BusinessMagazin

Tag: materii prime

  • Flavio de Almeida Junior este noul director de achiziţii al grupului Renault România

    Cu o experienţă de 25 de ani în domeniul ingineriei şi achiziţiilor de servicii şi componente în industria auto, cu precădere pe piaţa braziliană şi franceză, Almeida Junior coordonează, începând cu luna septembrie 2015, activităţile celor aproximativ 130 de angajaţi ai direcţiei achiziţii Grup Renault România.

    Flavio de Almeida Junior este absolvent al Universităţii Federale Santa Catarina (Brazilia), facultatea de Inginerie Mecanică, şi are specializări post universitare în Marketing (ESPM, Brazilia), Tehnologie de Groupe (UNICAMP, Universitatea Campinas, Brazilia) şi Business School (Kelloggs, USA). Almeida Junior a debutat în 1990 ca stagiar la Malhe Group. Până în 2000, a fost responsabil al unor activităţi din domeniul achiziţiilor la diverse companii, furnizori de servicii şi componente auto de pe piaţa braziliană. În acelaşi an se alătură grupului Renault, în Brazilia, în funcţia de senior buyer pentru grupuri motopropulsoare (GMP), iar mai apoi devine manager de proiect Achiziţii motoare. În 2005, vine în Franţa, unde ocupă funcţia de director performanţă furnizori la nivelul regiunii Europa. În 2009, se întoarce în Brazilia în calitate de director achiziţii şi manager regional (GMP, materii prime, componente presate, vopseluri, fluide). În 2011, Flavio de Almeida Junior devine director general achiziţii (componente vehicule, proiecte, post vânzare) şi manager regional pentru conturi de furnizori (şasiuri, sisteme electrice şi caroserie). În 2013 este numit director achiziţii Renault Brazilia şi vice-preşedinte al ANFAVEA (Asociaţia Naţională a Producătorilor Auto), unde reprezintă compania Renault. Începând cu luna septembrie 2015 se alătură grupului Renault în România, în funcţia de director achiziţii.

    Direcţia achiziţii este responsabilă de achiziţiile de materii prime, piese, utilaje echipamente şi servicii pentru toate entităţile Grupului Renault România. Cei 130 de angajaţi ai direcţiei achiziţii sunt responsabili de relaţia cu peste 1.000 de furnizori din România şi regiune şi gestionează un volum de achiziţii de aproximativ 2 miliarde de euro/an.

  • Temeri în creştere, cerere în scădere. Urmează o nouă criză?

    Fraza lansată săptămâna trecută de Bloomberg: „Declinul din ultimele 15 luni al preţurilor materiilor prime începe să semene cu o criză, investitorii reacţionând la cererea scăzută din China şi la sfârşitul erei banilor ieftini puşi la dispoziţie de Rezerva Federală a Statelor Unite“ a făcut înconjurul lumii şi a generat noi anxietăţi care se adaugă problemelor deja existente şi care cauzează panici investitorilor şi nu numai.

    Un indice Bloomberg pentru contractele futures de mărfuri a scăzut cu 50% de la un maxim atins în 2011, iar opt din 10 cele mai slabe performanţe din indicele Standard & Poor’s 500 au fost înregistrate în acest an de titluri ale unor companii din sectorul resurselor naturale. Alcoa, cel mai mare producător de aluminiu din Statele Unite, a anunţat luni că se va diviza în două companii, pe fondul supraproducţiei din piaţă, urmând modelul unui număr tot mai mare de companii care urmăresc accelerarea creşterii prin divizare. Royal Dutch Shell a anunţat tot luni că renunţă la operaţiunile de forare din largul Alaskăi, din cauza costurilor prea ridicate, în timp ce titlurile Glencore au scăzut cu până la 31% la bursa din Londra, până la un minim record. Acţiunile Glencore, a căror creştere a devenit unul dintre simbolurile boomului bursier, au avut cea mai mare scădere din toate timpurile după ce o serie de analişti au spus că valoarea Glencore va fi ştearsă cu buretele dacă preţurile materiilor prime rămân la acelaşi nivel. Glencore este marele pierdant din FTSE 100 în acest an, titlurile sale pierzând peste 77% din valoare. Deja, marile pieţe de capital i-au trecut pe elveţienii de la Glencore PLC în categoria junk, în timp ce compania se luptă cu o datorie de 30 de miliarde. Săptămâna trecută, după căderile drastice de la începutul lunii, Glencore a avut o uşoară creştere, după ce compania a asigurat investitorii că nu are probleme de solvabilitate, declaraţia companiei fiind ajutată şi de o uşoară revenire a preţului unor materii prime.

