BusinessMagazin

Tag: participanti

  • MBA vs Executive education. Ce preferă managerii români

    Programele de MBA reprezintă o treaptă importantă pentru profesioniştii care îşi doresc să avanseze în poziţii de top management, dar nu un pas obligatoriu. Conform studiului „The best performing CEOs in the World” realizat de Harvard Business Review în 2014, 29 dintre top 100 cei mai performanţi CEOs ai lumii deţin o astfel de diplomă, mulţi dintre aceştia alegând să participe la programe complexe de training sau executive education. Totuşi, experienţa unui MBA poate fi o marcă a successului, 6 dintre cei aflaţi în primele 10 locuri ale clasamentului fiind absolvenţi ai unor programe prestigioase, se arată într-un comunicat dat publicităţii de către Insead Alumni Association Romania.

    70% dintre participanţii înscrişi la cursul INSEAD Advanced Valuation Programme nu au studiat un MBA, spunând că momentan consideră mai oportune programele scurte şi intensive, acestea fiind mai uşor de acomodat în orarul deja aglomerat al săptămânii de lucru. Mai mult, 66% dintre profesionişti urmaseră anterior cel puţin un curs de executive education, declarându-se mulţumiţi de instrumentele de lucru împărtăşite în programele de acest gen şi de oportunitatea de a te menţine informat cu privire la tendinţele din industrie.

    “Informaţiile furnizate în cadrul programului INSEAD Advanced Valuation au fost condensate şi aranjate în aşa fel încât au oferit participanţilor toate instrumentele necesare acumulării de cunoştinţe practice într-o perioadă scurtă de timp. Un astfel de program executiv poate să furnizeze răspunsuri la întrebări care vin pe măsură ce acumulezi experienţă, dar în acelaşi timp te menţine conectat la evoluţiile globale ale domeniului studiat şi îţi oferă o nouă perspectivă asupra lumii” a declarat Călin Meteş, Vicepreşedinte / Analist investiţii în cadrul  Franklin Templeton Investments – Administratorul de Investiţii al Fondului Proprietatea.

    Programele de executive education sunt în general scurte, alcătuite din cursuri intensive, care ajută participanţii să-şi dezvolte un set specific de abilităţi. Acestea diferă substanţial faţă de MBA-urile tradiţionale şi în alte aspecte precum audienţa, numărul de participanţi şi conţinutul. Majoritatea şcolilor de afaceri cu prestigiu din lume oferă opţiunea acestor cursuri, abordând arii precum finanţe, negociere şi multe altele.

    „Cursurile de executive education prezintă noi intrumente utile şi analizează tendinţele dintr-o arie a afacerii cu o precizie chirurgicală. Ajungem astfel să avem specialişti extrem de bine pregătiţi şi să ridicăm nivelul de performanţă a domeniului în care activează, cu efect direct în rezultatele companiillor. Ne dorim să avem o piaţă care evoluează şi educaţia este o componentă importantă prin care putem să influenţăm schimbarea, să fim deschizători de drumuri, să avem viziune,să ne putem proba în fapt viziunea noastră pe termen lung privind rolul pe care ni-l dorim în creşterea economică şi socialăa României”a spus Dragoş Neacşu, CEO Erste Asset Management.
     

  • Bărbaţii nu pot sta departe de telefonul mobil, arată un experiment

    Femeile aşteaptă de două ori mai mult înainte să folosească din nou telefonul, dar nici ele, nici bărbaţii nu rezistă mai mult de un minut

    Dacă aştepţi un prieten, un coleg sau ai o programare la doctor, cât timp crezi că trece înainte să îţi verifici telefonul – două minute? Trei? Un experiment desfăşurat pentru Kaspersky Lab, de către Universităţile din Würzburg şi Nottingham-Trent, a arătat că participanţii lăsaţi singuri într-o sală de aşteptare au aşteptat, în medie, doar 44 de secunde înainte de a-şi lua smartphone-ul. Bărbaţii nu au rezistat nici măcar jumătate din acest timp, aşteptând, în medie, doar 21 de secunde, comparativ cu femeile – 57 de secunde.

    Pentru a studia mai departe relaţia noastră cu dispozitivele digitale, după 10 minute, participanţii au fost rugaţi să spună cât timp cred că a trecut înainte de a lua telefonul. Cei mai mulţi au spus că a durat între două şi trei minute, ceea ce denotă o neconcordanţă semnificativă între percepţie şi comportamentul real.

    Comentând aceste rezultate, Jen Binder, de la Universitatea din Nottingham Trent, a spus: “Experimentul sugerează că oamenii sunt mult mai ataşaţi de aceste dispozitive decât conştientizează şi că a devenit ceva natural să te îndrepţi către smartphone atunci când rămâi singur cu el. Nu mai aşteptăm, pur şi simplu. Caracterul imediat al informaţiilor şi al interacţiunilor oferite prin intermediul dispozitivelor inteligente le fac mai degrabă un camarad digital şi o conexiune cu lumea exterioară decât o piesă de tehnologie.”

    Cercetări suplimentare, efectuate de cele două universităţi, arată că această nevoie de a ne verifica telefoanele ar putea fi rezultatul unei temeri că am putea pierde ceva (FOMO – fear of missing out) atunci când nu suntem online. Într-un sondaj conex, participanţii care îşi foloseau telefoanele mai mult au admis că au un nivel mai mare de FOMO.

    “Cu cât participanţii îşi folosesc telefonul mobil mai mult, cu atât creşte temerea că ar putea să piardă ceva atunci când nu îl accesează. E greu de spus care dintre acţiuni o intensifică pe cealaltă – îşi folosesc oamenii telefonul mai mult pentru că le este teamă ca ar putea rata ceva sau se tem că ar putea rata ceva tocmai pentru că îl folosesc atât de mult?”, continuă Astrid Carolus, de la Universitatea din Würzburg.

    Studiul a arătat, de asemenea, că, pe măsură ce ne folosim telefonul mai mult, devenim mai stresaţi. Dar, în mod surprinzător, atunci când participanţii au fost întrebaţi despre gradul lor de fericire, în ansamblu, nu a fost nicio diferenţă între cei care folosesc telefonul mai mult şi cei care îl folosesc mai puţin. Astfel, stresul cauzat de folosirea smartphone-ului nu pare să aibă un impact semnificativ asupra stării noastre, în ansamblu.

    În timpul celor 10 minute de aşteptare, participanţii şi-au folosit smartphone-ul, în medie, aproape jumătate din timp (cinci minute). Aşa cum arătase o cercetare Kaspersky Lab anterioară, ne bazăm foarte mult pe dispozitivele mobile, folosindu-le ca o extensie a creierului nostru, astfel încât să nu mai fim nevoiţi să ţinem minte anumite lucruri.

    “Smartphone-urile sunt parte integrantă din viaţa noastră, tocmai de aceea, uneori, tindem să le considerăm un privilegiu de la sine înţeles. Faptul că le avem mereu în preajmă ne face să uităm cât de valoroase sunt, de fapt, datorită amintirilor şi altor informaţii pe care le păstrează”, spune David Emm, Senior Security Researcher la Kaspersky Lab. “Dar ele nu sunt valoroase doar pentru noi, ci şi pentru infractori. Dacă informaţiile noastre personale sunt compromise, în urma furtului sau a unui atac malware, riscăm să pierdem legătura cu prietenii şi cu anumite surse de informaţii.”

  • Bărbaţii nu pot sta departe de telefonul mobil, arată un experiment

    Femeile aşteaptă de două ori mai mult înainte să folosească din nou telefonul, dar nici ele, nici bărbaţii nu rezistă mai mult de un minut

    Dacă aştepţi un prieten, un coleg sau ai o programare la doctor, cât timp crezi că trece înainte să îţi verifici telefonul – două minute? Trei? Un experiment desfăşurat pentru Kaspersky Lab, de către Universităţile din Würzburg şi Nottingham-Trent, a arătat că participanţii lăsaţi singuri într-o sală de aşteptare au aşteptat, în medie, doar 44 de secunde înainte de a-şi lua smartphone-ul. Bărbaţii nu au rezistat nici măcar jumătate din acest timp, aşteptând, în medie, doar 21 de secunde, comparativ cu femeile – 57 de secunde.

    Pentru a studia mai departe relaţia noastră cu dispozitivele digitale, după 10 minute, participanţii au fost rugaţi să spună cât timp cred că a trecut înainte de a lua telefonul. Cei mai mulţi au spus că a durat între două şi trei minute, ceea ce denotă o neconcordanţă semnificativă între percepţie şi comportamentul real.

    Comentând aceste rezultate, Jen Binder, de la Universitatea din Nottingham Trent, a spus: “Experimentul sugerează că oamenii sunt mult mai ataşaţi de aceste dispozitive decât conştientizează şi că a devenit ceva natural să te îndrepţi către smartphone atunci când rămâi singur cu el. Nu mai aşteptăm, pur şi simplu. Caracterul imediat al informaţiilor şi al interacţiunilor oferite prin intermediul dispozitivelor inteligente le fac mai degrabă un camarad digital şi o conexiune cu lumea exterioară decât o piesă de tehnologie.”

    Cercetări suplimentare, efectuate de cele două universităţi, arată că această nevoie de a ne verifica telefoanele ar putea fi rezultatul unei temeri că am putea pierde ceva (FOMO – fear of missing out) atunci când nu suntem online. Într-un sondaj conex, participanţii care îşi foloseau telefoanele mai mult au admis că au un nivel mai mare de FOMO.

    “Cu cât participanţii îşi folosesc telefonul mobil mai mult, cu atât creşte temerea că ar putea să piardă ceva atunci când nu îl accesează. E greu de spus care dintre acţiuni o intensifică pe cealaltă – îşi folosesc oamenii telefonul mai mult pentru că le este teamă ca ar putea rata ceva sau se tem că ar putea rata ceva tocmai pentru că îl folosesc atât de mult?”, continuă Astrid Carolus, de la Universitatea din Würzburg.

    Studiul a arătat, de asemenea, că, pe măsură ce ne folosim telefonul mai mult, devenim mai stresaţi. Dar, în mod surprinzător, atunci când participanţii au fost întrebaţi despre gradul lor de fericire, în ansamblu, nu a fost nicio diferenţă între cei care folosesc telefonul mai mult şi cei care îl folosesc mai puţin. Astfel, stresul cauzat de folosirea smartphone-ului nu pare să aibă un impact semnificativ asupra stării noastre, în ansamblu.

    În timpul celor 10 minute de aşteptare, participanţii şi-au folosit smartphone-ul, în medie, aproape jumătate din timp (cinci minute). Aşa cum arătase o cercetare Kaspersky Lab anterioară, ne bazăm foarte mult pe dispozitivele mobile, folosindu-le ca o extensie a creierului nostru, astfel încât să nu mai fim nevoiţi să ţinem minte anumite lucruri.

    “Smartphone-urile sunt parte integrantă din viaţa noastră, tocmai de aceea, uneori, tindem să le considerăm un privilegiu de la sine înţeles. Faptul că le avem mereu în preajmă ne face să uităm cât de valoroase sunt, de fapt, datorită amintirilor şi altor informaţii pe care le păstrează”, spune David Emm, Senior Security Researcher la Kaspersky Lab. “Dar ele nu sunt valoroase doar pentru noi, ci şi pentru infractori. Dacă informaţiile noastre personale sunt compromise, în urma furtului sau a unui atac malware, riscăm să pierdem legătura cu prietenii şi cu anumite surse de informaţii.”

  • Cercetătorii au descoperit în sfârşit de unde provine senzaţia de deja vu

    Cercetătorii au descoperit o nouă explicaţie a particularităţii stranii din creierul uman, numită deja vu.

    Akira O’Conner, de Universitatea din St. Andrew, şi colegii săi au dezvoltat o tehnică de declanşare artificială a deja vu-ului. Pentru a obţine acest lucru echipa le-a prezentat participanţilor la studiu o serie de cuvinte înrudite, fără a dezvălui cuvântul care le leagă între ele. De exemplu, în cadrul unui test, echipa a oferit cuvintele pat, pernă, vis şi noapte fără a oferi şi termenul somn.

    Vezi aici de unde provine senzaţia de deja vu!

  • Un brand românesc a fost sărbătorit cu mare fast în Franţa

    Miza pe farmecul castelelor franţuzeşti a fost alegerea producătorului de autoturisme Renault pentru desfăşurarea ediţiei din acest an, a opta, a Marelui Picnic. Domeniul castelului Courson, aflat în Normandia, la 35 km distanţă de Paris, a fost pentru o zi gazda a circa 11.000 de participanţi la Grand Piquenique Dacia (Marele Picnic Dacia). Castelul datează din secolul XVI, iar de-a lungul timpului personalităţi istorice diverse şi-au pus amprenta pe dezvoltarea şi modelarea construcţiei şi a domeniului. De pildă împărăteasa Josephine, soţia lui Napoleon, a angajat peisagişti celebri ai epocii pentru a amenaja parcul care înconjoară castelul aflat în Normandia.

    Pentru brandul românesc, Franţa este principala piaţă, peste 100.000 de maşini fiind cumpărate de francezi în fiecare an; 85% din vânzări sunt adjudecate de clienţi persoane fizice. În plus, Dacia este a patra marcă de pe piaţa franceză în vânzările de autovehicule noi către clienţi persoane fizice, în contextul în care primele trei mărci denotă clar naţionalismul francez: Renault, Peugeot şi Citroën. Ca model, Sandero este cel mai vândut model către clienţi persoane fizice din Franţa, depăşind Renault Clio şi Peugeot 208, două vedete istorice ale pieţei franţuzeşti.

    Cei mai mândri posesori francezi de Dacii s-au strâns în ultima zi de duminică de vară să schimbe impresii, să testeze modele noi româneşti şi să consolideze astfel comunitatea Dacia din Hexagon. E o tradiţie pentru francezii care apreciază marca românească să se întâlnească an de an într-un soi de sărbătoare câmpenească modernă; anul acesta, grupul Renault a avut un motiv în plus de sărbătoare: a ajuns la pragul de 4 milioane de unităţi Dacia vândute la nivel mondial. Compania oferă şi detalii despre cumpărătorul maşinii cu numărul 4.000.000: Denys Charrasse a cumpărat Dusterul de la agentul Dacia din oraşul în care locuieşte, Saint-Quentin-en-Yvelines, intrând astfel, fără să se fi gândit vreodată, în istoria mărcii.

    „Venim la eveniment în fiecare an pentru că ne place Dacia. E o maşină bună, e accesibilă. Ştim că e din România, e un produs de calitate“, spune unul dintre participanţii la Marele Picnic.

    De fapt, majoritatea străinilor care conduc Dacii ştiu că România este ţara de provenienţă şi respectă tradiţia realizării unui autovehicul care păstrează caracteristicile maşinilor clasice, fără a fi excesiv tehnologizat. „Oamenii care cumpără Dacia vor maşini care să rămână foarte simple, robuste şi solide, nu vor gadgeturi electronice. Noi adăugăm echipamente în funcţie de cât de mari sunt cererea şi nevoia. Vrem să păstrăm preţuri accesibile, nu vrem o maşină scumpă, ci una aproape de oameni şi accesibilă. Adăugăm doar echipamentele absolut necesare, atâta timp cât sunt cerute de clienţi. Maşinile moderne devin din ce în ce mai complicate şi mai echipate, iar unii oameni vor în continuare maşini simple“, a spus François Mariotte, directorul comercial al mărcii Dacia la nivel mondial.

    La evenimentul de pe domeniul Courson, producătorul de autoturisme a organizat standuri pentru prezentarea gamei de modele Dacia şi a programelor lansate pentru clienţii francezi, dar şi zone pentru activităţi sportive (volei, fotbal, jocuri nautice), animări fotografice, ateliere pentru copii şi un concert al artistului local Christophe Willem. Toţi participanţii care au dorit s-au putut semna pe maşina Duster special pregătită cu această ocazie; automobilul a fost complet colantat, astfel încât oricine să se poată semna nestingherit.

    Dacia este prezentă astăzi pe 44 de pieţe din întreaga lume, în principal în Europa, dar şi în Africa. De altfel, alături de fabrica din Piteşti, compania mai are o unitate de producţie în oraşul marocan Tanger, unde se lucrează în trei schimburi, zi şi noapte. „Nu avem ca obiectiv să creştem numărul de ţări pe care suntem prezenţi, vrem să rămânem la aproximativ 44, dar ne dorim să creştem performanţa în aceste ţări, pentru că există un potenţial enorm. Dacia este o maşină mare, robustă, clienţii care au nevoie să-şi optimizeze bugetul pot cumpăra o maşină nouă la preţul unei maşini second-hand, iar asta contribuie la succesul mărcii“, a explicat directorul comercial al Dacia.

    Preţul mediu al unei Dacii este de 12.000 de euro, raportat la toate pieţele, iar pentru un Logan, spre exemplu, diferenţa dintre preţul din urmă cu zece ani şi cel de astăzi este de mai puţin de 500 de euro, pentru că producătorul are o abordare axată pe preţuri scăzute. O explicaţie este tocmai faptul că Dacia nu mizează pe tehnologizarea excesivă a automobilelor sale, preferând să păstreze conceptul de maşină simplă, care are doar dotările absolut necesare.

    Industria auto locală a urcat de la o cifră de afaceri de 3,8 miliarde de euro în 2005, anul în care Dacia a ieşit cu Logan la export, la peste 20 de miliarde de euro, potrivit datelor Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM), creşterea cea mai puternică fiind înregistrată pe sectorul producătorilor de componente, ale căror afaceri s-au majorat de la 2,4 miliarde de euro în acel an la aproape 15 miliarde de euro anul trecut.

    În prezent, cei 600 de producători de prezenţi pe piaţa locală au peste 200.000 de salariaţi, număr care a înregistrat creşteri însemnate de-a lungul anilor, din prisma apetitului pe care pieţele externe îl au pentru maşinile produse la Mioveni.

  • Brandul românesc sărbătorit în Franţa

    Miza pe farmecul castelelor franţuzeşti a fost alegerea producătorului de autoturisme Renault pentru desfăşurarea ediţiei din acest an, a opta, a Marelui Picnic. Domeniul castelului Courson, aflat în Normandia, la 35 km distanţă de Paris, a fost pentru o zi gazda a circa 11.000 de participanţi la Grand Piquenique Dacia (Marele Picnic Dacia). Castelul datează din secolul XVI, iar de-a lungul timpului personalităţi istorice diverse şi-au pus amprenta pe dezvoltarea şi modelarea construcţiei şi a domeniului. De pildă împărăteasa Josephine, soţia lui Napoleon, a angajat peisagişti celebri ai epocii pentru a amenaja parcul care înconjoară castelul aflat în Normandia.

    Pentru brandul românesc, Franţa este principala piaţă, peste 100.000 de maşini fiind cumpărate de francezi în fiecare an; 85% din vânzări sunt adjudecate de clienţi persoane fizice. În plus, Dacia este a patra marcă de pe piaţa franceză în vânzările de autovehicule noi către clienţi persoane fizice, în contextul în care primele trei mărci denotă clar naţionalismul francez: Renault, Peugeot şi Citroën. Ca model, Sandero este cel mai vândut model către clienţi persoane fizice din Franţa, depăşind Renault Clio şi Peugeot 208, două vedete istorice ale pieţei franţuzeşti.

    Cei mai mândri posesori francezi de Dacii s-au strâns în ultima zi de duminică de vară să schimbe impresii, să testeze modele noi româneşti şi să consolideze astfel comunitatea Dacia din Hexagon. E o tradiţie pentru francezii care apreciază marca românească să se întâlnească an de an într-un soi de sărbătoare câmpenească modernă; anul acesta, grupul Renault a avut un motiv în plus de sărbătoare: a ajuns la pragul de 4 milioane de unităţi Dacia vândute la nivel mondial. Compania oferă şi detalii despre cumpărătorul maşinii cu numărul 4.000.000: Denys Charrasse a cumpărat Dusterul de la agentul Dacia din oraşul în care locuieşte, Saint-Quentin-en-Yvelines, intrând astfel, fără să se fi gândit vreodată, în istoria mărcii.

    „Venim la eveniment în fiecare an pentru că ne place Dacia. E o maşină bună, e accesibilă. Ştim că e din România, e un produs de calitate“, spune unul dintre participanţii la Marele Picnic.

    De fapt, majoritatea străinilor care conduc Dacii ştiu că România este ţara de provenienţă şi respectă tradiţia realizării unui autovehicul care păstrează caracteristicile maşinilor clasice, fără a fi excesiv tehnologizat. „Oamenii care cumpără Dacia vor maşini care să rămână foarte simple, robuste şi solide, nu vor gadgeturi electronice. Noi adăugăm echipamente în funcţie de cât de mari sunt cererea şi nevoia. Vrem să păstrăm preţuri accesibile, nu vrem o maşină scumpă, ci una aproape de oameni şi accesibilă. Adăugăm doar echipamentele absolut necesare, atâta timp cât sunt cerute de clienţi. Maşinile moderne devin din ce în ce mai complicate şi mai echipate, iar unii oameni vor în continuare maşini simple“, a spus François Mariotte, directorul comercial al mărcii Dacia la nivel mondial.

    La evenimentul de pe domeniul Courson, producătorul de autoturisme a organizat standuri pentru prezentarea gamei de modele Dacia şi a programelor lansate pentru clienţii francezi, dar şi zone pentru activităţi sportive (volei, fotbal, jocuri nautice), animări fotografice, ateliere pentru copii şi un concert al artistului local Christophe Willem. Toţi participanţii care au dorit s-au putut semna pe maşina Duster special pregătită cu această ocazie; automobilul a fost complet colantat, astfel încât oricine să se poată semna nestingherit.

    Dacia este prezentă astăzi pe 44 de pieţe din întreaga lume, în principal în Europa, dar şi în Africa. De altfel, alături de fabrica din Piteşti, compania mai are o unitate de producţie în oraşul marocan Tanger, unde se lucrează în trei schimburi, zi şi noapte. „Nu avem ca obiectiv să creştem numărul de ţări pe care suntem prezenţi, vrem să rămânem la aproximativ 44, dar ne dorim să creştem performanţa în aceste ţări, pentru că există un potenţial enorm. Dacia este o maşină mare, robustă, clienţii care au nevoie să-şi optimizeze bugetul pot cumpăra o maşină nouă la preţul unei maşini second-hand, iar asta contribuie la succesul mărcii“, a explicat directorul comercial al Dacia.

    Preţul mediu al unei Dacii este de 12.000 de euro, raportat la toate pieţele, iar pentru un Logan, spre exemplu, diferenţa dintre preţul din urmă cu zece ani şi cel de astăzi este de mai puţin de 500 de euro, pentru că producătorul are o abordare axată pe preţuri scăzute. O explicaţie este tocmai faptul că Dacia nu mizează pe tehnologizarea excesivă a automobilelor sale, preferând să păstreze conceptul de maşină simplă, care are doar dotările absolut necesare.

    Industria auto locală a urcat de la o cifră de afaceri de 3,8 miliarde de euro în 2005, anul în care Dacia a ieşit cu Logan la export, la peste 20 de miliarde de euro, potrivit datelor Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM), creşterea cea mai puternică fiind înregistrată pe sectorul producătorilor de componente, ale căror afaceri s-au majorat de la 2,4 miliarde de euro în acel an la aproape 15 miliarde de euro anul trecut.

    În prezent, cei 600 de producători de prezenţi pe piaţa locală au peste 200.000 de salariaţi, număr care a înregistrat creşteri însemnate de-a lungul anilor, din prisma apetitului pe care pieţele externe îl au pentru maşinile produse la Mioveni.

  • Turcia promite că va respecta principiile statului de drept în pedepsirea participanţilor la complot

    Turcia va respecta principiile statului de drept în acţiunile de pedepsire a persoanelor implicate în tentativa de lovitură de stat soldată cu cel puţin 308 morţi, susţine premierul Binali Yildirim, citat de publicaţia NouvelObs.

    “Autorii loviturii de stat vor da socoteală pentru fiecare picătură de sânge vărsată, dar în cadrul statului de drept”, a dat asigurări Binali Yildirim.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Electric Castle 2016: Bonţida, comuna clujeană care a găzduit festivalul de muzică, a atras de şase ori mai mulţi turişti decât localnici – GALERIE FOTO

    Peste 120.000 de participanţi au fost înregistraţi în toate cele patru zile ale festivalului de muzică Electric Castle, organizat în perioada 14- 17 iulie în comuna Bonţida din judeţul Cluj, potrivit informaţiilor trimise de organizatori.
    În medie, câte 30.000 de oameni au participat în fiecare zi a festivalului, ceea ce înseamnă că turiştii participanţi la Electric Castle au ”crescut” de şase ori populaţia comunei clujene (de circa 4.800 de locuitori).

    Un abonament pentru accesul la cele 4 zile de festival (la care se adaugă ziua 0, premergătoare începerii evenimentului) a avut preţuri care au variat între 200 şi circa 400 de lei, în funcţie de perioada achiziţiei. Aproximativ 20.000 de oameni au plătit pentru achiziţia abonamentelor pentru cele 4 zile de Electric Castle. La un preţ mediu de 300 lei per abonament, rezultă că organizatorii Electric Castle, compania Boiler Events, a încasat cel puţin 6 milioane de lei doar din bilete, potrivit estimărilor ZF şi Business Magazin.

    Localnicii din Bonţida care şi-au pus casele la dispoziţia turiştilor închiriau spaţii de cazare pentru sume care porneau de la 60-70 de lei/seară.

    În prima zi de festival (joi, 15 iulie), organizatorii au anunţat 23.000 de participanţi cărora li s-au alăturat cei 8.000 de participanţi care au sosit la castel cu o zi înainte de începerea festivalului. Vineri, în a doua zi de Electric Castle, 27.000 de fani s-au strâns în faţa celor 7 scene de la castelul Banffy, iar în cea de-a treia zi de festival (16 iulie), 33.000 de oameni au participat la festival. Nivelul precipitaţiilor a atins în acea seară valoarea de 80 de litri / metru pătrat, în condiţiile în care media pentru o lună întreagă este de 60 de litri/mp. Participanţii la Electric Castle au continuat să vină dinspre Cluj spre Bonţida chiar şi la 3 dimineaţa, cu autocarele festivalului care au circulat  non-stop. Totuşi, din cauza ploii, organizatorii au anunţat în acea seară perioade de aşteptare la plecarea dinspre Bonţida spre Cluj chiar şi de trei ore, potrivit mesajelor trimise prin intermediul aplicaţiei Electric Castle.

    În ultima seară a festivalului, organizatorii au anunţat 30.000 de participanţi.
    Sigur Ros, Slow Magic, Camo&Krooked, Paul Kalkbrenner, De Staat, Dilated Peoples,solistul Enter Shikari, Rusko, Elliphant, Dub Pistols, Alternosfera, God Is An Astronaut (post-rock), Bastille (indie rock), Skrillex, dar şi Bring Me The Horizon (deathcore) sunt doar o parte dintre artiştii care au participat anul acesta la festival.

    Printre activităţile la care puteau participa cei care au plătit bilete la festival s-au mai aflat: un turneu open din circuitul naţional de volei pe plajă (organizat de Federaţia Română de Volei), jocuri de tip virtual reality, zboruri cu balonul, karaoke cu heliu, treasure hunt, simulator de zbor, Escape rooms, dar şi un cerc de literatură sau exerciţii şi lecţii de yoga.
    De asemenea, o parte dintre participanţi (circa 200 de persoane) au venit şi au plecat de la festival cu aşa-numitul Electric Train, în urma unui  parteneriat dintre compania Bergenbier (care deţinebrandul de bere Beck’s – principalul sponsor al Electric Castle) şi CFR Călători.

    Aflat la cea de-a patra ediţie, Electric Castle este un festival organizat în jurul castelului Banffy, un castel construit de familia cu acelaşi nume între secolele XIV – XV. O parte dintre banii din biletele vândute la festival sunt donaţi de organizatori pentru restaurarea monumentului istoric.

    Conturarea proiectului Electric Castle a început în 2010, odată cu deschiderea clubului Boiler din Cluj-Napoca, într-un spaţiu atipic la vremea respectivă. „Am ales subsolul fostei Fabrici de Pensule din Cluj-Napoca. Era inedit să vii într-un spaţiu de genul acesta cu un context diferit aducând muzică. De la primele evenimente am avut cozi la intrare“, a declarat într-un interviu acordat Business Magazin în 2015 Andi Vanca, PR Manager al Boiler Events. Director general al festivalului este Mihai Păun (39 de ani), unul dintre fondatorii Boiler Events, compania care organizează de patru ani încoace Electric Castle.

  • Ce fac angajaţii din România după serviciu

    După o zi de muncă, 21% dintre angajaţii din România petrec cel puţin o oră  navigând pe internet, potrivit studiului despre calitatea vieţii la locul de muncă realizat de IRES la cererea companiei de produse şi servicii pentru motivarea şi fidelizarea angajaţilor Up România.

    63% dintre intervievaţi spun că fac mişcare, 48% că practică un hobby, iar 81%  că se uită la televizor, 40% dintre aceştia alocând însă mai puţin de o oră pentru această activitate.

    Cei mai mulţi dintre angajaţii care au fost chestionaţi (48%) alocă zilnic responsabilităţilor familiale între 1 şi 3 ore, iar peste un sfert alocă între 4 şi 6 ore, conform propriilor declaraţii.

    Angajaţii din România susţin că au mai degrabă un orar flexibil (47% vs. 42% care declară că au un orar inflexibil), iar bărbaţii (50%) şi angajaţii din mediul privat (49%) afirmă acest lucru într-o proporţie mai mare decât femeile (42%) şi angajaţii din sectorul public (43%).

    Cei mai mulţi dintre angajaţii participanţi la cercetare afirmă că dorm zilnic între 6 şi 7 ore (34%), un procent important de angajaţi dormind mai mult de 7 ore (32%), precum şi mai puţin de 6 ore (30%).

    Jumătate dintre persoanele chestionate estimează că menţin în echilibru fără probleme viaţa personală şi viaţa profesională la actualul loc de muncă, în timp ce 14% menţin acest echilibru cu dificultăţi, iar 8% abia reuşesc să le menţină.

     

     

     

  • Ce spun balcoanele din Bucureşti despre locuitorii Capitalei

    Ce obiecte ţin bucureştenii în balcoane, cum preferă să îşi amenajeze aceste spaţii şi ce activităţi desfăşoară în cadrul acestora sunt câteva din întrebările la care răspunde un studiu desfăşurat între 4 şi 29 aprilie de Cult Market Research împreună cu studenţii practicanţi ai Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială.

     

    Participanţii la studiu au afirmat că obişnuiesc să îşi urmărească vecinii de pe balcon, susţinând că sunt urmăriţi, la rândul lor, de aceştia. Balcoanele bucureştenilor sunt de cele mai multe ori mici, înghesuite, dezorganizate şi mai puţin îngrijite decât celelalte spaţii ale locuinţelor. Balcoanele sunt mai degrabă extensii ale locuinţei, nu spaţii independente ce ar putea fi folosite pentru relaxarea locatarilor. Bucureştenii care au deschis uşa celor care au realizat studiul utilizează balcoanele mai degrabă ca spaţii de depozitare sau de uscare a rufelor. În aceste încăperi se ţin ascunse de ochii curioşilor proviziile de iarnă, produsele de îngrijire a locuinţei şi alte obiecte, cu mai multă personalitate, precum: unelte, biciclete sau narghilele. Uscătoarele de rufe şi dulapurile sunt obiectele cel mai frecvent întâlnite în balcoanele bucureştenilor, acestea având roluri utilitare în cadrul locuinţelor.

    Din vizitele etnografice, cercetarea a scos la iveală patru tipuri de balcoane ce pot fi descoperite în locuinţele din Bucureşti. Balconul ca spaţiu de depozitare este cel mai întâlnit tip, în acest loc fiind adunate obiecte diverse ce pot fi recunoscute rapid. Fratele balconului ”depozit” este balconul dezordonat. Aşa cum îi zice numele, dezordinea este cea care nu îţi permite să identifici cu uşurinţă obiectele depozitate.

    Balconul – spaţiu al relaxării este mai rar întâlnit decât celelalte tipuri, însă odată ce ai intrat în el, privirea îţi este încântată. În interiorul acestor balcoane, fotoliile confortabile şi măsuţele de cafea te invită să iei o binemeritată pauză de relaxare şi să savurezi un ceai sau un pahar de vin la sfârşitul zilei.

    Unii dintre locuitorii capitalei au decis să îşi transforme balconul într-un spaţiu dedicat pasiunii lor, astfel a luat fiinţă categoria balconul – atelier. În aceste spaţii sunt rapid identificate instrumentele şi uneltele ce fac posibile noi creaţii.

    O subcategorie “bonus” este balconul – înghesuit. Unii dintre locuitorii apartamentelor vizitate au menţionat că lipsa spaţiului este principala problemă pentru aceştia. De aceea, indiferent de categoria în care se încadrează balconul bucureştenilor, acesta poate fi identificat ca un balcon înghesuit.

    Balcoanele vizitate sunt spaţii pe care le împart, în medie, trei persoane. Uneori, bucureştenii intervievaţi privesc de la balcon în “curtea vecinului”, dar nu se simt nicicum vinovaţi pentru că vecinii lor fac acelaşi lucru: „Da, da şi din plictiseală mai fac asta, de distracţie şi da, mai ies, mai ies pe balcon dacă e vremea frumoasă, mai fac asta.” (Femeie, 20 de ani). Cu toate că unele dintre obiectele depozitate pe balcon sunt neimportante, acestea continuă să fie păstrate deoarece, cel puţin declarativ, vor fi supuse unor recondiţionări, vor fi refolosite sau vor fi donate: “Am diverse perechi de tenişi şi adidaşi. Mă gândesc, uneori, că poate o să ajung să le donez cuiva care ar putea să le folosească în continuare.” (Bărbat, 19 ani).

    Chiar dacă dezordinea este unul dintre aspectele care îi nemulţumeşte pe participanţii la studiu, ei recunosc că sunt mai degrabă preocupaţi să cureţe alte încăperi ale locuinţei decât balconul: ,,Asta mi se pare o întrebare-capcană, dar voi răspunde! Să zic… de două ori pe an…  maxim… fac curăţenie generală.” (Bărbat, 24 de ani).

    Mai mult decât atât, pentru unii dintre participanţii la studiu, balconul este un spaţiu al riscului. De la balcon pot fi pierdute diverse obiecte din locuinţă precum telecomenzile sau telefoanele mobile. “Când scutură lumea pilotele şi găseşti jos, pe ciment, telecomenzi, multe telecomenzi…. Şi un telefon a căzut odată. S-a făcut praf, ţăndări şi nu a mai putut fi reparat.” (Femeie, 20 de ani)

    Dacă locuitorii intervievaţi şi-ar renova balconul, ei ar opta pentru vopsele în culori neutre, ar aloca sarcinile unor rude sau unor meşteri pricepuţi şi ar investi, în medie, 1000 de lei.