OMV Petrom, cel mai mare jucător din piaţa petrolieră locală, lucrează alături de francezii de la Auchan la un proiect pilot prin care un hypermarket în miniatură ar putea fi integrat în structura unei benzinării. Cele două companii sunt în primele faze ale proiectului, dar mişcarea este oarecum surprinzătoare pentru că în alte state retailerii sunt cei care-şi construiesc staţii pentru a-i atrage pe clienţi.
Tag: pilot
-
S-a urcat în maşină şi a plecat în California în căutarea succesului. Acum are o avere de aproape 50 de miliarde de dolari. Cum a reuşit
Numele Ellison a fost adoptat de tatăl său în onoarea punctului prin care a intrat în Statele Unite, Ellis Island. La vârsta de nouă ani, Ellison a făcut pneumonie, iar mama sa l-a dat unchilor spre adopţie. El nu şi-a mai întâlnit mama biologică până la vârsta de 48 de ani.
Deşi părinţii săi adoptivi, fiind evrei, mergeau în mod regulat la sinagogă, Larry Ellison a rămas un sceptic din punct de vedere religios pentru întreaga viaţă. El a declarat: „Deşi cred că sunt religios într-un anumit sens, există anumite dogme în cadrul iudaismului cu care nu mă identific. Nu cred că sunt reale. Sunt poveşti frumoase şi îi respect pe cei care le cred, însă eu nu am nicio dovadă în sensul acesta„. El spune totuşi că are o „poveste de dragoste„ cu Israelul, dar nu una bazată pe credinţă, ci una bazată pe spiritul inovator al statului iudaic, mai ales în domeniul tehnologiei.
După ce a terminat liceul a urmat cursurile Universităţii din Illinois, însă a renunţat în al doilea an de facultate atunci când mama sa adoptivă a murit. A mai încercat la Universitatea din Chicago, dar a renunţat din nou după un singur semestru. În 1966, la 22 de ani, Ellison s-a mutat în California în căutarea succesului. A trecut dintr-o slujbă în alta, ocazie cu care a început să înveţe programare.
În anii ‘70, Ellison a început să lucreze pentru Ampex Corporation. Unul dintre proiectele sale a fost realizarea unei baze de date pentru CIA, pe care el a numit-o Oracle. În 1977, a fondat alături de doi parteneri Software Development Laboratories (SDL) cu o investiţie iniţială de 2.000 de dolari. În anul 1982, SDL şi-a schimbat numele în Oracle Systems Corporation şi a lansat prima versiune a produsului, numită Oracle 2.
Oracle a crescut foarte repede, iar în 1986 Oracle s-a listat la bursă şi a raportat venituri de 55 milioane de dolari. Nu totul a mers ca pe roate şi în 1990 Ellison a trebuit să concedieze 400 de oameni (10% din angajaţi) din cauza a ceea ce a numit ca fiind “o greşeală de afaceri incredibilă”.
După ce a reparat greşeala, se spune că Oracle era aproape de faliment. În acelaşi timp, concurenţii Oracle înghiţeau din cota de piaţă a Oracle.
În 1997, după întoarcerea lui Steve Jobs la Apple, Ellison a fost numit director al companiei. El a păstrat funcţia până în 2002, când a declarat că „programul nu îmi mai permite să particip la suficiente şedinţe pentru a-mi putea îndeplini rolul de director„.
Larry Ellison a reacţionat atunci când Hewlett-Packard l-a concediat din funcţia de CEO pe bunul său prieten Mark Hurd, spunând că „HP a făcut cea mai gravă eroare de personal de când idioţii din boardul Apple l-au dat afară pe Steve Jobs„. Ulterior, Hurd a fost angajat în funcţia de copreşedinte al Oracle.
În prezent, potrivit Forbes, Larry Ellison este al cincilea cel mai bogat om din SUA şi al şaptelea din lume, cu o avere estimată de 49,3 miliarde de dolari. Wall Street Jounal l-a desemnat ca fiind cel mai bine plătit CEO din ultima decadă, cu compensaţii totale de 1,9 miliarde de dolari.
Ellison deţine acţiuni în cadrul Salesforce.com, NetSuite, Quark Biotechnology şi Astex Pharmaceuticals. În 2012, el a cumpărat 98% din suprafaţa unei insule din Hawaii, deţinută anterior de David Murdock.
