BusinessMagazin

Tag: motivare

  • Judecătoria Sectorului 4 apreciază că Jean Pădureanu şi-a însuşit scopul pedepsei şi poate fi reintegrat în societate

    Judecătorul JS4 notează în motivare că Jean Pădureanu a executat o treime din pedeapsa de 1.218 zile iar în perioada detenţiei conduita sa a fost corespunzătoare.

    “Potrivit caracterizării ataşate la dosar, condamnatul a participat la programe educaţionale şi psihologice desfăşurate la nivelul secţiei de deţinere, astfel că se poate considera că acesta a făcut eforturi în sensul îndreptării comportamentului său. Din punct de vedere al conduitei, petentul nu a fost sancţionat disciplinar pe perioada detenţiei şi nu a prezentat probleme de adaptare sau relaţionare. Instanţa reţine că, potrivit evaluării psihologice, petentul este cooperant, acceptă dialogul, are o dispoziţie predominant apatică şi prezintă deteriorare moderată a capacităţii de a învăţa informaţii noi”, se arată în motivare.

    Judecătorul mai notează că Pădureanu a dat dovezi de îndreptare prin participarea la activităţile socio-educative “chiar în condiţiile în care starea sa de sănătate este una precară”.

    Totodată, instanţa constată că petentul condamnat nu este cunoscut cu antecedente penale.

    În ceea ce priveşte neplata despăgubirilor civile invocată de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, instanţa consideră că acesta nu este un motiv care prin el însuşi să conducă la amânarea liberării condiţionate a petentului. Îndeplinirea integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare este una dintre condiţiile pe care petentul condamnat trebuie să le îndeplinească potrivit Codului penal în vigoare pentru a fi liberat condiţionat, însă nu şi potrivit Codului penal din 1969, acesta din urmă fiind stabilit ca lege penală mai favorabilă pentru petent.

    “În plus, în acest caz neîndeplinirea obligaţiilor civile nu este o expresie a relei-credinţe a condamnatului şi nu poate echivala cu lipsa dovezilor temeinice de îndreptare, ci a fost determinată de lipsa resurselor financiare ale acestuia care să permită plata”, se spune în motivare.

    Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor a reclamat că Pădureanu nu a achitat cheltuieli de judecată în cuantum de 65.000 lei, despăgubiri în cuantum de 328.440 lei şi accesoriile, ANAF începând executarea silită.

    Avocatul său a depus la dosar copie după taloanele de pensie ale clientului său, care are o pensie de 2.448 de lei, impozitată cu 317 lei, iar din luna august 2014, ca urmare a măsurilor dispuse de ANAF, s-a înfiinţat poprire pentru suma de 711 lei/lună. Mai mult, din luna octombrie 2014, suma reţinută, poprirea – în cuantum de 1.061 de lei, la care se adaugă impozitul, ajunge la 1.400 – 1.500 de lei, de unde rezultă că pensia sa efectivă este de 1.000 de lei, notează instanţa, arătând că Pădureanu nu are alte bunuri, singura locuinţă pe care o avea fiind sechestrată urmare a dispoziţiilor instanţei.

    “Având în vedere considerentele expuse, instanţa considera că petentul condamnat este pregătit ca în viitor să se încadreze într-o viaţă normală, părăsind câmpul infracţional. Instanţa apreciază că există premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea petentului şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, scopul preventiv şi educativ al pedepsei fiind atins, iar funcţiile de exemplaritate şi eliminare temporară ale pedepsei fiind îndeplinite. Prin comportamentul avut pe parcursul executării pedepsei condamnatul a demonstrat că îşi însuşeşte scopul preventiv şi educativ al pedepsei aşa încât să poată fi reintegrat în societate”, se mai spune în motivare.

    Fostul preşedinte al Gloriei Bistriţa Jean Pădureanu, condamnat la trei ani şi patru luni de închisoare în dosarul Transferurilor, ar putea fi eliberat condiţionat, după decizia din 1 mai a Judecătoriei Sectorului 4, care a fost însă contestată de procurorii DNA.

    Contestaţia DNA se va judeca la Tribunalul Bucureşti, care va da o decizie definitivă. Până atunci, Jean Pădureanu rămâne în închisoare.

    Fostul preşedinte al clubului de fotbal Gloria Bistriţa a fost condamnat definitiv, în 4 martie, la trei ani şi patru luni de închisoare cu executare, pentru înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani, în dosarul privind transferul unor jucători. Executarea pedepsei a început în ziua în care a fost condamnat şi expiră la 3 iulie 2017. Pădureanu a fost încarcerat la Spitalul Penitenciar Jilava.

    În 12 iunie 2014, Tribunalul Ilfov a respins cererea lui Jean Pădureanu de întrerupere, din motive medicale, a executării pedepsei, decizie confirmată de Curtea de Apel Bucureşti (CAB) în 1 octombrie 2014.

    Tribunalul a dispus, după ce a analizat expertiza medicală efectuată de Institutul Naţional de Medicină Legală, că nu este necesară întreruperea executării pedepsei lui Jean Pădureanu, întrucât bolile de care acesta suferă pot fi supravegheate şi tratate şi în reţeaua penitenciară.

    Avocatul lui Jean Pădureanu declara în 12 iunie că decizia Tribunalului Ilfov, ca acesta să rămână încarcerat, nu este corectă, întrucât starea sa de sănătate se agravează pe zi ce trece, are pierderi de memorie şi merge cu însoţitor.

    Ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a declarat în 23 septembrie că a primit o cerere de graţiere a pedepsei lui Jean Pădureanu, care este în curs de soluţionare, precizând că probabil în una-două săptămâni va fi dat un răspuns.

    Alături de Jean Pădureanu, au fost condamnaţi, în dosarul Transferurilor, George Copos, la trei ani şi opt luni, Mihai Stoica, la trei ani şi şase luni, Cristian Borcea şi Ioan Becali, la câte şase ani şi patru luni, Victor Becali, la patru ani şi opt luni, Gheorghe Popescu, la trei ani, o lună şi zece zile, Gheorghe Neţoiu, la trei ani şi patru luni de închisoare, toţi fiind încarceraţi din 4 martie.

  • Elena Itu

    Gestionează activităţile de recrutare şi selecţie de personal, de integrare a noilor angajaţi, de evaluare a performanţelor şi de motivare, gestionează şi mediază situaţiile conflictuale şi de criză. 

    „2008, anul în care începea să se pronunţe din ce în ce mai des cuvântul criză, a fost cel în care am ales să las în urmă siguranţa locului de muncă oferit de armată, pentru a-mi dezvolta cariera în mediul privat. Căutarea jobului a fost o oportunitate să traversez tot fluxul recrutării şi selecţiei şi să învăţ din experienţa plină de emoţii a candidatului în căutarea unui loc de muncă. Nu ştiam că voi ocupa postul de director resurse umane la FAN Courier, ştiam doar că sunt hotărâtă să fac o schimbare“, spune Itu.

    Anterior, Elena Itu a fost căpitan în rezervă în cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi psiholog consilier expert de gradul I şi a participat la proiectul de evaluare psihologică postmisiune din Irak.

