BusinessMagazin

Tag: problema

  • Povestea tânărului care a zguduit întreaga lume când a creat cel mai mare scandal în care a fost implicat Facebook

    Christopher Wylie, denunţătorul care a zguduit întreaga lume la începutul lunii martie după ce a anunţat că Facebook le permite terţilor să colecteze date personale despre utilizatori, a venIt la Bucureşti în cadrul conferinţei How To Web şi a discutat despre internet, reţele sociale şi reglementări. Internetul nu este un loc sigur. Cum te poţi apăra? „Nu te poţi apăra. Este ca şi cum ai încerca să te salvezi dintr-o clădire în flăcări care nu are ieşiri de incendiu”, spune Christopher Wylie, denunţătorul care a adus scandalul Cambridge Analytica în atenţia publicului larg, prezent în cadrul evenimentului How To Web, desfăşurat săptămâna trecută în Bucureşti.

    „Problema nu este privită cum trebuie. Lumea se întreabă cum se pot proteja utilizatorii, însă tu, ca cetăţean, nu ar trebui să fii nevoit să te protejezi singur de o infrastructură, pentru că ăsta este internetul. Când urci într-un avion, nu te asiguri tu că funcţionează motoarele şi că pista este pregătită de decolare. Când intri într-o clădire, în sediul unei instituţii sau al unei companii, nu trebuie să te asiguri tu că este bine construită acea clădire, cum nu e treaba ta să verifici dacă mâncarea ta de la restaurant e otrăvită sau nu. Totul este o infrastructură”, consideră Wylie.

    El scoate în evidenţă ideea că siguranţa pe internet ar trebui asigurată de companii şi de organele de reglementare, în special datorită frecvenţei cu care oamenii accesează mediul online.
    „Când laşi oamenii să acceseze ceva pe internet, trebuie să fie sigur pentru ei. Dacă zbori cu avionul de câteva ori pe an, intri în câteva clădiri pe zi sau mănânci de trei ori pe zi, nu se compară cu accesul la internet, pentru că intri pe internet de 150 de ori pe zi. Oamenii chiar merg la culcare cu telefonul.”

    De ce oamenii care construiesc dispozitivele nu au obligaţia de a se asigura că acestea nu vor face rău? De ce nu iau în calcul impactul acestor tehnologii asupra societăţii şi a utilizatorului? Întrebările lui Wylie sunt îndreptăţite pe fondul scandalului recent Cambridge Analytica: 87 de milioane de utilizatori au fost afectaţi de acest scandal, pornit de la o aplicaţie ce funcţiona în cadrul platformei Facebook şi care a colectat datele personale ale utilizatorilor şi ale prietenilor utilizatorilor care au accesat-o.

    Respectivele date au fost utilizate mai târziu de Cambridge Analytica pentru campania prezidenţială a lui Donald Trump, servind drept instrumente de profilare. Dintre cele 87 de milioane de conturi afectate, peste 100.000 aparţin românilor. În momentul în care Christopher Wylie, director de cercetare în cadrul companiei Cambridge Analytica, a ieşit în faţă şi a discutat cu publicaţia britanică The Guardian despre modul în care firma ajută campania lui Trump, reacţia reprezentanţilor Facebook a fost una defensivă. Mai exact, aceştia au declarat că problema a pornit de la faptul că firma de consultanţă Cambridge Analytica i-a minţit şi a abuzat de politica companiei. Criticii au aruncat ulterior vina şi asupra reţelei de socializare, cerând o serie de explicaţii în numele utilizatorilor şi solicitând noi reglementări pentru companiile de profil.

    Scandalul amintit nu este însă singurul din ultimii ani, iar una dintre întrebările care nu au primit răspuns este „Cum am putea începe totuşi să reparăm internetul?”. Un prim pas, crede Wylie, ar fi o mai bună reglementare a spaţiului virtual. „Cum un inginer sau un arhitect trebuie să aibă standarde în meserie şi este răspunzător pentru ceea ce proiectează şi construieşte, aşa trebuie să fie şi pentru inginerii de software şi pentru specialiştii în date digitale. Telefoanele au ajuns o extensie, iar oamenii care le construiesc trebuie să îşi asume responsabilitatea şi să anticipeze ce se poate întâmpla”, spune denunţătorul.
    În urma dezvăluirilor din cadrul Cambridge Analytica, Mark Zuckerberg, CEO-ul Facebook, a fost audiat atât în Statele Unite cât şi în Marea Britanie pentru a explica implicarea companiei. „Facebook ştia de colectarea de date, au semnat un contract cu compania prin care ne-au permis la momentul respectiv să facem asta, iar apoi au zis pur şi simplu că ei nu au citit termenii şi condiţiile, doar pentru a se putea scuza. Facebook ştie şi de actuala propagandă care se desfăşoară în cadrul aplicaţiei”, a declarat Christopher Wylie.
    În esenţă, activitatea firmei de cercetare Cambridge Analytica şi utilizarea instrumentelor de colectare de date şi profilare de către aceasta nu au plecat de la intenţii dăunătoare, ci doar s-au transformat în momentul în care au încăput pe mâna lui Steve Bannon, fostul strateg-şef al preşedintelui american, Donald Trump.
    „Iniţial lucram cu guvernul britanic şi cu clienţi care căutau expertiză în operaţiuni cibernetice. Spre exemplu, colectam date, profilam şi analizam cine ar putea fi, spre exemplu, recrutor pentru ISIS. După ce Bannon a intrat în contact cu şeful meu şi după mai multe conversaţii, compania s-a reorientat spre aplicaţii politice. Aici a intervenit cea mai mare problemă. A fost luată tehnologie dezvoltată pentru terorişti şi utilizată pe electorat”, îşi aminteşte Chris Wylie.

