Tag: nuclear

  • Acordul de 8 mld. $ dintre România şi SUA pentru energia nucleară a trecut de Parlament: Proiectele nucleare vin cu dublu avantaj: costuri competitive şi zero emisii de CO2. Vor fi create 9.000 de locuri de muncă

    Proiectului de lege privind ratificarea Acordului între Gu­vernul României şi Guvernul SUA pentru dezvoltarea proiectelor nucleare de pe platforma de la Cernavodă a trecut de Parlament, următorii paşi fiind promulgarea de către şeful statului şi publicarea în Monitorul Oficial.

    “Din prisma operatorului, timpul este o variabilă importantă în realizarea proiectelor, scopul nostru fiind să avem Unitatea 3 conectată la reţea în anul 2030, iar Unitatea 4 în anul 2031. Astfel, România se va alinia statelor care valorifică intens resursele interne pentru a asigura atât tranziţia, cât şi necesarul de consum la preţuri sustenabile având în vedere că, de exemplu, în baza studiilor internaţionale, costul electricităţii rezultat din extinderea duratei de viaţă a unităţilor nucleare este cel mai mic dintre toate sursele, iar cel aferent proiectelor nucleare noi, este considerat competitiv. Aşadar, proiectele nucleare vin cu dublu avantaj: costuri competitive şi zero emisii de CO2”, a declarat Cosmin Ghiţă, directorul general al Nuclearelectrica, operatorul centralei nucleare de la Cernavodă care acum funcţionează cu două unităţi.

    Acordul negociat în perioada 2019-2020 vizează dezvoltarea unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, retehnologizarea Unităţii 1, cooperarea în domenii precum regle­men­tarea, cercetarea şi dezvoltarea, schim­buri între laboratoare de cercetare şi uni­versităţi şi pregătirea personalului, potrivit infor­maţiilor oficiale.

    “De asemenea, cele două proiecte nucleare (Unităţile 3 şi 4 şi retehnologizarea U1) vor contribui la dezvoltarea lanţului intern de aprovizionare, vor genera suplimentar până la 9.000 de locuri de muncă”, mai spun reprezentanţii Nuclearelectrica.

    La finalul anului trecut, acordul România-SUA pentru centrala de la Cernavodă a fost anunţat de cele două părţi, suma care ar urma să fie investită în baza acestuia fiind de 8 miliarde de dolari. Acordul va rămâne în vigoare 30 de ani şi va fi prelungit automat cu perioade succesive de cinci ani, cu excepţia cazului în care una din părţi notifică celeilalte părţi intenţia de a nu merge mai departe.

    „Adiţional proiectelor actuale, proiec­tului Unităţilor 3 şi 4 şi retehnologizării unităţii 1 de la Cernavodă, acordul prevede şi cooperarea pe termen lung şi foarte lung prin posibilitatea dezvoltării reactoarelor modulare mici în România, pe un amplasament ce urmează a fi stabilit, în vederea asigurării în viitor a flexibilităţii şi sclabilităţii tehnologiilor nucleare“, se mai arată în documentele oficiale.

    Centrala nucleară de la Cernavodă a asigurat anul trecut 20% din consumul intern de energie, fiind unul dintre cei mai ieftini şi stabili producători locali.

     

     


     

  • „Soarele artificial” al Chinei a stabilit un nou record în fuziunea nucleară. Ce înseamna asta pentru domeniul energiei – FOTO/VIDEO

    Cercetării chinezi au reuşit să stabilească un nou record în ceea ce priveşte fuziunea nucleară atingând o temperatură de 120 de milioane de grade Celsius pe care au menţinut-o pentru 101 secunde.

    Echipa de la Experimental Advanced Superconducting Tokamak (EST) a stabilit un nou record mondial: temperaturi de 120 de milioane de grade Celsius timp de 101 secunde, potrivit agenţiei naţionale de presă a Chinei, relatează New Atlas.

    În fapt, Experimental Advanced Superconducting Tokamak (EST) este unul dintre dispozitivele promiţătoare de cercetare a fuziunii nucleare care funcţionează în întreaga lume şi, în ultimii ani, cu ajutorul lui s-au realizat paşi importanţi în această ştiinţă.

