Potrivit primelor informaţii primite din partea purtătorului de cuvânt al ISU Mehedinţi, Flavius Iscru, incendiul a pornit la un trasnformator de la intrare şi se manifestă cu flacără deschisă.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Tag: pornire
-
Doi soţi au divorţat după 14 ani de căsnicie, în timpul CM 2018. Motivul e BIZAR: totul a pornit de la un gol înscris de Messi şi reacţia femeii
Cei doi sunt mari fani ai sportului rege şi s-au cunoscut datorită acestei pasiuni, într-un bar. Nu a contat faptul că susţineau echipe rivale, Spartak Moscova şi CSKA Moscova.
Totuşi, un incident recent a dus la divorţ, potrivit publicaţiei Argumenti i Fakty. Arsen, în vârstă de 40 de ani, a cerut separarea legală după ce soţia lui, Liudmila, în vârstă de 37 de ani, l-a ironizat în mod repetat pe Messi, idolul bărbatului, pentru prestaţia slabă de la CM 2018. Femeia crede că C. Ronaldo este cel mai bun fotbalist din lume.
Mai precis, cearta finală dintre cei doi a început după ce Messi a înscris un gol împotriva Nigeriei. Arsen s-a bucurat pentru reuşita starului de la Barcelona, iar soţia lui l-a ironizat din nou pe argentinian. Bărbatul, care până atunci ignorase atacurile soţiei, nu a mai rezistat şi a reacţionat, spunând lucruri urâte despre Cristiano Ronaldo, idolul Liudmilei, despre ea şi echipa ei de club preferată. „A fost picătura care a umplut paharul. De la începutul Cupei Mondiale, Liudmila ne-a ironizat în mod constant pe mine şi pe fotbalistul meu preferat”, a declarat Arsen. El a adăugat că după ceartă şi-a făcut bagajul şi a plecat, iar a doua zi a depus cererea de divorţ.
-
Una dintre cele mai cunoscute clădiri din Bucureşti, fostul sediu al Ambasadei SUA, la licitaţie pentru 5,5 mil. euro
Palatul din strada Tudor Arghezi nr. 9 a fost reşedinţa unuia dintre cei mai importanţi bancheri ai României moderne, Maurice Blank, cofondator al băncii Marmorosch Blank & Co (1864), cel care împrumuta statul român în campania Războiului de Independenţă.
Imobilul a fost proiectat de celebrul arhitect elveţian Louis Pierre Blanc, cel care şi-a lăsat amprenta şi pe alte importante clădiri publice româneşti, cum ar fi: Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Facultăţii de Medicină, Sediul Universităţii din Iaşi şi Institutul Victor Babeş.
2.500 metri pătraţi construiţi în stil neorenascentist, 50 de camere şi o grădină generoasă decorată cu pini şi fântână arteziană – palatul Maurice Blank este un reper arhitectural al reşedinţelor particulare din Bucureşti.
-
Una dintre cele mai cunoscute clădiri din Bucureşti, fostul sediu al Ambasadei SUA, la licitaţie pentru 5,5 mil. euro
Palatul din strada Tudor Arghezi nr. 9 a fost reşedinţa unuia dintre cei mai importanţi bancheri ai României moderne, Maurice Blank, cofondator al băncii Marmorosch Blank & Co (1864), cel care împrumuta statul român în campania Războiului de Independenţă.
Imobilul a fost proiectat de celebrul arhitect elveţian Louis Pierre Blanc, cel care şi-a lăsat amprenta şi pe alte importante clădiri publice româneşti, cum ar fi: Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Facultăţii de Medicină, Sediul Universităţii din Iaşi şi Institutul Victor Babeş.
2.500 metri pătraţi construiţi în stil neorenascentist, 50 de camere şi o grădină generoasă decorată cu pini şi fântână arteziană – palatul Maurice Blank este un reper arhitectural al reşedinţelor particulare din Bucureşti.
-
In vino veritas
Miron Radic a fost cooptat de Alfred Beck în cadrul companiei amb Wine Company, firma care deţine Crama Liliac, în urmă cu circa şase ani, iar miliardarul austriac i-a transmis rapid „dependenţa” de vinul românesc. Licoarea lui Bachus îi stârnise interesul tânărului încă de pe băncile facultăţii: Miron Radic şi-a realizat şi tema de licenţă chiar pe subiectul vinurilor româneşti, la Universitatea de Economie şi Business din Viena.