    Analistul susţine că alegătorii americani au fost manipulaţi în 2016. „Aşa cum nu învinuim victimele fraudelor, nu trebuie nici să acuzăm oamenii că nu au avut realitatea alături de ei. Faţă de o piaţă de consum în care poţi manipula oamenii spre un produs sau altul, alegerile nu au elasticitate, alegerile au doar învingători şi câştigători. Aşa că, oricât de mult sau puţin a influenţat aplicaţia rezultatul alegerilor, cu siguranţă a contat.”

    Wylie atrage atenţia că în prezent principala ameninţare vine dinspre Rusia, iar principala ţintă a propagandei digitale în 2018 este reprezentată de alegerile europarlamentare care urmează, România fiind unul dintre principalele fronturi de acţiune. „Ruşii cred că toate ţările din fostul bloc comunist sunt încă ale lor. Ruşii vor putere dar sunt faliţi, aşa că îşi exercită puterea prin propagandă. România este o zonă fierbinte pentru propaganda rusă deoarece principala ţintă acum sunt alegerile europarlamentare”, spune analistul. El susţine că ruşii se gândesc de mai mulţi ani la posibilitatea de a folosi datele de pe reţele sociale pentru a căpăta influenţă. „Prin 2011-2012, mai mulţi generali ruşi scriau şi publicau comentarii şi declarau prin conferinţe că li se pare incredibil faptul că Vestul dublează bazele de date şi personalităţile oamenilor în online prin reţele sociale, dar mai ales faptul că aceste baze de date sunt deschise.”

    În  prezent, Christopher Wylie lucrează cu mai multe agenţii de securitate pentru a ajuta la identificarea şi eliminarea unor astfel de sisteme de propagandă. În acelaşi timp, canadianul colaborează cu guvernul britanic pentru a crea un cadru de reglementare potrivit pentru mediul online.

    Carte de vizită Christopher Wylie

    Vârstă 29
    Naţionalitate canadiană
    Profesie specialist   în date digitale
    Studii London School
    of Economics;
    Universitatea
    George   Washington
    Cunoscut denunţător
    pentru în scandalul
    Cambridge
    Analytica

  • Cine este Sanjeev Gupta, omul de afaceri indian care cumpără Sidex Galaţi

    Supranumit de către Financial Times „Salvatorul Oţelului”, Sanjeev Gupta a făcut o serie rapidă de achiziţii, de la topitorii de aluminiu în Scoţia la oţelării în Australia, ce  au condus la crearea imaginii sale de salvator al industriei oţelului în ţările respective. Mai mult decât atât, Gupta a spus în cadrul interviurilor din presa internaţională că a ajutat la dezvoltarea comunităţii în ansamblul ei în acele ţări.

    Pe numele său complet Sanjeev Kumar Gupta, omul de afaceri cu origini indiene este fondatorul şi preşedintele executiv al companiei Liberty House, care a avut în 2017 o cifră de afaceri de aproape 15 miliarde de dolari. Compania Liberty House a fost fondată în 1992 de către Sanjeev Gupta, potrivit site-ului Liberty House, şi are sedii în Londra, Singapore, Dubai şi Hong Kong. În 2017, compania a achiziţionat divizia companiei Tata Steel Europe de fabricare a oţelului din mai multe zone din Marea Britanie. Tot în 2017, Liberty House cumpăra Arrium, companie australiană din industria metalurgică.

    Gupta conduce şi alianţa mondială GFG (Gupta Family Group), care are afaceri în mai multe sectoare, printre care bancar, minier, energetic, metalurgic, dar şi în construcţii şi imobiliare. Alianţa are peste 14.000 de angajaţi în întreaga lume.Cel mai recent pariu al său şi al companiei Liberty House este achiziţia combinatului Sidex de la Galaţi.

    Cum resuscitezi o industrie?

    Unul dintre cele mai ambiţioase planuri ale lui Sanjeev Gupta la Galaţi este să producă pentru industria auto din România. Deşi în România sunt doi mari producători din industria auto, Dacia şi Ford, Sidex nu furnizează tablă de caroserie pentru niciuna din ele două fabrici. Înainte de 1989 Sidex era unicul furnizor de tablă pentru caroserie din industria auto românească, dar astăzi calitatea tablei pe care o produce Sidex a rămas la fel cu cea dinainte de comunism.

    „Sunt primele zile pentru noi în România, dar ce pot spune este că 100% vom explora toate oportunităţile din industria auto (fabricile Renault şi Ford – n.red.), pentru că este, de asemenea, o parte cheie a strategiei noastre. În Marea Britanie suntem un furnizor important pentru industria auto, atât de componente de aluminiu, cât şi de oţel. Vrem să facem şi în România acelaşi lucru ca şi în Marea Britanie. România are anumite avantaje cheie în ceea ce priveşte industria auto.

    Aceasta este legată foarte mult de costuri. Să fii prezent în Europa şi să ai o bază de cost bună este o oportunitate cheie”, descrie Gupta una dintre liniile de dezvoltare a combinatului. El observă că alte ţări din regiune au valorificat deja acest avantaj, însă România nu, „dar noi intenţionăm să examinăm acest lucru“.

    În primă fază, compania vrea să mărească producţia de oţel cu 50%, de la 2 milioane de tone de oţel anual la 3 milioane. Planul de investiţii este pe 3-5 ani şi bugetul este de 330 de milioane de euro.

    „Intenţionăm să participăm în România nu doar pe partea de oţel. Putem aduce aici chiar şi partea de aluminiu, energie sau chiar afacerile din domeniul bancar, pentru că avem şi bănci, sau partea de construcţii şi imobiliare. Vom explora oportunităţile de dezvoltare din România. Aş spune că fiecare problemă ar putea fi o oportunitate”, spune Sanjeev Gupta.

    Acesta oferă ca repere ţări precum Australia şi Marea Britanie, unde au avut probleme cu energia, acolo fiind unele dintre cele mai mari preţuri din lume.

    „Noi folosim cuptoare cu arc electric, care sunt mari consumatori de curent electric, şi cu preţurile de acolo nu puteam supravieţui. Am rezolvat problema creându-ne propriile parcuri eoliene şi acum divizia de energie este una dintre cele mai importante din grupul nostru. Acesta nu furnizează curent doar pentru noi, ci şi pentru piaţă“, explică omul de afaceri.

