BusinessMagazin

Tag: muzica

  • Un cântăreţ celebru renunţă la muzică drept urmare a luptei fiului său contra cancerului

    Fiul lui Michael Bublé , Noah, în vârstă de 5 ani, a fost diagnosticat cu cancer la ficat la vârsta de 3 ani. Boala este acum în remisie, însă starul canadian a catalogat lupta pe care acesta a dus-o pentru a învinge cancerul ca fiind una extrem de grea şi care l-a schimbat şi pe el pentru totdeauna.

    “Pur şi simplu vrei să mori. Nici măcar nu ştiu cum mai respiram. Soţia mea era la fel”, a declarat Bublé într-un interviu pentru suplimentul de weekend al publicaţiei Daily Mail.

    Cântăreţul canadian a anunţat să se va retrage după următorul lui album, “Love”.

     

  • Opera cea lungă

    Opera, după o idee a arhitectei Liz Diller, a cărei firmă, Diller Scofidio + Renfro, s-a ocupat de transformarea High Line, şi pe muzică de David Lang, se intitulează „The Mile-Long Opera: a biography of 7 o’clock” şi are în distribuţie 1.000 de cântăreţi aşezaţi pe toată lungimea parcului suspendat.

    Libretul operei, semnat de Anne Carson şi Claudia Rankine, are ca subiect viaţa newyorkezilor concentrată în două puncte: ora 7 seara şi mesele la care aceştia iau cina.

    Spre deosebire de un spectacol obişnuit de operă, la acesta spectatorii nu vor sta într-un loc anume, ci vor fi liberi să se plimbe de-a lungul fostei linii de tren în timp ce-i ascultă pe cântăreţi, biletele pentru cele câteva reprezentaţii fiind deja epuizate. 

  • Să răsune muzica!

    Casetofoanele de atunci nu mai există, dar asta nu ar trebui să-i împiedice pe cei care şi-ar dori să imite respectivele personaje, consideră un inginer britanic de sunet, Jonny Williams, care a lansat un produs potrivit pentru ei. În varianta modernă, casetofoanele de altădată au fost înlocuite cu o boxă portabilă, scrie The Telegraph, care aduce la aspect cu vechile aparate, distingându-se însă prin culorile sale vii. Gama Boombocs este confecţionată manual la Londra şi promite calitate sonoră superioară celei CD, fiind prevăzută cu conectivitate Bluetooth şi prin cablu pentru a reda muzica stocată pe laptop sau pe alte dispozitive.

  • Imagini uluitoare cu interiorul instrumentelor muzicale – VIDEO

    Artistul din Reghin a introdus o cameră Sony NEX-6 în instrumente şi a folosit apoi o telecomandă pentru a surprinde imaginile.

  • Pianistul în şlapi: Un spălător de vase din Oradea impresionează internetul cu talentul său

    Antreprenorul bucureştean Tudor Maxim l-a surprins într-un filmuleţ, pe care apoi l-a postat pe reţeaua de socializare. “Ne plimbam prin Oradea şi dintr-o dată ne-a atras atenţia o muzică magică. Ne-am apropiat şi am descoperit un tânăr în şlapi ce cânta la un pian în parc. Am fost fermecaţi de muzica lui. Am descoperit că provine de al casa de copii şi lucrează ca spălător de vase. Nu are educaţie muzicaşă şi nici prea multă formală. Dar ce cântă e fenomenal!”, a scris Maxim, pe Facebook.

    Imaginile filmate îi confirmă spusele: tânărul îmbrăcat într-un tricou şi pantaloni scurţi şi încălţat cu papuci, cântă foarte bine şi are o voce puternică. Întrebat cum a învăţat să cânte, arată spre ureche, dezvăluind astfel că este în totalitate autodidact. În înregistrarea de şapte minute, Ernest cântă mai multe melodii, precum “Caruso”, a italianului Lucio Dalla, ori “Copacul”, de Aurelian Andreescu.
     