    În ultimii cinci ani, FAN Courier a înregistrat o fluctuaţie de personal de  sub 5%, ceea ce a determinat o creştere a profitabilităţii pe angajat. Itu a coordonat mărirea echipei prin organizarea procesului de recrutare şi selecţie pentru 300 de noi posturi. Proiectul său de suflet este sistemul de evaluare a performanţelor angajaţilor, aliniat la strategia şi viziunea acţionarilor companiei.

  • Prodecanul ASE determina studenţi să-i dea mită spunându-le că au lucrări îndoielnice

    “Instanţa reţine că inculpatul a avut aceeaşi rezoluţie infracţională în sensul că pe de o parte acesta prevedea rezultatele actelor de executare cât şi le urmărea, existând pentru acesta o practică de a pretinde sume de bani studenţilor, sens în care instanţa are în vedere numărul foarte mare cât şi a modului de săvârşire: ori îşi arăta nemulţumirea cu privire la calitatea îndoielnică a lucrărilor elaborate de studenţi în apropierea termenului de predare – metodă aplicată studenţilor care încercau să-şi elaboreze singuri lucrările – ori prin acordarea ajutorului de a le elabora ‘o cunoştinţă’ lucrările – pentru studenţii mai puţin interesaţi de elaborarea personală a lucrărilor”, se arată în motivarea deciziei de condamnare la şase ani pentru luare de mită, de către Tribunalul Bucureşti.

    Conform sursei citate, Şerbănescu, în schimbul sumelor de bani primite a elaborat pentru studenţi sau masteranzi lucrări de licenţă sau de disertaţie, deşi el era membru al unei comisii de examinare, iar în mod automat studenţii care dădeau mită promovau examenul.

    “Având în vedere că au fost încălcate atribuţii de serviciu ce ţin de învăţământ, care ar trebui să asigure o dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii, urmările sunt foarte grave”, subliniază judecătorii care l-au condamnat pe fostul prodecan din ASE.

    Cosmin Şerbănescu, a fost condamnat la şase ani de închisoare, în februarie, după ce a primit de la studenţi între 400 de lei şi 400 de euro în schimbul unor lucrări de licenţă gata făcute şi al unor note de promovare.

    Decizia a fost luată de Tribunalul Bucureşti, ea nefiind definitivă. Sentinţa a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

    Şerbănescu, judecat pentru luare de mită şi trafic de influenţă, se află în arest preventiv din 18 iulie 2014.

    Instanţa a mai decis confiscarea de la Cosmin Şerbănescu a sumelor de 9.730 de euro, 1.525 de lei şi 1.300 de dolari.

    În acelaşi dosar a fost condamnat şi unul dintre studenţii care i-a dat mită fostului prodecan, Rami Bayssi, la un an şi patru luni de închisoare.

    Potrivit Parchetului instanţei supreme, în calitate de profesor titular al cursurilor de fiscalitate, asigurări şi reasigurări, Şerbănescu a cerut şi primit de la studenţi sume între între 400 de lei şi 400 de euro, în schimbul unor lucrări de licenţă gata elaborate, în formă digitală.

    Procurorii mai spun că Şerbănescu le-ar fi garantat studenţilor că el, în calitate şi de membru al comisiei de licenţă, le va asigura nota corespunzătoare promovării examenului de licenţă.

    De asemenea, potrivit anchetatorilor, fostul prodecan “a acceptat să-şi traficheze influenţa, în schimbul banilor primiţi, prin intervenţii la profesorii coordonatori ai lucrărilor de licenţă şi membri ai comisiilor de examinare, în vederea promovării examenelor de an şi a celor de licenţă”.

  • MOTIVAREA respingerii eliberării condiţionate: Copos a scris cinci lucrări ştiinţifice, dar nu a dovedit că a depus eforturi de îndreptare

    Judecătoria Sectorului 5 a respins, în 25 februarie, propunerea de eliberare condiţionată a lui George Copos, trimisă instanţei după ce Comisia de la Penitenciarul Rahova a stabilit că acesta întruneşte condiţiile pentru a fi pus în libertate, după ce a executat o treime din pedeapsa de patru ani.

    “Atât apărătorii condamnatului cât şi condamnatul au susţinut că dorinţa care l-a animat pe acesta din urmă de a scrie lucrările ştiinţifice a fost de a câştiga zile de muncă, care să fie considerate ca executate şi astfel să fie mai repede liberat condiţionat. Aceasta constituie o dorinţă firească, însă, în raport de scopul pedepsei, dovedeşte că petentul-condamnat nu a intenţionat să-şi formeze, în esenţă, o conduită corectă faţă de ordinea de drept şi să depună eforturi reale pentru reinserţie socială”, arată magistratul de la Judecătoria Sectorului 5 în motivarea deciziei.

    Faptul că pedeapsa nu şi-a atins scopul este evidenţiat chiar de către Copos, susţine judecătorul. Astfel, în declaraţiile făcute în faţa instanţei, la judecarea cererii de liberare condiţionată, George Copos a spus că “înţelepciunea la antreprenorii români este infracţiune”.

    “Condamnatul a susţinut că, de-a lungul anilor, a achitat toate obligaţiile fiscale pe care le-au avut societăţile pe care le administrează, însă a fost condamnat tocmai pentru faptul că s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale şi a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 39.461.121.820 ROL (3.946.112 lei noi, n.r.), prin ascunderea sursei impozabile”, a scris judecătorul în motivare.

    Potrivit judecătorului, faptul că a respectat Regulamentul de ordine interioară al penitenciarului nu înseamnă că George Copos a depus eforturi temeinice de îndreptare, ci arată că a adoptat un comportament normal şi obligatoriu, în caz contrar el riscând să fie sancţionat disciplinar.

    Instanţa a mai arătat că, la data la care s-a stabilit că George Copos întruneşte condiţiile pentru a fi eliberat condiţionat, acesta executase 322 de zile de închisoare. Din pedeapsă i-au mai fost scăzute zilele primite pentru că a scris lucrări ştiinţifice în timp ce era încarcerat. Potrivit legii privind executarea pedepselor, se consideră trei zile executate pentru două zile de muncă la elaborarea de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate.

    “Ţinând cont că a executat efectiv doar 322 de zile închisoare, că se afla în executarea pedepsei rezultante de patru ani închisoare în care au fost contopite trei pedepse pentru săvârşirea unor fapte penale cu consecinţe grave asupra bugetului statului, consecinţe care se răsfrâng şi asupra calităţii vieţii fiecărui cetăţean, instanţa apreciază că reeducarea condamnatului prin însuşirea unui comportament care să implice respect faţa de ordinea de drept nu a fost realizată la acest moment procesual”, a scris judecătorul în motivare.

    Decizia Judecătoriei Sectorului 5 a fost contestată de George Copos la Tribunalul Bucureşti, care va judeca în 7 aprilie cererea de eliberare condiţionată, urmând să dea o decizie definitivă.