    Dispozitivul care „mimează” Soarele
    Ideea din spatele cercetării fuziunii nucleare este de a recrea procesul pe care Soarele îl foloseşte pentru a produce cantităţi monumentale de energie, unde căldura intensă şi presiunea se combină pentru a produce plasmă în care nucleii atomici fuzionează la viteze incredibile. Oamenii de ştiinţă lucrează cu o serie de dispozitive experimentale pentru a declanşa şi studia aceste reacţii aici pe Pământ, dar experţii consideră tokamak-urile în formă de gogoşă, cum ar fi EST, de la Institutului de Ştiinţe Fizice Hefei din China al Academiei de Ştiinţe din China, cea mai promiţătoare abordare a acestei teme.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • UE critică activităţile nucleare ale Iranului şi pledează pentru menţinerea Acordului atomic

    Comisia Europeană a exprimat regret, marţi, în legătură cu decizia Iranului de lansare a procedurilor tehnice de creştere a concentraţiei purificării uraniului, evidenţiind importanţa menţinerii Acordului nuclear din 2015.

    “Suntem foarte preocupaţi de măsurile adoptate de Iran. Această acţiune constituie o încălcare a angajamentelor asumate de Iran şi va avea implicaţii grave”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, citat de agenţia Reuters.

    “Situaţia este regretabilă şi este foarte important să menţinem Acordul nuclear”, a subliniat reprezentantul Comisiei Europene.

    Administraţia din Iran a anunţat, luni, reluarea activităţilor de purificare a uraniului la nivelul de 20%, prin încălcarea Acordului nuclear semnat cu marile puteri. Uraniul îmbogăţit poate fi utilizat pentru combustibil destinat reactoarelor, dar şi pentru fabricarea de arme atomice. Uraniul destinat armelor atomice trebuie să aibă o concentraţie de cel puţin 90%.

    Premierul în funcţie al Israelului, Benjamin Netanyahu, a acuzat din nou Iranul că vrea să fabrice arme nucleare. “Decizia Iranului de a continua încălcarea obligaţiilor, de a intensifica activităţile de îmbogăţire a uraniului în unităţi industriale subterane nu poate fi explicată în alt mod decât prin dorinţa de a realizare a obiectivului unui program nuclear militar. Israelul nu va permite Iranului să fabrice arme nucleare”, a avertizat Benjamin Netanyahu.

    Recent, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) a cerut clarificări din partea Iranului privind activităţi suspecte într-un complex nuclear. Potrivit unui raport de evaluare, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică consideră “neverosimile din punct de vedere tehnic” informaţiile furnizate de Teheran despre activităţile într-un complex nuclear. Administraţia de la Teheran continuă să acumuleze stocuri de uraniu purificat, cantitatea depăşind de 12 ori limita autorizată prin Acordul nuclear semnat cu marile puteri. Iranul a intensificat activităţile de stocare a uraniului ca reacţie la retragerea Statelor Unite din Acordul nuclear semnat de marile puteri cu Teheranul.

    Preşedintele Iranului, Hassan Rohani, a declarat că victoria lui Joseph Biden în scrutinul prezidenţial oferă Statelor Unite posibilitatea de remediere a “erorilor din trecut”. “Obiectivul nostru este să reducem presiunile sancţiunilor care afectează poporul nostru. De fiecare dată când avem ocazia, acţionăm în mod responsabil”, a argumentat Hassan Rohani. În cazul anulării sancţiunilor americane, Iranul intenţionează să revină la respectarea totală a angajamentelor internaţionale.

    Administraţia Donald Trump caută pretexte pentru a declanşa un conflict militar cu Iranul, a afirmat, săptămâna trecută, ministrul iranian de Externe, Mohammad Javad Zarif. “În loc să combată pandemia în SUA, Donald Trump şi anturajul acestuia risipesc miliarde pentru zboruri ale avioanelor B-52 şi pentru trimiterea forţelor militare în regiunea noastră”, a declarat Mohammad Javad Zarif. “Informaţiile serviciilor secrete obţinute din Irak relevă un complot pentru găsirea unui pretext de război. Iranul nu vrea război, dar îşi va apăra deschis şi direct cetăţenii, securitatea şi interesele vitale”, a subliniat ministrul de Externe de la Teheran.

    Relaţiile dintre Statele Unite şi Iran sunt tensionate, din cauza programului nuclear iranian şi a activităţilor balistice. Washingtonul este nemulţumit de influenţa Iranului asupra unor ţări din Orientul Mijlociu. Preşedintele Donald Trump a anunţat în 2018 retragerea Statelor Unite din Acordul nuclear iranian şi reimpunerea de sancţiuni. Franţa, Marea Britanie, China, Rusia şi Germania menţin Acordul atomic cu Iranul. Joseph Biden, preşedintele-ales al SUA, consideră că retragerea din Acordul nuclear cu Iranul a fost o greşeală, semnalând că vrea revenirea în acest tratat.