     
    În 12 ore, postarea lui Maxim a adunat peste 63.000 de vizualizări şi mii de comentarii şi distribuiri. Unii oameni s-au oferit chiar să-i plătească lui Ernest ore de muzică, în timp ce alţii au sugerat că ar trebui angajat de Filarmonica din Oradea, scrie www.ebihoreanul.ro

  • “Balcanii visează”, tema ediţiei din acest an a festivalului de film Divan

    Din selecţia festivalului fac parte 14 filme de lungmetraj şi 17 scurtmetraje, reunite sub tema acestei ediţii: “Balcanii visează”. Formaţiile Aida şi Noi, sZempöl Offchestra şi Mambo Siria asigură coloana sonoră a festivalului.

    Filmul care va deschide cea de-a 9-a ediţie a festivalului de film şi artă culinară vine de la regizorul turc de origine kurdă Kazim Öz. “Zer” (Germania, Turcia, SUA, 2017), un film cât se poate de curajos în contextul politic actual din Turcia, este un road movie plin de emoţie, care reconstituie călătoria unui tânăr new-yorkez prin Kurdistan, în căutarea trecutului bunicii sale şi a propriului său sine. Prin intermediul poveştii lui Zarife, bunica lui Jan, filmul atinge subiectul masacrului kurzilor din Dersim, din 1938, şi ştergerea acestui eveniment din istoria oficială a Turciei. Filmul va rula în prezenţa regizorului Kazim Öz.

    Tot din Turcia vine şi debutul curajos şi provocator în regie al actorului Onur Saylak, “Mai mult” / “More” (2017), o adaptare a unui roman semnat de Hakan Günday care abordează criza emigranţilor ce traversează Marea Egee din perspectiva unui tânăr de 14 ani pe nume Gaza. Acesta, alături de tatăl său abuziv, face parte dintr-o reţea de trafic de refugiaţi către Europa, furnizându-le adăpost temporar şi hrană până când aceştia traversează marea. Tânărul Gaza visează să fugă de această viaţă, dar e atras într-o lume guvernată de imoralitate şi suferinţă.

    “Minerul” / “The Miner” (regia Hanna Antonina Wojcik Slak, 2017), propunerea Sloveniei la premiile Oscar 2018, este un film care are la bază povestea reală a unuia dintre mulţii emigranţi bosniaci care lucrează ca mineri în Slovenia. Acesta descoperă într-o mină abandonată dovezile unei execuţii în masă şi hotărăşte să lupte pentru ca victimele să aibă parte de o înmormântare oficială, chiar dacă asta îl costă jobul în plină criză economică.

    Criza economică este un subiect important şi în documentarul croat Cafeneaua de lângă combinat / The Steel Mill Café (regia Goran Devic, 2017), care ne arată efectele dezastruoase ale căderii comunismului asupra industriei locale. Falimentul unuia dintre cele mai mari combinate din Europa de Est atrage după sine şi falimentul cafenelei din zonă, dar şi exodul est-europenilor către Vest.

    În fiecare an, muzica este prezentă la Divan Film Festival la loc de cinste, alături de film, vin şi gastronomie.

    Divan Film Festival va avea loc în perioada 24 – 26 august în Craiova, la Inspire Cinema şi Teatrul de Vară din Parcul Romanescu, şi 27 august – 1 septembrie în Port Cultural Cetate. Intrarea la evenimentele Divan FF este liberă.

    Divan Film Festival este un proiect cultural co-organizat de Fundaţia pentru Poezie “Mircea Dinescu” şi Casa de Cultură “Traian Demetrescu”, Craiova, susţinut de Centrul Naţional al Cinematografiei, Consiliul Judeţean Dolj şi Primăria Craiova, în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi Uniunea Cineaştilor din România.

  • Cum a ajuns o tânără de pe bancheta din spate a maşinii, pe scenă alături de Snoop Dogg

    La doar 17 ani, Kali Uchis a fost dată afară din casa părinţilor, deoarece lipsea frecvent de la şcoală pentru a-şi urma pasiunile, muzica şi filmul. A reuşit să îşi găsească un job într-un aprozar, pentru a-şi putea cumpăra mâncare, însă noaptea dormea pe bancheta din spate a maşinii, un Subaru vechi, singurul bun care îi rămăsese. Greutăţile nu începuseră însă acum, ci cu mult timp în urmă.

    Crescută în Columbia, Uchis, pe numele său real Karly-Marina Loaiza s-a mutat cu părinţii săi în Alexandria, Virginia, în anii 2000. Viaţa de acasă era haotică, o mulţime de rude venind în mod repetat să locuiască în casa familiei sale până îşi găseau de muncă. Încă de la o vârstă fragedă, tatăl său şi-a pus copiii să muncească în locuinţele pe care le administra. Cu toate acestea, artista spune că nu o deranja să muncească din greu pentru a-şi ajuta familia.

    Uchis şi-a descoperit pasiunea pentru muzică în copilărie, când tatăl său, care se ocupa cu administrarea complexelor de apartamente, îi aducea uneori acasă CD-uri cu muzică lăsate în locuinţe de unii chiriaşi. În liceu, a învăţat să cânte la pian şi la saxofon şi a performat într-o trupă de jazz. În acea perioadă, părinţii au alungat-o de acasă, ca urmare a absenţelor dese de la şcoală.

    În cele din urmă, tânăra s-a împăcat cu părinţii săi şi, după ce s-a întors acasă, s-a dedicat din ce în ce mai mult muzicii, ajungând să compună chiar şi 17 cântece într-o noapte.

    Un album improvizat, realizat la calitate redusă, a câştigat totuşi atenţia unor artişti renumiţi, precum rapperii Snoop Dogg şi Tyler. Ei au   au invitat-o să cânte alături de ei; astfel tânăra a ajuns să îi acompanieze în câteva dintre melodiile de pe albumele lor.

    Devenind astfel populară, următoarele ei albume,  Ridin’ Round şi Know What I Want, au ajuns la 10 milioane de vizualizări pe YouTube; cifre care o motivează să muncească în continuare pentru a ajunge la rezultatele unor artişti de talier internaţională.

    ”Numerele mint. Câteva dintre vedetele care au lansat hituri plătesc sute de mii de dolari ca să fie auzite la radio la fiecare 5 minute – dar nu au parte de concerte precum ale mele. Fanii mei vor fi alături de mine nu doar fiindcă am lansat un hit.”, declară ea.
    Aceşti fani au susţinut-o în cei trei ani în care a lucrat la lansarea albumului ei de debut.

    ”Acum pot să investesc în mine însămi, să mă pregătesc pentru a fi un artist mai bun”, descrie ea momentul în care se află acum, precizând că nu crede că există vreo perioadă în viaţă în care cineva să fie sigur de succesul său.
     

  • Cum arată satul cu 2.000 de locuitori unde se produc unele dintre cele mai bune vinuri din lume – FOTO – VIDEO

     În umbra lor însă “trăiesc” o serie de sate care nu doar că sunt la fel de fermecătoare, dar te cuceresc prin faptul că pe străzi nu se aud claxoanele taxiurilor ci zumzetul vocilor turiştilor de pretutindeni care vin aici să se delecteze cu cele mai bune vinuri, cu mese tradiţionale şi cu muzică live. Priveliştea nu dezamăgeşte nici ea, niciodată.
     
    Saint Emilion este unul dintre acestea. Se este găseşte la mai puţin de o oră de Bordeaux şi totuşi se află la ani lumină de oraşul “unde s-a născut vinul”. Străduţe înguste şi pietruite, restaurante care te imbie să intri şi cât vezi cu ochii podgorii de viţă de vie. Cam aşa arată Saint Emilion. Acelaşi sat unde locuiesc mai puţin de 2.000 de oameni găzduieşte şi 860 de chateau-uri.
     
     
    În Franţa termenul de chateau defineşte nu (doar) un castel cum ar fi normal dacă am traduce ad-literam, ci un producător de vin. Mai exact, crama fiecărui producător din regiune este un castfel, dar se numeşte chateau doar dacă vinifică acolo vinul realizat din struguri proprii. Pe scurt, acest sat din sud-vestul Franţei cuprinde 860 de castele unde se produce vin. Şi nu orice vin, ci vinul de Bordeaux, considerat a fi unul dintre cele mai bune din lume.
     