    George Copos are de executat patru ani de închisoare, după ce Tribunalul Bucureşti a decis să nu fie aplicat un spor de pedeapsă, în urma contopirii condamnărilor primite în dosarele “Loteria I” şi cel privind transferurile de jucători.

    În 25 august 2014, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe George Copos la patru ani de închisoare cu executare în dosarul “Loteria I”. În momentul în care a primit această pedeapsă, Copos se afla încarcerat la Penitenciarul Rahova, unde executa pedeapsa de trei ani şi opt luni de închisoare primită în dosarul transferurilor de jucători.

    În primul dintre dosare, Copos era acuzat că a făcut afaceri “profitabile” cu Loteria Română, în urma cărora a adus un prejudiciu statului de peste un milion de euro. Mai exact, omul de afaceri nu şi-a plătit obligaţiile fiscale, el ascunzând faptul că deţine 38 de spaţii comerciale, prin aşa-zisa vânzare a acestora către Compania Naţională Loteria Română.

    În cel de-al doilea dintre dosarele în care a fost condamnat la închisoare cu executare, în 4 martie 2014, George Copos a fost găsit vinovat de implicarea în efectuarea de tranzacţii ilegale în cazul transferurilor unor fotbalişti către cluburi din străinătate. Alături de ceilalţi oameni de fotbal implicaţi în acest caz – Ioan Becali, Victor Becali, Mihai Stoica, Jean Pădureanu, Gheorghe Popescu, Gheorghe Neţoiu şi Cristian Borcea -, Copos ar fi produs un prejudiciu total de aproape 1,5 milioane de dolari în dauna statului şi de peste 10 milioane de dolari în dauna a patru cluburi de fotbal.

    Copos mai are un dosar, cunoscut ca “Loteria II”, în care este judecat pentru manipularea pieţei de capital, spălare de bani, fals în înscrisuri şi folosirea de informaţii privilegiate pentru dobândirea, pe cont propriu sau pe contul unei terţe persoane, de instrumente financiare la care aceste informaţii se referă. Cauza se află în judecare la Tribunalul Bucureşti, următorul termen fiind stabilit în 10 aprilie.

  • MOTIVAREA deciziei de condamnare a fostei directoare “Dimitrie Bolintineanu”: Vărzaru lăsa să se creadă că se strâng bani pentru “sensibilizarea” comisiei de Bacalaureat

    Costica Vărzaru a fost condamnată de Curtea de Apel Bucureşti la doi ani şi patru luni de închisoare cu suspendare, în dosarul privind fraudarea examenului de bacalaureat din 2013.

    “Este adevărat că inculpata nu a promis în mod expres vreunei persoane că va determina comisia de bacalaureat să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, însă la fel de adevărat este că inculpata a lăsat să se înţeleagă că banii care trebuiaustrânşi pentru «protocol» erau destinaţi «sensibilizării comisiei de examinare», ceea ce echivalează cu intervenţia, de altfel dovedită a acesteia, pe lângă membrii comisiei aşa încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii”, arată magistraţii în motivarea deciziei de condamnare.

    În documentul citat, judecătorii subliniază că ”pedeapsa nu trebuie să fie percepută de Costica Vărzaru drept o răzbunare din partea societăţii pentru că a greşit”.

    “Pedeapsa trebuie să trezească rezonanţe în plan psihologic şi să conducă în final la redarea sa societăţii. Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă este retributivă, dacă ţine seama de latura morală a omului, de capacitatea sa de a-şi analiza faptele şi de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societăţii” conform motivării instanţei.

    Judecătorii adaugă că faptele fostei directoare sunt caracterizate de un grad de pericol social “relativ mediu”.

    “Atitudinea acesteia faţă de faptă şi urmările produse relevă o periculozitate socială redusă, dar şi posibilitatea reeducării chiar fără privare de libertate, aplicarea pedepsei reprezentând un avertisment extrem de serios de natură a sta la baza schimbării mentalităţii eronate a inculpatei”, se mai arată în motivarea Curţii de Apel Bucureşti.

    În 3 februarie, fosta directoare a Liceului “Dimitrie Bolintineanu” din Capitală a fost condamnată definitiv, de Curtea de Apel Bucureşti, la doi ani şi patru luni de închisoare cu suspendare, în dosarul privind fraudarea examenului de bacalaureat din 2013.

    Prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel Bucureşti a achitat-o pe Elena Dumitru, secretara liceului la data faptelor.

    În 23 august 2013, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie le-au trimis în judecată, în dosarul privind fraudarea examenului de bacalaureat care a avut loc în sesiunea iunie-iulie 2013, pe Costica Vărzaru, Gina Ciontoiu, Elena Dumitru şi Mimoza Maria Vulcu. După trimiterea dosarului în instanţă, judecătorii au decis ca Vărzaru şi Dumitru să fie judecate separat de Ciontoiu şi Vulcu.

    Potrivit rechizitorului procurorilor, în perioada mai-iunie 2013, Costica Vărzaru, în calitate de director al Liceului Teoretic “Dimitrie Bolintineanu”, cu sprijinul Ginei Ciontoiu, membră a comitetului de părinţi, a cerut şi primit bani de la elevi înscrişi la examenul de bacalaureat în sesiunea iunie-iulie 2013, pentru a-şi folosi influenţa faţă de membrii comisiei de bacalaureat şi faţă de cadrele didactice cu atribuţii de supraveghere, în scopul promovării examenelor de către acei candidaţi.

    Procurorii au arătat, în actul de sesizare a instanţei, că sumele de bani colectate urmau să fie date cadrelor didactice supraveghetoare, atât direct de către directoare, cât şi ascunse în pachete de ţigări, reviste sau ziare aflate pe catedrele din sălile de examinare.

    “Imediat după deschiderea subiectelor, inculpataVărzaru Costica urma să convoace profesorii care predau disciplinele de examen, pentru a rezolva subiectele, care erau ulterior multiplicate. Distribuirea foilor cu rezolvările subiectelor urma să se realizeze de către inculpata Vărzaru Costica şi alţi profesori ai unităţii şcolare, sub pretextul suplimentării filelor de «ciorne»”, potrivit procurorilor.

    De asemenea, anchetatorii au mai stabilit că, în 25-30 iunie 2013, fosta directoare a Liceului “Bolintineanu” a făcut demersuri pentru desemnarea unor membri şi supraveghetori asupra cărora să-şi poată folosi influenţa pentru fraudarea examenului.

    În 1 iulie 2013, cu ocazia desfăşurării probei scrise la limba şi literatura română, Mimoza Vulcu, în calitate de vicepreşedintă a Comisiei de bacalaureat, şi secretara liceului, Elena Dumitru, a cărei prezenţă era interzisă în timpul examenului, au xeroxat în mai multe exemplare răspunsurile corecte de la această probă, care urmau să fie date mai multor elevi din mai multe săli de examen, inclusiv celor ce erau menţionaţi pe o filă A4 găsită în geanta sa, au mai arătat procurorii.

    “Inculpata Vulcu Mimoza Maria a fost găsită cu înscrisurile xeroxate, anterior menţionate, în timp ce se afla pe holul de la etajul 2 al liceului, înainte de a intra în sălile de examen”, au scris procurorii în rechizitoriu.