    El mai spune că, în viitor, îşi doreşte să readucă combinatul de la Sidex Galaţi la adevăratul său potenţial, de a produce chiar şi 6 milioane de tone de oţel anual. Pentru acest lucru, un punct vital este cocseria, care în 2009 a fost închisă de către Mittal, fostul proprietar.
    „Există o posibilitate de a reporni activitatea de producere a cocsului la Galaţi.

    Este o posibilitate foarte interesantă, pentru că în mod normal nicio unitate mare de producţie de oţel nu se poate baza pe cocs adus, ci pe un cocs, dacă se poate, produs local, pentru că sunt multe implicaţii comerciale, dar şi legate de eficienţa energetică de a aduce versus a-ţi produce cocsul.”

    Potrivit explicaţiilor indianului, o cocserie este o parte critică a unui lanţ de producţie în industria oţelului. Din păcate, cocseria de la Galaţi a fost închisă în timpul crizei financiare din 2008, dar dacă vor să readucă producţia la nivelul de 6 milioane de tone de oţel anual, au nevoie de o baterie de cocsificare la Galaţi.“

    Cocseria de la Galaţi ar urma să fie aprovizonată cu cărbune cocsificabil de la minele GFG din Australia.
    „Avantajul nostru este că avem propriile mine de cărbune cocsificabil din Australia şi în loc să vindem acest cărbune pe piaţă, aşa cum facem acum, ar avea mai mult sens să-l integrăm în producţia de oţel de la Galaţi. Există o viziune pentru 3 milioane de tone producţie anuală, dar şi mai mult de atât, lucru care va implica foarte multă muncă şi investiţii foarte mari. Este nevoie de sprijin, dar în acest proiect există şi o componentă de eficienţă energetică şi de protejare a mediului şi ar trebui să ne calificăm pentru sprijinul pe care guvernul ar putea să ni-l acorde“, explică Sanjeev Gupta. Băncile au fost reticente în ultimii ani în ceea ce priveşte finanţarea investiţiilor din industria metalurgică, dar Gupta spune că nu este îngrijorat în ceea ce priveşte finanţarea afacerilor sale.

    „Este cât se poate de adevărat că industria metalurgică în ultima vreme nu a fost una dintre favoritele eforturilor investiţionale, dar sunt soluţii. Este, într-adevăr, o problemă, dar fiecare problemă vine cu o soluţie. Una este parteneriatul cu guvernul şi accesarea fondurilor europene, sprijinul european, pe regulile locale”, spune el. Alte soluţii includ participarea lor în sectorul de finanţare, cu servicii financiare foarte puternice care vor avea un rol cheie în finanţarea proiectelor.

    Exporturile, parte din strategie

    La închiderea cocseriei şi limitarea capacităţii de producţie a combinatului din trecut, 5% din exporturile ţării s-au evaporat; Gupta spune că şi-a propus să crească exporturile combinatului de la Galaţi.

    „Cu siguranţă vor fi schimbări în ceea ce priveşte exporturile. Dacă vom urca de la 2 la 3 milioane de tone de oţel anual şi chiar peste 3 milioane, ne vom concentra mai mult pe exporturi. Când vorbim de exporturi, vorbim de Europa. Ne vom concentra pe piaţa europeană, iar exporturile vor creşte în această zonă. Este o parte-cheie a planului nostru.”

    Alianţa mondială GFG are partea de laminare dezvoltată în Macedonia, Italia, Belgia, Luxemburg, unităţile recent cumpărate şi unităţile din Marea Britanie. Produsele de la Galaţi vor alimenta aceste laminoare: „Sigur că vom mai avea nevoie de investiţii pentru a mări calitatea produselor, însă intenţia este foarte clară – să integrăm aceste unităţi şi să facem un lanţ care ne va da competitivitate în Europa. Avem oportunitatea de a deveni un competitor important în Europa”.

    Gupta spune că România are multe probleme, însă el vede fiecare problemă ca pe o oportunitate, atât pentru dezvoltarea României, cât şi pentru dezvoltarea afacerilor.
    „Sunt, într-adevăr, probleme de infrastructură în România. Dunărea este una dintre probleme, pentru că navigaţia pe Dunăre poate fi limitată iarna din cauza îngheţului. Conexiunile feroviare şi porturile sunt o problemă, iar partea de autostrăzi este vizibilă. Acestea sunt provocările-cheie în a moderniza Galaţiul”, descrie Sanjeev Gupta câteva dintre provocările pe care le vede în atingerea obiectivelor sale de business în România.
    Combinatul de la Galaţi are nevoie de investiţii majore pentru a reveni la gloria de odinioară, însă infrastructura acestuia este o oportunitate pentru Sanjeev Gupta.

    „România are şi multe dezavantaje, dar şi avantaje. Primul avantaj este că acest combinat are o infrastructură grozavă. Sigur, unele părţi ar trebui modernizate. Avem şi un cost relativ bun şi vom folosi aceste avantaje pentru a moderniza combinatul şi pentru a ne apropia de standardele europene. Este un drum interesant şi suntem entuziaşti.”

    Din punctul lui de vedere, aceste provocări oferă companiei pe care o reprezintă posibilitatea să participe la dezvoltarea infrastructurii din România.„Am fost foarte încurajat de întâlnirea cu autorităţile române, în cadrul căreia am vorbit specific de un posibil parteneriat public-privat la care noi putem participa pentru dezvoltarea infrastructurii. Suntem aici nu numai să sprijinim Galaţiul şi să-l ridicăm, ci vom sprijini România şi prin divizia noastră de infrastructură.”