  • Armele sunt pregătite pentru Al Treilea Război Mondial: Ce arsenal nuclear ar deţine SUA

    Unul dintre cele mai discutate subiecte atunci când s-au întâlnit cei mai puternici lideri ai lumii a problema proliferării armelor nucleare. Din cele 195 de ţări existente, doar 9 deţin arsenal nuclear, iar primele două – SUA şi Rusia- deţin 92% din acesta.

     „Dacă putem face ceva în privinţa reducerii substanţiale a numărului acestora (armelor nucleare – n. red.), aici mă refer la a scăpa de ele chiar – deşi probabil este doar un vis, voi aduce cu siguranţă în discuţia cu acesta (cu Vladimir Putin – n.red.). Pentru mine, armele nucleare reprezintă cea mai mare problemă a lumii”, declara, citat de CNBC, preşedintele SUA Donald Trump înainte de o întâlnire cu preşedintele Rusiei în 2018

    De cealaltă parte, Putin a declarat că cele două ţări  au responsabilitatea de a menţine securitatea internaţională, prin reducerea ratei de înmulţire a armelor de distrugere în masă.

    Între timp, sunt peste 14.500 de focoase nucleare în lume, iar Rusia şi SUA deţin aproximativ 13.350, adică 92%.  Ministerul Apărării din Rusia a lansat în 2018 cinci sisteme noi de armament nuclear, despre care Vladimir Putin a spus că ar face ca rachetele americanilor să pară „ineficiente”, potrivit Business Insider.

    Cu toate acestea, numărule exact de focoase nucleare pe care îl deţine fiecare ţară este unul imprecis, deoarece ţările sunt secretoase în această privinţă. Mai jos regăsiţi estimarea Asociaţiei de Control a Armelor şi a Federaţiei Cercetătorilor Americani.

    Coreea de Nord deţine 10-20 focoase nucleare şi a organizat 6 teste balistice cu acestea, ultimul fiind în septembrie 2017.

    Israel deţine aproximatov 80 de focoase nucleare, iar date despre teste balistice nu există.

    India deţine între 120 şi 130 de astfel de arme, ultimul test balistic fiind în mai 1998.

    Pakistanul deţine 130 până la 140 de focoase nucleare, ultimul test efectuat fiind tot în mai 1998.

    Marea Britanie deţine 215 arme nucleare, ultimul test balistic fiind în 1991.

    China deţine aproximativ 270 de arme nucleare, în 1996 testându-le ultima dată.

    Franţa dispune de cele mai multe focoase nucleare, după SUA şi Rusia, acestea fiind în număr de aproximativ 300. Ultimul test balistic al francezilor a fost în 1996.

    SUA este pe locul doi la nivel mondial în ceea ce priveşte capacităţile nucleare, cu aproximativ 6.550 de focoase, în timp ce Rusia deţine aproximativ 6.800 de focoase nucleare.

     

     