    Anchetatorii au făcut, în 1 iulie 2013, în prima zi a examenelor scrise de la bacalaureat, percheziţii la Liceul “Bolintineanu”, cu sprijinul SRI, Direcţiei Generale Anticorupţie şi Poliţiei Capitalei. În timpul percheziţiilor s-au găsit sume de bani în sălile de examen, inclusiv asupra unor profesori.

    Cinci profesori din comisia de examen şi 32 de profesori supraveghetori la Liceul “Dimitrie Bolintineanu” au fost audiaţi atunci la Poliţia Capitalei. Comisia de examen a fost schimbată după proba la limba română, iar conducerea liceului a fost demisă de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.

    Elevii au fost percheziţionaţi de anchetatori la ieşirea din sălile de examen, la unii dintre aceştia fiind găsite fiţuici.

    Ulterior, începând din 5 iulie 2013, zeci de elevi de la Liceul “Bolintineanu” au fost audiaţi, la sediul Poliţiei Capitalei, majoritatea lor afirmând că s-ar fi strâns, în liceu, sume de bani, fără a da însă detalii concrete sau elemente certe privind destinaţia banilor.

  • Companiile le dau angajaţilor funcţii cu denumiri complicate în lipsa măririlor de salarii şi a promovărilor

    Director Greater Balkans Beverages & South Eastern Europe Franchise, Application Security Analyst & Penetration Tester, Linux SysAdmin Guru, General Manager Greater Balkans & SEE Franchise, .NET Ninja sau SSU & Regulatory Specialist sunt doar câteva exemple de titulaturi neobişnuite atribuite angajaţilor din România sau publicate pe site-urile online de recrutare.

    Pentru specialiştii din domeniu nici complexitatea funcţiei, nici denumirea în sine nu ridică semne de întrebare, însă pentru cineva din afară acestea nu creează decât confuzie, mai ales atunci când denumirea funcţiei ajunge să fie un „mini-CV“ al unor responsabilităţi care fie se bat cap în cap, fie nu au corespondent în limba română, fie se folosesc doar în anumite industrii şi companii.

    De ce au simţit companiile nevoia de a le atribui angajaţilor titulaturi interminabile sau chiar amuzante? Cât din această politică este, în fapt, nevoie şi cât este un instrument de motivare sau de creare a unei aure profesionale? Nici angajaţii şi nici oamenii de HR nu par să aibă un răspuns clar.

    Trendul vine din IT şi din outsourcing şi managerii din marile corporaţii nu mai sunt doar directori generali, astfel că titulaturile lor încep să capete noi „add in“-uri geografice sau chiar financiare, iar cele mai exotice elimină din start aplicaţiile unor nonspecialişti.

    „Companiile au devenit din ce în ce mai complexe, sunt matriceale, au mai multe dimensiuni. Prin urmare, există riscul ca angajaţii să-şi piardă identitatea. Sunt multe cazuri în care angajaţi din aceeaşi corporaţie nu se cunosc şi nici nu se recunosc prin funcţia din cartea de vizită. Astfel, titulaturile îi plasează undeva, clarifică rolul persoanei într-o companie, pentru cine lucrează sau în ce departament“, explică Roxana Teşiu, directorul de resurse umane pe Europa al Wipro Technologies, furnizor de servicii BPO.

    Pe de altă parte, titulaturile au început să funcţioneze, în special în sfera corporatistă, pe modelul omului „bun la toate“. Cum organizaţiile sunt tot mai complexe, iar procesele, produsele şi organigramele în sine se tot multiplică, apar responsabilităţi noi în fişele de post ale unor joburi care abia se inventează. În condiţiile în care o corporaţie, un call-center sau o companie din telecom are şi câteva mii de angajaţi doar pe o singură piaţă, este greu de crezut că pentru fiecare serviciu sau produs nou care apare angajatorul va recruta câte un om sau va crea departamente dedicate. Prin urmare, responsabilităţile se grupează şi se transferă. Ce rezultă din asta? Angajaţi cu funcţii înghesuite cu greu pe cărţile de vizită şi care ajung să ocupe şi un întreg rând sau mai mult din CV.

    „Organizaţiile cresc şi tot cresc, iar titulaturile acestea complexe nu fac altceva decât să reflecte structura din prezent a mediului de business. Directorul general nu mai este acum doar director general, ci preia şi responsabilităţi de finanţe, de strategie, de decizie şi, în multe cazuri, titulatura sa mai capătă şi o dimensiune geografică“, mai spune Teşiu.

    Dar nu doar angajatorii devin „inventatori“ de meserii, ci şi salariaţii, care, în unele cazuri, îşi aleg singuri titulaturile. Pentru unii, o funcţie cât mai complexă denotă putere, rolul lor în companie şi importanţa acestora sau chiar devine un „mini-CV“, iar pentru alţii este doar o strategie de marketing sau un instrument de creştere a gradului de încredere în propriile forţe.

    „O titulatură «pompoasă» poate fi şi o sursă de motivare pentru angajaţi. Când lucram în industria bancară am avut ocazia, la un moment dat, să lucrez într-un departament care se ocupa atât cu vânzarea de credite, cât şi de colectarea lor. Erau două activităţi care, teoretic, se băteau cap în cap, însă a fost o urmare a crizei. Şi a venit momentul când a trebuit să îmi aleg titulatura funcţiei, pentru un job abia inventat. Am ales să fiu sales collection projects manager“, precizează Cosmin Cosma, absolvent al şcolii de afaceri ASEBUSS şi proprietar al unei firme de publicitate înfiinţate în urmă cu un an. De-a lungul carierei, el a mai fost deţinătorul mai multor titulaturi exotice, precum field collection force manager, mortgage collection & R.E.M. manager sau filed collection & retail restructuring manager, iar în prezent se recomandă ca chief evangelist al firmei pe care a creat-o.

    „Chief evangelist este o titulatură care a pornit din America de la ideea promovării produselor clienţilor tăi până la stadiul în care devine un fel de religie. Pe de altă parte, funcţiile foarte complexe sau neobişnuite ca denumire cred că sunt rezultatul unui mediu corporatist foarte complex care a dus la crearea unor joburi superspecializate. Iar asta se vede foarte bine în IT, unde funcţiile angajaţilor sunt compuse din tipul de produs pe care sunt specializaţi. Nu m-ar mira ca un angajat care scrie toată ziua cu pixuri X să devină expert/specialist X writer“, susţine Cosma.

    Funcţia formată din multe cuvinte atent aşezate mai poate însemna şi mascarea unor activităţi mai mult decât obişnuite într-o denumire care să îi crească angajatului stima de sine, arată un studiu publicat de MyJobMatcher.com. Conform angajatorilor, important e să fie treaba bine făcută, iar angajaţii mulţumiţi. Dacă totul se poate obţine prin combinarea unor cuvinte frumoase, de ce nu?