Miron face parte din echipa Liliac de la momentul lansării oficiale a cramei în România, în 2012, ocupându-se până în 2015 de vânzările de export şi de marketing. În acel an, a fost numit managing director al companiei amb Wine Company, alături de „jumătatea lui mai bună”, cum îi place să spună, Victor Ciupercă, manager român care ocupa şi funcţia de CEO al companiei. Tot în 2015 s-a mutat şi în România, pentru că un business nu poate fi gestionat de la mai bine de 600 de kilometri depărtare.
Anul acesta însă, Victor Ciupercă i-a predat funcţia de CEO al amb Wine Company tânărului austriac. Miron Radic coordonează astfel în prezent atât activitatea echipei de la Bucureşti, cât şi operaţiunile cramei la nivel regional.
„Eu am crescut în Austria, am fost învăţat să fiu punctual, să respect reguli, dar, cu toate astea, în România am învăţat că nu trebuie să fii atât de extremist cu punctualitatea. Cred că România este o ţară cu mult potenţial, mai ales în ceea ce priveşte piaţa vinurilor, cred că putem creşte foarte mult ceea ce facem aici, în România”, spune Miron Radic.
Amb Wine Company este parte a consorţiului austriac amb Holding şi compania fondatoare a Cramei Liliac, localizată în regiunea Batoş din Târgu-Mureş.
Istoria producătorului de vin începe acum circa opt ani, când antreprenorul austriac Alfred Beck a achiziţionat terenurile viticole din zona de centru-nord a ţării. Austriacul Alfred Beck nu se află la primele lui afaceri în România, el fiind activ şi în domeniul imobiliar şi în agricultură. De altfel, în 2010, în timpul unei vizite la Batoş, austriacul tatona investiţiile în păduri, însă i-au plăcut dealurile acelei zone şi s-a decis să investească în cramă. Antreprenorul este acţionar al grupului imobiliar care deţine clădirea de birouri Magheru One, precum şi alte clădiri de birouri în zona Pipera şi mai multe terenuri în Bucureşti şi în ţară. El deţine şi câteva sute de hectare de teren arabil.
Cum a început Miron Radic să lucreze pentru compania miliardarului austriac?„Am intrat în contact cu cei de la amb Wine Company după ce am terminat facultatea. Alfred Beck (fondatorul companiei) m-a plăcut, a avut încredere în mine şi m-a angajat. Nu s-a uitat peste CV-ul meu, de fapt nu am scris niciodată un CV”, povesteşte tânărul manager, care acum conduce un business cu peste 30 de angajaţi.
El spune că, la rândul lui, nu s-a uitat peste CV-urile persoanelor pe care le-a angajat. Spre exemplu, Miron povesteşte că dacă se baza pe ce scria în CV-ul asistentei pe care o are în prezent, nu ar fi angajat-o niciodată.
„Sincer, dacă mă luam după ce scria în CV, nu aş fi angajat-o, dar am chemat-o la interviu şi totul a fost atât de minunat, încât i-am zis: «Eşti angajată». Ştiam că nu ştie să facă ce ar trebui să facă cineva în funcţia de asistent, dar i-am zis că anul acesta trebuie să înveţe ce este nevoie, i-am zis că anul ăsta poate să facă greşeli, pentru că nu se supără nimeni, pentru că din greşeli învăţăm cel mai bine”.CEO-ul a ştiut că dacă ocupă această funcţie este mai bine pentru companie ca el să se mute în România, pentru a putea manageria de aproape toată activitatea.
„Când am fost întrebat de Alfred Beck dacă vreau să ocup funcţia de manager general, am spus da, dar asta înseamnă că trebuie să mă mut în România, pentru că nu pot să conduc o companie de la mii de kilometri depărtare. Trebuie să fiu acolo pentru a putea înţelege ce merge şi ce trebuie îmbunătăţit.” O parte din filosofia lui Alfred Beck se axează pe încrederea oferită angajaţilor lui, filosofie preluată şi de Miron.
„Eu le ofer angajaţilor libertate şi încredere. Deşi anul acesta echipa este mai mică – anul trecut erau 38 de angajaţi, în prezent sunt 32 – businessul a crescut. Asta pentru că fiecare face exact ce trebuie, iar eu am încredere în ce pot ei să facă. Sunt gata să spăl şi vase, sunt pregătit să fac şi calculele financiare, suntem o echipă şi ne ajutăm la orice. Este bine să găseşti oameni care să formeze o echipă consolidată.”