-
S-a urcat în maşină şi a plecat în California în căutarea succesului. Acum are o avere de aproape 50 de miliarde de dolari. Cum a reuşit
Numele Ellison a fost adoptat de tatăl său în onoarea punctului prin care a intrat în Statele Unite, Ellis Island. La vârsta de nouă ani, Ellison a făcut pneumonie, iar mama sa l-a dat unchilor spre adopţie. El nu şi-a mai întâlnit mama biologică până la vârsta de 48 de ani.
Deşi părinţii săi adoptivi, fiind evrei, mergeau în mod regulat la sinagogă, Larry Ellison a rămas un sceptic din punct de vedere religios pentru întreaga viaţă. El a declarat: „Deşi cred că sunt religios într-un anumit sens, există anumite dogme în cadrul iudaismului cu care nu mă identific. Nu cred că sunt reale. Sunt poveşti frumoase şi îi respect pe cei care le cred, însă eu nu am nicio dovadă în sensul acesta„. El spune totuşi că are o „poveste de dragoste„ cu Israelul, dar nu una bazată pe credinţă, ci una bazată pe spiritul inovator al statului iudaic, mai ales în domeniul tehnologiei.
După ce a terminat liceul a urmat cursurile Universităţii din Illinois, însă a renunţat în al doilea an de facultate atunci când mama sa adoptivă a murit. A mai încercat la Universitatea din Chicago, dar a renunţat din nou după un singur semestru. În 1966, la 22 de ani, Ellison s-a mutat în California în căutarea succesului. A trecut dintr-o slujbă în alta, ocazie cu care a început să înveţe programare.
În anii ‘70, Ellison a început să lucreze pentru Ampex Corporation. Unul dintre proiectele sale a fost realizarea unei baze de date pentru CIA, pe care el a numit-o Oracle. În 1977, a fondat alături de doi parteneri Software Development Laboratories (SDL) cu o investiţie iniţială de 2.000 de dolari. În anul 1982, SDL şi-a schimbat numele în Oracle Systems Corporation şi a lansat prima versiune a produsului, numită Oracle 2.
Oracle a crescut foarte repede, iar în 1986 Oracle s-a listat la bursă şi a raportat venituri de 55 milioane de dolari. Nu totul a mers ca pe roate şi în 1990 Ellison a trebuit să concedieze 400 de oameni (10% din angajaţi) din cauza a ceea ce a numit ca fiind “o greşeală de afaceri incredibilă”.
După ce a reparat greşeala, se spune că Oracle era aproape de faliment. În acelaşi timp, concurenţii Oracle înghiţeau din cota de piaţă a Oracle.
În 1997, după întoarcerea lui Steve Jobs la Apple, Ellison a fost numit director al companiei. El a păstrat funcţia până în 2002, când a declarat că „programul nu îmi mai permite să particip la suficiente şedinţe pentru a-mi putea îndeplini rolul de director„.
Larry Ellison a reacţionat atunci când Hewlett-Packard l-a concediat din funcţia de CEO pe bunul său prieten Mark Hurd, spunând că „HP a făcut cea mai gravă eroare de personal de când idioţii din boardul Apple l-au dat afară pe Steve Jobs„. Ulterior, Hurd a fost angajat în funcţia de copreşedinte al Oracle.
În prezent, potrivit Forbes, Larry Ellison este al cincilea cel mai bogat om din SUA şi al şaptelea din lume, cu o avere estimată de 49,3 miliarde de dolari. Wall Street Jounal l-a desemnat ca fiind cel mai bine plătit CEO din ultima decadă, cu compensaţii totale de 1,9 miliarde de dolari.
Ellison deţine acţiuni în cadrul Salesforce.com, NetSuite, Quark Biotechnology şi Astex Pharmaceuticals. În 2012, el a cumpărat 98% din suprafaţa unei insule din Hawaii, deţinută anterior de David Murdock.
