajaţi, reuşim să împachetăm până la 300 de comenzi într-o zi.” Pe platformă, compania are listate în jur de 100 de produse, cele mai căutate fiind creveţii şi peştele din Marea Neagră.

    „Preţurile sunt, în medie, cu 30-40% mai mici faţă de cele din hipermarket. Clienţii pot opta pentru un abonament lunar de doar 10 lei, care le oferă un discount de 25% la toate achiziţiile din luna în curs. Este cea mai avantajoasă platformă de achiziţii de peşte şi fructe de mare din România, la foarte mare distanţă de competitori, aceştia fiind deocamdată hypermarketurile”, susţine antreprenorul. Peştele şi fructele de mare pe care le comercializează provin şi de la furnizori din Spania, Italia, Grecia, Ecuador, Maroc şi Senegal. Potrivit lui, clienţii Fish To Door provin în general, în proporţie de 80%, din mediul urban, au vârste cuprinse între 35-45 de ani, sunt din pătura medie a societăţii, oameni care au mai consumat acest tip de produse şi pot să se raporteze la calitate/preţ sau care încearcă pentru prima dată fructele de mare.

    În primul an de activitate, businessul a trecut uşor peste 1 milion de euro încasări, având peste 22.000 de comenzi, cu un coş mediu de 47 de euro, care conţinea, în principal, trei produse diferite. „De curând am început cu secţiunea de abonament, care a debutat ezitant, clienţii nu au reacţionat prea bine, dar de două luni a explodat. Acum avem 2.500 de abonaţi recurenţi, ceea ce pentru noi este o super performanţă. Îmi propun ca anul acesta să ating 2 milioane de euro cifră de afaceri”, spune Nicolau. Până în septembrie antreprenorul şi-a propus să lanseze Fish To Door şi pe piaţa din Bulgaria. „Voi face comenzile din depozitul din Giurgiu şi în aceeaşi zi voi trece graniţa şi le voi trimite către curierul bulgar. Astfel, în maxim 48 de ore acestea vor fi răspândite către clienţii din Bulgaria.” Investiţia bugetată în acest sens spune că este una mică, în jurul a 20.000 de euro, şi va fi folosită pentru lansarea unei platforme online independente.

     

    Ambiţii pentru un nou pionierat

    Un alt vis de-al lui Paul Nicolau este acela de a înfiinţa o Bursă de Peşte în România. „O bursă de peşte are rolul de a educa piaţa – atât pe cel care pescuieşte, cât şi pe consumator. Normalizează o industrie. Suntem singura ţară cu ieşire la mare care nu are o Bursă de Peşte. Este ruşinos, dar eu voi schimba acest lucru. Cumpărăm peşte din import în proporţie de 80% din totalul consumat anual şi noi avem o ţară cu un bazin hidrografic cu ape interioare excepţional.” Cu o Bursă de Peşte, adaugă el, producătorii români de peşte ar avea unde să îşi vândă produsele, iar pe mesele românilor ar ajunge peşte autohton. „Procentele de consum se vor schimba şi automat importurile vor cunoaşte o scădere mare.” În ceea ce priveşte tendinţele de consum din piaţa locală, Nicolau spune că românul este deschis la nou, la un mod de viaţă sănătos printr-o alimentaţie corectă. „Se cunosc beneficiile consumului de peşte şi fructe de mare, piaţa înregistrând o creştere de la an la an. De la fructele de mare de larg consum, clienţii încep să aibă cerinţe din ce in ce mai exotice: homari, picioare de crab de Alaska, scoiciSaint Jacques – acestea ar fi   doar câteva exemple.” Momentan, suntem însă codaşii Europei la consumul de peşte, cu doar 7 kg pe cap de locuitor pe an. „Pe mine acest lucru mă ambiţionează, deoarece înţeleg cât de mult loc este în piaţă în a vinde produse.”

    Legat de provocările pe care le-a întâmpinat odată cu apariţia noii crize sanitare, antreprenorul spune că „pandemia ne-a trezit puţin la realitate, ne-a făcut să fim mai vigilenţi, să căutăm soluţii. Eu am inventat şi creat proiectul Fish To Door, care face furori în online în segmentul nostru. Pandemia ne-a făcut mai buni, mai profesionişti.” Pentru a-şi susţine planurile, antreprenorul a achiziţionat şi două pescadoare, dar nu vrea să se oprească aici. Pentru aceste investiţii a apelat la un credit bancar. „Pescadoarele pot scoate tone de peşte pe zi, mult mai mult decât este pregătită piaţa noastră de consum să absoarbă. Vrem să vindem mult online şi probabil vom vinde şi către hipermarketuri. Este ceva nou pentru noi, nu e deloc uşor, pentru că ne avântăm şi riscăm în acelaşi timp, dar am simţit că vrem să facem acest mare pas. Vreau să aduc peşte din Marea Neagră pe mesele românilor.” Românii, adaugă în glumă Paul Nicolau, asociază marea doar cu bălăceala, habar nu au că există peşte în ea.

    Carte de vizită Paul Nicolau, 34 de ani

    Din copilărie avea stofă de antreprenor, obişnuind, încă de la 10-11 ani, să meargă la cules de flori de tei, pe care le vindea bătând la uşile oamenilor;

    După finalizarea liceului a început trei facultăţi, dar nu a finalizat niciuna, pentru că spune că au primat întotdeauna munca şi dorinţa de a realiza ceva pe plan profesional;

    În primul an de facultate a lucrat în vânzări directe în domeniul telecomunicaţiilor;

    În 2013 a intrat în antreprenoriat şi a pus bazele unei afaceri cu raci, inspirată dintr-o căutare pe Google, într-o perioadă în care nimeni nu făcea acest lucru în România;

    Este fondatorul restaurantului Taverna Racilor din Herăstrău, a deschis prima Piaţă de Peşte din Bucureşti în interiorul Pieţei Obor şi a creat Festivalul Racilor şi Fructelor de Mare;

    În mai 2020 a lansat platforma Fish to Door;

    Printre hobbyurile sale se numără salturile cu paraşuta şi călătoriile.

  • Locul din Bucureşti unde mulţi tineri aleg să îşi deschidă noi afaceri, dar şi unde multe afaceri au eşuat şi au intrat în faliment

    Calea Victoriei este locul în care s-au scris nenumărate poveşti de business de-a lungul anilor, unele dintre ele încheiate cu eşecuri, dar şi multe care încă se scriu. Business Magazin a stat de vorbă cu mai mulţi antreprenori care „au luat cu asalt” această arteră emblematică a Bucureştiului, devenită, în ultimii circa doi ani, loc de „joacă” pentru afaceri pornite de la zero, de antreprenori care vor să fie prezenţi în unul dintre locurile în care se simte cel mai bine pulsul Capitalei.

    Culegerea noastră de poveşti este o plimbare agale între Piaţa Naţiunilor Unite şi Piaţa Victoriei, cele două capete ale Căii Victoriei. Doar că drumul nostru nu se măsoară în paşi, ci în cuvinte. Pornind astfel la promenadă, chiar la intrarea în Centrul Vechi, pe colţ, se vede ancorată Scovergăria Micăi, o patiserie inspirată din prăjiturile copilăriei lui Mircea Ion, proprietarului locului.

    „Am deschis Scovergăria Micăi în 2014. Am văzut că peste tot în ţară şi în Bucureşti sunt fast-fooduri cu mâncare orientală, cu shaorma, dar aproape nimic cu specific românesc. M-am gândit cum să promovez, în regim fast-food, un produs românesc cunoscut cum este scoverga. Eram pe stradă în ziua în care mi-a venit ideea cu scovergile, am avut un moment de inspiraţie de la Dumnezeu.”

    Mircea Ion spune că a crescut cu scovergile pe care bunica lui i le făcea prăjite în untură. Cum însă, la momentul deschiderii businessului, bunica lui nu mai era, a venit mama să-l ajute, pe numele ei Mica. „Pentru mine, scovergile sunt emblema copilăriei fericite şi delicioase, asta încerc şi eu să transmit mai departe.” Calea Victoriei l-a fascinat de mic prin istoria şi imaginea ei, iar Mircea Ion spune că o vede ca pe emblema Capitalei. „Este o zonă impunătoare, contrastantă. Cu un business aici, te adresezi nu numai românilor, ci şi turiştilor.

    Aşa ducem povestea şi tradiţiile româneşti peste hotare.” Despre decizia de a se poziţiona pe Calea Victoriei spune că a fost una bună şi că ar repeta-o, dacă s-ar pune problema. Între timp însă, planurile sale sunt de extindere în tot Bucureştiul. „Acum renovăm spaţiul de lângă noi, de pe Lipscani 19, unde vom deschide o cofetărie şi gelaterie artizanală. La Scovergărie, adăugăm la meniul de scovergi – unde avem peste 35 de sortimente – o parte de mâncare pentru brunch, lunch şi nu numai. Alte planuri? De exempu, primesc cel puţin lunar oferte de parteneriat, de francizare. Momentan păstrez businessul în familie, deşi pe viitor nu exclud colaborările”, adaugă Mircea Ion.