    „Pe fondul încetinirii activităţilor economice în China şi al incertitudinilor, temerile din piaţă s-au intensificat, iar cererea de mărfuri a scăzut“, a declarat Ed Hirs, profesor de economie a energiei la Universitatea din Houston, citat de Mediafax. Analiştii de la Ned Davis Research Group din Venice, Florida, consideră că mărfurile ar putea fi în al patrulea an dintr-un ciclu „super-bear“ de 20 de ani. Cei doi au analizat ciclurile pieţei mărfurilor începând din secolul XVIII şi au conchis că acestea sunt influenţate mai mult de nivelul de încredere a investitorilor decât de factorii fundamentali. În timp ce China aduce în prim-plan consumul în creştere, în defavoarea investiţiilor, este posibil să urmeze o „perioadă prelungită de preţuri scăzute pentru materiile prime“, a spus şi Christine Lagarde, directorul FMI. Lagarde a explicat că, în vreme ce China este într-o tranziţie către un nou model economic, care pune accent pe creşterea consumului şi mai puţin pe marile proiecte, consideră că schimbările acestea sunt normale şi sănătoase pentru China, dar sunt defavorabile pentru producătorii mondiali de cupru, oţel sau cărbune, deoarece cererea Chinei, care a alimentat ani la rând nevoia producţiilor tot mai mari, este în scădere.

    În paralel cu problematica preţului materiilor prime, FMI atrage atenţia unei noi crize care poate veni din creditarea ţărilor în curs de dezvoltare. Raportul Global Financial Stability Report arată că datoriile firmelor nonfinanciare din economiile în curs de dezvoltare sunt de patru ori mai mari, de la 4 trilioane de dolari în 2004 la 18 trilioane în 2014. Firmele din China au condus cererea de creditare, dar datoriile au crescut şi dinspre pieţe precum Turcia, Chile sau Brazilia. Cum există discuţii despre creşterea dobânzilor în următoarele luni, FMI a avertizat că există riscul ca mai multe corporaţii din aceste pieţe să falimenteze, deoarece nu vor putea face faţă costurilor financiare crescute. Asta poate crea stres suplimentar şi pentru băncile din respectivele pieţe, care au participat la construcţia acestei datorii în cercul vicios al crizei care a debutat în 2008-2009.

    2015 pare un nou an greu de trecut cu vederea. Cercul vicios cuprinde nu numai sectoarele financiare, dar pune sub semnul întrebării creşterea economică a lumii din următorii cinci ani, care urma a se baza pe creşterea cu multe cifre a Africii sau a Asiei, în baza exploatării materiilor prime şi a proiectelor industriale masive.

  • Bloomberg: Declinul din ultimele 15 luni al preţurilor materiilor prime începe să semene cu o criză

    Un indice Bloomberg pentru contractele futures de mărfuri a scăzut cu 50% de la un maxim atins în 2011, iar opt din 10 cele mai slabe performanţe din indicele Standard&Poor’s 500 au fost înregistrate în acest an de titluri ale unor companii din sectorul resurselor naturale.

    Alcoa, cel mai mare producător de aluminiu din Statele Unite, a anunţat luni că se va diviza în două companii, pe fondul supraproducţiei din piaţă.

    Royal Dutch Shell a anunţat tot luni că renunţă la operaţiunile de forare din largul Alaskăi, din cauza costurilor prea ridicate, în timp ce titlurile traderului de mărfuri Glencore au scăzut cu până la 31% la bursa din Londra, la un minim record.

    “Pe fondul încetinirii activităţilor economice în China şi a incertitudinilor, temerile din piaţă s-au intensificat, iar cererea de mărfuri a scăzut”, a declarat Ed Hirs, director general al unui mic producător de petrol, care predă economia energiei la Universitatea din Houston.

    Preţurile aurului şi argintului au atins niveluri record în urmă cu patru ani, în timp ce cotaţiile petrolului au scăzut la jumătate faţă de iunie 2014, declin accentuat de decizia OPEC din noiembrie de a menţine plafonul producţiei în pofida ofertei în exces. În SUA, preţul gazelor naturale a scăzut la mai puţin de o pătrime din valoarea din 2008.