-
Unul dintre cele mai mari mistere din al Doilea Război Mondial, rezolvat după 75 de ani. De ce nu a fost găsit niciodată trupul lui Amy Johnson, prima femeie pilot din lume
Amy Johnson a devenit un superstar cunoscut în toată lumea, fiind prima femeie care a pilotat pe cont propriu un avion din Anglia în Australia, din Regatul Unit în Japonia, Africa de Sud sau India. Amy a fost, de asemenea, prima persoană care a zburat, într-o singură zi, de la Londra la Moscova şi a devenit un pionier în rândul fetelor, care, auzindu-i povestea, au început să viseze şi ele la o viaţă plină de aventură şi să privească dincolo de ocupaţiile casnice.
Când a rămas fără recorduri de bătut, a decis să se înroleze în armată şi să lupte pentru Marea Britanie în al doilea Război Mondial, ducând avioane în tot Regatul. Aceasta a fost decizia care a costat-o viaţa pe Amy Johnson, iar moartea ei rămâne şi astăzi un mister. Corpul ei nu a fost niciodată găsit, iar istoricul Alec Gill crede că dovezile conduc la o singură concluzie.
-
Incursiune în istoria Vitol, cel mai mare trader de petrol din lume: ambiţie, oportunism, scandal şi curaj
În cei 50 de ani de existenţă, Vitol a ajuns cel mai mare trader de petrol independent din lume. A flirtat cu falimentul, a făcut afaceri cu regimuri controversate şi s-a împotmolit în scandaluri. Dar niciodată n-a raportat pierderi anuale. Şi s-a ferit constant de publicitate.
Din interviuri şi informaţii culese din sute de pagini din documente fiscale şi judiciare, Bloomberg reconstruieşte istoria unui gigant al industriei petroliere.
Nici chiar pentru Ian Taylor această călătorie de afaceri nu a fost una obişnuită. În cariera sa de aproape 40 de ani din domeniul petrolului, englezul educat la Oxford a nimerit în tot felul de puncte fierbinţi de pe glob – din Teheran şi Bagdad până în Caracas şi Lagos. Însă destinaţia de acum, Benghazi, din Libia, are ceva diferit: oraşul este devastat de un război civil. Tot ce are de făcut pentru a-şi aminti în ce s-a băgat este să se uite pe gemuleţul avionului privat. Câteva sute de metri dedesubt, o dronă a NATO supraveghează aeronava. Taylor, CEO-ul Vitol Group, şi-ar dori ca în locul robotului zburător să vadă un avion de vânătoare clasic, cu pilot şi tot tacâmul.
Este începutul anului 2011. Forţele care se revoltă contra dictaturii de 42 de ani a colonelului Muammar Gaddafi tocmai au preluat controlul oraşului şi au format propriul guvern. Întâlnirea cu această adunătură de foşti oficiali militari şi politicieni locali a fost uşor de realizat, însă dacă cineva putea ajunge la o înţelegere cu ei, acesta nu poate fi decât Vitol, se gândeşte Taylor. Cu câteva săptămâni mai devreme, unul dintre locotenenţii săi, Christopher Bake, a primit o solicitare din Doha. După cum a explicat un intermediar, ministrul petrolului din Qatar voia să ştie dacă Vitol ar fi dispus să furnizeze combustibil rebelilor libieni susţinuţi de Qatar. Vitol avea la dispoziţie doar câteva ore pentru a răspunde.
Bake, aflat în Dubai, a indicat interesul Vitol în „aproximativ patru minute”. Apoi a luat legătura cu colegii săi, dintre care cei mai mulţi lucrau în Londra, pentru a construi o propunere fermă. Vitol, i-a explicat rapid Bake intermediarului, acceptă provocarea. Faptul că echipa a putut avansa atât de rapid cu o astfel de afacere – într-o zonă devastată de un război sângeros – spune enorm de multe despre cultura companiei. Aşa cum poate confirma oricine este implicat în afaceri cu petrol, Vitol este un oportunist agil şi înfometat, întotdeauna pregătit să atace.
Acum, cu acest avion, Taylor şi Bake, care arată ca un bodyguard datorită aspectului de jucător de rugby, se duc să încheie afacerea. Însă există o problemă. Rebelii nu au bani. Vitol îşi va primi plata în petrol. Guvernele occidentale au aprobat tacit aranjamentul, deşi în afară de drona de sub avion nu există niciun sprijin oficial. Dacă ceva nu merge bine, Taylor este pe cont propriu. Şi compania sa la fel. Cei doi se ţin bine în timp ce aeronava se zguduie din cauza manevrelor de aterizare. Riscul ca trupele lui Gaddafi să tragă în aeronavă au făcut imposibilă o aterizare convenţională, astfel că pilotul coboară rapid aparatul printr-o serie de viraje ameţitoare.
În 2011, centrul oraşului Benghazi, o colecţie obosită de construcţii din anii 1970 în jurul unei lagune urât mirositoare, era un loc cu mult mai periculos decât este înfăţişat acum în fimul „13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi”, marca Hollywood, despre atacul care l-a ucis în 2012 pe ambasadorul american din Libia J. Christopher Stevens. La începuturile războiului civil, Benghazi era un oraş în care aproape fiecare bărbat, şi adesea şi copiii, purta câte un Kalaşnikov, iar restul populaţiei trăia sub ameninţarea constantă a ofensivei trupelor lui Gaddafi.
Vitol a acceptat afacerea, iar lucrurile au luat-o razna în doar câteva zile. Deşi au promis că vor păstra secretul, rebelii au anunţat că au găsit pe cineva căruia să-i vândă petrol. Ca răspuns, trupele lui Gaddafi au aruncat imediat în aer un oleoduct important. Fără petrol, Vitol nu putea fi plătit. Cu toate acestea, compania şi-a onorat angajamentele. În lunile care au urmat, navele-cisternă au livrat încărcătură după încărcătură – benzină, motorină şi păcură – în estul Libiei. „Combustibilul de la Vitol era foarte important pentru armată”, povesteşte Abdeljalil Mayuf, reprezentant al Arabian Gulf Oil din Benghazi, companie controlată de rebeli. Rebelii l-au înlăturat în cele din urmă de la putere pe Gaddafi şi după ce luptele au încetat, Vitol şi-a primit petrolul. La un moment dat, când toată lumea aştepta repornirea producţiei, suma datorată de guvernul format de rebeli era de peste un miliard de dolari.
Cinci ani mai târziu, Taylor, acum în vârstă de 60 de ani, îşi aminteşte de afacerea Benghazi la un mic dejun în staţia londoneză St. Pancras. La ora 9:18 A.M. are tren spre Paris – spre o altă oportunitate de afaceri. Va merge cu Eurostar. „A fost o afacere care, sincer să fiu, a căpătat o amploare mai mare decât ar fi trebuit”, spune el.
-
Monitorul Preţurilor a fost luat cu asalt de 1,9 milioane de vizitatori unici în prima zi
„În ziua în care a fost lansată platforma Monitorul Preţurilor a avut circa 1,9 milioane de vizitatori unici, iar în a doua zi 360.000. Este normal ca în prima zi să se înregistreze un vârf , toată lumea fiind curioasă să vadă despre ce este vorba. În plus, lansarea platformei a fost bine mediatizată”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Ciprian Iosep, preşedinte şi CEO GS1, partenerul Consiliului Concurenţei în proiectul Monitorul Preţurilor, responsabil de partea tehnică (baza de date).
Acesta a precizat că, fiind un proiect pilot, făcut pro bono, a avut unele probleme în ceea ce priveşte afişarea hărţilor din dreptul magazinelor. „Acestea au fost afişate la primele 25.000 de hituri (zona unde se dau cele mai multe click-uri), ulterior însă nu s-au mai afişat, deoarece Google dă gratuit doar 25.000 de hituri pe zi. Fiindcă a fost gândit ca un proiect pilot, nu ne-am aşteptat ca site-ul să fie accesat de aproape două milioane de oameni într-o zi. Însă platforma a funcţionat”, arată Ciprian Iosep.
Platforma www.monitorulpreturilor.info a fost lansată joi, 24 noiembrie, proiectul fiind realizat de Consiliul Concurenţei în parteneriat cu Guvernul, prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC). A fost consultată şi Asociaţia Naţională a Comercianţilor Mici şi Mijlocii, dar şi ONG-urile care se ocupă de protecţia consumatorilor. Astfel, toţi cei interesaţi pot verifica online preţurile diferitelor produse, dar deocamdată numai în magazinele participante din Bucureşti.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Monitorul Preţurilor, luat cu asalt de 1,9 milioane de vizitatori unici în prima zi
Platforma Monitorul preţurilor a avut circa 1,9 milioane de vizitatori unici în ziua în care a fost lansată, iar în a doua zi 360.000 de vizitatori. După un an, proiectul ar putea fi extins la nivelul întregii ţări, urmând să fie incluse mai multe produse.
„În ziua în care a fost lansată platforma Monitorul Preţurilor a avut circa 1,9 milioane de vizitatori unici, iar în a doua zi 360.000. Este normal ca în prima zi să se înregistreze un vârf , toată lumea fiind curioasă să vadă despre ce este vorba. În plus, lansarea platformei a fost bine mediatizată”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Ciprian Iosep, preşedinte şi CEO GS1, partenerul Consiliului Concurenţei în proiectul Monitorul Preţurilor, responsabil de partea tehnică (baza de date).
Acesta a precizat că, fiind un proiect pilot, făcut pro bono, a avut unele probleme în ceea ce priveşte afişarea hărţilor din dreptul magazinelor. „Acestea au fost afişate la primele 25.000 de hituri (zona unde se dau cele mai multe click-uri), ulterior însă nu s-au mai afişat, deoarece Google dă gratuit doar 25.000 de hituri pe zi. Fiindcă a fost gândit ca un proiect pilot, nu ne-am aşteptat ca site-ul să fie accesat de aproape două milioane de oameni într-o zi. Însă platforma a funcţionat”, arată Ciprian Iosep.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
A fost lansat Monitorul preţurilor. Consumatorii pot verifica online preţurile
Monitorul preţurilor a fost lansat, joi, consumatorii putând să verifice online preţurile coşului de produse de are sunt interesaţi, a anunţat Consiliul Concurenţei. “Astăzi am lansat proiectul pilot pe Bucureşti, care include 128 de produse. La acest proiect au participat principalii retaileri. Preturile pot fi verificate pe www.monitorulpreturilor.info” a declarat joi Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei.
Acesta a precizat că după un an se va face o evaluare şi, în funcţie de rezultate, proiectul va fi extins la nivelul întregii ţări, urmând să fie incluse mai multe produse.
“Monitorul preţurilor vine în sprijinul consumatorilor şi va creşte gradul de încredere între consumatori şi retaileri şi între consumatori şi producători. În curând vom lansa şi o platformă care va veni în sprijinul consumatorilor, dedicată produselor financiar-bancare astfel încât să poată fi verificate costurile şi comisioanele” a afirmat Bogdan Pandelica, preşedintele ANPC.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Câţi bani câştigă cei mai bine plătiţi şoferii de Formula 1 – GALERIE FOTO
Majoritatea şoferilor de Formula 1 câştigă anual milioane de dolari – dar acest lucru se aplică pentru numeroşi sportivi de top.
În cazul celor din Formula 1, însă, chiar şi şoferii care nu au cele mai bune rezultate primesc un salariu consistent din partea echipelor. Printre argumente se numără pericolul la care sunt supuşi şoferii şi stresul pe care aceştia trebuie să îl gestioneze în timpul curselor.
Chiar şi cel mai tânăr pilot, Max Verstappen, primeşte anual un cec de sute de mii de dolari – şi asta fără a lua în calcul posibilele bonusuri.
-
Ryanair face recrutări în România: ce trebuie să faci ca să te angajezi la compania irlandeză
Companie de recrutare în industria aviatică McGinley Aviation a anunţat un nou program de formare a cadeţilor (Cadet Training Program) pentru Ryanair şi organizează la Bucureşti o zi deschisă miercuri, 9 noiembrie, între orele 9:30 şi 14, pe Calea Bucureştilor 283, în Otopeni. În cadrul evenimentului, Andy O’Shea, head o training Ryanair, împreună cu Angelo Currao, pilot recruitment officer, vor prezenta detaliile programului de formare.Ryanair trasportă peste 119 milioane de pasageri pe an în mai mult de 1.800 de zboruri zilnice de pe cele 84 de baze. Compania conectează 200 de destinaţii din 33 de ţări cu o flotă de 350 de aeronave noi Boeing 737 şi cu o comandă pentru alte 315 aeronave noi Boeing 737, ce vor aduce Ryanair o creştere a traficului de până la 180 de milioane de pasageri pe an până în anul 2024. În prezent, în cadrul Ryanair lucrează peste 11.500 de angajaţi.