  • Curtea de Apel Bucureşti: Lăsat în libertate, Puţura va încerca să facă înţelegeri şi să influenţeze martorii

    Potrivit judecătorului de drepturi şi libertăţi de la CAB, care a analizat propunerea DNA de arestare a judecătorului suspendat Ovidiu Puţura, cercetarea în stare de libertate a fostului secretar de stat în Ministerul Justiţiei prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol reiese din modul şi împrejurările “săvârşirii infracţiunilor care generează un sentiment de indignare în rândul opiniei publice cu privire la modalitatea în care unii magistraţi înţeleg să-şi exercite funcţia”, conform motivării instanţei.

    În acelaşi context, judecătorul apreciază că măsura arestării preventive este proporţională cu gravitatea acuzaţiei, raportat la modalitatea de săvârşire a faptelor şi la rezonanţa socială a unor asemenea activităţi infracţionale, în contextul în care “onestitatea magistraţilor este o condiţie esenţială pentru înfăptuirea actului de justiţie”.

    “În situaţii de genul celor din prezenta cauză este imperios necesar ca statul să aibă mijloace utile pentru contracararea fenomenului corupţiei sau cel puţin limitarea efectelor acestuia, dată fiind evoluţia acestui fenomen care reprezintă o ameninţare pentru democraţie şi drepturile omului. În condiţiile în care Justiţia, ca instituţie, este în egală măsură un serviciu public, dar şi o autoritate a statului care răspunde de aplicarea legii şi stabilirea adevărului într-o cauză, exclusiv pe baza actelor aflate la dosar, implicarea persoanelor învestite cu înfăptuirea actului de justiţie în astfel de activităţi eludează însăşi normele constituţionale care impun ca Justiţia să fie unică, imparţială şi egală pentru toţi cetăţenii”, conform motivării instanţei.

    Ovidiu Puţura, acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă, a fost arestat, în 21 ianuarie, printr-o decizie a Curţii de Apel Bucureşti.

    Decizia nu a fost definitivă, contestaţia măsurii urmând să se judece la instanţa supremă.

    Ovidiu Puţura, judecător la Tribunalul Bistriţa, fost secretar de stat şi director la Direcţia contencios din Ministerul Justiţiei, este acuzat că a primit mită foloase de 30.000 de euro pentru intervenţii într-un dosar şi că i-a cerut unei judecătoare să dea o decizie favorabilă într-o cauză în care soţia sa era reclamant.

    În acelaşi dosar, trei judecătoare din Bistriţa-Năsăud au fost audiate de procurori, care au început urmărirea penală pe numele judecătoarei Corina Iacob, de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

    Potrivit procurorilor DNA, în luna noiembrie 2014, Ovidiu Puţura i-ar fi promis judecătoarei Corina Iacob, de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, că, din funcţia pe care urma să o exercite în Ministerul de Justiţie sau printr-un funcţionar de legătură ce îi poate influenţa pe membrii comisiilor de examinare de la nivelul Camerelor Notarilor Publici, va face demersuri astfel încât fiul magistratului să promoveze examenul pentru notari stagiari din anul 2015, prin fraudarea acestuia.

    În schimbul intervenţiei promise, Puţura i-a solicitat judecătoarei să pronunţe o hotărâre favorabilă într-un dosar în care soţia suspectului era reclamant recurent, au scris procurorii în ordonanţa de efectuare a urmăririi penale.

    Ovidiu Puţura mai este acuzat că, în perioada 2013 – 2014, a primit de la o persoană foloase necuvenite în cuantum de circa 30.000 de euro, constând în cheltuieli aferente unor partide de vânătoare, unor sejururi la mare, un costum de vânătoare, precum şi aproximativ 30.000 de lei, pentru a interveni la judecători să dea o soluţie favorabilă într-un dosar în care persoana respectivă avea calitatea de inculpat.

    Potrivit unor documente ale procurorilor DNA, obţinute de MEDIAFAX, în 2012, Alina Ofelia Puţura, soţia fostului secretar de stat în MJ Ovidiu Puţura, a revendicat în instanţă un teren de 916 metri pătraţi, în Bistriţa. În 29 aprilie 2014, Judecătoria Bistriţa a respins acţiunea formulată de Alina Puţura, iar aceasta a atacat hotărârea cu recurs, în 5 august 2014. Tribunalul Bistriţa a stabilit termene de judecată în 16 octombrie, 27 noiembrie şi 4 decembrie 2014, iar din complet a făcut parte şi judecătoarea Corina Iacob.

    În acest context, în 4 noiembrie 2014, Ovidiu Puţura s-ar fi întâlnit cu judecătoarea Corina Iacob, în restaurantul unui hotel din Bucureşti, şi ar fi discutat despre faptul că fiul magistratului, Titus Gheorghe Iacob, nu a promovat concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, la care a participat în 22 septembrie.

    În timpul discuţiilor, fostul secretar de stat în Ministerul de Justiţie ar fi lăsat să se înţeleagă că în urma unor intervenţii, prin intermediul unui funcţionar cu influenţă la nivelul comisiei de examinare a Camerei Notarilor Publici Cluj, îl va sprijini pe fiul judecătoarei să promoveze examenul în 2015, susţin anchetatorii.

    În schimbul acestor promisiuni, judecătoarea Corina Iacob s-ar fi angajat să dea o soluţie favorabilă în dosarul soţiei lui Ovidiu Puţura, aflat la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în stadiul de recurs, şi totodată să convingă cel puţin una dintre colegele de complet să pronunţe aceeaşi decizie.

    Ovidiu Puţura (PNL) a fost eliberat din funcţia de secretar de stat la Ministerul Justiţiei în 24 februarie 2014, funcţie pe care o ocupa din 17 mai 2012. Anterior, Puţura a fost judecător şi director la Direcţia de contencios administrativ din Ministerul Justiţiei.

    În 17 ianuarie 2014, Ovidiu Puţura a fost numit în funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al companiei CFR. În aceeaşi zi, Ministerul Justiţiei preciza că Ovidiu Puţura poate fi, în paralel, şi secretar de stat în MJ şi membru în consiliul de administraţie al unei regii autonome, respectiv al CFR, după ce Guvernul a aprobat un memorandum în acest sens. Ministerul Justiţiei a transmis aceste precizări după ce presa a vehiculat, imediat după învestirea lui Ovidiu Puţura, că acesta nu poate fi membru în CA al CFR, deoarece are calitatea de judecător pe durata detaşării la MJ. În 10 martie 2014 a încetat mandatul său în Consiliul de Administraţie al CFR.

    În iunie 2014, Ovidiu Puţura a fost sancţionat cu avertisment de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru că a deţinut, în paralel, funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al CFR şi pe cea judecător.

  • Manolescu, Blanchard România: De ce să nu îţi stabileşti obiective pentru 2015

    Rareş Manolescu este managing director Blanchard România, Master Trainer şi coach.

    Se pare că şi la nivel conversaţional, prietenii îşi povestesc cum fac ei evaluarea la final de an şi apoi, în noaptea de anul nou sau în primele zile din noul an, stau cuminţi cu creionul în mână sau cu degetul pe ecranul smartphone-ului şi scriu obiective. Pare un proces fascinant. Unii dintre cei care ascultă (eram şi eu printre ei) devin admiratori ai acestor persoane: “Wow, ce organizat şi disciplinat e X”. Eu personal nu mai cred în ele. Le găsesc ca fiind o sursă de motivaţie auto-impusă şi dăunătoare sănătăţii mele mentale.

    De ce a-ţi stabili obiective legate de viaţa ta sau de anul următor este stresant? Şi cum creează asta motivaţie auto-impusă?

    În primul rând, exerciţiul în sine de a stabili obiective e stresant şi dificil. Ca adulţi, nu învăţăm deloc acest lucru în şcoală. Ne trezim angajaţi într-o companie sau având compania proprie şi brusc suntem aruncaţi în vârtejul lucrului cu obiective. Şi fie citim pe internet, fie aflăm de la un curs cum se stabilesc obiectivele. Explicarea acronimului e rapidă, ce lipseşte însa e practica supervizată. De unde ştim că FELUL în care stabilim obiective e potrivit? Cine ne oferă ghidare, cine ne sprijină cu sfaturi sau coaching în zona asta? Câti manageri au disponibilitate şi competenţă să îşi îndrume angajaţii despre CUM să stabilească obiectivele şi apoi să discute cu ei despre cum pot învăţa să le conceapă şi mai bine?

    În afară de o competenţă maxim moderată în stabilirea obiectivelor (când ai stat de vorbă ultima dată cu cineva despre CUM stabileşti obiective, nu despre conţinutul lor?), mai apare şi factorul motivaţional. Stabilirea obiectivelor e un proces stresant pentru că generează auto-impunere, mai ales dacă apar reperele: timp, cantitate. Adică imi propun (a se citi auto-impun) să realizez (gândeşte-te la orice) până la final de 2015. Dacă acest obiectiv devine public, spus prietenilor, e şi mai puternic efectul asupra motivaţiei: trebuie să atingi obiectivul şi pentru că le-ai spus amicilor tăi. Şi trebuie să le demonstrezi şi lor că poţi, nu doar ţie. Cu alte cuvinte, presiune dublă.

    Iar această presiune se manifestă prin reacţii fiziologice generate de creier, de exemplu prin “injecţii” de cortizol (hormonul principal al stresului) care îşi face de cap prin organism. De ce se întâmplă asta? Pentru că situaţia în care ţi-ai stabilit un obiectiv personal (eventual comunicat şi altora), în momentul în care faci o evaluare şi realizezi că nu l-ai atins aşa cum îţi doreai, determină o situaţie de tip ameninţare pentru organism, iar sistemul limbic intră imediat în acţiune, pentru a decide dacă ar trebui să renunţi sau să continui cu îndârjire ceea ce faci. Această decizie e precedată de pregatirea corpului pentru situaţia respectivă, adică de pre-activarea organismului prin secreţia de cortizol, eventual de adrenalină (dacă obiectivul la care esti în întârziere e critic).

    Unul dintre efectele “tratamentului” sistematic cu cortizol este că afectează capacitatea de concentrare, activează anxietate sau depresie şi generează probleme de memorie. Iar dacă sunt multe obiective la care nu esti în ritm (asa cum ţi-ai propus iniţial) poţi să ai parte de un fel de stare semi-continuă de stres. De ce ai face asta?

    Am descoperit acum ceva timp diferenţa dintre intenţii şi obiective. Asta după ce multa vreme îmi stabileam conştiincios obiective, mă chinuiam să le fac SMART şi le verificam câteodată. De multe ori evitam asta pentru ca ştiam că sunt în întârziere cu ele şi nu aveam chef să constat acest lucru şi să mi-l spun. Am inţeles că intenţiile sunt mai puţin palpabile decât obiectivele şi în acelaşi timp mult mai susceptibile de a fi adaptate la realitate.

    Ce e diferit la intenţii versus obiective e că am sesizat ca ele nu creează presiune. Nu generează motivaţie auto-impusă, deşi sunt alese la fel ca obiectivele. Procesul magic e că motivaţia pe care ele o activează e una aliniată sau integrată. Pentru că dacă începi să te gândeşti la intenţiile tale pentru viitor asta nu înseamnă neaparat în 2015. A gândi în termen de un an de zile e limitativ. Cum ar fi să gândesti în termen de viitor, fără să pui neaparat un deadline?

    Mai văd o diferenta în felul în care sunt formulate. Intenţia o văd formulată ca pe ceva prezent (sunt calm şi relaxat) nu ca pe ceva ce va fi atins cândva (în 2 ani voi fi calm, adica în peste 80 % din situaţii voi analiza înainte de a răspunde şi relaxat, adică creierul meu va fi pus în situaţii în care va secreta endorfină peste 50 % din timp). Probabil că ai zâmbit citind acest exemplu de obiectiv. Sună aiurea, nu? Ei bine, cam aşa arată dacă te apuci să chinui o intenţie personală (de a te simţi cumva bine) să “intre” într-un format de obiectiv. În schimb, a gândi că eşti şi faci în prezent lucruri (deşi ele nu se întamplă încă) poate fi mult mai automotivant şi mai puternic emoţional, decât a gândi că ele se vor întampla în viitor.

    Cel mai important aspect în lucrul cu intenţiile însă am descoperit că nu e formularea lor ci practica de a le repeta zilnic. Singurul exerciţiu practic pe care l-am învăţat de la două persoane extrem de importante din viata mea este ca în fiecare dimineaţă să îmi scriu intenţiile (pe hârtie, electronic). De ce zilnic? Pentru că antrenamentul de a ţi le spune o dată pe zi sau a formula în minte e cel mai puternic activator de motivaţie şi de energie pentru a le duce la îndeplinire. Şi pentru că, repetându-le zilnic, ajungi să îţi dai seama ce îţi doreşti cu adevărat, de fapt. E posibil să realizezi că repetând zilnic scrierea intenţiilor, felul în care le formulezi se schimbă. Că ordinea lor nu mai e aceeaşi. Că adaugi sau uiţi intenţii. E normal. E un proces continuu şi activ, nu ceva static. Obiectivele sunt statice. Intenţiile sunt dinamice. Iar procesul de a le formula este la rândul lui ceva dinamic, emergent.

    Închei invitându-te să faci următorul exerciţiu timp de trei luni (atenţie, perfecţionişti, s-ar putea să vă “doară” pentru că nu e foarte controlabil procesul):
    – Decide cum vrei sa îţi scrii intenţiile (pe hârtie sau electronic, dar nu schimba mediul)
    – Alocă-ţi o oră pentru a sta cu tine şi a scrie intenţiile tale (orice îţi trece prin minte şi îţi doreşti să fii / să faci / să ţi se întâmple / să ai / să simţi etc.)
    – Nu te gândi la o ordine anume, doar scrie-le aşa cum îţi vin
    – În fiecare zi, reia scrierea acestor intenţii, atâtea câte îţi vin în minte, aşa cum îţi vine să le scrii.
    – Nu te uita peste intenţiile scrise în zilele precedente pentru a te inspira. Fiecare zi are importanţa ei şi îţi activează câteodată altă ordine.
    – Observă cum ţi se dezvoltă rutina de a le scrie, devenind ca o “mantra”. Când observi asta, înseamnă că eşti deja mai conectat la tine, mai prezent. Eşti pe drumul cel bun.
    – Dacă într-o zi nu ai chef să le scrii, nu poţi sau nu ai timp, lasa-le aşa. Nu te stresa că nu ai facut asta. Mai ai nevoie şi de pauze.

    După trei luni, uită-te la ce s-a schimbat în viaţa ta, ca urmare a antrenamentului zilnic. E un alt fel de fitness mental care sigur va schimba ceva la tine. Poate chiar îţi va produce sincronicităţile necesare în a-ţi atinge intenţiile într-un fel sau altul.
     

  • MOTIVARE: Necolaiciuc nu a dat suficiente dovezi de îndreptare, astfel că nu poate fi eliberat

    “În cauză se constată că petentul a executat fracţia prevăzută de lege, însă instanţa apreciază ca petentul nu a dat suficiente dovezi de îndreptare, ţinând seama de comportamentul petentului în detenţie, acesta nefiind sancţionat disciplinar, dar nici recompensat, având în vedere şi natura şi modalitatea concretă de comitere a faptei“, arată JS5 în motivare deciziei.

    În ceea ce priveşte profilul psihologic, instanţa precizează, în documentul citat, că Necolaiciuc este cooperant, concordant în comunicare şi stabil emoţional.

    În 28 octombrie, Judecătoria Sectorului 5 a respins cererea de liberare condiţionată a fostului director general al CFR, condamnat la patru ani şi şase luni de închisoare pentru fraudarea statului cu 2,7 milioane de euro.

    Decizia de la sfârşitul lunii octombrie nu a fost definitivă, motiv pentru care Mihai Necolaiciuc poate contesta sentinţa la instanţa superioară. Dacă şi această instanţă îi respinge cererea, Necolaiciuc se poate adresa din nou judecătorilor cu o cerere de liberare condiţionată în luna ianuarie a anului viitor.

    “În doi ani şi jumătate, cât timp s-a judecat acest dosar la Judecătoria Sectorului 1, s-a ajuns la concluzia că sunt nevinovat şi am fost achitat. După trei înfăţişări, Curtea de Apel m-a condamnat. Eu nu acuz pe nimeni, însă vă rog să admiteţi această rugăminte de eliberare, pentru că mai am alte trei dosare şi vreau să îmi construiesc apărarea. În aceste condiţii nu pot face acest lucru”, a spus, în faţa instanţei, în 28 octombrie, Mihai Necolaiciuc.

    Avocaţii fostului director general al CFR şi-au apărat clientul invocând faptul că sunt îndeplinite toate condiţiile admiterii cererii de liberare condiţionată şi că Mihai Necolaiciuc a executat mai mult de jumătate de pedeapsă în arest preventiv. “În ceea ce priveşte îndreptarea şi reeducarea, pot să vă spun că este îndeplinită şi această condiţie, dovadă fiind şi caracterizarea lui de la arest, el neavând nicio abatere, prezentând în permanenţă un comportament pozitiv”, a spus unul dintre avocaţii lui Necolaiciuc.

    Apărarea a subliniat faptul că fostul director general al CFR a stat în spatele gratiilor peste 800 de zile, dar şi faptul că Mihai Necolaiciuc se află sub control judiciar în alte două dosare. “Liberarea lui condiţionată nu creează o perturbare a liniştii publice”, a arătat un alt avocat al lui Necolaiciuc.

    Pe de altă parte, reprezentantul Ministerului Public a cerut respingerea acestei solicitări şi a invocat raportul comisiei de la Penitenciarul Rahova, în care se arată că momentul liberării condiţionate poate fi amânat.

    Mihail Necolaiciuc a formulat această cerere întrucât, conform legii, “poate fi liberat condiţionat condamnatul care a executat fracţia de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele penale”, iar conform articolului 60 alineatul 2, “fracţia de pedeapsă executată trebuie să fie de 1/3, în cazul condamnaţilor trecuţi de vârsta de 60 de ani, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prev. la art. 59 alin. 1 din vechiul C. pen”. Mai exact, fostul şef al CFR a invocat faptul că din pedeapsă trebuie scăzută perioada în care a stat în arest, respectiv din 17 iunie 2009 până în 18 octombrie 2011, ceea ce înseamnă că el a ispăşit mai mult de o treime din condamnare.

    Fostul director general al CFR mai este judecat în alte trei dosare penale, aflate încă în faza primei instanţe, chiar dacă au ajuns în faţa judecătorilor din 2008, respectiv din 2009. Cele trei dosare în care este implicat fostul director al CFR sunt încă în etapa în care sunt efectuate expertize financiar-contabile. Chiar dacă a fost citat de nu mai puţin de 234 de ori, Judecătoria Sectorului 1 nu emis, în cei şase ani de când Necolaiciuc se află pe listele de şedinţe ale instanţei, o sentinţă în aceste trei dosare.

  • Motivarea condamnării fraţilor Fenechiu în dosarul “Transformatorul”: Pedepsele fraţilor Fenechiu, apte să îndrepte atitudinea lor

    Completul de cinci judecători de la instanţa supremă a dat publicităţii, miercuri, motivarea deciziei prin care, în 30 ianuarie, preşedintele Livia Doina Stanciu şi judecătorii Florentina Dragomir, Sofica Dumitraşcu, Simona Daniela Encean şi Ioana Alina Ilie au menţinut pedepsele date anterior de un complet de trei magistraţi de la aceeaşi instanţă în dosarul “Transformatorul”.

    “Astfel, instanţa de control judiciar apreciază că modalitatea în care inculpaţii au desfăşurat activitatea infracţională, prejudiciul semnificativ produs, numărul actelor materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii, gravitatea concretă, poziţia procesuală a inculpaţilor care nu au recunoscut săvârşirea faptelor, refuzând practic să îşi asume fiecare răspunderea pentru activitatea sa, perseverând în a considera că modalitatea în care au acţionat ar fi fost una legală, justifică modalitatea de executare a pedepselor stabilită de prima instanţă, singura aptă a asigura îndeplinirea scopului de exemplaritate şi educativ al pedepsei”, se arată în documentul citat.

    Astfel, notează magistraţii, “se constată că probatoriile administrate în cauză au dovedit că prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu de către inculpaţii Turbatu Ioan, Mărghidan Ion şi Andronache Petru, constând în încălcarea dispoziţiilor referitoare la derularea procedurilor pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, în condiţiile în care în fişa postului pentru funcţiile de director sau director comercial erau trecute atribuţii în acest domeniu aceştia au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată şi calificată”.

    Potrivit judecătorilor, Relu Fenechiu, Lucian Fenechiu şi Mihai Bogdan Damian, prin “conjugarea eforturilor şi ajutorul pe care aceştia l-au acordat inculpaţilor Turbatu Ioan, Mărghidan Ion şi Andronache Petru pentru încheierea unor tranzacţii cu eludarea procedurilor achiziţiilor publice, a întregit activitatea autorilor în cadrul acestor proceduri, aceştia fiind cei ce au efectuat activităţi susţinute pentru a crea aparenţa de legalitate prin transmiterea de oferte, furnizarea certificatelor de calitate, prin activităţi comerciale între firmele grupului care să justifice provenienţa licită a aparatajelor, ulterior livrate către SISEE”.

    În aceste condiţii, arată cei cinci judecători, faptele săvârşite de fraţii Fenechiu şi de Mihai Bogdan Damian “întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată şi calificată”.

    În acest context, arată judecătorii, “instanţa de control judiciar îşi însuşeşte opinia exprimată de prima instanţă, în sensul că activitatea infracţională ce a făcut obiectul prezentei cauze a avut ca unic scop obţinerea de către complici a unor venituri considerabile în detrimentul patrimoniului unei instituţii publice, dovedind un total dispreţ faţă de banul public”.

    “Acest dispreţ pentru finanţele unei instituţii publice, dar şi pentru mii de persoane fizice şi juridice, conturează profilul inculpaţilor care, în schimbul unor avantaje imediate au acceptat să încalce legea. Deşi reprezentantul Ministerului Public, în dezvoltarea motivelor de recurs, a susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere, în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei, faptul că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor au fost săvârşite în formă continuată, iar prejudiciul cauzat este unul deosebit de mare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, consideră că nu se justifică majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor ci, se impune menţinerea acestora astfel cum au fost stabilite de către instanţa de fond”, se mai arată în motivare.

    Aşadar, notează cei cinci magistraţi, după o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor, prin raportare la cauză, “constată că prima instanţă a aplicat inculpaţilor pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, ţinând seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana fiecărui inculpat în parte şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, motiv pentru care, contrar solicitării reprezentantului Ministerului Public, le va menţine, ca fiind legale şi juste în raport de în raport cu criteriile generale enunţate”.

    “Astfel, instanţa de recurs apreciază că, prin menţinerea pedepselor aplicate inculpaţilor, pe de o parte, au fost respectate toate garanţiile procesuale conferite, atât de dispoziţiile legale procesuale penale, cât şi de cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condiţiile stabilirii vinovăţiei inculpaţilor, corespunde şi caracterului disuasiv al pedepsei, iar pe de altă parte, se poate asigura, în viitor, reinserţia socială a acestora, precum şi o reacţie promptă a opiniei publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, consolidând percepţia cetăţenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiţie dând o ripostă fermă celor care au considerat că pot fi mai presus de lege, dispreţuind-o şi încălcând-o”, se mai menţionează în documentul citat.

    Cei cinci judecători apreciază că pedepsele aplicate şi modalitatea de executare a acestora, în regim de detenţie, sunt “apte să asigure îndreptarea atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de infracţiuni, resocializarea acestora, precum şi o reacţie socială adecvată în diminuarea săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, întărind percepţia opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să acţioneze cu fermitate şi să realizeze un act de justiţie, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite, atât de dispoziţiile legale procesual penale, cât şi de cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condiţiile stabilirii vinovăţiei, corespunde şi caracterului disuasiv al pedepsei”.

    Fostul ministru al Transporturilor Relu Fenechiu a fost condamnat definitiv, în 30 ianuarie, la cinci ani de închisoare cu executare, în dosarul “Transformatorul”, şi s-a predat în seara zilei respective Poliţiei Judeţene Iaşi. Ulterior acesta a fost transferat la penitenciarul Iaşi.

    Completul de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a menţinut în ianuarie pedeapsa dispusă în 12 iulie 2013 de un complet de trei judecători în cazul deputatului PNL Relu Fenechiu, pentru complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, iar acesta execută cinci ani de închisoare.

    La aceeaşi pedeapsă au fost condamnaţi Lucian Fenechiu, fratele fostului ministru şi Bogdan Damian.

    Ioan Turbatu, director general al Sucursalei de Întreţinere şi Servicii Energetice Electrice (SISEE) Moldova în perioada 2002-2004, şi Ion Mărghidan, director general al aceleiaşi instituţii în perioada 2004-2005, au fost condamnaţi la câte şase ani de închisoare cu executare, pentru abuz în serviciu în formă calificată.

    Petru Andronache, director comercial al SISEE Moldova în perioada 2002-2005, a primit o pedeapsă de şapte ani de închisoare cu executare şi cinci ani interzicerea unor drepturi, pentru abuz în serviciu în formă calificată.

    Instanţa a mai dispus ca cei şase inculpaţi să plătească, în solidar, peste 5,7 milioane de lei, reprezentând daune materiale către SISEE Moldova.

    Deputatul PNL Relu Fenechiu a fost trimis în judecată de procurorii DNA în iunie 2012, în dosarul cunoscut ca “Transformatorul”, fiind acuzat că prin firmele sale a vândut transformatoare şi întrerupătoare uzate şi vechi la preţuri de produse noi către Sucursala de Întreţinere si Servicii Energetice Electrice Moldova, cu complicitatea fostei conduceri a instituţiei.

    Fratele acestuia, Lucian Fenechiu, şi Mihai Bogdan Damian, asociat unic şi administrator la SC Euro Plus SRL Iaşi şi acţionar al SC Fene Grup SA, au fost acuzaţi de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată şi continuată şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial.

    Ioan Turbatu a fost judecat pentru abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, iar Ion Mărghidan şi Petru Andronache, pentru abuz în serviciu în formă calificată şi continuată şi abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial, în formă continuată.

    Potrivit DNA, pe lângă achiziţiile normale de echipamente şi piese de schimb, în perioada 2002 – 2005, SISEE Moldova a realizat şi achiziţii de la un grup de patru firme – SC La Rocca SRL, SC Tehnorom SRL, SC Fene Grup SA şi SC Euro Plus SRL – fără să respecte prevederile legislaţiei cu privire la achiziţiile publice, în condiţii de favorizare a acestor firme, de la care s-au cumpărat, la preţuri de produse noi, transformatoare şi întreruptoare uzate şi vechi, fabricate în perioada 1970-1980.

    Totodată, procurorii au arătat că 99,98 la sută dintre produsele respective au rămas permanent în stocul SISEE Moldova, devenind în final achiziţii de produse vechi, folosite, fără justificare economică, inutile şi cauzatoare de prejudicii bugetului societăţii, făcute cu scopul de a favoriza firmele ce le livrau.

    Potrivit rechizitoriului, prejudiciul total a fost estimat la 7.529.594,1 lei (6.327.390 de lei plus TVA), reprezentând valoarea echipamentelor necorespunzătoare achiziţionate. Prejudiciul este rezultatul a 46 acte materiale, derulate în perioada 2002 – 2005, fiecare act material însemnând o achiziţie publică efectuată de SISEE Moldova de la firmele SC La Rocca SRL, SC Fene Grup SA, SC Euro Plus SRL şi SC Tehnorom SRL.

    Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice “Electrica Serv” SA – SISE Electrica Moldova s-a constituit parte civilă în această cauză, pentru suma reprezentând valoarea prejudiciului.