    Gupta spune că din ecuaţia dezvoltării combinatului face parte şi dezvoltarea comunităţii Galaţiului. „Am avut aceeaşi iniţiativă în Australia, unde este o situaţie foarte similară cu Galaţiul. Este un oraş de oţel, aşa cum şi Galaţiul este, şi cei mai mulţi din comunitate lucrează în combinat. Este un oraş izolat şi găsim la fel de multă pasiune pentru producţia de oţel ca în Galaţi.”

    Compania pe care o conduce participă în Australia la construcţia unei şcoli cu sprijin guvernamental, precum şi la modernizarea unei universităţi locale şi a şcolilor tehnice şi profesionale, de unde îşi ia viitorii angajaţi.

    „Combinatul nostru intră în parteneriate cu aceste instituţii pentru programe intensive de pregătire a elevilor şi studenţilor şi pentru a aduce competenţe noi în unităţile noastre. Suntem foarte hotărâţi să facem acelaşi lucru în Galaţi. Vom începe discuţiile cu comunitatea chiar înainte de a face această tranzacţie. Vrem să vedem cum putem face din Galaţi un oraş cu viitor, cu posibilitate de creştere, iar noi să avem posibilitatea să facem produse cu valoare adăugată mai mare şi într-un final ca oamenii să câştige mai mult. Acesta este planul general.”

    Omul de afaceri locuieşte în Australia în prezent, însă viziunea sa asupra industriei metalurgice se întinde pe toate continentele. 
    „Cererea de oţel în Europa creşte. După criza financiară din 2008, când a fost o scădere bruscă şi importantă a cererii de oţel, acum vedem o creştere maximă în Europa în privinţa producţiei. Europa nu este totuşi decuplată de restul lumii, iar o ţară precum China poate avea o influenţă majoră.

    Cea mai mare schimbare în industria metalurgică chineză este că devine din ce în ce mai conştientă de impactul asupra mediului şi există iniţiative de protecţie, precum Blue Sky, în cadrul căreia ei reduc anumite capacităţi de producţie a oţelului pentru a proteja mediul, dar China continuă să exporte oţel”, descrie el principalele tendinţe globale ale industriei metalurgice. Totodată, observă că se pune din ce în ce mai mult accentul pe zona de „oţel verde”, pentru că reciclarea fierului vechi este o activitate constantă şi benefică, atât pentru industrie, cât şi pentru mediu.

    El este de părere că lucrurile se pot schimba, iar companiile asemeni celei pe care o conduce el trebuie să fie competitive şi să supravieţuiască în orice condiţii. „Dacă eşti un producător care are costuri optimizate, vei putea supravieţui chiar şi când vor veni vremurile grele”, a subliniat Gupta.

    Povestea pe scurt a combinatului Sidex Galaţi, „mândria siderurgiei româneşti”

    Combinatul Siderurgic Sidex Galaţi a fost construit în anii ’60, acesta fiind unul dintre cele trei combinate europene din generaţia sa, la vremea respectivă fiind proiectat pentru o capacitate de producţie anuală de aproape 9 milioane de tone de oţel.
    Apogeul combinatului Sidex Galaţi a fost atins în 1988, când a produs aproape 9 milioane de tone de oţel, aflându-se în primii 10 producători de oţel din Europa. În 1996 a explodat furnalul 6, cel mai mare din Europa, astfel reducându-se capacitatea de producţie la 6 milioane de tone de oţel. Lovitura finală a venit prin închiderea cocseriei în 2009, când capacitatea a scăzut la 2 milioane de tone de oţel anual, iar redeschiderea cocseriei este imposibilă, încetarea activtăţii acesteia ducând inevitabil la demolare.
    În 2001, anul privatizării, combinatul de la Galaţi producea 4,5 milioane de tone de oţel anual cu cinci furnale şi obţinea o cifră de afaceri de 800 de milioane de dolari, potrivit lui Petrişor Peiu, preşedintele Sidex Galaţi în 1999-2000. Când grupul Mittal a cumpărat combinatul, acesta avea 27.000 de angajaţi. După un an de la cumpărare, combinatul, care avea capacităţi operative de 6 milioane de tone de oţel, a produs 4,5 milioane tone şi a avut un profit de peste 100 mil. euro. Cumpărarea s-a realizat contra sumei de 77 mil. dolari, însă specialiştii din industrie sunt de părere că de fapt Mittal nu a plătit nimic pentru cumpărare.
    Mittal a scos la vânzare combinatul în 2018, fiind nevoit să satisfacă rigorile legislaţiei concurenţei din Uniunea Europeană, în urma anunţării intenţiei de achiziţie a combinatului Ilva din Italia, cel mai mare din Europa şi din aceeaşi generaţie cu Sidex. Sidexul a rămas la producţie de oţel anuală înjumătăţită şi cu numai un singur furnal funcţional din cele cinci pe care le avea la privatizare.

  • Confesiunile unei angajate Facebook: am avut parte de cea mai toxică experienţă de muncă din viaţa mea

    Să lucrezi pentru Facebook pare o oportunitate pe care nu trebuie să o ratezi, însă lucrurile nu par a fi chiar aşa, potrivit unei foste angajate Facebook care a spus pentru The Guardian că acolo a avut parte de cea mai toxică experienţă de muncă.

    Sarcina ei în cadrul diviziei de “Trending” era să aleagă ce link-uri să apară în caseta „trending” a Facebook.  „În fiecare zi, analizam sute de subiecte (sau cuvinte cheie), despre care Facebook îmi spunea că sunt în tendinţe pe platformă. Apoi, alegeam o poveste, compuneam un titlu şi un scurt rezumat care apăreau în casetă”, mărturiseşte tânăra.

    Fosta angajată spune că în departamentul în care lucra tronau favoritismul, sexismul şi intimidarea. Mediul de muncă devenise inconfortabil, angajaţii erau nervoşi, deprimaţi şi nu aveau dreptul să îşi exprime opiniile. Părerile femeilor erau ignorate şi nu li se recunoşteau meritele şi competenţa în soluţionarea problemelor, spune fosta angajată. “Am constatat că, atunci când raportam o problemă sau o discrepanţă, raportul meu nu era luat în considerare. Numai că atunci când un bărbat făcea acelaşi lucru compania se mobiliza în a rezolva acele chestiuni. Această ignorare era devastatoare. Am ajuns la un punct în care nici nu mă mai oboseam să raportez probleme”, adaugă ea.