    Situaţia se va înrăutăţi, avertizează John LaForge şi Warren Pies, analişti la Ned Davis Research Group din Venice, Florida.

    Analiştii consideră că mărfurile ar putea fi în al patrulea an dintr-un ciclu “super-bear” de 20 de ani. Cei doi au analizat ciclurile pieţei mărfurilor începând din secolul 18 şi au conchis că acestea sunt influenţate mai mult de nivelul de încredere a investitorilor decât de factorii fundamentali.

    Elementul pozitiv este faptul că cea mai mare parte a problemelor apar în primii şase ani ai pieţei bear, a arătat LaForge.

    “În sectorul mărfurilor vor avea loc multe falimente, companii care se vor închide. Este nevoie să se întâmple acest lucru pentru ca oferta să scadă”, a explicat analistul.

    O strategie de reducere a datoriilor anunţată acum trei săptămâni de directorul general al Glencore, Ivan Glasenberg, şi un plan de vânzare a unei participaţii la divizia de agricultură a grupului nu au reuşit să oprească declinul titlurilor.

    Investec a avertizat luni că beneficiile acţionarilor vor fi scăzute, dacă preţurile materiilor prime se vor menţine la un nivel scăzut.

    Shell a anunţat luni că grupul va înregistra costuri legate de operaţiunile din Alaska în valoare de circa 3 miliarde de dolari, în timp ce costul unor angajamente contractuale suplimentare se vor ridica la 1,1 miliarde de dolari.

    Alcoa, unul dintre cei mai mari producător de aluminiu la nivel global, se va scinda în două companii listate la bursă, până la jumătatea anului viitor, urmând modelul unui număr tot mai mare de companii care urmăresc accelerarea creşterii prin divizare.

    Scindarea Alcoa va duce la formarea unei companii producătoare de bauxită, alumină şi aluminiu şi a unei alte companii care se va concentra pe inovaţii în produse şi soluţii de inginerie de înaltă performanţă, din materiale multiple, şi pe soluţii destinate pieţelor cu creştere atractivă, a anunţat grupul. Decizia companiei americane ale legătură şi cu concurenţa mare venită din China.

    Pe de altă parte, profiturile companiilor industriale chineze au scăzut cu 8,8% în august, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, pierderile agravându-se în pofida a cinci reduceri ale dobânzilor operate din noiembrie de banca centrală chineză şi a eforturilor guvernamentale de accelerare a proiectelor de investiţii.

    Efectele problemelor din China se propagă în întreaga lume. Grupul american Caterpillar a anunţat săptămâna trecută că va renunţa la 10.000 de angajaţi, respectiv 9% din forţa de muncă. Acţiunile producătorului de chimicale Huntsman au scăzut cel mai mult în ultimii patru ani, în urma anunţului că preţurile mici ale titanului vor avea un impact negativ asupra profitului din trimestrul al treilea.

  • Coordonează activităţile de supply chain din România şi alte şapte state

    Claudiu Conţanu are o experienţă de 10 ani în industria de petrol şi gaze, din care peste 2 ani în Elveţia, şi acum coordonează activităţile de supply chain din România, Bulgaria, Georgia, Ucraina, Moldova, Franţa, Spania şi Elveţia.

    Poziţia ocupată de Conţanu a fost creată în 2011 pentru optimizarea întregului value chain al KMG International – din momentul încărcării materiilor prime, transferul acestora către cele 3 unităţi de producţie (rafinăria Petromidia Năvodari, rafinăria Vega Ploieşti şi divizia de petrochimie) şi până la livrarea şi vânzarea produselor finite în 15 ţări – subsidiarele grupului din România, Moldova, Georgia, Bulgaria, Ucraina, Turcia şi parteneri din regiunea Mării Negre şi a Mării Mediterane.

    Principalele sale responsabilităţi vizează planificarea şi achiziţia necesarului de materii prime (ţiţei, componente bio sau alte materii prime secundare), alinierea şi îmbunătăţirea procesului de producţie pentru obţinerea de produse petroliere cu valoare adăugată mare, eficientizarea canalelor logistice (naval, rutier, feroviar) şi a capacităţilor de depozitare/transfer carburanţi şi produse secundare.

    Performanţele atinse de divizia condusă de Conţanu în 2014 sunt strâns legate de recordurile istorice obţinute de rafinăria Petromidia – procesarea a peste 5 milioane de tone de materii prime, creşterea producţiei de motorină la 2,43 milioane tone, îmbunătăţirea randamentelor pentru motorină – 48,8% –  şi a celor pentru produse albe – 85,7%, dar şi scăderea costului de procesare până la 21,2 USD/tonă.

    De asemenea, în acord cu programul lansat de grup în 2013 pentru eficientizarea şi îmbunătăţirea întregului flux de operaţiuni – „Change for good“ -, divizia de Supply Chain a reuşit anul trecut o reducere cu 5% a costurilor de logistica şi cu 10% a pierderilor de produse petroliere.

    La nivelul KMG International, peste 620 de angajaţi sunt implicaţi zilnic în activităţi de supply chain. Aceştia au gestionat în 2014 circa 550 de nave ce au tranzitat porturile Midia şi Constanţa (descărcare materii prime/încărcare produse petroliere finite), 670 de trenuri ce au plecat din rafinărie către cele 7 depozite ale companiei din România, volumul de produse petroliere şi materii prime ridicându-se la peste 8,5 milioane tone. 

  • Ţara în care McDonald’s nu mai vinde cartofi prăjiţi şi nuggets de pui

    Vânzările lanţului de restaurante McDonald’s din Japonia au scăzut în decembrie 2014, aceasta fiind a 11-a lună consecutivă în care lanţul american înregistrează pierderi.

    Scăderea s-a datorat, printre altele, faptului că McDonald’s a trebuit să raţionalizeze porţiile de cartofi prăjiţi ca urmare a unei greve în sistemul naval ce nu a permis aducerea materiei prime necesară. Compania a renunţat să mai vândă porţii medii şi mari de cartofi prăjiţi. În urma unor clipuri video difuzate de mai multe televiziuni, care ilustrau ideea că anumite produse ar fi expirate, McDonald’s a retras de la comercializare şi chiftelele de pui (nuggets).

    Numărul clienţilor a scăzut cu 14% în ultima lună a anului, în vreme ce valoarea medie a cumpărăturilor a scăzut cu 8%, notează Bloomberg. “În ciuda numeroaselor măsuri pe care le-am luat pentru a minimaliza efectele grevei, înlocuirea anumitor produse ne-a afectat vânzările în decembrie”, au declarat reprezentanţii lanţului de restaurante.

    Imaginea McDonald’s în Japonia a fost afectată în 2014 de mai multe scandaluri şi plângeri înaintate de clienţi, care au declarat că au găsit bucăţi de plastic în nuggets şi îngheţată, precum şi un dinte de om într-o pungă de cartofi prăjiţi.

    McDonald’s Corp., cel mai mare lanţ de restaurante la nivel mondiale, a anunţat la începutul lunii decembrie 2014 cea mai abruptă scădere a vânzărilor din istoria recentă. Vânzările din restaurantele din Statele Unite ale Americii deschise în ultimul an au scăzut cu aproape 5%, potrivit informaţiilor transmise de companie.

    Analiştii anticipiează o scădere de 1,9%, după cum informează Consensus Metrix. Vestea a coborât acţiunile companiei cu 3,8%, marcând cea mai mare zdruncinare din ultimii doi ani, transmite Bloomberg. Vânzările au scăzut pentru a şaptea lună la rând, înregistrând cea mai mare depreciere din ultimii 13 ani, iar compania a anunţat o nouă scădere de 1% pentru luna octombrie. Vânzările la nivel global, excluzând restaurantele nou-deschise, au scăzut în 2014 cu 2,2%, mai mult decât predicţiile analiştilor. Pentru a remedia această situaţie, compania a anunţat reorganizarea operaţiunilor şi a investiţiilor în marketing. “Consumatorii de azi cer mai multe variante şi doresc un plus de valoare”, a declarat CEO-ul McDonald’s, Don Thompson. Vânzările în Europa au scăzut cu 2% în noiembrie 2014, afectate şi de rezultatele extrem de proaste din Rusia şi cele sub aşteptări înregistrate în Franţa şi Germania, a mai notat compania. În Asia, Orientul Mijlociu şi Africa, vânzările au scăzut cu 4%.

  • Barometrul Industriei din România: Creşterea industriei ar putea reveni în următoarele 6 luni

    Sondajul a fost realizat în luna noiembrie pe un eşantion de 300 de manageri din firme industriale, reprezentativ la nivelul celor aproximativ 15.200 de firme industriale cu peste 9 angajaţi din România, care generează aproximativ 95% din cifra de afaceri a industriei.

    Producţia a scăzut pentru 26% dintre firmele industriale din România în luna noiembrie, în timp ce pentru 41% nivelul a stagnat comparativ cu luna precedentă. Aproape jumătate dintre respondenţi estimează că în decursul următoarelor şase luni nivelul producţiei va relua creşterea, iar 34% susţin că va rămâne cel puţin la acelaşi nivel comparativ cu luna noiembrie. Totodată, un sfert dintre firmele industriale au înregistrat o diminuare a volumului comenzilor noi, iar peste 55% susţin că numărul comenzilor noi nu s-a modificat faţă ce luna anterioară, însă 41% estimează că în următoarea jumătate de an vor înregistra un avans al comenzilor noi. Costurile de producţie arată o uşoară scădere, dar aproape o treime (29%) spun că au crescut, iar peste jumătate din firme (52%) prognozează creşterea costurilor în următoarele luni.

    “Sectorul industrial din România este în contracţie uşoară, indicatori precum producţia, comenzile noi sau stocurile având o tendinţă descendentă în luna noiembrie. Industria este însă optimistă şi aşteaptă o creştere a principalilor indicatori de activitate în următoarele şase luni”, a declarat Dr. Petre Datculescu, director general al IRSOP Market Research & Consulting.

    Barometrul Industriei din România evaluează activitatea firmelor industriale cu peste 9 angajaţi în funcţie de 11 indicatori cheie, printre care producţia totală, volumul comenzilor noi, volumul stocurilor, numărul de angajaţi, costurile de producţie sau cheltuielile de capital şi exporturile. Pentru fiecare indicator, respondenţii la sondaj precizează dacă activitatea a crescut, a scăzut sau a rămas la neschimbată.

    “Scopul Barometrului este să ofere oamenilor politici, managerilor, investitorilor, economiştilor şi mediului de afaceri date la zi despre sănătatea şi evoluţia industriei din România. Întrucât industria are o contribuţie semnificativă în formarea PIB, datele Barometrului pot fi valoroase în prognozarea a ceea ce se poate întâmpla în economia românească, în domenii ca inflaţia, şomajul, exportul, preţurile la materii prime şi altele”, a declarat conf. dr. Florina Pînzaru, decanul Facultăţii de Management din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative.

  • Cutia neagră a fraţilor Koch: anatomia unui imperiu de 115 miliarde de dolari

    ÎMPREUNĂ, FRAŢII CHARLES ŞI DAVID KOCH CONTROLEAZĂ UNELE DINTRE CELE MAI MARI AVERI DIN LUME, FOLOSITĂ INCLUSIV PENTRU FINANŢAREA SISTEMULUI POLITIC AMERICAN. CEEA CE NU SE ŞTIE EXACT ESTE DE UNDE AU VENIT BANII. Enormitatea averii Koch nu este un mister. Charles şi David deţin fiecare peste 40 de miliarde de dolari. Influenţa electorală a fraţilor Koch, oligarhi autohtoni ai Americii, este de asemenea un fapt bine cunoscut. Reţeaua lor politică a contribuit la susţinerea facţiunii Tea Party din Partidul Republican şi finanţează în prezent acest partid. Organizaţiile afiliate grupului Koch au colectat circa 400 de milioane de dolari în timpul campaniei electorale din 2012 şi intenţionează să cheltuiască alte 290 de milioane de dolari pentru susţinerea republicanilor în alegerile parţiale din acest an.

    Koch Industries nu este totuşi cu desăvârşire opac. Problemele cu legea ale grupului, care includ investigaţii ale Congresului şi ale Departamentului de Justiţie, procesele civile şi condamnările primite, precum şi informaţiile provenite inclusiv din interiorul companiei scot la iveală un imperiu toxic, ale cărui profituri finanţează Partidul Republican, potrivit unei analize realizate de publicaţia Rolling Stone.

    Pe parcursul a aproape cinci decenii, sub conducerea lui Charles Koch, grupul a plătit penalizări record, civile şi penale, din cauza problemelor de mediu, iar în 1999 divizia operatoare de conducte petroliere a primit cea mai aspră sancţiune de până atunci din istoria SUA, pentru o explozie a unei conducte care a dus la moartea a doi adolescenţi din Texas.

    Volumul emisiilor toxice ale Koch Industries este uriaş. Potrivit Political Economy Research Institute al University of Massachusetts, doar trei companii se află în rândul celor mai mari 30 de poluatori ai aerului, apei şi climatului din America, ExxonMobil, American Electric Power şi Koch Industries.

    După preluarea din 2005 a fabricii de hârtie Georgia-Pacific, Koch Industries poluează mai mult apele naţiunii americane decât General Electric şi International Paper la un loc. Compania se află pe locul 13 în privinţa poluării aerului, iar Koch poluează mediul mai mult decât giganţii petrolieri Valero, Chevron şi Shell. În total, Koch generează anual 24 de milioane de tone de gaze cu efect de seră. În aceste condiţii, Koch a semnat în luna martie un angajament, la Departamentul de Justiţie, că va investi 40 de milioane de dolari la o uzină petrochimică din Port Arthur, Texas, pentru modernizarea acesteia în conformitate cu legea antipoluare, Clean Air Act.

    Istoricul toxic al Koch Industries nu este limitat la poluarea fizică, ci se extinde şi la practicile în afaceri, care au fost ţinta unor numeroase investigaţii federale, soldate cu puneri sub acuzare şi condamnări, amenzi şi penalizări. Şi, o mare ironie a administraţiei preşedintelui Barack Obama, reforma în domeniul serviciilor financiare pare să fie în beneficiul Koch Industries, care profită de retragerea companiilor de pe Wall Street din speculaţiile cu contracte futures pentru materii prime.

    Deseori se afirmă că fraţii Koch fac afaceri în industria petrolului. Adevărul este că grupul Koch nu este un producător major de petrol, ci s-a dezvoltat puternic în domeniul transformării hidrocarburilor în bunuri.  Koch Industries comercializează, transportă, rafinează şi procesează hidrocarburi, pe care le transformă în produse ca fertilizatori sau lycra. Compania controlează cel puţin patru rafinării, şase fabrici de ethanol, o centrală energetică pe bază de gaze naturale şi aproape 8.000 de kilometri de conducte. Până nu demult, compania rafina circa 5% din petrolul consumat în America, dar această cotă a scăzut în urma închiderii unei rafinarii din Alaska, după ce s-a descoperit că un solvent toxic s-a scurs în pânza freatică. Koch Industries produce şi cantităţi uriaşe de produse petrochimice, care devin la rândul lor materii prime pentru alte afaceri ale grupului. În cadrul Koch Industries, ceea ce intră ca ţiţei West Texas Intermediate iese sub forma unui covor Stainmaster.

    Compania se laudă că din 1960 valoarea Koch Industries a crescut de 4.200 de ori, depăşind creşterea indicelui bursier Standard & Poor’s de aproape 30 de ori. În medie, Koch anticipează să îşi dubleze veniturile la fiecare şase ani.

    În prezent, Koch este un jucător major şi în exploatarea zăcămintelor de şist. În 2012, o subsidiară a Koch a construit o conductă capabilă să transporte 250.000 de barili pe zi de petrol obţinut prin fracturare hidraulică, din sudul Texasului la Corpus Christi, unde compania deţine un complex de rafinare.

    Koch este implicat şi în exploatarea unora dintre cele mai bogate dar poluatoare zăcăminte petroliere din America de Nord, nisipurile bituminoase din Alberta.

  • Rusia obţine acces la zăcămintele Coreei de Nord, după ce a anulat datoria Phenianului

     Preşedintele rus Vladimir Putin a promulgat în mai o lege care anulează 90% din datoria în valoare de 11 miliarde de dolari a Phenianului, datând din perioada sovietică.

    “Decizia anulării datoriei Coreei de Nord ne-a permis să soluţionăm o serie de probleme pe care nu le puteam rezolva”, a declarat Aleksandr Galuşka, citat de agenţia oficială RIA Novosti.

    Potrivit ministrului, Phenianul ar putea deschide Moscovei accesul la anumite zăcăminte, în vederea rambursării.

    “Am studiat proiecte concrete în domeniul resurselor miniere, exploatării zăcămintelor, probleme de explorare geologică şi posibilitatea (…) de a oferi companiilor ruse accesul la zăcăminte de resurse miniere în Coreea de Nord”, a spus el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pe Wall Street nu se mai fac bani. Brokerii încep să îşi caute alte joburi

    Cei cinci mari, JPMorgan Chase, Goldman Sachs, Bank of America, Citigroup şi Morgan Stanley, îşi pregătesc ieşirea din zona speculativă, înregistrând deja o scădere a veniturilor de 10% faţă de primul trimestru din 2013 şi de 41% faţă de vârful atins în 2009.

    Pe scurt, tradingul tradiţional, definit de acronimul FICC, devine o parte din ce în mai mică în volumul de business al marilor bănci. Care segmente au fost lovite cel mai puternic? FICC – titluri cu venit fix, obligaţiuni, tranzacţii valutare şi tranzacţiile cu materii prime -, zona care era la un moment dat unul din principalele generatoare de profit pentru Morgan Stanley sau Goldman Sachs, este în cădere liberă.

    Noi reguli – precum legea Volcker (înaintată de economistul american Paul Volcker, care limitează accesul băncilor la tranzacţii speculative) – au forţat băncile să reducă sumele vehiculate. Alte norme recente au limitat accesul la bani împrumutaţi pentru a creşte sumele întoarse la investitori şi riscurile asumate de aceştia. Nu este însă un fenomen local, el se manifestă în toată lumea, iar ca dovadă stau cifrele înregistrate de giganţi precum Barclays sau Deutsche Bank în ultimii patru ani.

    „Evoluţia tehnologică a tradingului înseamnă reducerea costurilor, dar asta înseamnă şi că băncile fac mai puţini bani din trading„, a spus Jeffrey Harte, analist al Sandler O’Neill. Cu alte cuvinte, avantajele aduse de tehnologie, şi mai ales tradingul electronic, transformă slujba tradiţională de broker într-una mult mai puţin profitabilă, cel puţin din punctul de vedere al clienţilor. Obligaţiunile, tranzacţiile valutare şi tranzacţiile cu materii prime au generat, în 2009, 144 de miliarde de dolari pentru principalele zece bănci din lume.

    În 2013, suma a fost de doar 80 de miliarde de dolari, adică a înregistrat o scădere de 44%, conform unei analize a Credit Suisse. Raportul se centrează pe activitatea FICC în cadrul a zece bănci, inclusiv JPMorgan Chase, Citigroup, Bank of America, Deutsche Bank şi Goldman Sachs. O parte a declinului FICC este atribuită unei scăderi neaşteptate a tranzacţiilor cu obligaţiuni de stat precum şi secretizării datoriilor aduse de împrumuturile comerciale şi cele imobiliare.

    Iar când încasările din trading dispar, şi traderii dispar. În ultimii patru ani, numărul traderilor ca procent din totalul personalului a scăzut de la 39% la 36%, iar pentru anul în curs reducerea se anunţă a fi una spectaculoasă.
    Noile reguli cântăresc greu în tranzacţiile cu materii prime, acestea înregistrând o scădere, în cazul marilor bănci, de 18% într-un singur an, din 2012 până în 2013, conform unui studiu publicat de Coalitions. Ca segment al încasărilor provenite din FICC, ponderea materiilor prime a scăzut de la 30% în 2008 până la 6% în 2013. Motivul este similar, respectiv normele impuse pentru a limita politicile riscante ale băncilor fac aceste tranzacţii mai puţin profitabile.

  • Vedeta săptămânii: cuprul

    Cuprul s-a ieftinit, ajungând la cel mai mic preţ din aproape ultimii patru ani (6.376,25 dolari/tonă), ceea ce duce la 14% scăderea de la începutul anului.

    Ieftinirea a fost accelerată de ştirile privind prima incapacitate de plată declarată de o companie chineză producătoare de panouri solare pentru obligaţiuni emise pe piaţa internă (în condiţiile în care cca 60% din stocurile de cupru ale Chinei sunt folosite nu în industrie, ci drept garanţii pentru credite), de pierderile declarate de o a doua companie chineză din acelaşi sector şi de surpriza neplăcută a scăderii exporturilor Chinei cu 18,1% în februarie faţă de aceeaşi lună din 2013.

    Dacă unii economişti susţin că ieftinirea cuprului exprimă în primul rând un fenomen de interes intern pentru China, având în vedere folosirea metalului roşu ca garanţie pentru credite, alţii atrag atenţia că economia Chinei furnizează 30% din creşterea economică globală, astfel încât investitorii şi multinaţionalele americane care obţin mai mult de jumătate din venituri din afara pieţei interne ar trebui să fie deja în alertă.