Miron spune că domeniul vitivinicol este un business care se dezvoltă încet, în care nu poţi grăbi lucrurile. „În următorii cinci ani voi urma strategia de dezvoltare şi creştere. Chiar dacă sunt momente în care îmi vine să sar peste anumiţi paşi, îmi aduc aminte că în această industrie trebuie să ai răbdare pentru a fi sustenabil şi pentru a evolua.”
Pentru anul în curs, Miron Radic estimează o creştere de 10%, având în vedere recolta slabă de anul trecut.
„Am înregistrat creşteri mari, având în vedere că în 2012 vindeam 12.000 de sticle într-o lună, iar acum vindem 12.000 de sticle pe zi.”
Amb Wine Company a încheiat anul 2017 cu o cifră de afaceri de 1,6 milioane de euro, în creştere cu 33% faţă de anul precedent, când au înregistrat o cifră de afaceri de 1,2 milioane de euro, iar pentru anul în curs estimează o creştere de 10%. Crama Liliac a fost finalizată în 2015 şi a totalizat o investiţie de 10 milioane de euro.La ora actuală, crama are o capacitate totală de producţie de peste 300.000 de litri în rezervoare de inox şi 150 de butoaie de lemn din stejar transilvănean. Reprezentanţii companiei au spus că au în plan o extindere a capacităţii de până la 400.000 litri.
Compania exportă 10% din totalul producţiei în ţări precum Austria, Danemarca, Marea Britanie, Germania, Luxemburg, Cehia, Polonia, iar începând de anul acesta şi în Belgia.
-
Povestea omului de afaceri care a traversat Atlanticul într-un balon cu aer cald
Sir Richard Charles Nicholas Branson s-a născut pe 18 iulie 1950 în Blackheath, Londra, şi a fost cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Edward James, avocat, şi ai Evei Branson, fostă balerină şi stewardesă. În adolescenţă, Branson a suferit de dislexie şi a avut rezultate şcolare slabe, aşa că la vârsta de 16 ani s-a hotărât să întrerupă cursurile şi să înceapă un drum de antreprenor.
Înainte de a pleca, directorul şcolii, Robert Drayson, i-a spus că va sfârşi fie în închisoare, fie va deveni milionar. Previziunile acestuia nu au fost greşite. Imediat după ce a părăsit şcoala, Branson a fondat revista Student. Acesta a fost primul proiect de succes din cariera care avea să îl propulseze în topul celor mai bogaţi oameni din lume.
Ulterior, a început să înregistreze, într-o biserică, interviuri cu diverşi artişti, ca Mick Jagger, pe care le vindea prin corespondenţă. Succesul a venit peste noapte, iar în 1972 Branson a pus bazele casei de discuri Virgin Records, alături de Nik Powell. Numele Virgin a fost ales deoarece sugera faptul că Branson era nou în lumea businessului. Primul album înregistrat în studioul deschis în Londra, pe Oxford Street, a fost Tubular Bells (1973) al artistului Mike Oldfield. Ulterior, a avut colaborări de succes cu numeroase formaţii celebre, precum Sex Pistols, Spice Girls sau The Rolling Stones.
În 1984, Branson a pus bazele companiei Virgin Atlantic Airways, care s-a extins, ulterior, pe plan internaţional. Tot sub umbrela Virgin Group au fost lansate, printre altele, compania feroviară Virgin Trains (1997), compania de telefonie mobilă Virgin Mobile (1999) şi Virgin Hotels (2010). În 2004, Branson a lansat Virgin Galactic, o companie de turism spaţial cu zboruri suborbitale, preţul unei astfel de călătorii fiind de 200.000 de dolari. A avut însă şi câteva proiecte care au eşuat, printre care se numără Virgin Cola, Virgin Cars sau Virgin Brides.
În 1978, Branson a cumpărat insula Necker cu 180.000 de dolari. Aici şi-a construit reşedinţa principală, care a fost distrusă însă de două ori, întâi de uraganul Irene, în 2011, apoi în 2017, în timpul uraganului Irma. Primul său mariaj, cu Kristen Tomassi, s-a încheiat în 1979. Împreună cu a doua soţie, Joan Templeman, cu care s-a căsătorit în 1989, are o fiică, Holly, şi un fiu, Sam. În 1998, el a lansat romanul autobiografic Losing My Virginity, care a devenit best-seller internaţional. Printre reuşitele personale se numără şi o serie de recorduri mondiale obţinute în urma unor competiţii de kitesurfing.