    O femeie a raportat o problemă cu pontarea la locul de muncă, dar supervizorul său a spus că nu este nicio problemă. Săptămâna următoare mai mulţi angajaţi au semnalat faptul că le lipsesc ore din program.

    Afirmaţiile acesteia sunt susţinute şi de faptul că din 2014 până acum, 15 din cei 45-50 de angajaţi ai departamentului Trending şi-au dat demisia, iar zece din 15 au fost femei.

    Salariile pentru asemenea poziţie se învârteau în jurul a 55.000 şi 65.000 de lire pe an

  • Când stăpânii nu-s acasă, câinii pleacă-n drumeţii

    Angajatul unei persoane specializate pentru plimbatul câinilor atunci când stăpânii nu-s acasă nu asigură suficientă mişcare acestora; stăpânii animalelor caută mai nou pe cineva care să fie capabil să alerge alături de câini sau apelează la o firmă specializată care duce câinii în excursii în afara oraşelor. Printre aceste firme se numără My Dog Hikes, NYC Doggies sau Kristi’s Kanines, scrie New York Times.

    Căţeii înscrişi la drumeţii sunt duşi în anumite puncte de întâlnire de unde vine să-i ia maşina companiei care oferă serviciul, care-i transportă în afara oraşului în zone atent alese din natură. „Clienţii” au voie să meargă, să alerge sau chiar să înoate liberi, fără lesă, fiind echipaţi cu transmiţătoare GPS pentru ca însoţitorii lor să nu le piardă urma, în contextul în care drumeţiile lor pot fi urmărite pe reţele de socializare online ca Instagram de proprietari sau publicul larg. Serviciile de excursii pentru căţei sunt atât de populare, încât My Dog Hikes, de exemplu, are listă de aşteptare de opt luni, fiind acceptaţi doar câini care nu sunt agresivi, ascultă de comenzi şi au făcut tratament de protecţie împotriva căpuşelor.

    Proprietarii de câini au parte şi de şedinţe cu „părinţii”, la care participă alături de patrupezii lor şi au posibilitatea de a-i cunoaşte pe ceilalţi proprietari şi pe „excursionişti”.

  • Între lipsa de personal şi digitalizare

    “Pe măsură ce economia europeană se dezvoltă, companiile continuă să crească producţia şi vânzările. În consecinţă, cererea de transport este în creştere. Piaţa actuală cere implementarea de soluţii noi”, descrie Valentin Storoj, managing director al companiei Raben Logistics România, sectorul în care activează.

    Parte a grupului olandez Raben, compania acoperă în prezent întrega ţară prin servicii naţionale de transport în regim de grupaj şi compania are de asemenea conexiuni zilnice cu Europa pentru import şi export. Anul trecut, numărul angajaţilor din România a crescut de la 20 la 50, iar veniturile înregistrate de compania locală au fost de aproximativ 13 milioane de lei.

    Valentin Storoj s-a angajat în domeniul logisticii şi transportului în urmă cu 14 ani, imediat după absolvirea studiilor la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din cadrul Politehnicii Bucureşti.

    „Din cauza faptului că la facultate aspectul practic nu prea este în concordanţă cu realitatea de pe piaţa muncii de zi cu zi, am decis, în ciuda educaţiei mele, să aleg un domeniu complet diferit – transporturile şi logistica – şi am primit postul de junior într-o companie multinaţională in continuă dezvoltare”, îşi aminteşte Storoj.

    A trecut rapid prin câteva poziţii ale aceleiaşi companii – firma austriaca Gebruder Weiss, în care s-a angajat în 2004, potrivit informaţiilor de pe profilul său de LinkedIn – şi a obţinut astfel, spune el, o privire de ansamblu asupra domeniului. După şase ani, a deschis o filială a unei alte companii multinaţionale în Bucureşti.

    Managing director al Raben este din 2016, când grupul olandez a intrat pe piaţa locală. Compania şi-a început activitatea aici prin două filiale, una în Bucureşti şi cealaltă în Arad; un an mai târziu, a mai inaugurat două filiale, în Cluj şi Sibiu.

    „România este deja o ţară foarte importantă pe harta logistică a Europei, după cum se poate vedea şi prin poziţia noastră puternică de aici. Avantajul cel mai mare al companiei noastre este faptul că avem o echipă tânără şi talentată care este deschisă către noi tehnologii”, descrie Storoj domeniul logistic. El spune că în planurile de dezvoltare ale grupului olandez pe plan local intră investiţiile în reţeaua de distribuţie, precum şi în dezvoltarea de noi servicii. Olandezii vor să deschidă aici două depozite noi, dar şi să le relocheze pe cele existente în depozite mai mari în Bucureşti şi Arad. Storoj este însă discret în ceea ce priveşte valoarea investiţiilor în aceste direcţii.

    Când vine vorba despre provocări, acestea se leagă, şi pe piaţa de logistică, mai ales de găsirea forţei de muncă.

    „Piaţa locală se confruntă cu o lipsă de specialişti, iar acest fapt nu este o problemă doar pentru noi, ci pentru tot sectorul, deoarece poate încetini dezvoltarea companiilor de transport. Din păcate, previziunile sunt departe de a fi optimiste şi cu toate acestea deficitul de pe piaţă de şoferi calificaţi nu este o problemă nouă.” Potrivit datelor lui Valentin Storoj, în 2009, Parlamentul European a declarat că UE are un deficit de 3,8% în ceea ce priveşte şoferii de camioane.

    „În acelaşi timp, din cauza ratei scăzute de şomaj în UE, care a scăzut la 7,6%, potrivit datelor Eurostat din iulie 2017, întreaga Europa se luptă pentru candidaţi, iar rezultatul este creşterea salariilor.”

    Valentin Storoj citează datele oficiale, care spun că salariul mediu european a crescut cu 2-19% între ianuarie 2016 şi ianuarie 2017, iar România (19%) a înregistrat cea mai mare creştere din UE, urmată de Ungaria (15%), Cehia (11%), Estonia (9%) şi Polonia (8%). Astfel, în anul anterior, salariul mediu al şoferilor şi angajaţilor operaţionali a atins 10,56 euro pe oră, „ceea ce aduce cu sine costuri de personal şi administrative mai mari pentru acest sector”, descrie Storoj o problemă legată de creşterea costurilor cu personalul. În plus, subliniază el, şoferii calificaţi îmbătrânesc, ceea ce înseamnă că mulţi dintre ei se vor pensiona în curând, nefiind suficientă forţă de muncă pe piaţă.

    „Logistica este unul dintre segmentele care au cea mai mare nevoie de specialişti – şi aceştia sunt greu de găsit. Doar angajaţii cu experienţă sunt capabili să asigure stabilitatea proceselor care au legătură cu lanţul de distribuţie”, concluzionează el.

    Dintre iniţiativele derulate de Raben Group în sensul atragerii şi menţinerii personalului, Valentin Storoj numeşte programele motivaţionale pentru şoferi, sălile de sport la locul de muncă, precum şi programe care promovează siguranţa pe stradă şi la locul de muncă. În acelaşi timp, spune managing directorul Raben Group, oferă flexibilitate la locul de muncă şi un sistem transparent de bonusuri.

    Piaţa de transport şi logistică din România este estimată în prezent la 5 – 6 miliarde de euro în 2018. Cererea pentru spaţii industriale a crescut cu 15% şi consumul, cu 10% în 2016 faţă de 2017, potrivit datelor citate de excecutiv. „Unul dintre domeniile care se dezvoltă acum este sectorul comerţului online, care pare să fie industria care va avea cel mai mult de câştigat în următorul an în România”, descrie el efervescenţa online-ului, după cum reiese şi din activitatea de logistică.

    În ceea ce priveşte piaţa europeană, Valentin Storoj spune că două tendinţe ies în evidenţă: digitalizarea şi inovaţia.

    „Din 15 iunie 2019, toate autovehiculele de transport comercial va trebui să fie echipate cu tahometre digitale. Datorită sistemului de GPS încorporat şi posibilităţii de a-l accesa de la distanţă pentru a-l controla, acest echipament va limita probabilitatea de a influenţa operaţiunile sale. Aceste modificări, deşi sunt necesare, sunt încă foarte costisitoare pentru sectorul TFL”, descrie executivul o decizie care va influenţa o industrie.

    În acest sens, spune că de ani de zile grupul pe care îl reprezintă s-a concentrat pe inovaţii, fiind foarte flexibil în ceea ce priveşte schimbările. La începutul anului 2017, compania a deschis un departament de cercetare şi dezvoltare, Laboratorul Genius, care promovează transportul şi logistica practic fără hârtie, aplicând mecanisme de avertizare timpurie pentru a anticipa eventualele modificări ale timpilor de livrare şi folosind algoritmi avansaţi de procesare a imaginii pentru măsurarea înălţimii transportului la intrarea în depozit.

    De asemenea, în 2015, compania a lansat o platformă care utilizează data cloud computing, pentru ca clienţii şi destinatarii bunurilor livrate de grupul Raben să poată utiliza internetul pentru a avea acces imediat la comenzi, statusuri ale expediţiilor şi facturilor sau pentru a utiliza un set personalizat de rapoarte.

    De la fermierii olandezi în toată Europa

    Istoria grupului Raben a început în 1931, în oraşul Winterswijk din Olanda, când Jan W. Raben a început sa transporte produse pentru fermierii locali. Un alt punct de pe harta istorică a grupului Raben îi aparţine fiului său, Theo Raben, care a dezvoltat transportul textilelor către şi din Polonia; continuată de nepotul Ewald Raben, care a venit în Polonia pentru a deschide o filială Raben, mutare care a marcat începutul extinderii internaţionale a grupului.

    În 2002, a fost fondată compania Fresh Logistics, specializându-se pe produsele proaspete, care au nevoie de o temperatură controlată de 0 până la +6 grade Celsius în întregul lanţ logistic. Anii 2003-2010 au adus extinderea către noi pieţe. În 2003, prima filială a fost dechisă în Ucraina, un an mai târziu a urmat Lituania, iar Letonia şi Estoina au apărut apoi pe harta Raben Group în Europa. În 2005, compania şi-a extins afacerile şi în Germania. În 2008, Raben a intrat pe piaţa cehă şi pe cea slovacă. Doi ani mai târziu, a fost prezentă şi în Ungaria (2010). În 2016, compania a intrat pe piaţa românească şi în 2017 Raben a obţinut peste 20% din acţiunile SITTAM Italia. Numărul angajaţilor la nivel de grup a ajuns anul trecut la aproximativ 1.000, în timp ce capacitatea de depozitare totală s-a situat la peste 1,1 milioane de metri pătraţi şi profitul, la 1 miliard de euro.

  • Tudor Chirilă: Problema cu succesul este, în zilele noastre, că e măsurat doar în bani

    Ce înseamnă, de fapt, succesul? Inspiraţi de campania Succes din România Nouă, creată de Ciuc, încercăm să găsim mereu alte definiţii ale succesului. 
     
    Acesta este locul unde timp de câteva săptămâni vom privi succesul dintr-un unghi nou, unul care vorbeşte despre ce e important pentru noi, pentru fiecare. Pentru că succesul este şi despre călătorie, nu doar despre destinaţie, este despre fiecare moment şi fiecare pas pe care îl faci pentru a-ţi îndeplini visul. 
     
    Succesul are definiţii infinite, important este să îl exprimi pe cel care vorbeşte despre tine. Împreună vom redefini ideea de experienţă, muzică sau artist “de succes”. Aici şi acum, la Vocea României.
     
    Tudor Chirilă, antrenorul de la ”Vocea României”, nu a renunţat niciodată la o provocare doar pentru că nu a existat şi o recompensă.
     
    Deşi are o meserie în care succesul se măsoară în bani, artistul nu crede că, pentru el, aceasta este cea mai mare satisfacţie. ”Pentru mine, banii nu sunt… recompensa. Mă gândesc că, în general, în meseriile noastre, recompensa cea mai mare e cea financiară. Asta e şi problema cu succesul, în zilele noastre: că el este măsurat doar ca expresie financiară, de foarte multe ori, a unui obiectiv. Adică, dacă ai primit foarte mulţi bani, eşti successful. Dacă n-ai primit foarte mulţi bani, nu eşti. Ceea ce este total fals, pentru că este vorba despre cu totul altceva”. 
     
    Tudor mărturiseşte că nu a renunţat niciodată doar pentru că provocarea era mai mare decât recompensa şi explică şi de ce. ”Pe chestie asta, n-am fi ajuns niciodată , noi, oamenii, pe Everest, scrie vocearomaniei.protv.ro

  • Cifrele nu spun întotdeauna totul

    “Aşteptările pe care le-a avut compania în 2014 au fost destul de mici şi au fost depăşite cu mult. Iniţial, centrul acesta a fost construit pentru 500 de persoane, iar în momentul de faţă numărul s-a dublat; din acest punct de vedere, parcursul pe care l-a avut centrul în aceşti cinci ani a fost mult peste aşteptări”, spune Marian Popa, directorul centrului global de cercetare al Deutsche Bank în România.

    Popa este unul dintre cei mai puternici manageri români din industria IT&C, el ocupând în perioada 2004-2012 funcţia de CEO al diviziei grupului britanic Endava în Europa Centrală şi de Est, poziţie din care a coordonat expansiunea Endava în România. El a venit la conducerea centrului Deutsche Bank încă din 2014, de la începerea activităţii pe plan local.

    La momentul deschiderii DB Global Technology în Bucureşti, o parte dintre costurile cu personalul au fost susţinute de statul român printr-o schemă de ajutor de stat la care au mai aplicat şi alte nume mari din industria de înaltă tehnologie, printre care Dell, IBM, Microsoft sau Orange. Compania a primit în 2013 aprobarea pentru un ajutor de stat de 15,69 mili­oane de euro aferent unui proiect de investiţii care presupune înfiinţarea a 500 de locuri de muncă. Costurile totale cu personalul aferente acestui proiect de investiţii se ridică la 39,24 milioane de euro, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

    Cifrele nu spun întotdeauna totul, subliniază Marian Popa, referindu-se la faptul că au fost, şi sunt şi în momentul de faţă, o serie întreagă de companii în România unde vorbim de un număr redus de oameni, dar cu o calitate extrem de ridicată a produselor dezvoltate. „Ceea ce vreau să spun este că cifra nu este neapărat cea care e edificatoare şi nu ar trebui pus accent numai pe câţi sunt, ci şi pe ceea ce fac. Ar trebui pus accent pe creşterea contribuţiei pe care aceste centre le au în România.”

    Problemele de pe piaţa muncii nu au legătură doar cu sectorul IT, remarcă Marian Popa, amintind că în momentul de faţă deficitul de muncă la nivel naţional este de aproximativ un milion de persoane. „Problema găsirii oamenilor este problema noastră, nu problema pieţei; e ca şi cum te-ai duce într-o pădure şi ai fi dezamăgit că nu găseşti struguri şi mere. Jobul nostru este să găsim oameni – credem foarte mult într-o activitate participativă, unde nu stai pur şi simplu şi aştepţi să ţi se dea o sarcină, trebuie să creezi şi tu lucruri.”

    Din acest motiv, spune el, au luat decizia să pună şi bazele unei şcoli unde, în funcţie de necesitatea pe care compania o are, pot şcolariza între 40 şi 100 de oameni pe an. „Avem colaborări strânse atât cu Politehnica, cât şi cu ASE-ul”, completează el. 
    În această direcţie, compania a lansat şi primul program de informatică financiară, un master care se face la Politehnica Bucureşti. „În general, contribuim la această găsire suplimentară de forţe – necesită puţin efort, dar nu aş spune că e un efort extraordinar. Repet, toate întreprinderile ar trebui să se ocupe şi de crearea forţei de muncă, nu doar de consumarea ei.

    Programatorul 2.0
    „Programatorul a încetat de mult să mai fie un simplu coder; programatorul este astăzi un foarte bun specialist pe domeniul în care programează”, spune Popa. Din punctul lui de vedere e foarte greu, dacă nu imposibil, să programezi dacă nu înţelegi cum funcţionează industria respectivă.

    „Ca exemplu simplu, dacă trebuie scris un cod care ne permite să apăsăm trei butoane şi să luăm bani din bancomat, trebuie să înţelegi care este fluxul respectiv. În momentul în care faci o activitate complexă de trading sau de Forex, trebuie să înţelegi cum funcţionează bursa, pentru că altfel nu ai cum să structurezi informaţiile. Din această cauză, cea mai mare parte a investiţiilor noastre – din punctul de vedere al trainingului – merg către zone din afara tehnologiei.”

    Piaţa financiară din România, din punctul de vedere al produselor oferite, este încă la început, opinează şeful DB Global Technology. „Piaţa locală nu are «sofisticarea» pieţelor londoneză, germană sau americană, pentru care noi lucrăm. Vorbim de produsele financiare oferite de bănci, care sunt destul de simple. În afara de asta, în România nu există încă bănci de investiţii, iar partea grea a programării financiare este în zona de investiţii.

    Oamenii de aici au provocarea de a lucra dintr-o piaţă mai puţin dezvoltată financiar pentru cele mai dezvoltate pieţe ale lumii. Iar atunci când discuţi cu cineva de acolo, persoana în cauză se aşteaptă să ştii banca aşa cum ştie şi el Wall Streetul.”
    Majoritatea celor care pleacă de la DB Global Technology Center pleacă pe poziţii superioare: „Dacă de exemplu aici are un job de analist, e foarte posibil să i se ofere un post de coordonare sau un rol de şef de departament”.

    Marian Popa crede că sectorul IT va reprezenta 12% din PIB până în 2025, iar anul acesta industria va genera peste 5 miliarde de euro şi va angaja 100.000 de oameni.
    „Problema sectorului e că de fiecare dată când vrei să dezvolţi o anumită capacitate trebuie să ai şi o piaţă locală, ceea ce noi, din păcate, nu avem. Piaţa locală în ceea ce priveşte absorbţia unor astfel de servicii, în special piaţa de stat, este foarte limitată, nu se întâmplă nimic ca sisteme informatice care să se instaleze. Practic, toată activitatea aceasta de IT care se desfăşoară la noi în ţară este remote (la distanţă – n.red.).”
    El aminteşte însă şi de o serie de „ingrediente” care ar putea înlesni drumul României spre poziţia de hub regional: „În primul rând, există o capacitate peste medie de a gândi cu elemente matematice. În al doilea rând, avem o capacitate foarte mare de a căuta şi de a scormoni, e un mod cultural pe care îl avem. În al treilea rând, avem o uşurinţă şi o capacitate relativ mare de a învăţa limbi străine – iar una dintre caracteristicile care ne ajută foarte mult e că reuşim să vorbim limbi străine relativ fără accent.”

    După spusele sale, în mod ideal, România ar putea produce, ca ţară, 600.000 de programatori. „Varianta ideală nu se întâmplă însă niciodată, aşa că am ales ca obiectiv numărul de 400.000 de programatori, de patru ori mai mult decât există în momentul de faţă. IT-iştii, tocmai datorită faptului că sunt extrem de căutaţi, nu au aceste angoase existenţiale pe care le au alţii, iar asta generează o relaxare foarte mare a cheltuielilor – vorbim de oameni cheltuitori, oameni care îşi cumpără case, maşini, motociclete, pentru că nu îşi fac griji legate de job. Asta generează un consum foarte mare, fiind motivul pentru care IT-ul e considerat industria cu cel mai mare factor de multiplicare pe orizontală.”

    Popa previzionează că dacă numărul de angajaţi din IT creşte de la 100.000 la 400.000, nu trebuie luată în considerare doar cifra propriu-zisă, pentru că şi celelalte industrii din care aceştia consumă vor creşte foarte mult.
    „Este greu de crezut că IT-ul va deveni un sector de care nu e nevoie, tocmai datorită faptului că omenirea o să aibă în continuare nevoie de mai mult IT, şi nu de mai puţin”, explică Popa. Se va transforma însă această industrie? „Categoric. Se vorbeşte foarte mult de apariţia roboţilor, dar în opinia mea roboţii nu reprezintă un pericol, ci un ajutor, pentru că numai cu ajutorul lor vom putea micşora, într-o oarecare măsură, distanţa dintre necesitatea existentă acum şi posibilitatea de a face acele lucruri.”

    În ceea ce priveşte perioada următoare, calculele companiei sunt destul de clare: „Vrem să ne consacrăm ca un hub regional pentru bancă şi să creştem calitatea şi contribuţia la programele pe care le dezvoltăm pentru ei, lucru care a început deja cu vreo doi ani în urmă şi se află pe o pantă ascendentă“.
    Din punctul de vedere al recrutărilor, şeful DB Global Technology Center se aşteaptă să adauge, în 2019, aproximativ 200 de persoane echipei existente.
     

  • Isărescu: ROBOR este un produs al pieţei şi a ajuns problema BNR

    „Mă voi opri pe chestiunile de colaborare între Banca Naţională şi industrie. Colaborarea aş discuta-o – colaborarea dintre noi este legată chiar de compliance (n.red. – respectarea legislaţiei) – pe această nouă vedetă care domină de un an de zile, se împlineşte cam un an, de când domină o parte din dezbaterea publică. În orice caz, media văd că este fascinată de ROBOR. Atunci când a apărut, am răsuflat uşurat: «În sfârşit, scăpăm de obsesia cursului». După un an, văd că de la curs s-a ajuns la ROBOR. De dimineaţă până seara, creşte – scade ROBOR-ul”, a afirmat Mugur Isărescu, în cadrul celei de-a patra ediţii a „Banking Compliance Summit 2018”, organizată de Institutul Bancar Român (IBR).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Perfuzie pentru plante


    Pentru evitarea situaţiilor în care plantele se ofilesc din cauza prietenilor uituci sau a proprietarilor prea ocupaţi să aibă grijă de ele, o absolventă a Şcolii de Design şi Artă din Riga, Keita Augstkalne, a gândit un sistem de udat pe modelul celui de perfuzare din spitale. Sistemul său constă, scrie Dezeen, dintr-un suport care să ţină punga cu apă la înălţime, trei pungi de doi litri cu apă şi un tub prevăzut cu regulator de debit al cărui capăt se introduce în pământul din ghiveci. Plantele primesc apă prin perfuzie vreme de maximum zece zile, în funcţie de nevoi. 

  • Cum să pui natura la treabă

    Soluţia ar putea veni de la natură, susţine o companie numită Faber Futures, a cărei fondatoare, Natsai Audrey Chieza, coordonează eforturile de perfecţionare a unui sistem de vopsire a textilelor cu ajutorul bacteriei Streptomyces coelicolor, care elimină în mediul înconjurător un pigment care poate fi roz, albastru sau violet.

    Colorarea materialelor se face prin introducerea acestora în recipiente în care se află culturi din această bacterie, iar cantitatea de apă necesară este de 500 de ori mai mică decât la vopsirea obişnuită şi nici nu se folosesc chimicale toxice, susţine Chieza, care colaborează deja cu două firme din industria modei care vor să testeze noua soluţie.