  • Eşecul influenţei culturale în faţa armelor

    În noaptea de 2 octom­brie 2019, Comedy Central a difuzat un episod al serialului de animaţie „South Park” numit „Band in China”, o satiră devastatoare a modului în care Beijingul a folosit accesul pe piaţa chineză pentru a modela felul în care operează industria de divertisment din SUA. Intriga: unul dintre personajele principale merge în China pentru a încerca să vândă marijuana, este arestat şi apoi salvat de Mickey Mouse şi de corporaţia Disney, a cărei slugărnicie faţă de China este accentuată. Disney este de acord să-l ucidă pe Winnie the Pooh, pentru că acesta ar semăna cu liderul chinez, în schimbul deschiderii pieţei chineze. Între timp, în SUA, unele dintre celelalte personaje principale încearcă să facă un film în timp ce sunt supravegheate şi cenzurate de armata chineză.
    „Band in China” dovedeşte că puterea moale (soft power) a industriei de la Hollywood nu a fost pe măsura puterii economice a Beijingului. Într-adevăr, industria americană a divertismentului nu a reuşit să aibă nicio influenţă culturală asupra Chinei, în timp ce China şi-a folosit puterea dură pentru a neutraliza influenţa culturii americane.
    După lansarea episodului, ideea că puterea moale – adică influenţa culturală – poate fi folosită pentru a schimba în mod decisiv comportamentul naţiunilor străine este sau ar trebui să fie moartă şi îngropată. Puterea moale, atunci când există, curge direct din puterea dură. În cazul Chinei, credinţa că expunerea la produsele culturale din SUA ar contribui la înmuierea şi democratizarea ţării a fost dovedită a fi complet falsă. De fapt, aşa cum a arătat „Band of China”, comuniştii chinezi sunt cei care au influenţat America.
    La mijlocul anilor ’90, a început să prindă rădăcini ideea că oarecum o putere moale, de la sine, ar putea modela lumea postbelică. A încolţit, în mod firesc, în universităţile americane, unde o elită academică era prea bucuroasă imaginându-şi că influenţa sa asupra peisajului intelectual şi cultural ar corecta realitatea urâtă şi vulgară a puterii militare şi economice care, până acum, a modelat istoria umanităţii.
    Unii lideri europeni au insistat asupra faptului că Bruxelles-ul va deveni capitala unei noi superputeri soft power, Uniunea Europeană. Ei credeau cu sinceritate că stilul de viaţă, cultura şi activismul de mediu ale continentului lor vor eclipsa în cele din urmă puterea dură a Americii. Faptul că distrugătoarele războaie balcanice din anii ’90 nu puteau fi soluţionate decât cu ajutorul forţelor armate ale SUA nu a contat prea mult pentru a schimba atitudinea.
    Victoria lui Boris Johnson, liderul pro-Brexit, în alegerile din Marea Britanie, care au fost mai mult un vot pentru ieşirea regatului din UE, este încă un semn că puterea soft europeană nu mai este nici de departe atât de atrăgătoare pe cât părea odată. Peste Canalul Mânecii, preşedintele francez, Emmanuel Macron, a încercat cu disperare şi fără succes să-şi convingă colegii şefi de stat şi guvern din UE să transforme Europa într-o superputere militară hard. Se pare că liderul statului francez a renunţat la încercarea de a crea un nou imperiu soft. Acum, Franţa a trimis o navă de război în Golful Persic, o poartă de intrare spre Orientul Mijlociu, unde lichidarea unui general iranian printr-un atac cu dronă american a inflamat spiritele.  
    Între timp, în Asia, se părea că Beijingul impunea încet, dar sigur, genul de putere moale care curge direct din puterea dură. De exemplu, Dalai Lama din Tibet a fost de ani buni o durere de cap pentru China. Popularitatea acestuia la Hollywood şi în alte părţi ale lumii amintea constant oamenilor statutul Tibetului de naţiune cucerită, ocupată. Ţinuta sa atrăgătoare şi hainele sale deosebite l-au făcut să poată fi recunoscut instantaneu de milioane de oameni din întreaga lume. În multe feluri, el a întruchipat puterea moale.
    Dar, dacă puterea moale ar fi fost un instrument la fel de eficient de politică externă, precum susţineau avocaţii săi, fără îndoială, Tibetul ar fi dobândit până acum o anumită măsură de autonomie. În schimb, China şi-a consolidat controlul şi Dalai Lama însuşi a devenit, în cel mai bun caz, o celebritate minoră şi lipsită de culoare. Statutul său a fost perfect simbolizat de imaginea cu el părăsind Casa Albă, după o întâlnire cu Obama, printr-o alee unde era depozitat gunoiul. Puterea dură a Chinei i-a învins decisiv puterea moale.
    În altă parte, Greta Thunberg şi echipa sa nu au reuşit să influenţeze recenta conferinţă COP 25 de la Madrid privind schimbările climatice. Acest lucru arată cum pot fi ignorate chiar şi cele mai bine planificate încercări de a utiliza puterea moale pentru a crea un sentiment de panică în masă în jurul unei probleme. După atâtea decenii de panici legate de mediu, dintre care puţine s-au dovedit a fi justificate, oamenii au învăţat să ignore astfel de campanii şi să continue să mănânce carne, să conducă maşini şi să se adapteze la proclamaţiile mărunte şi enervante ale puternicei aristocraţii politice verzi. Interzicerea paielor din plastic nu este într-adevăr o modalitate de a arăta capacitatea cuiva de a modela cursul istoriei umane.
    În schimb, puterea dură revene. Nici China, nici SUA nu cred că influenţa culturală poate înlocui puterea economică sau militară. Puterea moale sub diferite forme nu va dispărea niciodată cu adevărat, dar s-a dovedit că nu este o forţă decisivă în politica mondială. În aceste condiţii, „Band in China“ pare o revelaţie puternică.
    La începutul acestui an, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, care îşi pregăteşte terenul pentru ceea ce pare că va fi o dictatură pe viaţă, le-a spus ruşilor că ţara lor conduce lumea în ceea ce priveşte armele, fiind lider la rachete supersonice. Rusia se poate mândri, în special, cu o rachetă capabilă să transporte focoase nucleare ce nu poate fi detectată de tehnologia americană. „Eforturile noastre pentru îmbunătăţirea capabilităţilor de apărare au fost efectuate la momentul potrivit şi aş vrea să subliniez că pentru prima dată în istoria rachetelor militare, inclusiv perioada sovietică, nu încercăm să ajungem din urmă pe nimeni. Este tocmai invers, celelalte puteri mari ale lumii încearcă să creeze armele pe care Rusia deja le are”, a afirmat Putin.
    Cam în aceeaşi perioadă cu discursul lui Putin, China a lansat la apă cea mai mare şi mai avansată tehnologic navă militară de suprafaţă a sa, un distrugător din clasa Nanchang dotată cu rachete. Nava, care are un deplasament de 10.000 de tone şi a fost dezvoltată în întregime de China, va fi folosită probabil în convoaie de luptă alături de portavioane. Este singurul astfel de distrugător din lume, iar Beijingul a dat comandă pentru mai multe nave de acest tip. China este capabilă să construiască şi portavioane, primul dezvoltat cu tehnologie chineză fiind Shandong. China are în total două portavioane, primul fiind un portavion vechi ucrainean modificat. 

