BusinessMagazin

Tag: migratie

  • Criza zonei euro şi salariile din România favorizează migraţia spre Marea Britanie. Mulţi imigranţi, români

     Potrivit raportului elaborat de Observatorul pentru Migraţie, în ultimii cinci ani, numărul cetăţenilor europeni care s-au mutat în Marea Britanie a crescut cu 700.000, atingând nivelul de 3,3 milioane.

    Conform documentului, 49% dintre cei 700.000 de imigranţi suplimentari sunt polonezi şi români, iar alţi 24% provin din Spania, Italia şi Portugalia.

    În anul 2011, în Marea Britanie erau înregistraţi circa 80.000 de români, iar acum numărul acestora a depăşit cifra de 220.000, precizează documentul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Efectele noului Cod fiscal. Scădere de 50% la înregistrarea de PFA-uri în ianuarie

    Numărul PFA-urilor înregistrate în ianuarie a scăzut cu 50% comparativ cu ianuarie 2015, dar nu este vorba despre o restrângere a activităţii în economie, ci despre o „migraţie“ spre alte sisteme de impunere, cel mai probabil microîn­tre­prinderi, mutare determinată de noua impozitare introdusă odată cu noul cod fiscal.
    În ianuarie au fost înregistrate 1.294 de PFA-uri, faţă 2.571 în ianuarie 2015 – o scădere de 50%, în condiţiile în care dinamica lunară în anii trecuţi a fost, din 2011 încoace, pozitivă (de la plus 2% la plus 22%).

    Că nu este vorba despre o scădere în activitatea economică o arată faptul că numărul total de companii intrate pe piaţă în ianuarie (numărul total de înmatriculări) nu a scăzut decât marginal. Dacă în ianuarie 2015 au fost înregistrate în România 8.501 companii, în ianuarie 2016 numărul înregistrărilor a fost de 8.288 – o scădere de doar 2,5%.

    În acelaşi timp, numărul de SRL-uri a crescut în ianuarie 2016 comparativ cu ianuarie 2015 cu 30% – până la 6.314 SRL-uri, ceea ce arată clar o mutare dinspre zona PFA-urilor spre cea a întreprinderilor mici.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Migraţia care începe să apese greu. Guvernul nu mai vrea 2 miliarde de euro de la căpşunari. Vrea zeci de miliarde

     „Diaspora românească reprezintă un capital pe mai multe planuri, dacă e să ne uităm la partea economică, remiterile anuale sunt de circa 1,5 mi­liarde de euro, dar potenţialul economic şi investiţional al diasporei româneşti putem să-l cifrăm chiar la zeci de miliarde de euro“, a susţinut ieri premierul Dacian Cioloş, la o dezbatere organizată de preşedintele Klaus Ioha­n­nis care a ajuns în fruntea statului cu sprijinul masiv al românilor din străinătate.

    Între 2 şi 3 milioane de români au plecat în ultimii 20 de ani din ţară. Ple­carea lor a însemnat iniţial o despo­vărare pentru sistemul social, pe fondul restrângerii grave a economiei postco­muniste.

    Acum însă, odată hopul trecut, se vede, de fapt, ce pierdere imensă a însemnat acest exod egal întâlnit doar în vremuri de războaie.

    Ultimul recensă­mânt din 2011arăta că România a pierdut, în zece ani, 12% din polulaţie. Dar de atunci alţi zeci de mii de oameni au părăsit ţara.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine câştigă şi cine ce pierde din cauza migraţiei mondiale

    Poveştile despre emigranţi au invadat spaţiul media pe parcursul ultimilor luni, dar fenomenul nu este o noutate, ci dimpotrivă, este monitorizat şi măsurat de decenii bune de diferite instituţii din întreaga lume. La fel de adevărat este că tot mai mulţi oameni aleg, din diferite motive, să plece din ţările natale, iar mişcarea lor produce tot soiul de efecte, atât în zonele pe care le părăsesc, cât şi în cele către care se îndreaptă.

    Trimiterile de bani, la nivel mondial, au crescut de mai bine de patru ori, între anul 2000, când reprezentau 0,4% din PIB global, adică 127 de miliarde de dolari şi 2010, când ajunseseră la 457 de miliarde de dolari, respectiv 0,7% din PIB global, conform Băncii Mondiale. Pe parcursul ultimilor cinci ani, trimiterile băneşti ale imigranţilor spre ţările de origine au continuat să crească, ajungând în 2015 la 0,8% din PIB global, adică 586 miliarde de dolari. Respectivele sume au ajuns să joace un rol tot mai important în economia acestor pieţe, reprezentând procente importante din PIB, arată un studiu realizat de Citi Research. De pildă, în China reprezintă 3,5% din PIB, iar în ţările care au aderat la UE după 2004 înseamnă, în medie, 1,9% din PIB – cu variaţii destul de mari de la caz la caz.

    Fluxurile de capital merg din ţările mai bogate către cele mai sărace; aproape trei sferturi (73%) dintre remiteri ajung în ţări cu PIB per capita mai mic decât 20% din PIB-ul pe capita din SUA. În plus, mai bine de jumătate (54%) din fluxurile de capital pleacă din ţări care au un venit per capita de cel puţin 80% din cel înregistrat în Statele Unite. În ţările din Africa Subsahariană şi cele din Orientul Mijlociu sumele de bani trimise „acasă“ de către cei care lucrează peste hotare au ajuns să depăşească investiţiile străine directe. În plus, aceste fluxuri de bani sunt mult mai stabile şi predictibile decât investiţiile străine.

    Pentru cele mai multe ţări bogate, imigranţii au devenit un veritabil motor de sporire a populaţiei şi a forţei de muncă şi, de aceea, reprezintă un factor major de creştere economică. În cazul SUA, 48% din creşterea forţei de muncă înregistrată în intervalul 2007-2015 se datorează celor care au ajuns în această ţară, iar procentul este chiar mai mare (69%) în cazul celor 15 ţări din zona euro. Iar în două treimi din ţările membre ale UE, cei născuţi peste hotare reprezintă mai bine de jumătate din creşterea forţei de muncă. Materialul realizat de Citi Research mai arată că deşi majoritatea migranţilor se îndreaptă către ţări în care veniturile sunt mai mari, cei mai mulţi dintre aceştia au educaţie similară cu media celor din destinaţiile alese. De pildă, în cazul Uniunii Europene şi al SUA, ponderea migranţilor cu studii superioare (29% şi, respectiv, 31%) este asemănătoare cu cea a nativilor din aceste regiuni (26% în UE şi 32% în SUA). Sunt însă şi ţări către care se îndreaptă un număr şi mare de absolvenţi de universitate – fie Marea Britanie, Estonia, Irlanda, Luxemburg sau Polonia – ponderea celor licenţiaţi fiind de peste 40% din totalul imigranţilor.

     

  • Horoscop economic 2016

    Este greu să fii 2016 când vii după 2015. Aşa pot fi rezumate motivaţiile celor aproape 30 de oameni din business care au răspuns solicitării Business Magazin de a alege cuvintele care vor marca 2016.

    2015 a fost un an greu, în care au avut loc multe evenimente negative şi care a generat multe aşteptări. Spre diferenţă de 2015, 2016 începe pe un val de optimism construit din aşteptările legate de guvernul tehnocrat, de accelerarea unor proiecte pe fondul anului electoral, dar şi din trendul economic pozitiv cu care s-a încheiat anul trecut. Mai pe scurt, anul începe optimist pentru că românii au nevoie să treacă peste ultimii ani, foarte grei din prea multe puncte de vedere, crede Dragoş Petrescu, proprietarul reţelei de restaurante City Grill: „Este evident că românii sunt dispuşi să cheltuiască mai mult. Au salarii mai mari, au speranţe într-o guvernare mai curată, au acces la credite mai facil şi vor să depăşească momentele crizei“.

    Creşterea, incertitudinea şi riscul sunt cele trei cuvinte alese de cei mai mulţi oameni de afaceri care au răspuns solicitării Business Magazin. Conform Comisiei Naţionale de Prognoză, economia va creşte cu peste 4% în 2016 şi, pe lângă creşterea consumului administraţiei cu 2% şi a investiţiilor străine (+6,2%), cifrele prognozei arată un an foarte bun pentru industrie, care ar urma să crească cu peste 5%. „Creşterea este deja o constantă a economiei româneşti de câţiva ani şi, în absenţa unor evenimente majore cu efect negativ pe plan global, creşterea va continua în 2016. Eu estimez că va fi de fapt o creştere mai mare decât în 2015, pentru că se simte o creştere a consumului intern, care până acum a fost relativ anemic, şi de asemenea a sectorului imobiliar, care a fost şi el în suferinţă în ultimii ani; să ne rugăm cu toţii să fie un an bun în agricultură şi putem probabil ajunge spre 5% creştere de PIB“, estimează Marius Ghenea, iar Emilian Duca, partenerul coordonator al departamentului de consultanţă fiscală din cadrul BDO România, crede că „în acest moment nu există niciun factor intern care să frâneze creşterea economică din anul 2016“.

    Există însă mulţi factori externi care ar putea împiedica atât creşterea, cât şi cursul bun pe care a intrat România în ultimii doi ani. Evoluţia internă a României a mai fost dată peste cap la fiecare criză externă, aşa încât este de aşteptat ca multele incertitudini externe să genereze răspunsuri neaşteptate în economii dependente de economiile europene, cum este cazul României. Marius Ghenea vorbeşte despre un „nou normal“, o stare de incertitudine generală, care porneşte de la ISIS, de la criza migranţilor sau de la conflictul din Siria şi merge până la tot felul de alte probleme majore la nivel global. „Contextele externe ale României rămân incerte. Situaţia s-a acutizat mai ales prin marile provocări ale Europei din ultimii anii: criza datoriilor suverane ale Greciei care încă nu s-a sfârşit, atitudinea agresivă şi imprevizibilă a Rusiei, pericolul foarte concret al terorismului care poate genera atentate oriunde şi oricând, criza refugiaţilor şi, nu în ultimul rând, norii unei noi crize economice globale. Incertitudinea anului 2016 vine mai degrabă din afara României şi e dată de posibilitatea unor evenimente agresive şi turbulenţe pe care nu le putem controla şi la care putem fi victime prin efectele de domino ale globalizării“, spune Cosmin Cosma.

    Adrian Crivii crede că cea mai importantă problemă externă, în afara unei potenţiale noi crize economice, va fi în 2016 legată de fenomenul migraţiei: „Migraţia va fi cea mai mare problemă cu care se va confrunta Europa în afara crizei economice, care se va accentua şi va pune probleme şi în relaţiile interstatale, iar tensiunile sociale vor creşte. Elementele discordante se vor accentua punând în pericol însăşi viitorul Europei unite si libera circulaţie. Tendinţele naţionaliste, excentrice se vor accentua, cu efectele negative de rigoare“.

    În tot acest context, Cătălin Olteanu, director general al firmei de logistică FM România, crede că 2016 va fi despre managementul riscului: „Cât să rişti, cât să te întinzi cu prognoza? Cum vor continua conflictele din Siria şi Ucraina, ce efecte vor avea conflictele din economia mondială sau cum vor afecta acestea economia noastră? Ce alte fraude vor mai fi descoperite şi pe unde? Cum ne vor afecta? Va ajuta fenomenul electoral creşterea economică? Sau vor apărea efecte adverse la măsurile deja luate?“. Sau vor apărea efecte adverse la măsurile deja luate?“.

    Retorica lui Cătălin Olteanu încearcă să contureze un cadru global de care România nu se poate desprinde, oricât de echilibrată ar fi piaţa internă. Pentru că echilibrul macroeconomic sau creşterea industriei şi a consumului sunt una, dar instabilitatea pe care o poate genera anul electoral este alta şi este internă. Adrian Crivii pune pe primul loc în topul incertitudinii „Luptele politice generate de anul electoral“, deoarece un an electoral pe fondul importantelor schimbări sociale din ultimii doi ani poate influenţa şi economia, nu numai societatea. „Este un an cu două valuri de alegeri, cele locale şi cele legislative. Fiecare an electoral a avut un impact în piaţă, istoric vorbind. Multe lucrări cu sectorul public au fost influenţate de alegeri. România vrea însă schimbare, iar 2016 s-ar putea să iasă din tipar. Electoral înseamnă mai mult decât oricând că este şansa noastră de a da putere şi semnificaţie fiecărui vot. Se întâmplă o dată la 4 ani şi, chiar dacă economic apar unele fluctuaţii, social ar trebui să devină un exerciţiu de demnitate“, crede directorul general al Policolor SA, Marius Vacaroiu. Legat de demnitatea alegerilor, tot ultimii doi ani au mai adus un val de schimbare, o dată cu forţa venită dinspre noua generaţie, care a simţit că, dacă se implică, poate influenţa rezultatul unor alegeri sau poate obţine un răspuns semnificativ la o problemă.

    Eugen Voicu, director general al Certinvest, spune că „vom vedea o implicare mai mare din partea societăţii civile, pe fondul unei generaţii tinere mai vocale, cu acces la noile mijloace de comunicare capabile să propage mesaje rapid în rândul unei mase mult mai largi de oameni. Aşteptările lor se vor face mult mai auzite, iar clasa politică va trebui să ţină cont de ele“. În plus, schimbarea structurii şi a aşteptărilor celor care vor deveni masa votanţilor va pune presiune pe zona partidelor şi a modului cum acestea vor aborda alegerile.

    De fapt, schimbarea socială adusă de întinerirea voturilor şi de schimbarea la faţă a politicii adusă de DNA va face ca anul electoral să nu fie dominat doar de tăieri de panglici şi de obişnuitul heirup electoral, ci mai degrabă de gestionarea unor transformări structurale pe care nici societatea, nici clasa politică nu le-au mai abordat anterior la aceste dimensiuni. „Este probabil ca schimbarea clasei politice (chiar dacă este provocată în principal de DNA) să rezulte în evoluţii imprevizibile ale opţiunilor politice. Ar trebui ca aceste alegeri să evidenţieze gradul de dezvoltare a democraţiei noastre, precum şi modul cum mediul de afaceri se va raporta la clasa politică. Dacă până acum erau suficienţi pensionarii pentru a câştiga alegerile, marele pariu va fi în 2016 pe noua generaţie“, crede Emilian Duca.


     

  • Federica Mogherini: UE riscă “dezintegrarea”, dacă nu răspunde colectiv la criza migraţiei

    Dacă europenii se mulţumesc cu răspunsuri naţionale în faţa unui fenomen european, “criza se va agrava, cu reacţii în lanţ ale opiniilor publice şi guvernelor naţionale, dacă nu ne dotăm cu instrumente pe măsură”, a afirmat Mogherini, într-un interviu publicat joi de jurnalul Il Sole 24 Ore.

    “Fără aceste instrumente, există riscul dezintegrării”, a adăugat aceasta.

    Austria a anunţat că va adopta măsuri de securizare a frontierei sale cu Slovenia, care ar putea să includă construirea unui gard – ceea ce ar fi o premieră în spaţiul Schengen – pentru a controla fluxul de imigranţi care alimentează tensiunile între statele Uniunii Europene.

    În cadrul unei discuţii telefonice de miercuri cu preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, cancelarul austriac, social-democratul Werner Faymann, a recunoscut totuşi că “barierele nu îşi au locul în Europa”, fară însă a preciza intenţiile Executivului de la Viena.

  • Eurobarometru: 60% dintre români cred că deciziile privind migraţia trebuie luate la nivelul UE

    Imigraţia şi terorismul sunt preocupările cu cel mai rapid ritm de creştere în rândurile cetăţenilor din Uniunea Europeană, conform ultimului Eurobarometru comandat de Parlamentul European, şi realizat de TNS. La sondaj au răspuns 28.150 de persoane din toate statele membre în perioada 19 – 29 septembrie 2015.

    Doi din trei europeni consideră că deciziile legate de migraţie trebuie să fie adoptate la nivelul Uniunii Europene, mai degrabă decât la nivelul guvernelor naţionale. Procentul de 66% reprezintă o medie, existând diferenţe semnificative de la o ţară la alta. Astfel, în ţări precum Cipru, Germania, Spania, Luxemburg sau Olanda, între 79% şi 81% dintre cetăţeni favorizează adoptarea deciziilor la nivel comunitar, în timp ce în timp ce în Estonia, Polonia şi Slovacia, procentul este de 40%.

    Dintre români, 60% consideră că deciziile trebuie luate mai degrabă la nivelul UE.

    Totodată, 78% dintre cetăţenii UE consideră că e nevoie de o mai bună distribuţie a solicitanţilor de azil. Ţările cu procentele cele mai mari (peste 90%) în favoarea acestei afirmaţii sunt Germania, Suedia, Malta, Grecia, Olanda şi Belgia, în timp ce în România 59% din persoane sunt de acord. În ţări precum Cehia, Slovacia şi Estonia, ponderea celor care susţin o mai bună distribuţie este sub 50%.

    Cei 78% dintre cetăţenii care sunt de acord cu o mai bună distribuţie a solicitanţor de azil au fost chestionaţi ulterior în legătură cu metoda concretă de distribuţie, mai exact cotele obligatorii decise la nivelul UE. Măsura este susţinută de 75% dintre europenii, respectiv 44% dintre românii care anterior se pronunţaseră în favoarea unei mai bune distribuţii a solicitanţilor de azil.

    Referitor la criza economică, 32% dintre europeni cred că aceasta va mai dura mulţi ani, acelaşi procent fiind înregistrat şi în România. Printre cei mai optimişti se numără locuitorii din Malta, Danemarca şi Irlanda, în timp ce peste 50% din greci şi francezi se declară pesimişti cu privire la sfârşitul crizei economice.

  • Criza refugiaţilor, lecţia de la Ankara: Turcia adăposteşte cel mai mare număr de refugiaţi din lume

    Turcia adăposteşte cel mai mare număr de refugiaţi din lume, iar deschiderea arătată faţă de cei două milioane de sirieni şi irakieni care au fugit din calea războiului civil a protejat naţiunile europene de o criză a migraţiei mai gravă decât cea cu care se confruntă în prezent. În timp ce guvernele europene nu reuşesc să găsească o soluţie comună, iar Ungaria a ridicat un gard la graniţa cu Serbia pentru a stăvili valul de migranţi, liderii de la Ankara promit că vor continua să primească refugiaţi. Această politică riscă să devină o povară politică înaintea alegerilor anticipate din Turcia, programate în noiembrie, în special în oraşele din apropierea frontierei, unde numărul refugiaţilor sirieni a devenit mai mare decât cel al localnicilor.

    Când războiul din Siria a izbucnit în 2011, autorităţile din Turcia au crezut că zeci de mii de refugiaţi vor traversa frontiera de 900 de kilometri a ţării. De atunci, luptele au luat amploare, iar militanţii Statului Islamic au exploatat haosul pentru a impune o conducere brutală, în stil medieval, în mari părţi din Siria şi Irak.

    Turcia a cheltuit 6,5 miliarde de euro în scop umanitar, inclusiv pentru cele mai bine echipate tabere de refugiaţi construite vreodată, dotate cu şcoli, asistenţă medicală şi servicii sociale.

    „Este una dintre cele ample reacţii umanitare pe care le-am văzut vreodată. Este acceptarea faptului că, indiferent de inconveniente, Turcia trebuie să îşi ajute vecinii“, a declarat pentru Reuters Rae McGrath, din partea agenţiei americane Mercy Corps. El avertizează însă că abilitatea Turciei de a ajuta refugiaţii ajunge la saturaţie, iar Sinan Ulgen, preşedinte al Center for Economics and Foreign Policy Studies (EDAM) din Istanbul, are o opinie similară. „Reacţia Turciei a fost mai umană decât cea a Europei şi mai aproape de valorile universale exprimate de liderii UE. Mulţi încearcă să înţeleagă până unde este dispusă Turcia să meargă. Cred că ajungem la limită“, consideră Ulgen.

    O explozie care a avut loc în luna iulie în oraşul de frontieră Suruc, atribuită organizaţiei Statul Islamic, a amplificat temerile că politica uşilor deschise facilitează intrarea militanţilor în Turcia, iar prăbuşirea armistiţiului cu insurgenţii kurzi, în aceeaşi lună, a sporit îngrijorarea.

    Cea mai mare provocare este însă una pe termen lung. Autorităţile de la Ankara au probleme cu integrarea unei populaţii de refugiaţi uriaşe, care nu vorbeşte turca şi are perspective limitate de a se întoarce prea curând acasă.

    Ministrul muncii a anunţat în august că nu va acorda permise de muncă refugiaţilor, explicând că un astfel de program ar fi incorect pentru turcii care caută locuri de muncă.

    Turcia a fost lăudată la nivel internaţional pentru adăpostirea a două milioane de refugiaţi, alungaţi de conflictul de patru ani din Siria. Marea majoritate a refugiaţilor caută însă să îşi contruiască o viaţă în afara taberelor de refugiaţi, astfel că efortul de ajutor devine mai complicat.

    Turcia se confruntă cu o rată a şomajului de aproape 10% şi cu încetinirea creşterii economice, autorităţile turce criticând în repetate rânduri reticenţa Europei de a suporta o parte din povara refugiaţilor. În prezent, cei care beneficiază de protecţie temporară în Turcia pot lucra în interiorul comunităţii de refugiaţi, ca medici sau profesori, dar ministrul muncii şi protecţiei sociale, Faruk Celik, a spus că nu există planuri de acordare a permiselor de muncă în cadrul unui program general. Decizia, criticată de reprezentanţii organizaţiilor umanitare, a determinat refugiaţii să se urce în bărci şi să ia drumul Europei.

    Spre deosebire de Grecia, care a permis multor refugiaţi să îşi continue drumul, forţele de securitate turce patrulează rutele către Europa, reţinând bărci şi refugiaţi. Deseori, aşa cum a fost cazul lui Aylan Kurdi, băieţelul de trei ani care s-a înecat cu fratele şi mama sa, forţele turce recuperează trupurile celor care îşi pierd viaţa în drum spre Europa.

    Turcia acordă refugiaţilor statutul de „protecţie temporară“, pentru a avea acces la şcolarizare, servicii de sănătate şi sociale. Dar costurile cresc exponenţial, iar indicatorii economici se contractă. Lira a atins minime record în raport cu dolarul, în luna septembrie, în timp ce economia a crescut în 2014 cu numai 2,9%, cu mult sub obiectivul guvernului, de 5%. Perspectiva economică negativă nu face decât să amplifice fluxul ilegal de refugiaţi către Europa. “Nu este viaţă aici. Trebuie să trăim o viaţă normală. Vreau să îmi găsesc de lucru“, a spus un tânăr de 32 de ani refugiat din oraşul sirian devastat Alep, care aşteapta să treacă ilegal din Bodrum, Turcia, în insula elenă Kos.

  • Francois Hollande şi Angela Merkel, intervenţie comună în PE pe tema migraţiei, în octombrie

    “Este o vizită istorică într-o perioadă dificilă la nivel istoric”, a indicat Martin Schulz. Această intervenţie comună apare într-un context de disensiuni la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveşte soluţiile care trebuie adoptate în faţa crizei migratorii. “Uniunea Europeană face faţă la provocări importante şi are nevoie de angajamente puternice din partea liderilor săi. Este un semnal important ca un asemenea angajament să fie luat în faţa reprezentanţilor europenni aleşi pe cale democratică”, a subliniat preşedintele Parlamentului European.

    Pe data de 24 august, în cadrul unei conferinţe de presă la Berlin, preşedintele francez şi cancelarul german au pledat pentu un răspuns “unitar” din partea Europei la criza imigranţilor. “Trebuie să creăm un răspuns unitar în materie de azil. Avem de-a face cu o situaţie care probabil va dura”, a declarat atunci Francois Hollande, după întrevederea pe care a avut-o cu Angela Merkel. “Franţa şi Germania sunt solidare; este necesară o repartizare echitabilă a refugiaţilor în întreaga Europă. Trebuie să avem un sistem unitar privind dreptul la azil”, a subliniat acesta.

    La începutul lunii septembrie, cei doi au trimis o srisoare autorităţilor europene în care insistau asupra necesităţii unei “distribuiri echitabile” şi invocând “responsabilitatea fiecărui stat membru şi solidaritatea tuturor” în primirea imigranţilor.

    Preşedintele Franţei a afirmat duminică, în cadrul unei conferinţe de presă în Maroc, că nicio ţară europeană nu se poate “exonera” de la primirea “refugiaţilor care beneficiază de dreptul la azil”. Iniţial ostil în faţa cotelor de distribuire a imigranţilor, şeful statului francez s-a alăturat poziţiei cancelarului german în această chestiune.

    Uniunea Europeană va organiza miercuri, la Bruxelles, un summit de urgenţă al Consiliului European, pe tema măsurilor privind criza imigranţilor, ce are rolul abordării diferenţelor puternice referitoare la schema de distribuire a 120.000 de refugiaţi. Numeroase state UE, în principal central şi est-europene, se opun cotelor obligatorii privind distribuirea imigranţilor.

    Ziua de 7 octombrie reprezintă primul moment când Hollande şi Merkel intervin împreună în Parlament. Ultima dată când un lider francez şi unul german au făcut acest lucru a fost acum 26 de ani. Pe data de 22 noiembrie 1989, François Mitterand şi Helmut Kohl s-au exprimat pentru a evoca consecinţele căderii Zidului Berlinului.

     

  • Aurescu: Ridicarea de garduri care să delimiteze Europa, un gest autist şi inacceptabil

    “În ceea ce priveşte migraţia, am reiterat necesitatea unei viziuni strategice la nivelul UE care să abordeze toate dimensiunile acestei problematici, mai ales să încercăm să găsim soluţii durabile pentru gestionarea la sursă în statele de origine a problemei migraţiei, pentru că este nevoie de a trata cauzele acestui fenomen şi nu doar simptomele pe care le vedem astăzi în Europa. I-am spus domnului ministru că, în opinia mea, ridicarea de garduri care să delimiteze Europa civilizată, între ghilimele, de restul Europei este un gest mai degrabă autist şi inacceptabil, în afara spiritului european. În schimb, România este frontiera externă a UE şi a NATO şi avem toată capacitatea de a apăra comunitatea de valori din care facem parte”, a afirmat Aurescu.

    Ministrul de Externe olandez a arătat că este important ca problema să fie rezolvată prin colaborare între ţările UE şi că trebuie văzut care sunt originile acestei crize.

    “În contextul crizei cu refugiaţii pe care o avem în Europa, este important ca toate ţările din Europa să colaboreze şi să discute despre ce este de făcut şi este important ca toate ţările să ia deciziile a două componente. În primul rând, trebuie să abordăm problema de la rădăcină, când am avut reuniunea miniştrilor afacerilor interne, se vorbea despre o componentă foarte importantă care se va discuta la summit-ul de miercuri, care sunt originile aceste crize, nu numai conflictul din Siria, ci şi sprijinul acordat refugiaţilor în Libia, cooperarea pe care o avem cu Turcia şi trebuie să aflăm care sunt originile crizei şi cred că este important să discutăm săptămâna aceasta. Trebuie să dăm dovadă de solidaritate în Europa, toată lumea trebuie să colaboreze, este o încercare din care nu poate ieşi nicio ţară dacă acţionează singură. De asemenea, încrederea care există între ţările UE este maximă pentru că nu avem alternativă la colaborare şi sunt convins că vom colabora constructiv, pentru a rezolva problema, este un test pentru Europa. Cu toţii avem probleme diferite, dar trebuie să rezolvăm această problemă împreună”, a arătat oficialul olandez.

    Cei doi miniştri au menţionat relaţiile diplomatice bune între cele două ţări, fiind sărbătoriţi în acest an 135 de ani de relaţii diplomatice. Cu această ocazie, Orchestra Regală din Olanda va susţine un concert în cadrul Festivalului “George Enescu” şi va fi organizată o expoziţie cu documente care ilustrează relaţia diplomatică.