Cristian Dragomir este elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional “Decebal” din Deva şi, în timp ce alţi adolescenţi chiulesc de la ore ca să lenevescă pe o canapea într-un bar, băiatul de 17 ani şi-a petrecut timpul documentându-se şi, în final, inventând un dispozitiv care îi avertizează pe nevăzători dacă au obstacole în faţă.
Cristian a fost ajutat de un prieten cu doi ani mai mare, Cornel Amariei, la crearea ochelarilor cu senzori, obţinând astfel premiul întâi la faza naţională a concursului “Imagine Cup”, organizat de Microsoft în luna aprilie. Inovaţia a fost premiată în cadrul secţiunii “World Citizenship”, al cărui scop a fost crearea celui mai bun software destinat rezolvării problemelor sociale.
“Împreună cu un prieten, Cornel Amariei, care acum este student la o univesitate din Bremen, am decis anul trecut prin toamnă să facem un proiect pentru concursul organizat de Microsoft. Bunicul meu avea un prieten nevăzător care îi povestea cât de greu este să se orienteze, aşa că ne-am gândit la o pereche de ochelari cu senzori, care să avetizeze nevăzătorii legat de obstacolele din faţa lor”, povesteşte adolescentul.
El spune că dispozitivul “funcţionează simplu”.
“Are forma unor ochelari pe care sunt montaţi senzori cu ultrasunete de mai multe tipuri, care se completează unul pe altul. Aceşti senzori au menirea de a citi mediul înconjurător, de a citi distanţa faţă de obiecte, care este calculată şi transmisă unor motoare de vibraţii. Persoana care poartă acest dispozitiv va simţi, prin vibraţii, apropierea de obiectele din jurul ei şi conturul acestora. Nu va vedea culori, dar va putea aproxima distanţa la care se află de obiectele din jurul său. Când e cale liberă, vibraţiile se simt puternic, când sunt obstacole, vibraţiile sunt mai slabe”, explică Cristian Dragomir.
Dispozitivul a fost botezat de Cristian “Vizium”, iar proiectarea lui şi apoi procurarea pieselor şi asamblarea lor nu au fost uşoare.
“Din toamna anului trecut şi până în primăvară numai m-am documentat. Am citit, am stat de vorbă cu persoane nevăzătoare şi am înţeles prin ce trec. Faptul că nu văd culorile e greu de suportat, însă foarte dificil este să se orienteze mai ales atunci când sunt în spaţiu deschis sau în locuri în care nu au mai fost. Am tot experimentat şi am pus tot felul de senzori, până când am nimerit forma optimă”, afirmă el.
Adolescentul spune că a testat chiar el ochelarii, în timp ce lucra la ei, însă primul test a eşuat.
“Mi-am pus ochelarii şi m-am învârtit în cerc, ca să nu ştiu unde sunt exact. Matricea ochelarilor cu senzori era inversată, iar eu percepeam obiectele din stânga ca fiind în dreapta. M-am lovit cu capul de o uşă. După ce am făcut modificările de la laptop, rezultatul a fost cel aşteptat”, povesteşte Cristian.
Prietenul său a venit şi el cu câteva idei care au îmbunătăţit dispozitivul şi a ajutat la obţinerea componentelor necesare.
“Prietenul meu e foarte atent la detalii şi cu ajutorul lui am reuşit să fac dispozitivul. Amândoi am participat la concurs şi am câştigat”, spune Cristian.
Cu “Vizium”, adolescentul are planuri mari. Speră să găsescă investitori şi să-l producă la scară mare.
“Materialele folosite pentru dispozitiv au costat 300 de euro. Eu sper ca o cantitate mare de materiale achiziţionată să scadă costurile de producţie şi să ajungem să putem vinde un Vizium cu 300 de euro. Poate că pare mult, dar un câine pentru nevăzători costă în Anglia 12.000 de lire”, spune tânărul.
Ochelarii cu senzori care să îi ajute pe nevăzători nu sunt prima invenţie cu care se poate lăuda Cristian Dragomir. Adolescentul este pasionat din copilărie de robotică şi tehnologie şi a început prin a participa la cercurile şcolare dedicate ştiinţei.
În timp, a ajuns să creeze mai mulţi roboţi cu care a participat la concursuri. Cel mai premiat a fost un braţ robotic care imită câteva dintre mişcările braţului uman.
Pe acesta l-a numit Explorer I, iar unul dintre scopurile pentru care l-a realizat a fost acela de a fi un ajutor pentru persoanele cu handicap. Astfel, roboţelul putea fi controlat de la distanţă, prin voce, iar în versiunea îmbunătăţită, acesta avea un braţ funcţional care putea fi controlat prin mişcarea mâinii.
Pasionat şi de muzică, Cristian şi-a făcut un kit de tobe electronice pentru a nu deranja vecinii atunci când exersează.
“Eu cânt la chitară şi învăţ să cânt la tobe. Pentru că tobele clasice fac mult zgomot şi aş deranja vecinii, mi-am făcut un kit de tobe electronice la care ataşez căşti şi aud doar eu când exersez”, spune Cristian.
Elev la o clasă cu predare în limba germană, Cristian Dragomir intenţionează să îşi urmeze prietenul la o universitate din Germania.
“În România sunt universităţi foarte bune şi profesori foarte buni. Din păcate, după ce termini facultatea aici nu ai aceleaşi posibilităţi”, consideră el.
Până atunci şi până când invenţia sa îi va aduce un alt fel de recunoaştere, adolescentul a fost premiat în cadrul unei campanii civice locale, intitulată “Premianţii fără premii”, prin care sunt recompensaţi, simbolic, cei care prin munca lor merită recunoştinţa comunităţii.
Profesorii de la Colegiul Naţional “Decebal” din Deva, unde învaţă Cristian, au numai cuvinte de laudă despre acesta. Deşi a ales profilul ştiinţele naturii, tânărul s-a remarcat mai ales la materiile exacte.
”Este un băiat foarte inteligent şi practic. Am remarcat o libertate de spirit mai mare decât la colegii lui şi el se folosesşte de asta. E un talent nativ care se remarcă mai ales în zona IT. Pentru că am observat talentul lui am încercat să-l canalizez spre materia pe care o predau. Am încercat să-l conving să participe la olimpiada de fizică, însă nu am reuşit. E un spirit nonconformist, cu multă imaginaţie, care reuşeşte să speculeze lucrurile, să lege informaţiile mult mai bine decât o fac alţi adolescenţi de vârsta lui”, a spus profesorul său de fizică, Mihai Bebu.
Cadrul didactic a precizat că nu de puţine ori Cristian i-a împărtăşit din planurile sale legate de invenţii şi de fiecare dată a rămas uimit de gândirea clară a elevului, iar atunci când a putut să-l ajute cu un sfat sau cu o idee a făcut-o cu cel mai mare drag.
”Mă simt norocos că am un astfel de elev”, a adăugat profesorul de fizică.