  • Cum să supravieţuieşti unui atac nuclear: adăposteşte-te cât de mult posibil, informează-te din surse oficiale şi ţine-te departe de materialele radioactive

    Pericolul unui atac nuclear în România este aproape inexistent, însă nu este obligatoriu ca un astfel de eveniment să ne prindă acasă, iar un plan în caz de explozie nu poate face rău nimănui. Mărimea şi impactul unei bombe nucleare pot varia, explozia putând să se întindă până la doi kilometri în diametru. Într-un astfel de moment, ar trebui ca reflexele să ne ghideze automat spre siguranţă, un plan bine pus la punct putând face diferenţa între viaţă şi moarte.

    Ce ar trebui să faci în eventualitatea unei explozii nucleare, conform ready.gov:

    • Nu privi direct spre lumina declanşată de explozie
    • Timpanele pot plesni în urma exploziei, aşa că ţine-ţi gura deschisă
    • Stai cât mai departe de clădirile înalte
    • Informează-te din surse oficiale. Orice sfat din partea autorităţilor s-ar putea dovedi folositor în funcţie de informaţiile pe care guvernul le are despre atac şi alte potenţiale pericole

    Dacă poţi ajunge într-o clădire:

    • Adăposteşte-te în subteran, dacă este posibil. Acesta este momentul în care buncărul pe care l-ai construit în curtea din spate va fi cât se poate de folositor
    • Dacă nu poţi ajunge la subsol, îndreaptă-te spre cea mai apropiată clădire, de preferat una construită din cărămizi sau beton. Vrei să te ţii cât mai departe posibil de materialele radioactive de afară
    • Încearcă să cobori cât de mult poţi în subteran sau să te îndrepţi spre centrul unei clădiri, în ideea de a pune cât mai mult material între tine şi mediul exterior
    • Nu părăsi locul unde te afli pentru a-ţi găsi familia sau prietenii. Dacă sunt încă în viaţă, vor avea nevoie de tine viu
    • Fă-te comod. Poţi sta înăuntru o perioadă destul de lungă de timp

    Dacă eşti afară:

    • Întinde-te pe jos şi acoperă-ţi capul. Dacă vrei să pleci, dezbracă-te de stratul exterior de haine, lasă-le exact unde ai fost şi găseşte adăpost cât mai repede posibil. Daca ai ocazia, sigilează-ţi hainele într-o pungă de plastic
    • Fă-ţi un duş imedat cum ai ocazia şi ai grijă să nu îţi zgârii pielea. Spală-te pe cap, dar nu folosi balsam, de vreme ce fixează materialele între ele şi le face mai greu de curăţat

     

  • Cine sunt „ăştia”: Povestea tinerei din România care lucrează la descifrarea misterelor Universului. A plecat din Covasna, iar acum lucrează într-o echipă internaţională de cercetători

    Cătălina Oana Curceanu s-a născut la Braşov, a locuit apoi în copilărie în Covasna, iar liceul şi facultatea le-a terminat la Bucureşti – la Măgurele mai exact – unde a studiat Fizica şi unde a absolvit ca şef de promoţie.

    În urmă cu circa trei decenii a plecat cu o bursă în Italia, unde locuieşte şi astăzi şi unde este prim-cercetător la Institutul Naţional de Fizică Nucleară de lângă Roma. Tot aici, conduce de câţiva ani un grup de cercetare care efectuează experimente în fizica nucleară şi cuantică.

    Din grupul pe care-l conduc fac parte 20 de persoane – cercetători, ingineri, doctoranzi. Nu coordonez un business propriu-zis, ci proiecte fundamentale de cercetare cu o valoare vizibilă – adică aparatele pe care le construim şi folosim – de milioane de euro”, spune cercetătorul român. Însă valoarea reală a ceea ce fac Cătălina Oana Curceanu şi echipa sa este mult mai mare, ţinând cont de faptul că tehnologiile şi metodele pe care le inventează pentru a descoperi cum funcţionează universul ar putea produce în viitor noi tehnologii care ar avea o valoare de business de zeci sau chiar sute de milioane de euro, după cum precizează chiar ea.

    Cum a ajuns Cătălina Oana Curceanu să studieze şi să încerce să înţeleagă universul? E o poveste care începe în copilărie, povesteşte ea.
    „M-am născut la Braşov, însă părinţii s-au mutat când aveam doar câteva luni la Sfântu Gheorghe (judeţul Covasna).” A studiat până în clasa a VIII-a la Sfântu Gheorghe, la actualul Colegiu Naţional  „Mihai Viteazu”, după care liceul l-a făcut la Măgurele, lângă Bucureşti, „la excepţionalul Liceu de Matematică şi Fizică nr. 4 – faimos în toată România întrucât pregătea intens copii din toată ţara în fizică şi matematică de vârf”. Ulterior a studiat fizica la facultatea de la Măgurele, absolvind în 1989 ca şef de promoţie, cu specializarea în fizică nucleară şi fizica particulelor elementare.

    „În 1991 am venit cu o bursă de studiu la institutul de fizică de la Frascati, cel mai mare institut de cercetare italian în fizică nucleară, Laboratori Nazionali di Frascati dell’Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (LNF-INFN), în cadrul unui grup care efectua un experiment, OBELIX, la CERN-Geneva.” În acest experiment şi-a realizat teza de doctorat. Între timp, după mai multe concursuri, a ajuns prim-cercetător la LNF-INFN, unde de câţiva ani conduce un grup de cercetare care efectuează experimente în fizică nucleară şi cuantică.

    „Am plecat din ţară în 1991, cu o bursă de studiu în Italia, întrucât mi s-a oferit această posibilitate. Mai mult, în cadrul ştiinţei nu există bariere – întreaga lume este «casa ta».”
    A început cu experimente de fizică nucleară la CERN (Geneva), după care a propus ea însăşi experimente la acceleratorul DAFNE de la Frascati, la laboratorul subteran de la Gran Sasso şi în Japonia, la KEK şi J-PARC.

    „Mi-am făcut propriul grup de cercetare şi am mai multe proiecte finanţate de ministere din Italia, proiecte europene şi internaţionale, în special în cadrul fizicii nucleare şi cuantice.”
    Ţine să precizeze că în cercetarea de vârf, în special în fizică, este absolut normal să pleci din propria ţară, oricare ar fi aceasta. „Am în grupul meu tineri din toată lumea, care lucrează cot la cot pentru a descoperi misterele universului. Faţă de univers, Terra este oricum extrem de mică şi noi, cercetătorii, ne simţim oriunde acasă.”

    Cum arată o zi obişnuită pentru un om care caută să descifreze o serie de secrete care au fascinat dintotdeauna omenirea? Răspunsul e simplu. Nu există o zi obişnuită. „Fiecare zi este altfel întrucât în fiecare zi facem ceva în plus faţă de ieri: o nouă descoperire (mai rar) sau o nouă bucăţică pentru aparatul pe care-l construim pentru a măsura ceva ce nimeni nu a reuşit s-o facă până acum; un nou proces al quarcilor, o nouă proprietate cuantică.”