    Saint Emilion este cu siguranţă cel mai cunoscut din regiune şi nu doar datorită poziţionării sale strategice în mijlocul viilor, ci şi datorită faptului că te poţi pierde (sau măcar încerca) pe străduţele sale înguste flancate cu wine-baruri şi magazine care vând, ce altceva decât vin.
     
    Localnicii glumeau spunând că există 1.000 de wine-baruri, câte unul la fiecare doi locuitori permanenţi. Peisajul este completat cu biserici construite în stil romani şi chateau-uri îmbrăţisate de viţă-de-vie. Peisajul înconjurător, vizibil din mai multe puncte strategice, pare desprins dintr-o poveste. Nu degeaba acest sătuc şi-a făcut loc pe lista UNESCO World Heritage care reuneşte unele dintre cele mai importante obiective turistice din lume.
     

  • Cum arată satul cu 2.000 de locuitori care produc unele dintre cele mai bune vinuri din lume – FOTO

     În umbra lor însă “trăiesc” o serie de sate care nu doar că sunt la fel de fermecătoare, dar te cuceresc prin faptul că pe străzi nu se aud claxoanele taxiurilor ci zumzetul vocilor turiştilor de pretutindeni care vin aici să se delecteze cu cele mai bune vinuri, cu mese tradiţionale şi cu muzică live. Priveliştea nu dezamăgeşte nici ea, niciodată.
     
    Saint Emilion este unul dintre acestea. Se este găseşte la mai puţin de o oră de Bordeaux şi totuşi se află la ani lumină de oraşul “unde s-a născut vinul”. Străduţe înguste şi pietruite, restaurante care te imbie să intri şi cât vezi cu ochii podgorii de viţă de vie. Cam aşa arată Saint Emilion. Acelaşi sat unde locuiesc mai puţin de 2.000 de oameni găzduieşte şi 860 de chateau-uri.
     
     
    În Franţa termenul de chateau defineşte nu (doar) un castel cum ar fi normal dacă am traduce ad-literam, ci un producător de vin. Mai exact, crama fiecărui producător din regiune este un castfel, dar se numeşte chateau doar dacă vinifică acolo vinul realizat din struguri proprii. Pe scurt, acest sat din sud-vestul Franţei cuprinde 860 de castele unde se produce vin. Şi nu orice vin, ci vinul de Bordeaux, considerat a fi unul dintre cele mai bune din lume.
     
    Saint Emilion este cu siguranţă cel mai cunoscut din regiune şi nu doar datorită poziţionării sale strategice în mijlocul viilor, ci şi datorită faptului că te poţi pierde (sau măcar încerca) pe străduţele sale înguste flancate cu wine-baruri şi magazine care vând, ce altceva decât vin.
     
    Localnicii glumeau spunând că există 1.000 de wine-baruri, câte unul la fiecare doi locuitori permanenţi. Peisajul este completat cu biserici construite în stil romani şi chateau-uri îmbrăţisate de viţă-de-vie. Peisajul înconjurător, vizibil din mai multe puncte strategice, pare desprins dintr-o poveste. Nu degeaba acest sătuc şi-a făcut loc pe lista UNESCO World Heritage care reuneşte unele dintre cele mai importante obiective turistice din lume.
     

  • Muzica la ea acasă

    Printre astfel de proprietăţi, trecute în revistă de Financial Times şi încadrate în această categorie datorită faptului că sunt potrivite pentru organizarea de audiţii muzicale sau fiindcă au legătură cu un muzician, se numără 1415 Westway Drive din Sarasota, Florida, care dispune de o cramă cu spaţiu pentru 800 de sticle de vin şi un salon în care se pot organiza recitaluri de pian şi l-a avut cândva drept locatar pe Bobby Vinton („Blue Velvet”, 1963), un apartament pe trei niveluri dintr-o clădire de pe insula veneţiană Giudecca, prevăzut cu spaţiu special amenajat pentru o acustică foarte bună care poate găzdui concerte, ori Througham Slad Manor din Cirenster, Gloucestershire (Anglia), deţinut cândva de muzicianul Mike Oldfield.