    Preţuri „piperate”

    Zona centrală a Capitalei, incluzând Calea Victoriei, este printre cele mai scumpe atunci când vine vorba de chiriile spaţiilor comerciale. Astfel, nivelul acestora ajunge la 45 de euro pe metru pătrat pentru spaţiile stradale, care suportă diferenţe în funcţie de suprafaţă şi de poziţionare, spun consultanţii imobiliari. „Nu e dificil să găseşti un spaţiu pe Calea Victoriei din punctul de vedere al disponibilităţii. Partea dificilă începe în momentul în care încercăm să creionăm un business plan care să fie sustenabil. Din păcate, în cele mai multe cazuri, acest lucru este extrem de complicat din cauza nivelului chiriilor practicate în această zonă”, spune Vasi Andreica de la Ted’s.Totuşi, în ultimul an, Calea Victoriei a devenit un pol de atracţie pe de o parte pentru antreprenorii care au găsit aici o zonă cu vad, iar pe de altă parte pentru bucureştenii care au redescoperit această arteră ca loc de promenadă. Închiderea traficului în zilele de weekend vreme de mai multe luni în timpul sezonului cald a contribuit la popularizarea acestui bulevard.


    Printre primele locuri care ies în evidenţă urmând traseul este şi Hygge Social Kitchen, un local inaugurat în august 2020, „în condiţii de normalitate”, după cum spun proprietarii. Povestea începea de fapt în 2015, când patru prieteni deschideau Hashtag Pub. Numele lor sunt Roberta Pătraşcan, Iulia Preodişteanu, Vasile Tătaru şi Marius Preodişteanu. Mai târziu a urmat Hygge.

    „Centrul Bucureştiului poate părea o zonă saturată pentru HoReCa, însă tot timpul este loc pentru lucruri bune. În plus, Calea Victoriei este o zonă foarte frumoasă arhitectural şi cu o bogată istorie, care merită să redevină o arteră de neratat, nu doar pentru turiştii străini sau români, ci mai ales pentru bucureşteni”, spune Roberta Pătrăşcan. Când au deschis ei, a fost destul de greu să găsească spaţiul ideal pentru ce voiau să facă, însă cei doi ani de pandemie au făcut lucrurile mai uşoare, ţinând cont că virusul a lovit din greu industria HoReCa, iar cei care au renunţat la astfel de businessuri nu au fost puţini. „Hygge este locul în care oamenii se relaxează, în care nu sunt condiţionaţi de o anumită ţinută sau de anumite convenţii. Numele «Hygge» a venit să întărească conceptul pe care îl stabilisem. Nordicii înţeleg şi se bucură într-un mod specific de acest «hygge», dar la noi poate să însemne căldura celor din jur şi atmosfera pe care ţi-o creezi cu aceştia.”

    Acum, planul celor patru antreprenori este să stabilizeze businessul, înainte de a se gândi la proiecte noi.

     

    Mergând mai departe în promenada noastră ajungem la Balkon Resto Garden. Poziţionat deasupra magazinului COS de pe Calea Victoriei, în zona Pieţei Amzei, Balkon Resto Garden este unul dintre cele mai noi localuri din Bucureşti, un rooftop la etajul al doilea al unei clădiri restaurate, deschis în iunie 2021, de unde se vede întreaga arteră. „Suntem doi asociaţi în această afacere, un cuplu de antreprenori care activează în domeniul HoReCa din 2016, cu o primă locaţie deschisă în Centrul Vechi din Bucureşti. Am copilărit în zona Calea Victoriei – Sala Palatului şi ne amintim cu nostalgie de celebrul Salon spaniol, de Restaurantul Caraiman, de profiterolul de la cofetăria Hotelului Bucureşti (actualul Radisson) şi de covrigăria lui Nea Mihai din Amzei”, spun Adrian Păun şi Monia Dobrescu, proprietarii localului.

    Povestea Balkon Resto Garden a început în vara lui 2020, când, ca tot bucureşteanul dornic să iasă după două luni de stare de urgenţă, cei doi antreprenori se plimbau pe Calea Victoriei. Atunci au remarcat clădirea din apropierea Pieţei Amzei şi tot atunci le-a venit ideea unui rooftop la etajul al doilea al imobilului. „În acel moment, mi-a răsunat clar în minte şi sloganul (dacă se poate numi aşa) cu care am pornit la drum: «Calea Victoriei great again!».” Adrian Păun şi Monica Dobrescu văd Calea Victoriei ca pe artera cu cea mai bogată încărcătură istorică şi culturală şi cu cel mai frumos design arhitectural din Bucureşti. Fiecare clădire are o istorie, o poveste şi impresionează prin frumuseţe, astfel încât nu e de mirare faptul că bulevardul a redevenit loc de promenadă pentru bucureşteni.

    „Clădirea în care funcţionează Balkon Resto Garden nu face excepţie: menţionată prima dată în arhive în anul 1860, clădirea aparţinea lui Grigore Cantacuzino şi era loc de întâlnire pentru protipendada bucureşteană. Ulterior, clădirea a trecut în proprietatea familiei Lahovari şi a fost reconstruită în anul 1908, iar în 1945 a fost naţionalizată. În perioada comunistă, clădirea a găzduit Restaurantul Caraiman şi bine-cunoscutul Salon spaniol.” Cei doi antreprenori care continuă povestea, spun că, aşa cum era firesc să se întâmple, Calea Victoriei a cunoscut un puternic reviriment în ultimii ani şi s-a animat de cafenele, mici restaurante, gelaterii şi magazine, recăpătându-şi aerul idilic şi nostalgic de început de secol XX. Această dezvoltare spectaculoasă a cunoscut apogeul în perioada pandemiei, când, în weekenduri, Calea Victoriei s-a transformat în arteră pietonală şi loc de promenadă pentru bucureşteni. Şi, cum rooftopurile au un farmec aparte pentru public, celor doi antreprenori li s-a părut oportună deschiderea unui restaurant de acest tip, cu vedere la Calea Victoriei. „(În ceea ce priveşte accesarea unui spaţiu pe această arteră a Capitalei – n. red.), nu ştiu dacă problema se pune în termeni de dificultate, ci mai degrabă în termeni de disponibilitate a spaţiilor, deci de ofertă şi, respectiv, de cerere. Noi aş spune că am fost inspiraţi şi un pic norocoşi, la acel moment prea puţini antreprenori gândindu-se la deschiderea unui business în HoReCa, mai ales a unui business de dimensiuni mari. Restaurantul (Balkon Resto Garden – n. red.) are o suprafaţă de 400 de metri pătraţi, din care 200 de metri pătraţi reprezintă terasa încălzită, deci a necesitat o investiţie considerabilă.”

    Pentru majoritatea antreprenorilor, realizarea unei asemenea investiţii într-un moment în care restaurantele erau închise ar părea cel puţin iraţională, însă Adrian Păun şi Monica Dobrescu au gândit diferit. „A fost o decizie foarte grea, la acel moment (finalul anului 2020) restaurantele erau închise şi nu aveam nicio idee despre cum va evolua pandemia în următorul an. Însă oportunitatea pe care am văzut-o în acest business a prevalat asupra riscurilor şi nu regretăm nicio clipă această decizie, ba dimpotrivă.”

    Cei doi antreprenori au multe idei de dezvoltare pentru Balkon Resto Garden, însă valul al patrulea al pandemiei i-a obligat să le reconsidere. Dincolo de mâncare, ei vor să se diferenţieze prin muzica live din localul lor şi printr-un piano bar, care să schimbe puţin experienţa ieşitului în oraş după atâta vreme. Mai mult, la începutul anului viitor, ei vor ca, la etajul al treilea al clădirii, unde se află o mansardă de aproximativ 100 de metri pătraţi, să amenajeze un spaţiu distinct ceva mai exclusivist, pentru evenimente private şi finedining.


    Străzi deschise pentru promenadă

    În luna mai a acestui an, proiectul „Străzi deschise” a făcut primii paşi spre schimbarea vieţii urbane din Bucureşti. Astfel, şapte zone cuprinse între şoseaua Kiseleff şi intersecţia Căii Victoriei cu râul Dâmboviţa au devenit pietonale în fiecare weekend din perioada 29 mai – 17 octombrie 2021. Iniţiativa a aparţinut ARCEN – Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate.


    Zăganu Craft Beer Bar & Bistro este tot un nume cu istoric pe Calea Victoriei, un bar dedicat berilor artizanale româneşti, produse în microberării independente. Deschis în august 2017, barul este deţinut de producătorii Zăganu, pionierii berilor artizanale din România, încă din 2013. „Încă de la apariţia berii artizanale Zăganu, în 2013, Laurenţiu şi Alexandru – fondatorii săi – au căutat activ un loc care să fie un templu al berilor artizanale româneşti, atât Zăganu, cât şi beri produse de colegi microberari. Ne-am asociat cu Bogdan, partenerul nostru cu vastă experienţă în HoReCa, şi, după căutări de peste un an, am găsit acest spaţiu situat pe Calea Victoriei 91-93 şi am deschis barul nostru Zăganu”, povesteşte Laurenţiu Bănescu.

    Au ales Calea Victoriei pentru că au considerat-o perfectă pentru scopul lor, acela de a oferi o experienţă inedită iubitorilor de bere artizanală români şi străini. În meniu, pe lângă berile mai multor microberării, există şi un beerflight, adică o selecţie de oricare patru beri Zăganu la draught, în pahare de degustare de 150 de mililitri. Cât de dificil este să accesezi un spaţiu pe această arteră-reper? „Probabil acum este destul de dificil, însă când am pornit noi, în 2017, zona nu era atât de «hip», atât de solicitată pentru activităţi de HoReCa. Aşa că ne considerăm deschizători de drumuri în zonă, fiindcă după noi au urmat foarte multe alte locaţii şi ne bucurăm că s-a transformat zona în una cool, în care oamenii găsesc de la bere artizanală, la cafea de specialitate, mâncare gourmet, îngheţată şi alte localuri specializate.”

    Notorietatea brandului Zăganu a fost în sine un punct de atracţie pentru clienţi, într-un moment în care Calea Victoriei nu era atât de cool. Odată cu proiectul „Străzi deschise” din acest an însă, zona a devenit foarte populară, atrăgând un public numeros, de diferite naţionalităţi. „Căutăm în mod activ şi alte spaţii pentru a extinde conceptul. Credem că Bucureştiul, în general, are nevoie de localuri specializate, credem că oamenii vor să iasă, să experimenteze locuri, gusturi, arome noi când ies în oraş”, mai spune Laurenţiu Bănescu. În plus, scopul lor ca microberari şi proprietari ai acestui craftbeebar este să susţină producţia de bere artizanală de calitate din România şi să continue să ajute la revitalizarea acestei industrii.

    În drumul către Piaţa Victoriei, dăm peste Love You Choux by Livrez Fericire, un magazin de tip mono-produs care vinde exclusiv choux-uri, 17 sortimente mai precis. De acest concept responsabilă este Andreea Moldovan, care a început timid încă din 2016. „Am funcţionat doar ca atelier de comenzi până în 2020, când am deschis primul magazin, pe Calea Victoriei 136. În tot timpul acesta, atelierul a continuat să funcţioneze ca până acum, pe bază de comandă a produselor noastre care nu se regăsesc în vitrină zilnic. Aici mă refer la torturi aniversare, de eveniment, candy baruri, cozonaci Grăsuţi”, spune Andreea Moldovan.

    A ales Calea Victoriei pentru că a considerat că se potriveşte cel mai bine cu conceptul gândit de ea. Choux-urile sunt produse de cofetărie tip bijuterie, astfel că aici era locul ideal. În plus, Andreea spune că a crezut mereu în farmecul zonei, deşi multă vreme Calea Victoriei nu a fost văzută la adevărata valoare. „Este un pic mai dificil să poţi accesa un spaţiu aici decât în alte părţi, clar. Este o zonă protejată, clădirele nu sunt toate consolidate, spaţiile sunt majoritatea la parterul blocurilor vechi, amenajările se pot face doar cu multe aprobări, astfel încât ai nevoie de multă determinare şi de şi mai multă dorinţă de a reuşi decât în alte zone. Dar uşor-uşor, cu răbdare (multă) şi perseverenţă, am deschis.” La fel ca alţi antreprenori, şi Andreea Moldovan a dat o mână de ajutor pentru a „şterge de praf” Calea Victoriei şi a o reface să strălucească.

     

    Cafeaua de specialitate nu putea lipsi tocmai de pe această arteră-mozaic a Capitalei, iar Fellow One se înscrie în această categorie. „Cafeneaua Fellow One a pornit ca un showroom flagship al prăjitoriei de cafea de specialitate Guido din Bucureşti, acţionariatul fiind împărţit între mine, Adrian Simion (owner la Guido Coffee cu un pachet de 50% din acţiuni), şi un alt partener.

    Am adus sub acelaşi acoperiş, în 2016, un design curat, echipamente state of art. În timp, am adunat o comunitate frumoasă de pasionaţi de cafea”, explică Adrian Simion. El şi asociatul lui au ales Calea Victoriei pentru că au considerat că are un mare potenţial ca zonă emblematică pentru centrul oraşului, fiind un punct istoric important şi un punct de trafic important totodată, unde oamenii merită să experimenteze cafeaua într-un mod diferit. Pentru că au planuri de dezvoltare, au prelungit contractul de închiriere a spaţiului, mai ales că nu e simplu astăzi să găseşti un loc potrivit aici.

    „La început, a fost destul de greu, având oaspeţi în special din împrejurimi. În ultimii ani însă, am beneficiat de transformarea Căii Victoriei într-o destinaţie de promenadă, iar asta se datorează proiectului «Străzi deschise» al Asociaţiei ARCEN, care a făcut ca, pe timp de vară, circulaţia să fie închisă pe Calea Victoriei (în weekenduri – n. red.), iar oamenii să se poată bucura mai mult de zona aceasta.” La începutul anului viitor, proprietarii Fellow One plănuiesc o extindere, pentru care au închiriat deja spaţiul de lângă ei, situat pe colţ, cu o vizibilitate bună. Astfel, vor putea explora şi partea de mâncare, pe care o vor lega de experienţa cafelei de specialitate.

    „Noua poveste va fi pusă în practică alături de partenerii şi prietenii de la Boiler Coffee Shop, care vor face parte din acţionariat. Va urma un rebranding al spaţiului Fellow One, un facelift atât la nivel de design, naming şi produse, cât şi la nivel de experienţă a oaspeţilor. Am realizat, împreună cu echipa Boiler, că acesta e momentul în care businessurile din HoReCa trebuie să răspundă mai bine spaţiilor, cartierelor şi comunităţilor care le găzduiesc. Noul design şi noua experienţă Boiler X Guido, care se va lansa în prima jumătate a anului viitor, vor reinterpreta într-un mod modern încărcătura istorică pe care o deţine Calea Victoriei”, mai spune Adrian Simion.Va fi un spaţiu mai fluid, care va comunica mai bine cu exteriorul, un punct de respiro, dar şi de inspiraţie în agitaţia oraşului. Conceptul va pune în evidenţă clădirea interbelică în care se află astăzi Fellow One şi întreaga sa poveste. „La nivel de experienţă, oaspetele va avea mai multe motive să petreacă timp aici: experienţă de dimineaţă (cafea to-go), de prânz, dar şi de seară (un pahar de vin pe Calea Victoriei).”

     

    La doar câteva zeci de metri distanţă de Fellow One, se poziţionează The Artist, unul dintre restaurantele de finedining ale Capitalei. Deschis iniţial în altă zonă a oraşului, localul fondat de Paul şi Mihaela Oppenkamp şi-a găsit aici noua casă. „Proprietatea era în curs de consolidare la momentul la care noi căutam spaţiul pentru relocare. Iniţial, restaurantul fusese amplasat pe strada Pictor Nicolae Tonitza şi ne-am dorit tot un spaţiu în care amenajarea modernă să se îmbine cu elementele istorice ale proprietăţii, să contribuim la conservarea acestora şi să îmbogăţim şi personalitatea restaurantului The Artist”, spune Mihaela Oppenkamp. Au contat elemente istorice ale imobilului, faptului că este o casă construită în 1890, dar şi poziţionarea pe Calea Victoriei a grăbit luarea deciziei. În plus, un avantaj a fost şi spaţiul disponibil pentru amenajarea unei grădini în spatele restaurantului, în combinaţie cu terasa, un lucru greu de găsit în centrul Bucureştiului. „Pentru noi, proprietatea în care ne aflăm acum a fost cea mai potrivită pentru conceptul nostru din întreg Bucureştiul. Dacă această proprietate nu devenea disponibilă la acel moment, în 2016, poate că astăzi nu am mai fi fost deloc. A durat un an până la redeschiderea restaurantului.”

    Spre deosebire de alte businessuri de pe Calea Victoriei, The Artist este o destinaţie în sine, unde clientul ajunge pe bază de rezervare făcută în prealabil, localul nedepinzând de volumul de potenţiali clienţi aflaţi ocazional în plimbare. De asemenea, poziţia este un avantaj şi în ceea ce priveşte accesul expaţilor – unul dintre segmentele-ţintă de public – care ajung rapid aici din locurile populare de cazare.

     

    Apropiindu-ne de Piaţa Victoriei, ajungem la Sweetology, o gelaterie care are în spate doi antreprenori – Laura Donciu şi Ştefan Dumitru, foşti corporatişti care au pornit pe cont propriu un business, cu bani din economii şi împrumuturi. „Sweetology înseamnă îmbinarea a două idei – cheesecake de calitate şi gelato pe model italian. Am început cu un magazin aflat lângă laboratorul propriu, în Piaţa Amzei, în 2018, cu multe emoţii. Al doilea magazin, tot pe Calea Victoriei, dar aproape de Piaţa Victoriei, a venit relativ repede, în 2019, la fel ca cererile de colaborare cu restaurante, firme de evenimente sau chiar clienţi care şi-au dorit produsele noastre în momentele cele mai fericite pentru ei: nuntă, botez, petreceri aniversare pentru copii”, spune Ştefan Dumitru.

    Pentru primul magazin, el şi Laura au venit în locul unui magazin de îmbrăcăminte înaintea căruia s-au succedat mai mulţi chiriaşi într-o perioadă relativ scurtă. Spaţiul era liber, iar în zonă mai erau locuri goale disponibile, de diferite suprafeţe. Cererea este însă mult mai mare astăzi. Al doilea magazin, foarte aproape de Piaţa Victoriei, a venit într-o zonă mai degrabă latentă, cu spaţii comerciale mari – foste sedii de bănci – abandonate, o zonă de trafic, fără a fi însă şi una de plimbare şi relaxare.

    „Ne bucurăm că vara aceasta magazinele din preajmă, în general închise în weekenduri şi mai degrabă cu produse pentru uz personal, au început să fie înlocuite de cafenele. Sperăm să se dezvolte şi acea zonă şi să se creeze o adevărată zonă de promenadă pe toată Calea Victoriei.” Caracterul vibrant şi cosmopolit al acestui bulevard a fost unul dintre argumentele care i-au încurajat pe cei doi antreprenori să acceseze zona, ca un pariu. Însă dacă în 2018 Sweetology era prima gelaterie din împrejurimi, între timp zona a devenit un adevărat epicentru al îngheţatei. „Pe o rază de zeci sau sute de metri de primul nostru magazin, mai numărăm nu mai puţin de alte cinci gelaterii, businessuri complet noi sau francize care şi-au deschis un magazin aici.” Aşa cum au făcut şi în urmă cu câţiva ani, Laura Donciu şi Ştefan Dumitru urmăresc în continuare zonele de dezvoltare şi îşi doresc să facă parte din eventualele trasee de recreere şi relaxare care pot apărea în viitor.

     

    Câţiva paşi mai departe de Sweetology, se află una dintre cele peste 40 cafenele din reţeaua Ted’s, fondată în 2013 tot de un antreprenor, Vasi Andreica. De ce pe Calea Victoriei? „Atunci când spui Calea Victoriei, te duci cu gândul, nostalgic, la Bucureştiul interbelic. În acea perioadă, găseai locuri interesante unde lumea mergea la promenadă, localuri luxoase şi cafenele cu miresme îmbietoare. Era o zonă care vibra şi vreau să cred că toţi antreprenorii din HoReCa ce deschid un mic business aici se gândesc să readucă atmosfera Micului Paris”, spune Vasi Andreica. Povestea Ted’s s-a născut din experienţa acumulată de-a lungul celor 15 de ani de activitate în domeniul importurilor şi al distribuţiei în sectorul HoReCa. Contactul permanent cu piaţa „out of home”, analiza clienţilor cu performanţe ridicate, dar şi a celor care au eşuat au ajutat la formarea unei imagini despre piaţă, despre clienţi şi obiceiurile lor de consum, despre zonele bune şi cele mai puţin bune, în general despre toate aspectele esenţiale ale unui business.

    „Suntem mulţumiţi de ce am realizat pe Calea Victoriei, locaţia are un vibe bun, clienţii din timpul săptămânii sunt, în majoritate, cei care lucrează în clădirile din zonă, iar în weekend avem clienţii care se plimbă.” Mai departe, povestea Ted’s se va scrie şi în alte zone, compania având semnate cinci contracte noi pentru deschideri în 2022. Totul se face însă acum cu mai multă precauţie decât niciodată, ţinând cont de criza prin care trece întreaga lume.

    Desigur, în drumul nostru dintre Piaţa Naţiunilor Unite şi Piaţa Victoriei, mai sunt şi alte businessuri antreprenoriale care s-au ancorat pe artera care capătă tot mai multă viaţă. Reprezentanţii unora dintre acestea nu au răspuns solicitării Business Magazin, însă continuă să-şi spună poveştile prin însăşi prezenţa lor pe Calea Victoriei. Barul Laboratorio Brew Room, gelateria Velocità, locul cu croissante Fika18, pizzeriile Treevi sunt doar câteva din locurile care se adaugă peisajului.

  • CSR 2021: Campania McHappy Day – Ţinem familiile împreună în Casele Ronald McDonald

    Premier Restaurants România, operatorul restaurantelor McDonald’s în România

     

    Motivaţie: McDonald’s este partenerul de misiune al Fundaţiei pentru Copii Ronald McDonald, care oferă, prin casele Ronald McDonald, cazare gratuită părinţilor atunci când copiii lor sunt internaţi în spital. Anual, McDonald’s organizează campanii de strângere de fonduri în restaurantele din toată ţara pentru a susţine misiunea Fundaţiei. „În anul în care pandemia a afectat sute de mii de oameni, sistemul de sănătate şi mii de businessuri, obiectivul nostru a fost să nu o lăsăm să afecteze şi miile de familii care se bazează în fiecare an pe cazarea gratuită oferită de casele Ronald McDonald din Bucureşti şi Timişoara. Ne-am propus ca, în ciuda dificultăţilor, să organizăm şi în 2020 campania anuală de strângere de fonduri pentru susţinerea celor două case şi a construcţiei celei de-a treia case la Iaşi”, spun reprezentanţii companiei. Obiectivele campaniei au fost susţinerea construcţiei celei de-a treia Case Ronald McDonald de lângă Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Sfânta Maria, un proiect unic în zona Moldovei, care va oferi anual cazare pentru 1.000 de părinţi din toată regiunea, pe durata spitalizării copiilor lor, şi colectarea de fonduri suficiente pentru susţinerea celorlalte două case Ronald McDonald.

     

    Descrierea proiectului: „Ţinem familiile împreună” este o campanie despre rezilienţă şi solidaritate. Cu un mesaj puternic emoţional, campania s-a adresat angajaţilor şi clienţilor din restaurantele McDonald’s, partenerilor, persoanelor publice şi publicului larg. Luând în considerare restricţiile existente, compania a avut o abordare diferită, care a inclus abordarea personalizată a partenerilor corporate, prezenţă puternică în digital şi social media şi implicarea personalităţilor publice, precum şi transformarea angajaţilor McDonald’s în ambasadori ai cauzei în fiecare dintre restaurante. Restaurantele McDonald’s au oferit 1 leu din preţul fiecărui Happy Meal vândut în decursul săptămânii 16 – 22 noiembrie.

    Toţi angajaţii companiei au fost alături de cauză şi au îndemnat clienţii să doneze pentru fundaţie şi să o susţină în misiunea ei de a ţine familiile împreună. „Efortul lor a fost extrem de valoros şi a avut rezultate extraordinare, reuşind să strângem din donaţii de la clienţi suma de 680.000 de lei, fiind la un nivel peste cel al anilor precedenţi, în condiţiile în care traficul din restaurante era redus. Spre deosebire de anii anteriori, în care persoane publice şi vedete, prietenii şi susţinătorii noştri veneau în restaurantele McDonald’s pentru a ne susţine în strângerea de fonduri, i-am rugat să ne ofere ajutorul lor şi ne-am bucurat de o mare susţinere din partea tuturor celor care ne-au fost mereu aproape”, susţin reprezentanţii businessului. Astfel, Smiley şi Hahaha Production au oferit drepturile pentru melodia „Confesiune” pentru spotul TV al campaniei, iar peste 50 de vedete şi personalităţi publice au făcut donaţii şi i-au rugat pe cei care-i urmăresc pe canalele de social media să le urmeze exemplul, mesaj care a ajuns astfel la peste 1 milion de persoane.

     

    Rezultate: În urma campaniei, a fost strânsă suma de peste 1,69 de milioane de lei (cu 60% mai mult faţă de obiectivul iniţial), asigurându-se astfel 10% din fondurile necesare demarării proiectului de construcţie pentru Casa din Iaşi. Peste 680.000 de lei au fost donaţi de clienţii McDonald’s în restaurante, peste rezultatele anului anterior, în condiţiile în care accesul în restaurante era restricţionat. Peste 1.000 de persoanecare vor beneficia anual de cazare în Casa Ronald McDonald de la Iaşi, şi peste 1.500 de persoane beneficiază deja, anual, de cazare gratuită în Casele Ronald McDonald de la Bucureşti şi Timişoara.

  • Preţurile berii şi băuturilor alcoolice cresc în puburile şi restaurantele din Cehia

    Băuturile se scumpesc în puburile şi restaurantele din Cehia, scrie expats.cz.

    Creşterea preţurilor din sectorul de catering fusese aşteptată, în condiţiile în care unităţile trebuie să-şi recupereze veniturile pierdute în timpul perioadelor de lockdown.

    În acelaşi timp, inflaţia afectează toate sectoarele economiei cehe.

     

  • Preţurile berii şi băuturilor alcoolice cresc în puburile şi restaurantele din Cehia

    Băuturile se scumpesc în puburile şi restaurantele din Cehia, scrie expats.cz.

    Creşterea preţurilor din sectorul de catering fusese aşteptată, în condiţiile în care unităţile trebuie să-şi recupereze veniturile pierdute în timpul perioadelor de lockdown.

    În acelaşi timp, inflaţia afectează toate sectoarele economiei cehe.