În 1992, pentru a-şi menţine compania aviatică pe linia de plutire, Branson a vândut casa de discuri Virgin către EMI Music, pentru o sumă de aproximativ un miliard de dolari.
În 2006, antreprenorul a fost clasat de The Sunday Times pe locul nouă în topul celor mai bogate persoane din Regatul Unit, cu o avere de aproape 3,5 miliarde de euro.
În prezent, conglomeratul Virgin Group controlează circa 400 de companii, are peste 70.000 de angajaţi şi venituri anuale de peste 20 de miliarde de euro, iar fondatorul companiei deţine o avere de 5 miliarde de dolari.
-
“Litoralul pentru toţi”. Programul de vacanţe cu tarife reduse a început. De la ce preţ porneşte un sejur
Potrivit FPTR, aproximativ 15.000 de turişti sunt aşteptaţi pe litoral să beneficieze de vacanţe cu tarife reduse în perioada în care are loc programul „Litoralul pentru toţi”, între 14 mai şi 14 iunie 2018.
„Acesta este singurul program social din România sus?inut integral de mediul de afaceri, respectiv de patronatele hoteliere autohtone. Tarifele percepute în cadrul programului de către hotelieri sunt neschimbate de cinci ani, deşi costurile utilităţilor au suferit în toată această perioadă majorări de peste 60 la sută, iar în unele cazuri, chiar s-au dublat”, au arătat reprezentanţii FPTR.
Tarifele maximale propuse pentru oferta specială de şase nopţi de cazare pentru o persoană, la hotelurile din zona Mamaia – Constanţa – Eforie, sunt de 205 lei pentru hotelurile de o stea, fără mic dejun, 235 lei la 2 stele, fără mic dejun şi 315 lei cu mic dejun, 265 de lei la trei stele fără mic dejun şi 425 lei cu mic dejun inclus, 485 lei la patru stele şi 605 lei la cinci stele, ambele preţuri incluzând masa de dimineaţă.
-
A devenit milionar la doar 16 ani, cu o afacere incepută in garajul părinţilor. “Credeam că oamenii care trăiau din ajutoare nu munceau pentru că erau leneşi”
Dhillan Bhadwaj este originar din Long Eaton si si-a lansat propriul brand de imbracaminte pe vremea cand era doar un adolescent. In mai putin de un an tanarul a castigat peste un milion de dolari, iar hainele lui au ajuns sa fie purtate de vedete precum Miley Cyrus, Drake, Taylor Swift, sau Zara Larsson.
Intrebat cum este sa fie milionar, tanarul a marturisi ca “Este uimitor faptul ca este capabil sa isi cumpere lucruri pe care nu si-ar fi imaginat ca le-ar putea avea vreodata”. Desi a devenit milionar peste noapte, tanarul incearca sa ramana cu picioarele pe pamant si sa se concentreze asupra lucrurilor care conteaza cu adevarat.
Antreprenorul din industria modei care s-a îmbogăţit încă de la vârsta de 16 ani credea că oamenii care trăiesc din ajutoare sociale sunt leneşi. Impresia lui s-a schimbat după ce s-a mutat din casa sa cu 20 de camere pe o canapea a unei familii care se bazează pe ajutoarele sociale pentru a supravieţui în cadrul unei emisiuni TV de tip reality show, potrivit Daily Mail.
El a locuit timp de două zile cu Elaine Sullivan în cadrul show-ului Rich Kids Go Skint. Femeiea trăieşte alături de cei doi copii ai săi Abby şi Kieran. Băiatul are 32 de ani şi suferă de autism, iar femeiea primeşte ajutor social şi după ce plăteşte toate facturile rămâne cu 400 de lire pentru a acoperi cheltuielile de zi cu zi. “Credeam că oamenii care trăiau din ajutoare nu munceau pentru că erau leneşi”, a spus el care a mărturisit că această experienţă i-a deschis ochii.
“Momentan suntem in pregatiri pentru lansarea colectiei primavara-vara 2018 si colaborez cu peste 70 de designeri pe care ii ajut sa isi lanseze propriile branduri. Sunt speaker motivational si vizitez diferite universitati, unde le vorbesc tinerilor despre cum isi pot pune ideile in practica”, a marturisit tanarul pentru unilad.co.uk.
“Pur si simplu imi place sa fac oamenii fericiti. Am doar doi prieteni, cercul meu este restras. Vreau sa continui sa inspir oamenii si sa ii ajut si pe altii sa atinga succesul”, a declarat Dhillan Bhadwaj.
-
Altă Lara, aceeaşi Croft
Facem cunoştinţă cu o Lara Croft tânără, pasionată de arheologie, care nu e însă foarte sigură de cum va arăta viitorul ei. În urma unui incident cu autorităţile, ea ajunge în compania Anei Miller (Kristin Scott Thomas), cea care conduce compania pornită de tatăl Larei. Acesta lipseşte de ani buni, fiind dat dispărut în timp ce încerca să găsească mormântul pierdut al lui Himiko, o puternică regină din Japonia; Lara nu acceptă însă că tatăl său a murit şi pleacă în căutarea acestuia.
Diferenţa majoră faţă de filmele ce o aveau ca protagonistă pe Angelina Jolie este că Roar Uthaug se concentrează mai mult pe defectele Larei, aşa cum ar fi statura ei, decât pe abilităţile ei ieşite din comun.
Alegerea Aliciei Vikander pentru rolul Larei Croft e una corectă din punctul meu de vedere, pentru că franciza avea nevoie de o faţă nouă, care să nu fie încă asociată multor filme. Poate părea surprinzător ceea ce am scris, având în vedere că Vikander a câştigat deja un premiu Oscar pentru interpretarea sa din The Danish Girl; ea nu a fost însă imaginea vreunui blockbuster, preferând rolurile complexe în locul celor superficiale. A fost o decizie bună până acum, zic eu, şi sunt curios cum va evolua cariera ei după episodul Tomb Raider.
Aici, Vikander îşi face treaba destul de bine, găsind echilibrul între agresivitate şi fragilitate. Nu e aceeaşi Lara Croft pe care spectatorii şi-o aminteau din filmele cu Jolie, iar asta e foarte bine; filmele care tratează originea personajelor trebuie să îţi prezinte omul de dinainte de erou, cel care ezită şi îşi pune semne de întrebare înainte de a se arunca în cine ştie ce aventură.
Şi pentru că am vorbit la început la apetitul americanilor pentru relansarea unor filme de succes, anul acesta vă mai puteţi aştepta la versiuni noi ale unor poveşti vechi cu Peter Pan, Grinch, Corbul, The Grudge, Re-Animator, Robin Hood sau Sherlock Holmes.
Revenind la Tomb Raider, am remarcat că multe scene spectaculoase din film seamănă extrem de mult cu cele folosite pentru a promova seria de jocuri Tomb Raider. Nu ştiu dacă e o întâmplare şi nu ştiu cât din acţiunea prezentată în joc se regăseşte şi în film, dar mi s-a părut o idee bună.
Pe de altă parte, vorbim de un film bazat pe un joc, iar asta înseamnă că la un moment dat va trebui să renunţi la sentimentul de realism şi să le dai oamenilor spectacolul pentru care au plătit biletul de acces. Lara Croft trebuie să sară din avioane în flăcări şi să doboare, de una singură, câte 10-20 de adversari, altfel n-ar mai fi Lara Croft.
O să concluzionez spunând că Tomb Raider e un film care va fi pe placul celor care urmăresc aventuri nerealiste, cu personaje care au puteri supranaturale şi cu întâmplări care pun la grea încercare logica. Pe scurt, ar trebui să aibă destul de mulţi fani.Nota: 7/10
-
ANAF, super-ofertă la maşini confiscate. Cel mai accesibil autoturism costă aproape 6.000 de lei
Autorităţile vând maşinile confiscate de la firmele cu probleme la preţuri între 5 mii de lei şi 24 de mii de lei, scrie bugetul.ro.
La preţul acesta îţi poţi achiziţiona:1. Nissan Navara Double fabricat în 2006, preţul de pornire este de 23.177 lei2. Mercedes Benz Atego fabricat în 2001, preţul de pornire este de 18.600 lei3. Volkswagen Passat Variant fabricat în 2003, preţul de pornire este de 13.571 lei4. Ford Fafy Transit fabricat în 2003, preţul de pornire este de 11.861 lei5. Hyundai Getz fabricat în 2003, preţul de pornire este de 5.689 lei6. Volkswagen Passat fabricat în 2008, preţul de pornire este 21.766 lei7. Seat Ibiza fabricat în 2009, preţul de pornire este 17.682 lei