    Cătălina Oana Curceanu are mai multe proiecte finanţate de statul italian sau de diferite instituţii – StrangeMatter, finanţat de MAECI; SICURA, finanţat de Regione Lazio şi, evident, proiecte finanţate de INFN (institutul pentru care lucrează ca prim-cercetător) –, de Europa şi de instituţii internaţionale (FQXi). „Îmi petrec parte din timp cu procedurile necesare pentru a duce mai departe aceste proiecte, dar şi propun altele pentru viitor.”
    Ceea ce face cercetătoarea româncă împreună cu grupul său sunt proiecte care studiază lumea quarcilor „stranii” la acceleratoarele DAFNE de la Frascati şi J-PARC din Japonia şi eventuale procese care nu sunt prevăzute de actuala mecanică cuantică, la laboratorul subteran de la Gran Sasso şi în cadrul proiectului TEQ.
    „Pe lângă cercetarea de bază, avem şi proiecte care aplică ceea ce învăţăm. Studiem de exemplu quarcii în domeniul social, cum ar fi performanţele detectoarelor de radiaţie extremă ce pot fi folosite în aeroporturi sau în evenimente publice pentru a preveni un eventual atac cu surse nucleare.” Pentru un om obişnuit, munca Cătălinei Oana Curceanu pare mai complicată ca o limbă străină necunoscută, însă de rezultatele ei se bucură direct sau indirect o lume întreagă.
    Cercetătorul român a plecat din ţară acum aproape trei decenii, însă revine frecvent acasă. Mai mult, colaborează cu IFIN-HH – un grup de la institutul de la Măgurele – participând la experimentele pe care aceştia le conduc.
    „E ca şi cum ţara mea – România – este mereu cu mine. În rest, la ora actuală, nu mă gândesc să mă întorc în ţară întrucât am proiecte multe aici în Italia şi în alte laboratoare din lume, pe care vreau să le văd realizate.”
    În viitor nu exclude posibilitatea de a reveni în România – poate cu un proiect de cercetare. Nu taie de pe listă nici alte oportunităţi, cum ar fi cea a antreprenoriatului.
    „Dacă, şi când va fi cazul, voi considera toate posibilităţile – inclusiv aceea de a deveni antreprenor cu proiecte de vârf în domeniul tehnologiilor moderne, precum cele cuantice. Este însă cineva în România gata să investească în aceste proiecte în mod serios?”
    Până atunci, revine periodic în ţară pentru a-şi vizita familia, de care recunoaşte că îi e cel mai dor. Ultima dată a fost în România în aprilie.
    „De când am plecat, în 1991, s-au schimbat atât de multe încât mi-e greu să fac o listă. Cel mai vizibil lucru este că de când am plecat s-a născut o nouă generaţie! La oră actuală, în România, există o nouă populaţie de adulţi care s-a născut după ce am plecat eu din ţară. Viitorul este al lor!”
    Familia Cătălinei Oana Curceanu a rămas în România, mai exact surorile Luminiţa şi Mona, alături de familiile lor. Nepoţii Adina, Eric, Anastasia şi Sara, pe care îi menţionează cercetătorul român, sunt principalul imbold pentru fiecare vizită nouă.
    „Îmi mai este dor câteodată şi de Sfântu Gheorghe şi de centrul Bucureştiului, care, în ciuda aglomeraţiei, îmi place mult. Şi, dacă mă gândesc bine, mi-e dor de un anumit mod de a gândi şi de a vorbi, specific, foarte specific, Ardealului (te gândeşti înainte să vorbeşti – de multe ori te gândeşti de două ori) – este modul care m-a ajutat să devin ceea ce sunt.”
    La polul opus, cel mai puţin dor îi e de cei care vorbesc şi vorbesc, şi se plâng, şi iar vorbesc (de multe ori doar despre bani), de cei care-şi etalează bogăţia cu maşini de lux şi alte obiecte de lux, dar care nu au citit o carte de ani de zile. „Nu mi-e dor nici de «lasă că ne înţelegem noi», de şefii autoritari fără autoritate, de (încă) un mod de gândire tipic anilor ’80 (din secolul trecut! Da, mai există încă!). Nu mi-e dor de cei care «se dau mari» – şi sunt mulţi – mai ales la Bucureşti, de cei fără suflet şi fără idealuri.” Recunoaşte că ar mai fi multe de adăugat, dar se opreşte aici.
    Astfel, dacă ar fi să aleagă doar trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România, ar merge pe educaţie în toate formele ei. Mai exact, pe o şcoală care să fie preţuită şi respectată, inclusiv prin salarii mai mari, care să-i atragă pe cei mai buni spre cariera de profesor. „E necesar respectul pentru şcoală şi educaţie – începând de la politicieni. Sunt necesare investiţiile în şcoala publică.”
    Cercetătorul român vorbeşte apoi despre utilitatea unor investiţii mai mari în cercetare şi atragerea cercetătorilor străini în România. Pentru acest lucru trebuie să existe şi un sistem de selecţionare a proiectelor în care să fie implicate comisii internaţionale prestigioase care să aleagă cele mai competitive idei.
    „Nu în ultimul rând, trebuie să existe o alianţă între industrie şi cercetare, între dezvoltarea tehnologică şi cercetare – cu posibilitatea de a inventa, breveta şi aplica invenţiile, cu oferte avantajoase pentru tineri.”
    Pentru că viitorul e al lor, al celor tineri!

  • Iranul anunţă creşterea înzecită a producţiei de uraniu îmbogăţit

    Cantitatea de uraniu îmbogăţit produs zilnic a ajuns la 5 kilograme, comparativ cu cea de 450 de grame, realizată în urmă cu două luni, ca urmare a abandonării angajamentelor presupuse de acordul nuclear din 2015, conform informaţiilor transmise de Ali Akbar Salehi.

    Teheranul a decis în mai suspendarea mai multor angajamente prevăzute de acord, la un an după ce preşedintele american Donald Trump a decis retragerea din cadrul acordului şi reimpunerea de sancţiuni republicii islamice.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Guvernul francez cere companiei EDF un plan de redresare a energiei nucleare

    Guvernul francez a dat, luni, companiei EDF o lună pentru întocmirea unui plan privind modul de abordare a deficitului de competenţe şi altor probleme care au întârziat proiectele nucleare şi au deteriorat reputaţia unei industrii cheie pentru ţară, relatează Reuters.

    Proiectul nuclear al EDF, Flamanville 3, are întârzieri de peste un deceniu şi a depăşit cu miliarde de euro costurile.

    Însă problemele cele mai mari le are industria nucleară franceză în ansamblu, potrivit unui audit prezentat luni, într-un moment în care guvernul trebuie să decidă asupra mixului energetic al ţării din următoarea perioadă.

    Raportul evidenţiază, la Flamanville, deficienţe de planificare şi lipsa unei gândiri unitare în primele etape ale proiectului, precum şi o coordonare deficitară cu furnizorii, dar spune, de asemenea, că Franţa şi-a pierdut expertiza industrială în acest sector.

    „Sectorul nuclear trebuie să îşi revină. Este o chestiune de suveranitate energetică”, a declarat ministrul Finanţelor, Bruno Le Maire, într-o conferinţă de presă. Le Maire a declarat că întârzierile la Flamanville, care va avea nevoie de 15 ani pentru finalizare, în loc de şase ani, şi a costat aproape de patru ori mai mult decât a fost planificat iniţial – au fost „un eşec pentru întregul sector electric şi francez din Franţa”.

    Lipsa abilităţilor a fost atât de severă încât majoritatea sudurilor din proiectul Flamanville au trebuit să fie realizate de subcontractanţi străini, a adăugat Le Maire.

    EDF, deţinut în proporţie de 84% de statul francez, a anunţat la începutul lunii octombrie că proiectul Flamanville, început în 2006, ar costa cu 1,5 miliarde de euro (1,7 miliarde de dolari) mai mult decât se aştepta anterior.

    Factura totală se ridică acum la 12,4 miliarde de euro.

    Directorul executiv al EDF, Jean-Bernard Levy, va avea o lună pentru a-şi prezenta propunerile, a spus Le Maire.

    „Este adevărat, industria nucleară a Franţei trece printr-o perioadă dificilă”, a spus Levy la aceeaşi conferinţă de presă, adăugând că EDF „îşi va dubla eforturile”.

    EDF a fost, de asemenea, nevoită să crească estimările de costuri pentru centrala nucleară Hinkley Point C pe care o construieşte în Marea Britanie şi s-a confruntat recent cu o problemă privind sudurile defecte la unele generatoare de aburi ale reactoarelor sale.

  • Riscul unui război atomic între SUA şi Rusia, în creştere: 34 de milioane de oameni ar muri în primele ore de la izbucnirea conflictului

    Potrivit unei simulări, ce a fost realizată în cadrul programului Ştiinţă şi Securitate Globală al Universităţii Princeton, 34 de milioane de oameni ar deceda, iar alte 57 de milioane ar fi rănite în primele ore după izbucnirea unei conflagraţii nucleare. Estimările nu includ persoanele ce vor suferi pe termen lung de probleme de sănătate, informează cotidianul The Independent.

    Cercetătorii americani susţin că un război nuclear ar putea fi declanşat în urma escaladării unui conflict convenţional între Rusia şi NATO.

    Potrivit scenariului imaginat de echipa de cercetători, “în speranţa de a opri o ofensivă SUA-NATO, Rusia lansează, de la o bază din enclava Kaliningrad, o armă nucleară cu rolul de foc de avertizare. NATO ripostează cu un atac nuclear tactic executat de aviaţie”.

    “După ce pragul nuclear a fost depăşit, conflictul escaladează spre un război nuclear tactic în Europa. Rusia lansează 300 de focoase nucleare, cu ajutorul avioanelor şi rachetelor cu rază scurtă de acţiune, pentru a lovi bazele NATO şi trupele aflate în ofensivă. NATO răspunde cu aproximativ 180 focoase nucleare lansate de avioane”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro