BusinessMagazin

Tag: pregateste

  • După Marea Britanie, o nouă ţără se pregăteşte să părăsească Uniunea Europeană

    Dezbaterile se încing şi primii entuziasmaţi sunt politicienii, iar primele îngrijorate sunt companiile.
     
    Cehia a pornit din comunism în cursa de maturizare economică cu avantajul unei iniţiative antreprenoriale puternice şi al unei culturi de business dezvoltate pentru a ajunge, în 2006, în rândul economiilor pe care Banca Mondială le consideră dezvoltate. Cehia şi-a încheiat tranziţia spre economia de piaţă în anii 1990 şi a devenit o economie deschisă, dependentă puternic de exporturi. Cehia a intrat în UE în 2004, după un referendum în care la această cauză au aderat peste 77% din alegători. De atunci, Cehia a devenit una dintre ţările care au profitat cel mai mult de piaţa unică. Între 2004 şi 2007, venitul naţional brut explimat în preţuri constante a crescut cu 37%, potrivit think tank-ului Bruegel.
     
    „Cel mai probabil, apartenenţa la UE a jucat un rol important în creşterea venitului naţional“, explică Zsolt Darvas, analist la Bruegel.
     
    „Îmbunătăţind instituţiile pieţei şi protecţia drepturilor de proprietate, atrăgând investiţii străine care au adus tehnologii noi şi pregătire managerială şi, poate, fondurile europene, toate acestea au sprijinit dezvoltarea infrastructurilor importante şi a competitivităţii“, a precizat Darvas. Cehia a crescut în umbra Germaniei. Skoda, o subsidiară cehă a Volkswagen, este cel mai mare angajator industrial al ţării.
     
    Skoda este şi cea mai mare companie din Cehia în funcţie de venituri. Urmează în clasament CEZ, companie cehă de energie şi furnizor internaţional de utilităţi, AGROFERT, conglomerat ceh cu operaţiuni în domeniul agricol, chimic, alimentar, al construcţiilor, logisticii, energiei, lemnului, presei în UE şi China, compania de energie Energeticky a prumyslovy holding şi FOXCONN, producător taiwanez de electronice. Skoda şi FOXCONN sunt printre cei mai mari exportatori ai Cehiei. Prin urmare, economia cehă este vulnerabilă la tot ce înseamnă bariere comerciale, inclusiv la Czexit. 
     

  • Ţiriac pregăteşte cea mai MARE AFACERE din România. Sunt în joc 300 de MILIOANE de euro, iar numele implicate sunt URIAŞE!

    „Noi plănuim treaba asta de zeci de ani. În ultimii ani am primit şi promisiuni de la Guvern, Parlament şi Senat că vor scoate o lege prin care o fundaţie care investeşte într-un bun public o sută de milioane să nu mai plătească taxe. Exact ca în Statele Unite“, a explicat Ion Ţiriac, care plănuieşte să construiască campusul universitar în Otopeni, pe un teren de aproape 35 de hectare şi despre care promite că va fi „exact cum sunt cele din Statele Unite“.

    Astfel, pe lângă universitate, el va include spaţii de cazare cu 4.500 de camere, un amfiteatru cu trei – patru mii de locuri, stadion de rugby şi de fotbal, pistă de atletism, piscină olimpică şi o academie de tenis. „Este o treabă foarte ambiţioasă. Vrem să începem din primul an cu 2.000 de studenţi. Asta însemnă că la sfârşitul anului patru vor fi 8.000. Primul lucru este ICEF-ul (n.n. – Institutul de Cercetare în Educaţie Fizică). Pe acesta îl fac eu cum ştiu.

    Nu vreau să fie o şcoală de profesori de sport. Vreau să fac şcoală de specialişti în sport. De acolo ieşi antrenor de gimnastică, nataţie, ce vrei…, dar cu acte în regulă. În mijloc fac o şcoală mai măruntă de recuperare medicală, iar cea mai mare parte va fi pentru business. Pe asta din urmă nu ştiu să o fac. Pentru ea am nevoie de cineva să mă ajute“, a explicat omul de afaceri.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Vrei ca peste 12 ani să ai oameni care să lucreze pentru tine? Pregăteşte acum un profesor!

    Nu ştiu nimic, toată ziua stau pe Facebook, şcoala nu-i învaţă nimic, profesorii sunt depăşiţi şi atunci trebuie să investim banii noştri în pregătirea lor. De ce mai plătim taxe la stat?

    Aici nu intră în discuţie vârfurile unei generaţii, care oricum sunt recrutate fie de companiile din afară, fie de multinaţionalele din România, ci media educaţională a unei generaţii, începând cu baza.
    Degeaba avem bani, idei, proiecte, dacă nu avem cu cine să le executăm, dacă nu avem forţă de muncă, dacă nu avem project manageri etc.

    Cu excepţia IT-ului, unde salariul mediu a ajuns la 1.200 de euro net, de patru ori mai mult decât salariul mediu pe economie, România încă nu poate să plătească pe medie salarii măcar ca minimul din Occident. Nu există suficientă productivitate, nu există suficientă organizare, nu există suficient business pentru a plăti aceste salarii.

    Pe lângă IT-işti, care sunt numai 120.000 din cele 4,8 milioane de oameni care constituie forţa de muncă şi cu care ne mândrim cu toţii (este bine de amintit că 99% dintre programatori lucrează pentru comenzile de afară, nu pentru IP-ul lor – Intelectual Property –, ceea ce înseamnă de fapt că şi-au închiriat creierul la un preţ mai mare), România livrează şi foarte mulţi analfabeţi funcţional, adică tineri care nu ştiu să interpreteze un text, care nu înţeleg despre ce este vorba, ei fiind şi cel mai uşor de manipulat.

    Acest analfabetism funcţional înseamnă pentru piaţa forţei de muncă că nu pot face operaţiuni mai complexe, cu valoare adăugată mai mare, care să ducă în final la o productivitate mai mare şi implicit la un salariu mai mare.

    O treime din angajaţii din România sunt plătiţi la nivelul salariului minim, care înseamnă 350 de euro.
    Oana Moraru de la Helikon, care a înfiinţat o şcoală în Călăraşi, susţine că România, conform statisticilor, are şcolile cu cel mai mic efect transformaţional din UE.

    Degeaba România stă foarte bine cu inteligenţa copiilor ei, dacă, odată ce intră în şcoală, această inteligenţă este trasă înapoi de sistemul de învăţământ, dar şi de profesori.
    Degeaba fac copiii acasă un lego, un joc extrem de complex, dacă şcoala nu le onorează ulterior abilitatea de viitori arhitecţi, ingineri sau oameni care vor gândi şi vor lucra în domeniul tehnologiei, spune Oana Moraru.

    Daniela Vişoianu, de profesie avocat şi cea care conduce organizaţia Coaliţia pentru Educaţie, a venit cu o statistică extrem de interesantă: principala problemă a României în educaţie este că jumătate din bugetul alocat acestui domeniu se duce către învăţământul universitar, acolo unde ajung numai 100.000 de tineri. |n Occident, numai 25% din bugetul pentru educaţie se duce în învăţământul universitar, cea mai mare parte a banilor fiind alocată pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal, acolo unde este cea mai mare nevoie de resurse. Nu toată lumea trebuie să aibă facultate, dar pregătirea celor care nu au ajuns acolo trebuie să fie mult mai ridicată.

    România nu pierde în învăţământul universitar, unde găseşti profesori şi studenţi buni, ci în celelalte forme de învăţământ.
    Dincolo de constatări şi statistici, Oana Moraru propune, în primul rând companiilor, să adopte un profesor, un învăţător sau chiar un educator şi să investească în educaţia lor, ca să îi aducă la zi cu schimbările din societate şi din lume.
    După calculele ei, un training pe doi ani pentru un singur profesor poate ajunge să coste şi 8.000 de euro.

    Oana Moraru spune că educaţia românească nu pregăteşte copiii pentru aptitudinile necesare pentru următorul deceniu, atunci când vor fi joburi şi meserii care acum nu există.

    Primul skill necesar este legat de rezolvarea problemelor critice şi abilitatea minţii copiilor de a-şi aduna singuri informaţiile.
    Pe locul doi este capacitatea copiilor de a colabora, de a lucra împreună; gândiţi-vă cât de individualist este poporul român.
    Al treilea skill: capacitatea de a te comunica pe tine, a te cunoaşte pe tine, a vorbi despre tine cu voce tare.

    Al patrulea skill: capacitatea de a inova, de a crea; cum putem avea produse româneşti cu valoare adăugată mare în orice domeniu dacă nu ar exista această capacitate de a crea? Această capacitate ar trebui cultivată în toate şcolile, nu în numai câteva laboratoare.

    Pe locul cinci – abilitatea de a citi printre rânduri, adică de a colecta informaţii.

    Al şaselea skill – competenţele IT şi tehnologice.

    Inteligenţa emoţională – copiii îşi vor pune întrebarea care este sensul lor în lume, care este scopul lor, cine sunt eu şi ce fac.

    Toate aceste aptitudini se văd în business şi se pot transforma în câştiguri sau în pierderi.

    Până când companiile vor ajunge să adopte un profesor (pentru multe, 8.000 de euro nici nu se văd într-un buget), Parlamentul României discută legea zilierilor. Angajarea unui zilier este prelungită de la 90 de zile la 180 de zile (din motive fiscale – pe cartea de muncă un angajator are un cost total de 1.943 de lei la salariul minim pe economie, în timp ce pentru un zilier, la acelaşi salariu minim, costul este de 1.278 de lei, primind în mână acelaşi venit, de 1.125 de lei). Această lege va crea un monstru, respectiv o forţă de muncă plătită cu ziua, fără educaţie şi fără prea multă calificare.  Dacă ne ocupăm de zilieri, vom avea şi o economie de zilieri.

  • Ce surpriză le pregăteşte Apple clienţilor săi. 300 de ingineri lucrează în secret în apropierea sediului central

    Se pare că, pentru prima dată, Apple Inc. va proiecta şi va produce propriile display-uri. Pentru început va fi produs un număr mai mic de ecrane, pentru testare.

    Gigantul tehnologic va face o investiţie semnificativă în dezvoltarea noii generaţii de display-uri MicroLED, care vor avea compuşi de lumină diferiţi faţă de cele actuale, OLED. De asemenea, Apple promite, în viitor, gadget-uri mai subţiri, mai luminoase, şi cu un consum mai mic de energie.

    Noul tip de display este mult mai greu de realizat decât cel actual. Surse anonime spun că o încercare a proiectului s-a făcut şi în urmă cu câţiva ani, fără a se concretiza în lansarea unui nou produs. Acum, datorită evoluţiei tehnologiei, compania dispune de mijloacele necesare pentru producţie, cu toate că, cel mai probabil, consumatorii vor trebui să aştepte câţiva ani înainte de a vedea rezultatele.

    Până atunci, Apple va continua să folosească OLED, model pe care l-au implementat prima dată pentru iPhone X. Compania intenţionează să lanseze un al doilea iPhone OLED în toamnă, un model gigant de 6,5 inchi şi lucrează la extinderea producţiei OLED, pentru a include şi LG.

  • UE efectuează o evaluare privind produsele americane care ar putea fi supuse unor taxe suplimentare

    Comisia Europeană intenţionează să impună taxe de 25% pentru o gamă largă de produse din SUA. Exporturile americane către UE au totalizat aproximativ 2,8 miliarde de euro în 2017.

    Pe lista de zece pagini cu produse pentru care UE ar putea să aplice taxe majorate se regăsesc cerealele, produsele alimentare, articole de îmbrăcăminte, electronice şi electrocasnice, precum şi ambarcaţiuni şi autovehicule. Totodată, ar putea fi incluse şi produse din metal pentru industria materialelor de construcţii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rusia pregăteşte un răspuns la cele mai recente sancţiuni impuse de Statele Unite

    “Kremlinul răspunde în mod calm la noile sancţiuni şi acceptă situaţia actuală, dar Rusia a început pregătirea măsurilor de răspuns. Având în vedere calendarul nostru intern, mă aştept la alte acţiuni şi demonstraţii dure (din partea SUA) şi suntem pregătiţi pentru ele. Acest pas nu aduce nimic nou din punctul de vedere al evaluării nostre privind comportamentul Washingtonului pe scena internaţională, sunt aceleaşi măsuri de natură politică, fără legătură cu realitatea. Acuzaţiile privind presupusa interferenţă a Rusiei în procesele interne ale Statelor Unite au rămas fără dovezi”, a spus Riabkov.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • În fruntea Uniunii Europene

    Business Magazin a difuzat prima ediţie din „Punctul pe business“, o emisiune cu un format dinamic, de tip talk-show, care tratează teme de interes general pentru lumea businessului şi nu numai. Mai mulţi invitaţi reprezentativi sau relevanţi pentru tema în cauză răspund unei serii de întrebări, încercând să ajungă la o concluzie în ceea ce priveşte cauzele, desfăşurarea şi consecinţele unui eveniment.

    Siegfried Mureşan a devenit europarlamentar în 2014, având deja experienţă în zona diplomaţiei internaţionale. A ajuns la Bruxelles în 2009, lucrând în cadrul Parlamentului European, iar în 2011 a obţinut prin concurs postul de consilier politic pentru probleme economice şi sociale al Partidului Popular European (PPE). Trei ani mai târziu, el devenea consilier politic principal al aceleiaşi formaţiuni politice. Scurta sa incursiune prin politica românească s-a consemnat tot în 2014, când a candidat din partea Partidului Mişcarea Populară (PMP) la alegerile europarlamentare. Siegfried Mureşan a obţinut un mandat de cinci ani în Parlamentul European şi a fost ales vicepreşedintele Comisiei pentru bugete; în 2017, el a fost numit raportor pe buget, coordonând realizarea proiectului de buget al Uniunii Europene pe anul 2018.

    Invitat în cadrul emisiunii Punctul pe business, eurodeputatul a explicat că preşedinţia Consiliului Uniunii Europene este cea mai bună oportunitate pe care o are România de a influenţa mersul Uniunii. ”Ce trebuie să faci când deţii preşedinţia? Trebuie să ajuţi cele 28 de state membre să ajungă la poziţii comune, să coordonezi tot procesul legislativ. Tu vei vorbi în numele întregului Consiliu, în numele a 28 de state, iar pentru a o putea face trebuie să fii credibil. Evident, ai nevoie de oameni competenţi, dar, pe lângă competenţă, credibilitatea este esenţială. Toţi trebuie să aibă încredere că în momentul în care îţi încredinţează un dosar sau un punct de vedere, acela este bine reprezentat“, a spus el.

    Pe durata preşedinţiei române se vor întâmpla în Uniunea Europeană o serie de lucruri foarte importante, aminteşte el. ”În primul rând, la sfârşitul lunii mai vor avea loc alegerile europarlamentare. Asta înseamnă că în lunile aprilie şi mai europarlamentarii vor fi în campanie electorală, iar instituţiile Uniunii Europene vor lucra mai puţin, deci tocmai de aceea pregătirea preşedinţiei române este esenţială. Toată munca legislativă pe care vrem să o facem pe durata celor şase luni trebuie terminată în ianuarie sau februarie, pentru că după aceea nu vei mai avea cu cine să negociezi în Parlamentul European, iar Comisia Europeană se apropie de finalul mandatului. De facto vom avea doar trei luni, trei luni şi jumătate pentru munca legislativă. În luna iunie, Europa va începe să se reaşeze instituţional, politic; cine va fi viitorul preşedinte al Comisiei Europene? Cine va fi viitorul preşedinte al Parlamentului European? Care vor fi temele principale în următorii cinci ani? Dacă deţii preşedinţia, acolo poţi influenţa mersul lucrurilor“, povesteşte Mureşan.

    30 martie 2019 este data la care Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană, iar acest moment cade la mijlocul preşedinţiei României. Întrebările fundamentale, notează Siegfried Mureşan, sunt următoarele: vom avea acorduri tranzitorii cu Marea Britanie? Cum va arăta relaţia dintre Uniune şi Marea Britanie? Ce impact va avea acel moment asupra economiei? ”Ceva se va întâmpla, vor exista efecte asupra economiei, asupra întreprinzătorilor, asupra producătorului de automobile de la Craiova care importă motoare diesel din Marea Britanie, spune eurodeputatul. Va trebui să fim pregătiţi să gestionăm toate aceste lucruri. În plus, toată dezbaterea legată de viitorul Uniunii Europene – care sunt temele pe care se vor concentra cele 27 de state rămase, de la ce domenii aşteptăm mai mult – va avea loc sub preşedinţia noastră“, remarcă el.

    Eurodeputatul spune că România ar trebui să pună pe agenda europeană şi alte teme regionale, de interes pentru noi. ”Eu cred că trebuie să abordăm şi relaţia cu Republica Moldova; acum, preşedinţia bulgară discută mult despre statele din Balcanii de Vest şi cum le putem ajuta să devină parte a Uniunii Europene – este o idee pe care şi noi ar trebui să o preluăm“, notează Siegfried Mureşan. ”Trebuie însă să prezentăm toate aceste teme dintr-o perspectivă europeană, pentru că dacă încercăm să folosim preşedinţia doar pentru a ne rezolva noi mici probleme, atunci vom eşua. Trebuie să le prezentăm într-o formă relevantă pentru Europa şi prin care să putem câştiga încrederea regiunii europene – dacă Europa nu are încredere în tine, nu vei putea face nimic pe durata celor şase luni.“

    Poate România să-şi sporească influenţa în cadrul Uniunii Europene în timpul perioadei ianuarie-iunie 2019 sau problemele din justiţie, remarcate de instituţiile externe, vor umbri acest moment? La cum merg lucrurile în acest moment, şansa ca MCV (mecanismul de cooperare şi verificare – n.red.) este zero, spune Mureşan. ”Iar dacă guvernul insistă cu acest plânset, că nu putem executa preşedinţia cu MCV-ul în vigoare, va pierde încrederea şi nu va reuşi nimic. Acesta va fi ridicat doar în momentul la care ne vom fi împlinit toate obiectivele şi la care progresul din justiţie va fi suficient şi ireversibil. Rapoartele recente spun că instituţiile statului îşi fac tot mai bine treaba, dar politicienii reprezintă în continuare un risc pentru justiţie, încercând să folosească instituţii ale statului după bunul plac. Preşedinţia este însă o oportunitate de a te pune pe harta Uniunii Europene, de a te pune ca ţară cu toată diversitatea geografică, regională sau culturală. Eu sper că guvernul va «deschide» România cu ocazia preşedinţiei.“

    În ceea ce priveşte capacitatea actualilor membri ai cabinetului Dăncilă de a prezida întâlnirile ministeriale, Siegfried Mureşan evită să comenteze situaţia, spunând doar că nu crede că aceştia sunt pregătiţi pentru o astfel de sarcină. ”Nu le-aş face cinste dacă aş spune cât este de mare diferenţa între dânşii şi miniştri din alte state, care într-adevăr au dus Europa înainte de-a lungul ultimilor ani“, remarcă el. ”Va trebui să organizăm o serie de întâlniri ministeriale, iar guvernul vrea ca toate să aibă loc la Palatul Parlamentului. Eu cred că acestea trebuie organizate în provincie, şi cred asta din două motive: în primul rând, toată România trebuie pusă pe harta Uniunii, nu doar Casa Poporului. Dacă se merge în oraşe necunoscute, lumea va cunoaşte România cu tot specificul ei. În al doilea rând, putem aduce Europa aproape de oameni. Oamenii din oraşe vor afla mai multe despre Uniunea Europeană, iar informarea este cea mai puternică armă împotriva populismului. Şi unde e mai bine să faci o reuniune a miniştrilor din zona de IT? La Casa Poporului sau la Cluj, unde ai un sector IT vibrant?“

    A exercita pentru prima dată preşedinţia Consiliului Uniunii Europene nu e simplu, lucru vizibil în prezent cu preşedinţia bulgară, spune eurodeputatul. ”Ar trebui însă să fie mai uşor pentru noi, fiind al şaptelea cel mai mare stat din Uniune, cu ministere suficient de mari – e mai dificil pentru Malta sau Cipru, state cu o populaţie de sub 2-3 miloane de oameni şi administraţie publică de mici dimensiuni. În mod normal, nu ar trebui să fie peste măsură de dificil. Sigur, întrebarea e şi cum priveşte guvernul această preşedinţie, şi sper să nu o vadă doar ca pe ceva organizat de câţiva diplomaţi şi politicieni, o preşedinţie de care să scăpăm repede şi ieftin. Eu sper să o ia ca o investiţie, ca o oportunitate de a discuta despre România, de a prezenta ţara aşa cum e, cu oameni care ies în stradă pentru dreptate şi justiţie şi care vor valori europene“, încheie Siegfried Mureşan.

  • Cât trebuie să câştige un şef?

    Deja sunt discuţii legate de primele date dezvăluite prin câteva sondaje. Conform celui mai important ziar economic american, The Wall Street Journal, care citează o firmă de cercetare, cea mai mare diferenţă este în retail, unde un CEO câştigă de 669 de ori mai mult decât câştigul mediu al angajaţilor lui.

    Urmează industria alimentară, de băuturi şi tutun, cu o diferenţă de 233 de ori, industria de echipamente, cu o diferenţă de 175 de ori, şi industria de sănătate, cu o diferenţă de 175 de ori.

    Pe medie, directorii din energie sunt plătiţi ”cel mai prost“, cu o diferenţă de câştiguri de 72 de ori; un CEO din asigurări câştigă de 139 de ori mai mult decât un subaltern al său.

    Acum două săptămâni, în Business Magazin a fost un articol pe tema diferenţelor salariale dintre CEO şi un muncitor în diferite state, conform unui studiu al Harvard Business Review, cea mai cunoscută revistă de strategii de business din lume.

    Conform studiului  revistei, cel mai ”prost plătiţi“ CEO sunt în Polonia, unde diferenţa faţă de câştigul angajaţilor lor este de 28 de ori (560.000 de dolari pe an vs. 20.000 de dolari pe an), urmează Austria, cu un multiplu de 36 de ori (1,5 milioane de dolari pe an vs. 43.500 de dolari pe an), şi Danemarca, cu un multiplu de 48 de ori (2,1 milioane de dolari pe an vs. 45.000 de dolari pe an).

    Cel mai bine plătiţi sunt directorii din Statele Unite (să trăiască piaţa bursieră, pentru că acolo câştigurile directorilor sunt legate de evoluţia acţiunilor, iar salariul nici nu mai contează), unde diferenţa este de 354 de ori (12,2 milioane de dolari pe an vs. 34.600 de dolari pe an la un muncitor).

    Dacă privim altfel aceste date statistice, vom vedea că în Austria câştigul unui muncitor este mai mare decât în Statele Unite şi chiar peste nemţi (43.500 de dolari pe an vs. 34.000 de dolari pe an vs. 40.000 de dolari pe an).

    Sper să nu fie o greşeală, dar interesant este că în Cehia câştigul unui director general este de 2,1 milioane de dolari anual, peste câştigul unui CEO din Austria, adică 1,5 milioane de dolari pe an.

    În Germania, cea mai puternică economie din Europa, un CEO câştigă anual 5,9 milioane de dolari, faţă de 40.000 de dolari cât ia un muncitor, deci un multiplu de 147.

    Nu ştiu cum este în România în sistemul privat, dar cred că diferenţa dintre câştiguri este între 20 şi 100.

    Nu sunt foarte mulţi CEO care câştigă peste 2 milioane de dolari pe an, mai ales că aceste câştiguri nu pot fi multiplicate prin evoluţia la bursă a companiei pe care o conduc. Adică nu sunt foarte multe companii listate la bursă.

    Ce ştim este că salariul mediu în România este de 2.600 de lei net, adică 4.600 de lei brut pe lună, adică 55.200 de lei pe an, adică 15.000 de dolari pe an brut.

    Spre exemplu, dacă vă ajută să visaţi, guvernatorul BNR are vreo 350.000 de euro brut pe an, adică 420.000 de dolari brut pe an.

    Cât ar trebui să câştige un CEO?

    Singura certitudine este că salariul unui CEO nu are legătură cu munca depusă sau cu câştigul general.

    Mariana Gheorghe, CEO al Petrom, a obţinut în 2014 cel mai mare profit pentru o companie din România, 1 miliard de euro. Dar sigur în piaţă au fost directori generali care au câştigat mai mult în acel an decât a câştigat Mariana Gheorghe, deşi au obţinut profituri mult mai mici, poate chiar au avut şi pierderi.

    Salariul şi câştigul unui CEO depind de multe lucruri tangenţiale jobului lui: industria în care activează, cine sunt acţionarii companiei –  austriecii, spre exemplu, sunt mai puţin darnici decât americanii sau britanicii, câţi candidaţi valabili sunt în piaţă care ar putea ocupa poziţia de CEO (uitaţi-vă la CEC, unde Ministerul Finanţelor, adică statul, încearcă de peste trei ani să găsească un CEO care să treacă de BNR, dar cei propuşi se retrag unul câte unul de bunăvoie, deşi salariul anual este în jur de 300.000 de euro net), de influenţa head-hunterilor care recrutează oameni pentru poziţiile de CEO, de dorinţa unei firme de a avea un anumit director în funcţie, de situaţia economică a companiei. De pildă, când trebuie să facă restructurări, directorul general poate să câştige mai bine, pentru că nu sunt foarte mulţi oameni dispuşi să taie în carne vie şi să dea oameni afară.

    Salariul nu prea are legătură cu studiile directorului general, ci mai mult poate cu imaginea pe care cineva şi-o creează în lumea corporaţiilor.

    Marile companii preferă să ”piardă“ pe mâna unor CEO cunoscuţi, cu background, decât pe mâna unui director necunoscut. 

    Oricum, dacă vreţi să visaţi la un pachet salarial mare, gândiţi-vă că lui Elon Musk, creatorul Tesla, i s-a propus un pachet salarial de 50 de miliarde de dolari (repet, miliarde de dolari!) dacă-şi îndeplineşte aumite ţinte, începând cu creşterea valorii companiei de 10 ori.

    Când vă duceţi la negocieri, daţi şi acest exemplu, ca să aveţi un reper.

    Până una alta, lumea corporaţiilor din America se pregăteşte de revolta angajaţilor faţă de cât de bine sunt plătiţi directorii generali comparativ cu cât câştigă ei.

    Merită sau nu un CEO banii pe care îi câştigă? Niciodată nu se pune acest lucru în discuţie.

  • Orange se pregăteşte pentru lansarea tehnologiei 5G în România: Compania efectuează trei teste noi, dintre care unul va fi în ţară

    Strategia 5G a Orange se bazează pe trei componente: îmbunătăţirea benzii mobile de mare viteză, acces de mare viteză în ceea ce priveşte reţeaua fixă şi aplicaţii noi pentru a sprijini transformarea digitală a afacerilor. Până în anul 2020, testele realizate care vizează aceste trei zone vor pregăti sosirea 5G atât pentru consumatori, cât şi pentru clienţii business.
     
    Pentru companie, una dintre principalele întrebuinţări ale tehnologiei 5G este legată de autotorismele autonome. Orange Group a fost ales de către UTAC CERAM – centrul francez de testare şi certificare a vehiculelor autonome – ca partener de conectivitate 4G/5G. Compania va furniza acoperire 4GĂ pentru întreaga zonă Linas-Montlhéry situate în Ile-de-France.
     
    În colaborare cu Ericsson, Orange va implementa o infrastructură mobile experimentală pentru a testa funcţionalităţile 5G necesare pentru vehiculele autonome. Această reţea de testare este planificată să se lanseze în toamna anului 2018, potrivit datelor transmise de companie.
     
    5G promite o viteză mobilă de până la 10 ori mai rapidă decât 4G. Performanţa va crea noi utilizări pe toate planurile: soluţii de realitate augmentată, posibilitatea companiilor de a implementa o reţea wireless locală şi capacitatea de a răspunde corespunzător la consumul tot mai mare de conţinut multimedia. Cu echipamentul Ericsson dedicat tehnologiei 5G, Orange va lansa, în Franţa, primul test end-to-end la Lille şi Douai între jumătatea anului 2018 şi jumătatea anului 2019, de îndată ce ARCEP(Autoritatea de reglementare pentru comunicaţii şi posturi electronice) va acorda autorizaţiile necesare.
     

  • Guvernul pregăteşte o OUG pentru reglementarea salariilor angajaţilor care au contracte part-time

    Un exemplu dat de mai multe ori de ministrul Muncii este cel al femeilor de serviciu din instituţiile de învăţământ.

    Astfel, la un salariu net de 500 de lei, în prezent, taxele sunt de 665 lei, fiind nevoite să aducă de acasă 150, au explicat reprezentanţii Ministerului Muncii pentru MEDIAFAX.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro